REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

Transcript

1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 32/2007/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI SUMETROLIM, suspensie orală 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 100 ml suspensie orală conţin sulfametoxazol 2,5 g şi trimetoprim 0,5 g. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct FORMA FARMACEUTICĂ Suspensie orală de culoare roz-lila, cu miros de anason 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Pentru tratament curativ este indicat în: -infecţii produse de Pneumocystis carinii; -toxoplasmoză fără atingere cerebrală la pacienţi imunocompetenţi; -infecţii uro-genitale la bărbaţi, în special în caz de prostatită; -infecţii urinare joase (cistită acută) necomplicate la femei sub 65 ani - se poate administra o singură doză; -infecţii ORL (otită sau sinuzită), de preferat pe baza antibiogramei; -infecţii bronhopulmonare; -infecţii digestive, febră tifoidă. Pentru tratament profilactic este indicat: -pentru profilaxia infecţiei cu Pneumocystis carinii la pacienţii imunodeprimaţi (la pacienţii infectaţi cu HIV, administrarea profilactică pe termen lung a sulfametoxazolului şi trimetoprimului a redus riscul de pneumocistoză şi toxoplasmoză cerebrală); - la pacienţii supuşi transplantului de măduvă osoasă sau transplantului de organe. În cazul tonsilo-faringitei cauzate de Streptococcus β hemolitic A medicamentul de primă intenţie este penicilina, eradicarea bacteriei neputându-se face cu sulfametoxazol-trimetoprim iar prevenirea complicaţiilor (febra reumatică) s-ar putea să nu fie obţinute (A se vedea pct.4.4. Atenţionări şi precauţii speciale). 4.2 Doze şi mod de administrare Adulţi si copii peste 12 ani: doza uzuală iniţiala este de 800 mg sulfametoxazol şi 160 mg trimetoprim de 2 ori pe zi, după mese (dimineaţa şi seara) administrate cu o cantitate suficientă de lichid. Doze mai mari sunt recomandate numai în cazuri severe: 1200 mg sulfametoxazol şi 240 trimetoprim de două ori pe zi. 1

2 Doza de întreţinere este de 400 mg sulfametoxazol şi 80 mg trimetoprim de 2 ori pe zi pe o perioadă de 14 zile sau mai mult. 10 ml suspensie orală conţin 250 mg sulfametoxazol şi 50 mg trimetoprim. Pentru tratamentul adulţilor sau a copiilor mari este recomandat tratamentul cu Sumetrolim comprimate. Copii: În general doza recomandată este de 6 mg trimetoprim şi 30 mg sulfametoxazol/kg corp divizată în 2 doze. Pentru copii sub 6 ani este recomandată administrarea Sumetrolim suspensie orală. Doza recomandată pentru copiii cu vârsta între 6-12 ani este de mg sulfametoxazol şi mg trimetoprim de 2 ori pe zi. Următoarele doze sunt recomandate pentru copii: Vârsta Doza la fiecare 12 ore (ml suspensie orală) 6 săptămâni-6 luni luni-2 ani ani-6 ani ani-12 ani* *Această categorie de vârstă poate primi alternativ tratament cu Sumetrolim comprimate în doze de ¾- 1 comprimat la 12ore. Durata tratamentului În infecţii acute (exceptând gonoreea), tratamentul este de minimum 5 zile. O altă alternativă este aceea de a continua tratamentul 2 zile după dispariţia simptomelor. Tratamentul cistitelor acute necomplicate la femei este de 3 zile, în timp ce la copii pentru acelaşi diagnostic durata tratamentului este de 5-7 zile. În cazul prostatitelor şi brucelozei acute tratamentul este de 4 săptămâni cel puţin, în timp ce pentru nocardioză durata este mai lungă. În cazul gonoreei necomplicate tratamentul poate fi de 1 zi cu o doză de 2000 mg sulfametoxazol şi 400 mg trimetoprim de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara). O altă alternativă este de 2 zile de tratament cu o doză de 1600 mg sulfametoxazol şi 320 mg trimetoprim de 2 ori pe zi. Pentru pneumoniile cauzate de Pneumocystis carinii durata tratamentului este de zile cu o doză zilnică de 20 mg trimetoprim şi 100 mg sulfametoxazol/kg corp. Doza poate fi divizată în 2 sau mai multe prize. Pentru prevenirea infecţiilor cauzate de Pneumocystis carinii doza recomandată este de 800 mg sulfametoxazol şi 160 mg trimetoprim pe zi. O altă alternativă de tratament este de a administra aceleaşi doze de 2 ori pe zi la fiecare 2 zile. Pentru tratamentul preventiv la copii doza este stabilită funcţie de vârstă şi de greutatea corporală şi este administrată fie sub formă de doză unică pe zi, fie 3 zile consecutiv. Acest tratament este aprox. echivalent cu 150 mg trimetoprim/m² şi 750 mg sulfametoxazol/m². Doza maximă zilnică este de 320 mg trimetoprim şi respectiv 1600 mg sulfametoxazol. Insuficienţă renală: În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală este recomandată următoarea schemă de tratament: Creatinina serică Clearance mol/l ml/min 25 Barbaţi: 265 Femei: 175 Doza zilnică (% din doza uzuală) Frecvenţa dozelor 100 La 12 ore 2

