Nr. 2 / Februarie 2014

Transcript

1

2 Nr. 2 / Februarie 2014 E D I T U R A Braşov, 2014

3 REPERE DIDACTICE MODERNE a fost înregistrată de Biblioteca Naţională a României, a primit codul de identificare ISSN X şi se supune prevederilor Legii Depozitului Legal (Legea 111/1995) Redactor şef: PROF. DR. CARMEN ŢUGUI Redactori: PROF. UNIV. DR. GABRIELA MUNTEANU PROF. MASTERAND LILIANA DANIELA PISTOL Colaboratori: PROF. RALUCA TOMA - BRĂILA PROF. IRINA BUCUR - GALAŢI PROF. LUMINIŢA PETREA - GALAŢI PROF. MIHAELA BADEA - BUZĂU PROF. ADRIANA RĂDULESCU - BUZĂU Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului acestei publicaţii se face numai cu acordul autorilor şi/sau a Colectivului de Redacţie Doritorii pot trimite materiale spre publicare în condiţiile specificate pe Pentru informaţii suplimentare: tuguicarmen@gmail.com, carmen.tugui@yahoo.com sau la telefon Autorii îşi asumă responsabilitatea pentru afirmaţiile cuprinse în lucrările lor. Coperta: Bianca OSNAGA Tehnoredactare: Cornelia CATRINA Grafica: Carmen ŢUGUI E D I T U R A Tel.:

4 În loc de CUVÂNT ÎNAINTE...5 REFLECŢII Schimbare sau evoluţie în educaţie?... 9 Profesor învăţământ primar: Lavinia-Andreea ILINA Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, Alexandria, judeţul Teleorman Vocaţia profesorului între tradiţie şi modernism Autor: Dr. Ing. Gina MARINESCU, profesor, Colegiul de Industrie Alimentară Elena Doamna, Galaţi Relaţia copil părinte în faţa alegerii viitorului profil/liceu Autor: Prof. Irina BUCUR, Şcoala Gimnazială Nr. 10, Galaţi Blocaje ale creativităţii în mediul şcolar Autor :Prof. Raluca,TOMA Liceul Tehnologic Gh. K. Constantinescu, Brăila Unde au dispărut cărţile? Autor: Înv. Viorica BALOG, gradul didactic I, Şcoala Gimnazială Cosniciu de Jos, Judeţul Sălaj METODE ŞI STRATEGII DIDACTICE MODERNE. FORMARE..21 Dicţionar de metode moderne utilizate în procesul instructiv-educativ (I) Culegere întocmită de Prof. dr. Carmen ŢUGUI Metode de stimulare a lecturii Autor: Prof. Raluca TOMA Liceul Tehnologic Gh.K.Constantinescu, Brăila Resurse educaţionale moderne în sprijinul activităţilor didactice Autor: Prof. Mihaela BADEA Liceul Tehnologic Henri Coandă, Buzău Calităţile învăţământului centrat pe elev Autor: Prof. Raluca TOMA Liceul Tehnologic Gh.K.Constantinescu, Brăila Formare continuă. Eurodidaweb - pedagogical use of internet and multimedia tools Autor: Prof. Discipline economice Ştefania Monica MĂGUREAN, Liceul Teoretic Solomon Haliţă, Sîngeorz-Băi RELIGIE..39 Semnificaţia simbolică a materiei Sfintei Jertfe. Pâinea Autor: Luminiţa PETREA, profesor grad I, Şcoala Gimnazială nr. 10, Galaţi 3

5 Despre rostirea Adevărului Autor: Preot Dragoş IFTIMESCU, Şcoală Generală Nr 1, Cristineşti, Botoşani Lui Dumnezeu ori lui Mamona Autor:Bogdan IFTIMESCU,cântăreţ bisericesc, Parohia,,Sfinţii Trei Ierarhi,, Piatra-Neamţ LIMBĂ ŞI COMUNICARE Cartea izvor de emoţie la şcolarii de vârstă mică Autor: Elena VĂNUŞCĂ, prof. înv. primar, Şcoala Gimnazială C. BRÂNCUŞI, Tg.Jiu Jurnalul de criză Autor: Profesor, masterand Daniela-Liliana PISTOL, Colegiul Tehnic de Transporturi, Piatra-Neamţ Forme de concretizare a artei dramatice ca disciplină opţională Autor: Prof. dr. Carmen ŢUGUI PLEDOARII PRO DOMO Rolul şi locul practicii în pregătirea tehnologică AUTOR:Prof. ing. Adriana RĂDULESCU, Liceul Tehnologic Henri Coandă,Buzău Lobby pentru Sport Autor: Profesor Vasile AFUSOAIE, Şcoala Gimnazială,,N. Iorga, Dersca, judeţul Botoşani Atribute ale imaginii digitale Autor: Prof. Raluca RUSU, Colegiul Naţional,,Petru Rareş, Piatra-Neamţ Curiozităţi matematice Autor: Profesor Maria OPRIŞ-BRIŞCAN, Colegiul Tehnic,,Constantin Brâncuşi, Oradea Studiu privind înlocuirea medicamentelor cu plante medicinale, în tratamentul copiilor preşcolari Autor: Educator Maria Viorica CĂLUGAROIU, Grădiniţa cu Program Normal, sat Stănuleasa, com. Sîmbureşti, jud. Olt ATELIER DE CREAŢIE...83 Atelier de creaţie Autor: eleva Andra ROTARIU, clasa a XI-a, Colegiul Naţional, Petru Rareş, Piatra-Neamţ 4

6 Iată-ne la numărul DOI al revistei noastre! Se pare ca visul de care vorbeam la debut începe să prindă contur, că se scriu de ce nu? primele pagini ale,,istoriei noastre, una simplă, despre oameni ce nu ţin să epateze, ci doar să nu se lase târâţi într-o pasivitate păguboasă. Sunt toţi cei care au răspuns, şi de astă dată, îndemnului nostru de a ni se alătura, şi care au înţeles ce înseamnă a fi un dascăl al vremurilor de acum, parcă mai tumultuoase ca oricând. Sunt, cu toţii, voci ce se vor auzite şi semne ale demnităţii unei profesii neştirbite încă de puţinii rătăciţi slujitori ai ei. Sunt oameni care nu se pot apăra decât ajutaţi de singura armă la îndemnă: cuvântul. Sunt cei care, într-o lume în care nonvaloarea e proslăvită, au aceeaşi bucurie, aproape infantilă, de a dărui din înţelepciunea, talentul şi disponibilitatea lor. Primiţi cu inima deschisă mesajul fiecăruia dintre ei şi dăruiţi mai departe CU MULT MAI MULT! Prof. dr. CARMEN ŢUGUI, Redactor-şef şi fondator al revistei 5