3 15 25 Barbaţi: Femei: Barbaţi: 620 femei: 400 * Excepţie în cazul hemodializei. 50 la 12 sau 24 ore Medicamentul nu trebuie administrat * În cazul pacienţilor hemodializaţi doza este de ½ din doza administrată înainte de hemodializă. După aceasta poate fi administrată şi cealaltă 50% din doză. Hemodializa durează 4 ore timp în care 44% din trimetoprim şi 57% din sulfametoxazol este eliminată. Tratamentul cu Sumetrolim nu trebuie administrat în zilele în care nu se face hemodializa. Vârstnici Tratamentul la această categorie de pacienţi trebuie făcut cu precauţie deoarece frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse este mai mare mai ales în cazul insuficienţei renale sau hepatice sau a altor tratamente asociate. 4.3 Contraindicaţii Sumetrolim nu trebuie administrat în caz de: -hipersensibilitate la trimetoprim şi/sau sulfonamide (inclusiv derivaţii de sulfonamide, antidiabetice de tip sulfonil uree şi diuretice de tip tiazide) sau la oricare din excipienţii produsului; -hepatită acută, insuficienţă hepatică gravă, porfirie hepatică acută; -afecţiuni hematologice, perturbări hematopoetice, anemie cu deficienţă de acid folic, deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază; -insuficienţă renală; în aceste situaţii medicul trebuie să vă investigheze funcţia renală pentru a vă determina un clearance al creatininei înainte de a decide tratamentul cu acest medicament şi dozele necesare. În cazul unei insuficienţe renale grave nu trebuie să administraţi acest medicament. Pacienţii hemodializaţi pot primi tratament cu Sumetrolim. -Sarcină şi alăptare -Copii prematuri cu vârsta sub 1 an, copii născuţi normal cu vârsta sub 6 săptămâni. Administrarea la copii mai mici de 3 luni se va face numai după evaluarea raportului beneficiu/risc. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare În timpul tratamentului pot să apară reacţii adverse severe cu potenţial fatal. Acestea includ sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell (necroză toxică epidermică), necroză hepatică, agranulocitoză, anemie aplastică, discrazie sanguină, sau reacţii de hipersensibilitate severe. Dacă în timpul tratamentului apar reacţii cutanate sau oricare din reacţiile severe menţionate (dureri în gât inexplicabile, febră, artrite, paloarea feţii, purpură, îngălbenirea feţei) tratamentul cu Sumetrolim trebuie întrerupt. Dispneea, infiltraţii pulmonare pot de asemenea să fie consecinţa unor reacţii de hipersensibilitate. Precauţie trebuie în cazul tratamentului la pacienţi cu alergie severă sau astm bronşic în antecedente. Pacienţii în vârstă sunt mult mai expuşi la apariţia reacţiilor adverse mai ales în cazul unei insuficienţe hepatice sau renale existente sau în cazul unor tratamente concomitente. Înroşirea pielii, depresia mieloidă, sau trombocitopenia sunt primele semne care trebuie luate în seamă la aceşti pacienţi. Pacienţii sub tratament cu diuretice tiazidice sunt mai susceptibili la apariţia purpurei trombocitopenice; în cazul insuficienţei renale este necesară ajustarea dozei. Reacţii adverse hematopoetice de tip deficienţă de acid folic pot să apară mai frecvent la pacienţii în vârstă cu această deficienţă în antecedente. De aceea este recomandată administrarea de acid folic la aceşti pacienţi ca şi în cazul celor dependenţi de alcool, cei sub tratament cu anticonvulsivante, malnutriţi sau cei cu sindrom de malabsorbţie, sau cei cu insuficienţă renală. Reacţii adverse frecvente apar şi în cazul pacienţilor cu SIDA sau în cazul celor cu boli cronice (insuficienţă hepatică). 3