7

8

9

10 REPERE DIDACTICE MODERNE Schimbare sau evoluţie în educaţie? Profesor învăţământ primar: Lavinia-Andreea ILINA Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, Alexandria, judeţul Teleorman Ce sunt? Ce voi fi? Cine mă va ajuta să devin?... Oare de câte ori ne adresăm aceste întrebări nouă înşine? Oare la ce vârstă ne punem această problemă a existenţei noastre? Momentul conştientizării locului şi rostului nostru în această lume, cu siguranţă, este legat de vârsta maturităţii. Şi noţiunea de maturitate raportată la vârstă este relativă. De aceea, ce suntem şi ce vom deveni stă, în foarte mare parte şi mult timp, în existenţa noastră în mâinile celor care ne educă, părinţi, învăţători, profesori, etc. Idealul educaţional în sistemul de învăţământ românesc este acela de a crea şi forma o personalitate multilateral dezvoltată care să se adapteze cerinţelor societăţii la un moment dat. Aşadar, tot procesul de învăţământ trebuie astfel organizat şi dezvoltat astfel încât să conducă la crearea acestui tip de personalitate. Într-o lume care se află în permanentă evoluţie, în permanentă schimbare, capacitatea de adaptabilitate trebuie să se regăsească mai întâi la noi, la cadrele didactice, la părinţi, la formatori. Înainte de a-i educa şi pregăti pe copii pentru schimbare trebuie ca noi sa ne autoeducăm în spiritul inovării, al schimbării şi introducerii metodelor si comportamentelor educative moderne pe care să le implementăm în mentalul colectiv şi nu numai. Faptul că trăim într-o societate imprevizibilă ne obligă, putem spune, la o perfecţionare permanentă, atât pe noi, ca persoane, cât şi pe noi, ca subiecţi ai procesului de învăţământ. Odată cu evoluţia societăţii şi în virtutea trebuinţelor de organizare a vieţii sociale, de diferenţiere a rolurilor pe care le joacă diverse grupări şi categorii de oameni, au început să se configureze unele concepţii sistematice asupra modalităţilor concrete de realizare a educaţiei. Rosturile educaţiei erau apreciate, încă din Evul Mediu, după priorităţile şi valorile în funcţie de care se orientau oamenii la un moment dat. Platon 9

11 RDM NR. 2 / 2014 considera că educaţiei îi revine dreptul de a descoperi resurse şi de a le pune în folosul societăţii. Pe de altă parte, Aristotel deducea scopul educaţiei din scopul vieţii şi considera că aspiraţia supremă a societăţii şi a individului o constituie dobândirea virtuţii. Ca fenomen social, desfăşurată totdeauna într-un context social, mai larg sau mai restrâns, educaţia este un subsistem al sistemului social. Educaţia se desfăşoară în societate, a apărut concomitent cu aceasta şi este subordonată unui ansamblu social care îi reglează şi îi direcţionează sensul. Sub raport structural, acţiunea educaţională este formată din subiectul acţiunii, individ sau grup, obiectul acţiunii, de asemenea individ sau grup, şi contextul în care se desfăşoară proceduri, procese şi rezultate. Revenind la inovare şi la educaţia pentru schimbare, modificarea trebuie să intervină la nivelul tuturor acestor componente care se află întro relaţie de interdependenţă, însă cele mai mari aşteptări de a schimba ceva sunt tot de la cadrul didactic. Se consideră că el, fiind cel care organizează şi planifică activitatea, este cel care poate produce schimbarea, cel care poate aduce noul prin metodele şi mijloacele folosite, prin maniera în care abordează actul didactic. Educaţia trebuie să fie o activitate anticipativă, orientată spre viitor. Dacă în trecut intervalul de timp în care se înregistrau schimbări importante în viaţa socială şi cu impact asupra vieţii individului era mai lung decât cel al vieţii umane, astăzi ritmul schimbărilor este ameţitor. Ca urmare, pregătirea individului urmează să fie astfel realizată încât aceasta să poată face faţă unor condiţii şi cerinţe aflate în permanentă schimbare. Procesul de adaptare a educaţiei la schimbările intervenite în societate nu înseamnă o simplă acomodare la context, ci impune, de regulă, o reevaluare a structurilor, funcţiilor şi dimensiunilor acţiunii educative, astfel încât să îi permită individului să se pregătească pentru ziua de mâine. Eficienţa educaţiei este determinată de adaptabilitatea şi autoreglarea ei la problematica societăţii şi la spaţiul social în care se derulează. Tot ca o formă de adaptabilitate şi evoluţie au apărut şi noile educaţii. Ca factor principal de formare a resurselor umane necesare tuturor sectoarelor vieţii sociale, educaţia se constituie şi ca unul dintre factorii de 10

12 REPERE DIDACTICE MODERNE dezvoltare a societăţii. Nevoia unor reconsiderări în modul de realizare a educaţiei este provocată de schimbarea societăţii. Identificarea schimbărilor produse în viaţa socială care au impact asupra educaţiei devine astfel necesară, ea fiind de natură să sugereze zonele şi chiar reconsiderările care se impun. Având în vedere că în perioada actuală societatea românească presupune schimbări în toate planurile vieţii sociale, este firesc ca şi în sistemul de educaţie să se producă reconsiderările pe care le cere consolidarea unei societăţi democratice. Bibliografie: Cristea, Sorin, Fundamente pedagogice ale reformei învăţământului, Bucureşti, EDP, 1994; Dewey, John, Democraţie şi educaţie, EDP, Bucureşti, 1972 Vocaţia profesorului între tradiţie şi modernism Autor: Dr. Ing. Gina MARINESCU, profesor, Colegiul de Industrie Alimentară Elena Doamna, Galaţi Când în copilărie ai înlocuit păpuşile cu fictivi elevi pe care îi notai în cataloage improvizate, după un empiric şi pueril proces de predare-învăţare, ajuns la maturitate, îţi redescoperi pasiunile juvenile. Când ai crescut într-o familie de cadre didactice în care mama, tata, mătuşa şi unchiul erau la un moment dat singurii învăţători din sat, simţi permanent necesitatea întoarcerii la origini. Când ai devenit profesor la liceul pe care l-ai absolvit cu zeci de ani în urmă, ştii că acumulările nu au fost zadarnice. 11