4 La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie ajustată doza (A se vedea 4.2 -Doze şi mod de administrare). De aceea este recomandată la această categorie de pacienţi determinarea concentraţiei plasmatice a medicamentului. Trimetoprim poate produce hiperkalemie la pacienţii la care se administrează alţi agenţi hiperkalemici, sau la cei cu balanţa electrolitică perturbată (în cazul celor cu insuficienţă renală cronică). În cazul acestor pacienţi este necesară monitorizarea electrolitică. S-ar putea să fie nevoie de întreruperea tratamentului în cazul apariţiei hiperkalemiei. Poate să apară hipoglicemie indusă chiar şi la pacienţii non-diabetici după începerea pentru prima dată a tratamentului cu Sumetrolim. Pacienţii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică, malnutriţi, sau cei cărora li se administrează doze mari de Sumetrolim sunt mai expuşi la apariţia acestor reacţii. Pacienţii trebuie sfătuiţi să consume o cantitate suficientă de lichid pe tot parcursul tratamentului (minimum 1,5 l/zi) pentru a evita cristaluria. Riscul apariţiei cristaluriei este crescut la pacienţii subnutriţi. În cazul unui tratament de lungă durată este necesară monitorizarea formulei sanguine, funcţiei renale şi hepatice, sedimentului urinar. De asemenea este recomandată administrarea unei doze zilnice de 5-10 mg acid folic pentru a preveni perturbările hematologice care pot să influenţeze acţiunea antibacteriană a produsului. În cazul deficienţei de glucozo-6 fosfat dehidrogenază pe timpul tratamentului cu Sumetrolim poate să apară hemoliza. Pacienţii cu tonsilo-faringită cauzată de Streptococcus β hemolitic trebuie trataţi cu penicilină pentru a preveni complicaţiile de tip febră reumatică, lucru care nu se poate obţine cu tratamentul cu Sumetrolim. În cazul prezenţei unor diarei severe persistente la pacienţi sub tratament cu Sumetrolim trebuie luată în calcul posibilitatea existenţei unor colite pseudomembranoase. În aceste cazuri tratamentul cu Sumetrolim trebuie întrerupt şi administrat tratament oral cu metronidazol; în cazul eşecului trebuie administrată vancomicină. În cazul pacienţilor cu porfirie sau cu afecţiuni tiroidiene trebuie trataţi cu precauţie cu Sumetrolim. Oricare din cele două componente ale produsului poate determina o accentuare a acestor afecţiuni. Pe timpul tratamentului poate să apară o fotosensibilitate. Pacienţii trebuie avertizaţi să evite expunerea directă la soare pe timpul tratamentului. De asemenea trebuie explicată şi luată în considerare şi protejarea printr-o îmbrăcăminte adecvată. Precauţie trebuie şi în cazul pacienţilor retardaţi mental. Deficitul de acid folic poate contribui la perturbările psihomotorii. 1 ml suspensie orală conţine 0,53 g zahăr. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune Sulfonamidele prezintă similaritate chimică cu agenţii care determină formarea guşei, cu diureticele (acetazolamida, tiazidele) şi cu hipoglicemiantele orale. A fost raportată chiar o hipersensibilitate încrucişată cu aceste substanţe. Diureza indusă a fost rareori raportată la pacienţii trataţi cu sulfonamide, dar hipoglicemia poate fi determinată în urma tratamentului (A se vedea pct. 4.4 Precauţii speciale). Sulfonamidele cresc efectul anticoagulantelor de tip cumarinic. De aceea pacienţii care sunt trataţi cu anticoagulante orale trebuie monitorizaţi frecvent din punct de vedere al timpului de protrombină pe timpul tratamentului cu Sumetrolim. De asemenea trebuie ajustată doza de anticoagulant. 4

5 În cazul administrării concomitente cu fenitoina, timpul de înjumătăţire al acesteia creşte cu 39% în timp ce clearance-ul scade cu 27%. Acest lucru favorizează creşterea toxicităţii fenitoinei. De aceea nivelul plasmatic al fenitoinei trebuie îndeaproape monitorizat în cazul co-administrării cu Sumetrolim. Sulfonamidele cresc concentraţia plasmatică a metotrexatului în cazul administrării concomitente. Mecanismul este probabil acela de desfacere a legării de proteine şi scăderea eliminării renale. Acest lucru poate determina creşterea toxicităţii metotrexatului (clinic se manifestă ca o reacţie adversă hematopoetică). Administrarea de