13 RDM NR. 2 / 2014 Când aştepţi cu nerăbdare să intri la ora de curs pentru a-ţi întâlni elevii sau timpul petrecut la catedră este oaza ta de împlinire sufletească şi bucurie spirituală înseamnă că eşti norocos pentru că destinul ţi-a dăruit Vocaţia. Şi dacă ai vocaţie, adaptabilitatea la nou este doar o chestiune de voinţă. A utiliza metode şi mijloace moderne în procesul de învăţământ devine firesc, logic, inevitabil şi vine de fapt, în întâmpinarea dorinţei de atragere a educabililor în deloc uşoara misiune a învăţării. Ca profesori moderni, mai întâi ne sacrificăm timpul liber (există noţiunea de timp liber?!) urmând o multitudine de cursuri de formare şi perfecţionare care să ne racordeze permanent la noile cuceriri din domeniu. Numai că vorba ce e mult strică este valabilă şi aici deoarece, în puţinele momente de respiro, constatăm neputincioşi că suntem atraşi într-un vârtej fără oprire, care creează dependenţă şi care, din păcate, contribuie la o mutaţie a obiectivelor, a finalităţilor. Astfel, scopul absolvirii unui curs care trebuia să inoveze activitatea la clasă poate deveni îmbunătăţirea fişei anuale de evaluare a profesorului şi a calificativului acordat, supradimensionarea portofoliului cadrului didactic, şi, de ce nu?, şi alimentarea unui orgoliu exagerat, teama de pierdere a postului, un concurs de împrejurări sau chiar un interes financiar. Prin nivelul de cultură şi educaţie, educatorii sunt chemaţi să fie deasupra altora, biologic însă nu aparţin altei specii umane. Pentru a aplica ceea ce ai învăţat la oricare curs trebuie să fii mai întâi calm şi odihnit, pentru a intra în clasă liniştit, surâzător, captivant, cu maximă eficienţă de transmitere. Fără discernământ, abundenţa de noi cunoştinţe şi metode didactice venite ca o avalanşă de nestăvilit poate mai curând să distrugă decât să clădească un edificiu stabil. Uneori, elemente cu tentă inovatoare au desfiinţat vechile teorii care s-au reinventat peste ani ca merit al contemporaneităţii. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie apariţia testelorgrilă aplicate şi la examene cu pretenţii. Când s-a constatat că elevii nu mai ştiu să se exprime, să-şi detalieze şi să-şi ordoneze cunoştinţele, să realizeze conexiuni, au apărut în teste şi eseurile (la orice disciplină, nu numai la Limba română). Altfel spus, clasicele subiecte de sinteză, de dezvoltare a ideilor sau compuneri libere erau numite acum eseuri (libere sau structurate). Excesul de tehnici moderne devine, uşor, o capcană în stăpânirea unor zeloşi îndrumători, mai ales în contextul scăderii 12

14 REPERE DIDACTICE MODERNE interesului pentru învăţătură a majorităţii elevilor de nivel mediu şi sub mediu. Arta profesorului talentat este aceea de a reţine elementele clasice mereu valoroase în simbioză cu elementele de strategie modernă, un melanj bine proporţionat între modernism şi conservatorism. Aşa cum moda este ciclică şi astăzi rochiile bunicii sunt moderne, poate şi vestimentaţia actului educativ trece prin astfel de transformări. Modern este şi cel care, conştient de valoarea inestimabilă şi verificată a tradiţiei, se întoarce din când în când la ea... Fiecare generaţie este, nolens-volens, modernă în comparaţie cu precedenta. O împotrivire acerbă la acceptarea noutăţilor este în cele din urmă învinsă. Oricâte critici şi-ar atrage (unele, întemeiate), calculatorul nu poate fi subestimat în prezent, în desfăşurarea procesului instructiveducativ. De asemenea, au luat amploare metodele activ-participative sau metodele moderne de evaluare şi autoevaluare, impuse fiind de către elevii înşişi. Profesorul român modern este cel care se instruieşte docil în pas cu vremurile, adaptându-se din mers la orice schimbare, dar şi cel care dovedeşte că poate asigura continuitatea învăţământului românesc, traversând uneori perioade de profundă desconsiderare. El face asta cu nemărginită dragoste pentru copii şi profesie, cu imensă capacitate de dăruire şi sacrificiu, cu un simţ aparte care îl poziţionează permanent între tradiţie şi modernism, plăsmuind tinerilor aripi de zbor între viitor, prezent şi trecut. 13

15 RDM NR. 2 / 2014 Relaţia copil părinte în faţa alegerii viitorului profil/liceu 14 Autor: Prof. Irina BUCUR, Şcoala Gimnazială Nr. 10, Galaţi Sunt la a patra generaţie de elevi de clasa a VIII a. Mi-a fost dat să văd o mulţime de copii şi părinţi care intră în impas la final de ciclu gimnazial. Am încercat să-i îndrum pe cei care mi-au cerut ajutorul în funcţie de caracterul, capacitatea fiecărui elev în parte, de calităţile şi înclinaţiile sale. Înclin să cred, că, de cele mai multe ori, am avut dreptate, iar copiii şi părinţii nu au rămas dezamăgiţi de alegerile făcute. Întotdeauna i-am rugat să privească cu realism şi responsabilitate viitorul unui copil care nu ştie pe ce cale să apuce dacă nu este îndrumat. Împreună, profesor părinte elev, ne gândim la viitorul profesional al copiilor. Datorită acestor preocupări, familia joacă un rol decisiv. Dacă părinţii neglijează sprijinirea copilului în procesul complex şi îndelungat de conturare a opţiunii profesionale, pot determina alegeri greşite. Unii copii lipsiţi de ajutorul părintesc izbutesc să-şi găsească calea potrivită cu ajutorul şcolii. Unii vor înregistra insuccese, greutăţi şi vor ajunge la greşeli care se vor resimţi mulţi ani. Simplul fapt că părinţii se interesează de problema alegerii profilului nu aduce şi rezolvarea ei corespunzătoare. În realizarea acestei probleme se impune, în primul rând, ca între copil şi părinte să existe o identitate de păreri, apoi ca acestea să fie potrivite, ca aspiraţiile să corespundă capacităţilor şi însuşirilor copilului.