acid folic poate fi benefică în unele cazuri. În cazul co-administrării cu ciclosporina la pacienţii cu transplant renal poate să apară o nefrotoxicitate tranzitorie. Concentraţia serică a digoxinei poate să crească mai ales la pacienţii vârstnici atunci când este administrată cu Sumetrolim. În cazul necesităţii administrării concomitente este necesară monitorizarea nivelului în sânge a digoxinei. Indometacinul sau alte antiinflamatoare nesteroidiene pot să crească concentraţia plasmatică a sulfonamidei din Sumetrolim. În cazuri rare a fost raportată anemie megaloblastică la pacienţii la care s-a administrat concomitent Sumetrolim şi pirimetamină în doze mai mari de 25 mg (tratament profilactic împotriva malariei). Acţiunea antidepresivelor triciclice este redusă de Sumetrolim Ca şi în cazul altor sulfonamide Sumetrolim poate potenţa acţiunea hipoglicemiantă a antidiabeticelor orale. Se recomandă monitorizarea nivelului glucozei în sânge în cazul tratamentului concomitent. Administrarea concomitentă a trimetoprimului şi a amantadinei sau a altor produse bazate pe procainamidă poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestora datorită secreţiei competitive renale. Testele de laborator: Trimetoprimul poate interfera cu testele de măsurare a concentraţiei metotrexatului. Testele care folosesc dihidrofolat reductaza pentru legarea competitivă de proteinele plasmatice sunt în general influenţate. Determinarea cantitativă a creatininei prin metoda care are la bază reacţia Jaffe alcalin picrat poate să fie fals mai ridicată cu 10% în prezenţa Sumetrolim. 4.6 Sarcina şi alăptarea a) Studii preclinice Sarcina Administrarea trimetoprim şi sulfametoxazol în doze mai mari decât cele terapeutice au fost asociate cu apariţia unor anomalii fetale la şobolan (gura de lup), similare cu cele apărute în urma utilizării de antagonişti ai acidului folic. Efectele trimetoprimului au fost contracarate de administrarea de acid folic. Creşterea pierderii în greutate a fetuşilor a fost observată după administrarea de doze mari de trimetoprim la iepure. b) Studii clinice Sarcina Nu sunt date suficiente privind siguranţa administrării Sumetrolim pe timpul perioadei de sarcină. Efectele medicamentului asupra metabolismului acidului folic determină evaluarea cu multă responsabilitate a balanţei beneficiu matern/risc fetal. Administrarea medicamentului în al treilea trimestru de sarcină creşte riscul dezvoltării unui icter puternic la noul născut. 5

6 Alăptarea Ambii componenţi ai Sumetrolim sunt excretaţi în laptele matern. Dacă tratamentul este neapărat necesar pe timpul perioadei de alăptare mama trebuie sfătuită să întrerupă alăptarea pe timpul tratamentului şi trei zile după sfârşitul acestuia. În această perioadă este recomandată alimentarea alternativă a nou născutului. 4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje Administrarea Sumetrolim nu influenţează în general capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Eventualele restricţii depind de reactivitatea individuală. Pacienţii trebuie avertizaţi despre riscul foarte mic de apariţie a vertijului. 4.8 Reacţii adverse În general acest medicament este bine tolerat. În general reacţiile adverse care pot să apară sunt de natură gastro-intestinală sau reacţii alergice la nivelul pielii. Rar pot să apară şi reacţii severe şi cu potenţial letal. Acestea includ sindromul Stevens-Johnson, sindromul Lyell (necroza toxică a epidermei), necroza rapidă hepatică, agranulocitoză, anemie aplastică, discrazie sanguină şi reacţii de hipersensibilitate severe. Ttractul gastro-intestinal: greaţă, vomă (3-5%), diaree (1%) şi anorexie. Pot să apară stomatite şi glosite, pancreatite, colite pseudomembranoase. Tratamentul cu Sumetrolim poate conduce la agravarea unei insuficienţe hepatice, şi rar poate să detemine creşterea tranzitorie a nivelului transaminazelor serice şi a bilirubinei. Foarte rar pot să apară hepatite şi colestaze. Reacţii alergice: urticarie (3-5%). Fotosensibilitate şi mai rar dermatite exfoliative, eriteme multiforme, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell (necroliză toxică epidermică). Rar au fost raportate