16 REPERE DIDACTICE MODERNE Între membrii familiei se creează, în ceea ce priveşte alegerea profilului, câteva tipuri de relaţii: O primă categorie de relaţie determinată de alegerea profilului copilului este cea în care există o corespondenţă de păreri între unul din părinţi şi copil. De exemplu, copilul şi mama sunt de acord cu un profil, iar tata doreşte ca fiul său să urmeze altă profesie. În această categorie intră şi situaţia când tatăl şi băiatul s-au gândit la o profesie, de electrician, iar mama vrea ca băiatul să urmeze şi o facultate, pentru a deveni inginer. În exemplele de mai sus şansa cea mai mare o are o are părintele care are o autoritate mai mare în familie. Situaţia mai dificilă este când părinţii sunt de acord între ei ca fiica sau fiul să urmeze un profil sau un liceu, dar copilul doreşte cu ardoare altceva. Ex.: părinţii vor ca fiica lor să urmeze un liceu cu profilul servicii în turism, iar copila visează la Liceul de Arte, considerându-se talentată la desen. Aici trebuie să învingă alegerea cea mai potrivită, iar dacă nu reuşesc să ajungă la un consens, atunci să caute cea mai bună variantă, în colaborare cu şcoala. De cele mai multe ori, aici primează dorinţa părinţilor, aceştia fiind uniţi în alegere şi având suficiente mijloace de autoritate şi constrângere pentru a se impune în faţa copilului. Dar, dacă alegerea lor nu este bună, cel care va avea cel mai mult de suferit este copilul. În alte cazuri, fiecare din cei trei membri ai familiei se gândeşte la un alt profil/liceu. De exemplu, fata doreşte un liceu cu profil militar, mama o vrea doctor, iar tata contabil. În această situaţie, discuţiile în contradictoriu sunt frecvente şi ele durează până în preajma Evaluării Naţionale. Nu rareori, copiii care trec prin astfel de situaţii înregistrează insuccese. Se întâlnesc şi cazuri când părinţii şi copiii aleg un profil / liceu la întâmplare, fie din lipsa interesului faţă de şcoală, fie din cauza mediei mici obţinute la Evaluarea Naţională sau din necunoaştere şi neinformare, 15

17 RDM NR. 2 / 2014 mergând pe principiul lasă ca merge orice ar face liceul să-l termine, că mai departe om vedea. Există şi o relaţie favorabilă unei rezolvări corecte a alegerii profilului şi liceului pe care-l va urma copilul: atât acesta, cât şi părinţii sunt de acord asupra viitoarei profesii. Aceasta corespondenţă este realizată din timp, copilul este îndrumat şi format, toate asigurând condiţii favorabile spre reuşită. Copilul ştie din timp ce are de făcut, se pregăteşte în linişte, în cunoştinţă de cauză şi din plăcere. Concordanţa celor trei factori familiali( copil, mamă, tată) este favorabilă numai în cazurile în care în această alegere particularităţile copilului corespund cerinţelor impuse de însuşirea şi practicarea profesiunii respective. În rezolvarea favorabilă a acestor probleme este necesar ca părinţii să vadă care sunt relaţiile lor vis-a-vis de dorinţele copiilor şi să caute să realizeze din timp şi printr-o alegere adecvată relaţia de tipul celei din urmă. Numai aşa se poate asigura o pregătire bună a copilului din punct de vedere profesional. Blocaje ale creativităţii în mediul şcolar Autor :Prof. Raluca,TOMA Liceul Tehnologic Gh. K. Constantinescu, Brăila 16 Nenumăratele denumiri metaforice exprimă concepţiile diverşilor autori asupra creativităţii: inteligenţă fluidă" (R. B. Cattell), gândire divergentă" (J. Guilford), rezolvare specifică de probleme", rezolvare de probleme slab structurate" (J. Bruner), imaginaţie creatoare" (Th. Ribot), imaginaţie constructivă" (A. Osborn), gândire autonomă" (Fr. Bartleit).

18 REPERE DIDACTICE MODERNE Pentru a stimula creativitatea, trebuie să fim conştienţi şi să combatem anumite piedici apărute în calea manifestării imaginaţiei. Asemenea obstacole sunt denumite, de regula, blocaje. Sidney Shore a inventariat trei tipuri de blocaje ale creativităţii: emoţionale, culturale şi perceptive. 1. Blocaje de tip emoţional: teama de a nu comite o greşeală, de a nu părea extravagant; teama de a risca să fii un "pionier", de a fi în minoritate; oprirea prematură la prima idee, soluţie care apare sau teama ori neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori; capacitatea slabă de a se destinde, de a lăsa timp incubaţiei să se desfăşoare, să acţioneze; dorinţa aproape patologică pentru aparenta securitate a "cunoscutului" şi a "evidentului"; dificultatea de a schimba modelul de gândire; dependenţa excesivă faţă de opiniile altora; lipsa competenţei de a depune un efort susţinut pentru a desfăşura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei până la soluţionare. 2. Blocaje de ordin cultural: dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă; "conformism" la idei vechi, ca şi la cele noi; tendinţa de a reacţiona conform principiului "totul sau nimic"; prea mare încredere în statistici şi în experienţa trecută; punerea pe primul plan a factorilor practici sau economici în luarea deciziilor, ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient de idei; slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile; sentimentul ca tendinţa de a te îndoi sistematic este un inconvenient social; prea mare încredere în logica a ceea ce se numeşte Raţiune; exaltarea excesivă faţă de spiritul grupului, conducând la conformism. 3. Blocaje de ordin perceptiv: incapacitatea de a se interoga asupra evidentului; 17

19 RDM NR. 2 / 2014 incapacitatea de a distinge între cauză şi efect; dificultatea de a defini o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a sesiza, de a releva; dificultatea de a destructura o problemă în elemente care pot fi manipulate, dirijate; dificultatea de a diferenţia între fapte şi probleme; prezentarea prematură a pseudo-soluţiilor la probleme care nu au fost încă definite; incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu mediul; dificultatea de a percepe relaţii neobişnuite între idei şi obiecte; incapacitatea de a defini lucrurile; îngustarea excesivă a punctului de vedere; credinţă negativă: Nu sunt creativ". Omul dispune de un potenţial - creativitatea, iar datoria lui este să-l descopere, să şi-l dezvolte şi să-l pună în evidenţă. Bibliografie: Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1980; Oprea, Crenguta-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, Unde au dispărut cărţile? Autor: Înv. Viorica BALOG, gradul didactic I, Şcoala Gimnazială Cosniciu de Jos, Judeţul Sălaj 18 Cărţile nu au dispărut, dimpotrivă, sunt tot mai multe, dar stau prăfuite pe rafturile bibliotecilor. Câţi mai iau în seamă cuvintele atât de pline de semnificaţie ale cronicarului moldovean Miron Costin că nu este alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor? Zăbava despre care vorbea cronicarul este înlocuită de la vârste din ce în ce mai fragede cu zăbava petrecută în faţa calculatorului. Deosebit de util acest mijloc tehnologic, însă, atunci când

20 REPERE DIDACTICE MODERNE ajunge să înlocuiască în totalitate lectura, este evident că elevul este direcţionat pe un drum eronat. Într-adevăr, trăim în era unde tehnologia ocupă un rol major în viaţa fiecăruia dintre noi, însă să uităm cu atâta uşurinţă de creaţia lui Gutenberg, parcă e prea mult. Lectura digitală suprimă aproape în totalitate caracterul contemplativ al lecturii tradiţionale, nu-şi oferă oportunitatea de a surprinde înţelesul profund din spatele textului. Cartea pare a fi ameninţată de calculator, televizor sau alte invenţii tehnologice. Însă în umbra acestei ameninţări frumuseţea ei sporeşte. La prima privire, ea pare un simplu obiect pentru ca apoi să se deschidă, întocmai ca o fortăreaţă, oferindu-se cititorului. Acesta îi pătrunde tainele intrând într-o altă lume şi anume lumea cărţilor unde o carte te trimite la altă carte, şi ele toate formează baza trainică a culturii noastre, şlefuind şi înălţând omul în modul cel mai delicat posibil. Cartea se situează printre cele mai remarcabile creaţii ale omului, iar trezirea interesului şi gustului pentru lectură depinde în mare măsură de puterea magicianului de la catedră. Din partea dascălului este nevoie de răbdare, perseverenţă, voinţă şi, bineînţeles, de propriul exemplu. Pentru îndrumarea cât mai eficientă a lecturii, dascălul trebuie să fie înarmat cu o profundă documentare pedagogică, cu o bogată cultură generală la care trebuie adăugate cunoaşterea cât mai bună a elevilor, a preferinţelor acestora care diferă în funcţie de vârstă, temperament, mediu social. În cei 37 de ani petrecuţi la catedră, simt că acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de cultivarea interesului elevilor pentru lectură. În încercarea de a şterge praful de pe cărţile elevilor mei, menţionez câteva activităţi care ar putea avea efect în acest sens: 19

21 RDM NR. 2 / 2014 alegerea unui opţional de lectură sau înfiinţarea unui cerc de lectură unde dascălul are o infinitate de mijloace pentru a aprinde şi a păstra vie flacăra lecturii (dramatizări, concursuri, şezători literare, discuţii despre personaje ce pot oferi modele de viaţă, lecturi în aer liber, realizarea în caiete speciale a unor albume cu datele biografice şi principalele opere ale scriitorilor cunoscuţi); vizite cât mai dese la bibliotecă; controlul de către dascăl al fişelor de cititor de la bibliotecă; verificarea periodică a caietelor de lectură suplimentară sau a fişelor de lectură; discuţii cu părinţii deoarece, alături de dascăl, rolul părinţilor este deosebit de important în dezvoltarea gustului pentru lectură. Părinţii trebuie sfătuiţi să aloce timp şi resurse pentru crearea unei biblioteci acasă şi crearea unui ambianţe propice desfăşurării lecturii. De asemenea, trebuie îndrumaţi să încurajeze şi să aprecieze copiii atunci când aceştia citesc. E necesar ca părinţii să ofere în dar cărţi, fie cu ocazia aniversării, fie drept răsplată. Astfel, copilul va asocia cărţile cu un eveniment pozitiv, cu o purtare cuviincioasă a sa, cu o stare de bine. De asemenea, este util îndemnul de a reduce timpul petrecut în faţa televizorului sau calculatorului în favoarea lecturii. Extrem de sugestiv exprimă Arghezi în Testament esenţa lecturii: Cartea mea-i, fiule, o treaptă/ Ea e hrisovul nostru cel dintâi. Eliade afirma că funcţia primordială, magică a lecturii, este de a stabili contactul dintre om şi cosmos, de a aminti memoriei scurte şi limitate a omului modern o vastă experienţă colectivă şi de a lumina Riturile. Fiecare carte este o poartă spre cunoaştere şi cu fiecare carte citită găsim tot mai multe motive de a deschide o altă carte, şi o alta... Aş încheia cu îndemnul foarte frumos ilustrat de G.F. Morozov: Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde. Bibliografie: 1. Anton Ilica, Pavel Moş, Ana Moş, Adina Ardelean, Alina Ardelean Didactica limbii române şi a lecturii (îndrumări metodice pentru profesorii din învăţământul primar), Editura Universităţii Aurel Vlaicu Arad, 2007; 2. Alina Pamfil - Didactica limbii şi literaturii române, Editura Dacia, Cluj- Napoca,

22

23

24 REPERE DIDACTICE MODERNE Dicţionar de metode moderne utilizate în procesul instructiv-educativ (I) Experimentul gândului (empatia) Culegere întocmită de Prof. dr. Carmen ŢUGUI Elevilor li se cere să se imagineze într-o anumită situaţie. Li se pun întrebări despre situaţia respectivă. De exemplu, li se cere elevilor să se pună în,,pielea unui personaj literar şi să comunice şi celorlalţi colegi ceea ce simt, gândesc, cum ar acţiona într-o situaţie care o reface pe cea din textul literar în care apare acel personaj. Roata Această metodă este eficientă în cadrul grupurilor mai mici, dacă experienţele elevilor sunt o resursă folositoare. Fiecare persoană beneficiază de un minut, spre exemplu, pentru a descrie experienţa proprie în legătură cu o anumită temă şi pentru a îşi exprima punctul de vedere în timp ce ceilalţi ascultă. Elevii pot să se abţină, dacă vor. Se vor puncta experienţele folositoare şi se va solicita un număr de puncte de vedere pentru a dezvolta sentimentul de siguranţă în participare. Punctele - cheie Elevii sunt aranjaţi în grupuri. Li se dă un fragment de text necunoscut sau alte resurse. Sunt rugaţi să citească textul individual, timp de câteva minute, având în vedere următoarea cerinţă: Grupul va identifica 5 puncte-cheie ale textului. (Ar fi util dacă numărul de puncte-cheie ar fi acelaşi cu numărul grupurilor) Profesorul va cere apoi fiecărui grup să numească un punct-cheie (care n-a mai fost dat înainte de către alt grup). Clasa este de acord cu punctul sau îl schimbă şi profesorul îl va scrie pe tablă. Elevii vor putea, bineînţeles, să sublinieze secţiunile importante ale textului. Punctele-cheie pot fi transformate în maniera prezentată mai jos. Transformarea Elevii vor primi textul într-un format şi li se va cere să-l prezinte în altul. De exemplu : un pliant din domeniul sănătăţii poate fi transformat 23