febră, miocardite alergice, boală a serului, purpura Henoch-Schönlein, angioedeme, periarterite şi lupus eritematos. Rareori poate să apară alveolită eosinofilică alergică care poate să conducă la un sfârşit letal. Reacţii alergice severe sunt întâlnite rar dar pot conduce la un sfârşit letal. Reacţii neurologice: cefalee, ameţeală, oboseală, extenuare, insomnie; ataxie, convulsii, neurită periferică, halucinaţii, depresie şi apatie. Rar şi reversibil a fost raportată meningita aseptică, aceste simptome reclamând întreruperea tratamentului. Sistemul hematopoetic: reacţiile au fost de intensitate medie şi reversibile după întreruperea tratamentului. Pot să apară trombocitopenie, neutropenie şi leucopenie. Rar agranulocitoză, anemie megaloblastică şi methemoglobulinemie. Sumetrolim poate detemina hemoliză la pacienţii cu deficienţă a glucozo-6 fosfat dehidrogenazei. Lipsa preexistentă de acid folic şi vitamina B12 pot duce la anemie, stare megaloblastică sau neutropenie. Reacţii la nivelul aparatului renal: sulfametoxazolul este responsabil de efectul nefrotoxic, care poate să devină predominent în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală preexistentă. Acest lucru poate duce la creşterea nivelului seric al carbamidei şi/sau creatininei, şi poate duce la apariţia nefritei interstiţiale. Pentru a preîntâmpina cristaluria se recomandă ingerarea unei cantităţi suficiente de lichid. Reacţii metabolice: hiperkalemia, hiponatremia poate să apară la pacienţii în vârstă sau cei cu SIDA, în aceste cazuri fiind necesară administrarea unor doze mai mari. 6

7 Alte reacţii adverse: artralgia şi/sau mialgia. Sporadic s-au raportat cazuri de rabdomioliză mai ales la pacienţii cu SIDA. La pacienţii cu SIDA care primesc doze crscute de Sumetrolim (40-50%) poate să apară neutropenie, reacţie a pielii şi creşterea nivelului seric al creatininei sau a enzimelor hepatice. 4.9 Supradozaj Simptome: dureri de cap, greaţă, vomă, anorexie, colici, perturbări ale vederii, confuzie, febră, peteşii, purpură, ichter şi depresie a măduvei osoase. Alterări ale sistemului hematopoetic au apărut în mod uzual. Au fost semnalate hematurie, eliminare de cristale, anurie. Tratamentul constă în spălături gastrice/inducerea vomei, şi a diurezei. Alcalinizarea urinei poate duce la eliminarea sulfametoxazolului, dar şi a trimetoprimului. Amândoi componenţii Sumetrolimului pot fi parţial eliminaţi prin hemodializă, de aceea dializa peritoneală nu afectează eliminarea medicamentului. Reacţiile de hipersensibilitate pot fi tratate cu steroizi. Depresia măduvei osoase care poate să apară în urma unui tratament de lungă durată va fi tratată cu leucovorin în doze zilnice de 5-15 mg până la obţinerea valorilor normale. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică: combinaţii de sulfonamide cu trimetoprim inclusiv derivaţi, cod ATC: J01EE01 Mecanismul de acţiune Sulfametoxazolul şi trimetoprimul substanţele active din Sumetrolim acţionează sinergic ca un agent antibacterian. Substanţele blochează două faze consecutive implicate în sinteza acidului folic, în principal inhibând acidul nucleic şi sinteza proteinelor, esenţială pentru supravieţuirea bacteriană. Fiind în concurenţă cu acidul para-aminobenzoic, sulfametoxazolul are efect inhibitor asupra sintezei acidului dihidrofolic. Trimetoprim este un inhibitor specific al acid-dihidrofolic reductazei împiedicând convertirea acidului dihidrofolic în acidul tetrahidrofolic. Efectul selectiv se datorează afinităţii la acid-dihidrofolic reductaza bacteriană afinitate mai mare cu 10 5 decât faţă de cea din celulele umane. De aceea microorganismele dependente de sinteza acidului folic sau folinic sunt incapabile şi depind de surse exogene. Administraţi combinaţi in vitro cei doi componenţi devin bactericizi la concentraţii la care în mod obişnuit sunt bacteriostatici administraţi separat. Pe lângă aceasta, preparatul are un spectru antimicrobian mai mare (asupra unui număr mai mare de bacterii Gram negative şi Gram pozitive ca şi protozoare) şi conduce la rezistenţa indusă mai mică decât sulfametoxazol sau trimetoprim separat. Microorganisme sensibile sau inconstant sensibile la combinaţia de sulfametoxazol şi trimetoprim Bacterii Gram-pozitive Listeria monocytogenes Nocardia asteroides Staphylococcus aureus (cu o rată de eficacitate de 90%), stafilococi coagulazo negativi Bacterii Gram-negative Aeromonas spp. Escherichia coli (cu o eficacitate de 70% ) Haemophilus ducrey Haemophilus influenzae Klebsiella spp. Morganella morganii 7

8 Neisseria meningitidis Proteus spp. Salmonella spp., incluzând S. typhi, S. paratyphi (cu o eficacitate de 90% ) Vibrio cholerae Protozoare Pneumocystis carinii Toxoplasma gondii Combinaţia este parţial eficace împotriva următoarelor microorganisme: Enterobacter spp. Neisseria gonorrhoeae Serratia marcescens Shigella spp. Streptococci, incluzând Streptococcus pneumoniae Următoarele microorganisme sunt rezistente la această combinaţie: Mycobacterium tuberculosis Mycoplasma spp. Enterococcus faecalis Pseudomonas aeruginosa Treponema pallidum. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Absorbţia şi distribuţia Cei doi componenţi ai Sumetrolim au acelaşi profil farmacocinetic. Mai mult de 80% sulfametoxazol şi respectiv 90% trimetoprim se absorb din tractul gastrointestinal după administrarea orală. Concentraţia plasmatică maximă a celor doi componenţi se obţine după 1-4 ore. Legarea de proteinele plasmatice este de 66% şi 42-46% pentru sulfametoxazol şi respectiv trimetoprim. Din punct de vedere terapeutic fracţiunea liberă este activă. Administrarea concomitentă de alimente reduce cu 20% absorbţia trimetoprimului. Volumul de distribuire este pentru trimetoprim de L şi respectiv 10-16L pentru sulfametoxazol. Concentraţia regăsită în fluide şi ţesuturi este comparabilă cu cea plasmatică. Metabolism şi excreţie Ingredienţii activi ai Sumetrolim sunt metabolizaţi în ficat. Ambii componenţi traversează bariera hematoencefalică şi placenta; se regăsesc în lichidul cefalo rahidian (LCR), urechea medie, secreţia vaginală şi spută; medicamentul este excretat în laptele matern. O mică parte din medicament este excretată în bilă. Trimetoprimul se excretă şi în secreţia bronşică. Eliminarea atât a substanţelor active cât şi a metaboliţilor se face pe cale renală prin filtrare glomerulară şi tubulară. Concentraţia în urină a fiecărui component este mai mare decât în plasmă. Timpul de înjumătăţire este de 9-12 ore pentru sulfametoxazol şi respectiv ore pentru trimetoprim. 30% din doza administrată de sulfametoxazol se elimină prin urină, nemodificată şi 80% din trimetoprim. Amândoi componenţii se regăsesc în sânge chiar şi după 24 ore după administrarea combinaţiei. Clearance-ul sulfametoxazolului este mai mic la pacienţii vârstnici. Timpul de înjumătăţire este prelungit pentru ambii componenţi (20-30 ore) în cazul insuficienţei renale cronice (clearance-ul creatininei < 25ml/min). 5.3 Date preclinice de siguranţă Date din literatură 8

9 Studii pe o perioadă lungă au arătat că substanţele active nu au potenţial carcinogenetic. Trimetoprimul este lipsit de efecte mutagene conform testului Ames. Nu au fost observate aberaţii cromozomiale în leucocitele periferice izolate de la indivizi după un tratament de lungă durată şi cu doze mari (320 mg/zi trimetoprim şi 1600 mg sulfametoxazol după o perioadă de 112 zile). Nu au fost observate efecte toxice asupra fertilităţii sau reproducerii la şobolani trataţi cu 70 mg trimetoprim/360 mg sulfametoxazol. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor Zahăr, gumă xantan, alcool anisic, parahidroxibenzoat de metil, Ariavit Ponceau 4R (E124), zaharină sodică, apă purificată. 6.2 Incompatibilităţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 3 ani 100 zile după prima deschidere a flaconului. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 ml suspensie orală si o măsură dozatoare 6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor Fără cerinţe speciale 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Egis Pharmaceuticals PLC, Kereszturi ut , H-1106, Budapesta, Ungaria 8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ 32/2007/01 9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI Reînnoirea autorizaţiei - Martie/ DATA REVIZUIRII TEXTULUI Aprilie /2007 9