25 RDM NR. 2 / 2014 într-un articol de ziar ; un set de instrucţiuni poate fi transformat într-o declaraţie despre cum funcţionează aparatul şi în ce caz ar fi folositor. Un bilanţ cronologic poate fi reformulat sub forma unor titluri date, nearanjate cronologic etc. Explicaţiile elevilor Perechi de câte doi elevi vor primi două texte legate între ele pe teme care nu le-au fost explicate. De exemplu, unul despre pojar şi unul despre oreion. Fiecare citeşte un text cu atenţie timp de 5 minute. Pot folosi alternativ acelaşi text/dvd, dar urmărind aspecte diferite. De exemplu, elevii pot urmări un material de pe un DVD sau citi un text despre politica de marketing a unei companii mici. Unul va căuta punctele forte, iar celălalt punctele slabe. Fiecare elev îi va explica celuilalt tema lui, răspunzând şi la eventuale întrebări, până când ambii înţeleg ideea. Sarcina integrantă : Perechea va lucra apoi la o sarcină care să-i implice pe amândoi pentru tratarea ambelor teme. O cerinţă inspirată ar fi: Găsiţi asemănările şi deosebirile dintre pojar şi oreion. sau Având în vedere punctele forte şi punctele slabe, ce credeţi despre politica de marketing? Cum pot fi folosite la maxim punctele forte şi cum pot fi îmbunătăţite cele slabe? Titlurile Elevii vor primi un material fără titlu sau subtitlu, dar cu spaţiul liber cuvenit acestora. Elevii vor citi materialul şi vor decide asupra unui titlu care să rezume sub forma unei afirmaţii ceea ce urmează în secţiunea sau textul respectiv. Asta va duce la titluri de genul Inima este o pompă a sângelui. Inima are patru încăperi. Se pot adapta, bineînţeles, materiale cărora li se şterge titlul sau/şi li se poate cere elevilor să găsească câte un titlu pentru fiecare paragraf. Se poate realiza această activitate şi invers. Adică, se dau titlurile şi se cere elevilor să se documenteze şi să scrie câteva rânduri despre el. Acesta este un mod foarte bun de a structura învăţarea independentă. Îngheţaţi!- dezgheţaţi! Procedura: Elevii scriu pe un bileţel o întrebare asupra textului literar şi se ridică în picioare. La comanda Dezgheţaţi! a moderatorului, elevii circulă prin clasă. La comanda Îngheţaţi!, elevii se opresc, găsindu-şi perechea. Îşi schimbă bileţelele, răspunzând unul altuia la întrebarea de pe bileţel. 24

26 REPERE DIDACTICE MODERNE Evaluarea se realizează prin elevul-expert sau de către învăţătorprofesor, care vor circula la perechile stabilite şi vor asculta răspunsurile, acceptând sau corectând răspunsurile elevilor. Metoda performanţelor diferenţiate (autor,învăţător Nela Popoveniuc, Şcoala Generală,,Ion Creangă, Bacău; sursa: ziarul Adevărul). O învăţătoare din Bacău va omologa la OSIM o nouă metodă de învăţare pentru elevii claselor I-IV. Este vorba despre Metoda performanţelor diferenţiate, care va fi publicată în,,metode de stimulare si dezvoltare a potenţialului creativ al elevilor, sub coordonarea Conf. Otilia Clipa, de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava.. Rezultatele au fost vizibile în favoarea elevilor, metoda fiind centrată pe elev, şi ceea ce este într-adevăr foarte demn de luat în seamă, este faptul că într-o oră de curs se poate lucra cu un colectiv întreg de elevi, cei 30 de elevi pot ieşi cu toţii la tablă, rezolvând exerciţii special alese după nivelul lor de pregătire, a explicat Nela Popoveniuc. Prezentarea metodei.în clasă există patru-cinci tăbliţe, iar tabla mare va fi împărţită în tot atâtea coloane, astfel încât toţi elevii unei grupe să fie scoşi la tablă în acelaşi timp. Învăţătoarea clasei va scrie pe tăbliţe seturi de exerciţii pentru fiecare elev în parte, în mod diferenţiat pentru nivelul de cunoştinţe şi de dezvoltare intelectuală al fiecăruia. Cunoscând modul în care sunt poziţionaţi elevii în bănci, învăţătoarea clasei poate să ştie la ce tăbliţă va veni să lucreze fiecare elev. Este foarte importantă organizarea colectivului şi modul în care fiecare ştie exact ce are de făcut, a mai adăugat învăţătoarea Popoveniuc. În timp ce o grupă rezolvă la tăbliţe primul set de exerciţii ce le sunt destinate, elevii rămaşi, numiţi sugestiv Detectivii de greşeli, urmăresc dacă toţi colegii lor au rezolvat corect exerciţiile. Pe rând, vor ieşi apoi la tăbliţe următoarele două grupe. Pe un flanelograf se va afla panoul de rezultate o planşă intitulată Grămăticii iscusiţi sau Matematicienii iscusiţi, în funcţie de disciplina la care este folosită această metodă. Rezultatele obţinute de fiecare echipă de elevi vor fi consemnate pe panoul de rezultate cu markerul, sub forma de buline, steluţe, cerculeţe. La finalul lecţiei vor fi apreciate toate grupele, acestea fiind echilibrate din punctul de vedere al performanţelor intelectuale, dar şi în mod individual, fiecare elev. Se vor oferi diplome şi premii diverse, cum ar fi: stickere, brelocuri, dulciuri. 25

27 RDM NR. 2 / 2014 Metode de stimulare a lecturii Autor: Prof. Raluca TOMA Liceul Tehnologic Gh.K.Constantinescu, Brăila Întrucât lectura este un eveniment al cunoaşterii, studiul cărţilor de către elevi impune organizarea, îndrumarea şi supravegherea de către profesori, întocmirea listelor bibliografice, controlul cititului, al lecturii, folosirea acesteia etc. Mulţi profesori, însă, se confruntă cu o realitate care adeseori îi descumpăneşte: elevii lor nu citesc, nu valorizează lectura, într-un cuvânt, nu se simt motivaţi pentru acest efort intelectual. Elevii care nu citesc sunt prinşi într-un cerc vicios: citesc cu greutate, nu le place să citească, nu citesc mult, nu înţeleg ceea ce citesc. O modalitate de monitorizare a înţelegerii şi de menţinere a implicării este metoda SINELG, propusă de Vaughan şi Estes (1986). Aceasta se bazează pe activitatea de lectură şi presupune identificarea în conţinutul unui material, prin marcarea cu semne specifice, a informaţiei ceea ce elevii ştiu deja (-) şi a informaţiei despre care se doresc lămuriri suplimentare (?). Categorizarea informaţiilor se poate realiza cu ajutorul tabelului SINELG redat mai jos: + -? Jurnalul dublu reprezintă un instrument cu multiple întrebuinţări, care îi încurajează pe elevi să citească cu atenţie un text sau să audieze o prelegere, să reflecteze la ceea ce au citit sau audiat şi să vină cu idei pentru a le discuta în clasă. Împărţind în două, pe vertical, paginile unui caiet, elevii notează (pe măsură ce citesc un text sau audiază prelegerea) în partea stângă pasaje din text sau idei care li se par importante sau le amintesc de alte idei, iar în partea dreaptă îşi consemnează propriile comentarii, întrebări (De ce li s-a părut important?, La ce i-a făcut să se gândească?, Cum i-a făcut să se simtă? etc.). Alte modalităţi de utilizare a 26

28 REPERE DIDACTICE MODERNE jurnalelor duble sunt: de a-i pune pe elevi să schimbe jurnalele între ei şi să consemneze însemnările celuilalt sau de a aduna jurnalele elevilor pentru a le comenta. O alta variantă ar fi ca metoda sa fie completată în final prin tehnica "Lasă-mi mie ultimul cuvânt", prin care fiecare elev scrie pe faţa unei fişe un citat din text sau o idee care i s-a părut a fi cea mai importantă şi un comentariu cu privire la citatul sau ideea respectivă pe cealaltă faţă a fişei. Elevii sunt invitaţi să comenteze citatul sau ideea, ultimul cuvânt aparţinând celui care a scris-o. Ştiu/Vreau să ştiu/ Am învăţat este o variantă adaptată a activităţii dirijate de lectură/gândire care poate fi folosită pentru lectura textelor informative. Acest procedeu poate fi utilizat pentru a dirija lectura sau ascultarea unei prelegeri în decursul unei singure ore sau pentru a dirija o activitate extinsă pe mai multe ore. Se împarte tabla în trei coloane. Elevii fac acelaşi lucru în caiete, după modelul: Ştiu Vreau să ştiu Învăţ/Am învăţat După anunţarea temei elevii sunt întrebaţi ceea ce ştiu deja despre ea. Datele esenţiale de care elevii sunt relativ siguri se trec in coloana "ştiu" a tabelului de pe tablă şi din caietele elevilor. Problemele neclare, ca şi aspectele pe care elevii ar fi curioşi să le afle se consemnează în rubrica "Vreau să ştiu". Dacă elevii urmează să citească un text, se reiau problemele pe care ei le-au menţionat si li se spune ce să citească (dacă este vorba de o cercetare mai amplă, ei trebuie îndrumaţi spre sursele în care vor găsi informaţiile: biblioteci, reviste, cărţi, persoane informate etc.). După terminarea lecturii, urmează ca elevii să completeze rubrica "Învăţ/Am învăţat" cu cele mai importante lucruri pe care le-au aflat, aliniind răspunsurile cu întrebările pe care le-au pus la început si trecând restul informaţiilor pe care nu le anticipaseră mai jos, în tabel. Se realizează apoi o discuţie cu întreaga clasă pentru a trece şi în rubrica de pe tablă aspectele consemnate de elevi. Întrebările care au rămas în continuare fără răspuns pot conduce la un nou ciclu al metodei. Bibliografie: Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, E.D.P., Bucureşti,

29 RDM NR. 2 / Resurse educaţionale moderne în sprijinul activităţilor didactice Autor: Prof. Mihaela BADEA Liceul Tehnologic Henri Coandă, Buzău Resursele educaţionale deschise (Open Educational Resources) se referă la accesul deschis la resurse educaţionale, facilitat de tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, pentru consultare, utilizare şi adaptare de către comunitatea utilizatorilor, în scopuri necomerciale. Resursele educaţionale deschise cuprind: materiale pentru predare - învăţare: proiecte deschise (open courseware şi open content), cursuri free, directoare de obiecte de învăţare (learning objects), jurnale educaţionale; software open source - pentru dezvoltarea, utilizarea, reutilizarea, căutarea, organizarea şi accesul la resurse; includ şi medii virtuale de învăţare (LMS - Learning Management Systems), comunităţi de învăţare; licenţe de proprietate intelectuală care promovează publicarea deschisă a materialelor, principii de design şi bune practici, localizarea conţinutului. Avantaje: Tehnologiile informaţionale permit educatorilor accesul şi schimbul de resurse online. Până în urmă cu câţiva ani, majoritatea materialelor create erau protejate, necesitând autentificarea utilizatorilor. Astăzi, cele mai multe resurse sunt create şi publicate liber pe Web, făcând uz de sistemele colaborative Web 2.0. Putem compara conceptele de Resursele educaţionale deschise cu Open Source Software. Aşa cum Open Source permite utilizatorilor reutilizarea/ modificarea sofware-ului, Resursele educaţionale deschise permit utilizatorilor adaptarea materialelor şi sistemelor pentru necesităţile de predare/ învăţare proprii. Resursele educaţionale deschise implică o schimbare fundamentală în procesul educaţional, contribuind la centrarea pe elev. Moodle este un pachet software Open Source destinat gestionării cursurilor online, gestionării învăţării sau gestionării conţinutului pentru

30 REPERE DIDACTICE MODERNE învăţare. Moodle este utilizat pentru proiecte ce permit implicarea activă a elevului, încurajând învăţarea colaborativă, lucrul în echipă şi schimbul de opinii. Moodle oferă cadrelor didactice cele mai bune instrumente pentru gestionarea cursurilor şi încurajarea învăţării. Moodle are următoarele avantaje: Moodle poate fi implementat la scară mare, fiind utilizat de sute de mii de studenţi, însă poate fi folosit şi pentru o şcoală primară sau de un pasionat de educaţie. Instituţiile îl folosesc ca platformă pentru cursuri exclusiv online sau pentru a-şi îmbunătăţi cursurile faţă-în-faţă (paradigmă de învăţare cunoscută şi sub denumirea de blended learning - învăţare mixtă). Utilizatorii Moodle folosesc modulele de activităţi (forum, baze de date şi wiki-uri) pentru a construi comunităţi colaborative de învăţare în cadrul materiei lor. Moodle se bazează pe o tehnologie simplă şi eficientă. Este uşor de instalat pe orice calculator pe care rulează un server web care poate interpreta PHP, iar pentru funcţionare necesită numai un server de baze de date SQL, care este în măsură să transfere informaţii. Moodle este compatibil cu principalele sisteme de operare şi poate funcţiona pe calculatoare cu sistemul Windows, Mac şi Linux. Moodle este un mediu de învăţare modular, orientat pe obiective sau, mai bine spus, permite organizarea cursurilor pe diferite module, favorizând, aşadar, gestionarea unui proces de formare în reţea. Această teorie induce o schimbare culturală, în care cunoaşterea nu mai este numai un patrimoniu individual sporit, ci devine un patrimoniul cu valoare adăugată, doar dacă este împărtăşit; prin împărtăşire se creează, de fapt, o nouă cultură. Principalele cinci elemente-cheie în Moodle sunt: a. Suntem cu toţii potenţiali profesori şi elevi: b. Învăţăm să creăm şi să exprimăm pentru alţii: c. Se învaţă mult, privindu-i pe ceilalţi: d. Înţelegerea altora ne transformă: e. Învăţăm bine, atunci când mediul de învăţare este flexibil şi potrivit nevoilor noastre: Bibliografie: 1. Wegner E., Communities of Practice: Learning, Meaning and Identity, Cambridge University Press,

31 RDM NR. 2 / 2014 Calităţile învăţământului centrat pe elev Autor: Prof. Raluca TOMA Liceul Tehnologic Gh.K.Constantinescu, Brăila A învăţa pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înţeleagă cu gândirea lui lumea." (I. Cerghit) Învăţământul modern, centrat pe cel ce învaţă, are o seamă de calităţi care îl diferenţiază net de cel tradiţional: Curriculum-ul şi învăţarea sunt individualizate la maxim. Selecţia conţinuturilor se realizează în funcţie de posibilităţile, interesele, nevoile celui care învaţă; Elevii progresează în ritm propriu. Utilizarea timpului este suplă. Se încurajează învăţarea independentă; Se încurajează iniţiativa, elevii sunt activi; Elevului i se oferă maxim de ocazii pentru a-şi construi cunoaşterea, atât în instituţia şcolară, cât şi în afara acesteia; Orice experienţă nouă de învăţare este corelată cu precedentele; Cadrul didactic este, înainte de orice, persoană-resursă. El informează elevii şi le facilitează accesul la informaţii, diagnostichează dificultăţile elevului, îl orientează fără a-l contrazice, lucrează individual sau în grupuri mici. Actualitatea şi problemele vieţii intră în instituţia de învăţământ; Şcoala, grădiniţa sunt deschise spre exterior. Învăţarea realizată de la persoane din afara instituţiei este la fel de valoroasă precum cea de la cadrul didactic; Se stimulează, în limita condiţiilor concrete, participarea celui care învaţă, la stabilirea obiectivelor, selecţia conţinuturilor, a modalităţilor de evaluare. Fiind vorba de aspecte asupra cărora s-a convenit (au negociat ), elevii se simt responsabili şi motivaţi. 30

32 REPERE DIDACTICE MODERNE Spaţiul, mobilierul, echipamentele sunt utilizate flexibil. La dispoziţia cadrelor didactice, a elevilor stă o mare varietate de materiale de învăţare. Sistemul claselor rigide, constituite pe criteriul cronologic, din elevi de aceeaşi vârstă, este abandonat. Se preferă eterogenitatea. Este favorizat lucrul în grupuri mici constituite din elevi de vârste diferite. Examinările tradiţionale sunt mai puţin folosite, chiar pe cale de dispariţie. Se preferă evaluarea formativă, cu ajutorul probelor de evaluare criterială (prin obiective). Obiectul evaluărilor îl reprezintă, cu prioritate, procesele mentale (cogniţia) ale celui care învaţă, în defavoarea produselor învăţării. Metoda cuvânt ce provine din grecescul methodos (metha spre, către; odos cale) este definită ca acea cale de urmat pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Mai nou, metoda desemnează o cale pe care educatorul o urmează pentru a ajuta elevii să găsească propria cale în vederea redescoperirii lumii înconjurătoare. De ce metode de învăţare activă? creează comportamente ce denotă participarea; facilitează învăţarea în ritm propriu; stimulează cooperarea, nu competiţia; sunt atractive; pot fi abordate din punctul de vedere al diferitelor stiluri de învăţare. În România zilelor noastre, cadrul didactic, aflat într-un sistem în plin proces reformator, trebuie să-şi dezvolte abilităţi pedagogice şi manageriale complexe, adaptate şi adaptabile la înnoirile crescânde, cerute de politicile educaţionale. Tocmai de aceea, jocul didactic ar putea fi soluţia practică a unei lecţii reuşite, o metodă de a îmbina utilul cu plăcutul, de a-i dezmorţi (la propriu şi la figurat) pe copii, de a dinamiza ora şi de a preda, a consolida sau a evalua performanţele şcolare ale elevilor într-o manieră mai puţin plictisitoare. Evident, creativitatea profesorului poate modifica, simplifica sau combina diferitele idei propuse aici, în funcţie de profilul, componenţa şi nivelul clasei, de timpul avut la dispoziţie etc. 31

33 RDM NR. 2 / 2014 Brainstormingul,,metoda asaltului de idei ;,,furtună în creier Brainstormingul poate fi definit ca:,,o modalitate de a obţine, întrun timp scurt, un număr mare de idei de la un grup de oameni. Brainstormingul este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup, încurajând participarea tuturor membrilor grupului. Prin această strategie se află: ce anume ştiu elevii despre un anumit subiect, ideile sau soluţiile referitoare la un subiect sau situaţie-problemă, opinii despre o experienţă comună. Fiecare este determinat să se implice activ. Elevii învaţă să asculte, să emită păreri, să colaboreze, să respecte ideile celorlalţi, să compare, să argumenteze şi să decidă. b) Turul galeriei (reprezentare grafică) Acest joc este conceput ca temă facultativă pentru acasă. De exemplu, li se cere elevilor să reprezinte grafic basmul studiat, pe o coală albă de hârtie A 4, sau pe o coală din blocul de desen. Pot fi folosite orice / oricâte culori şi materiale sau tehnici specifice artei grafice (acuarelă, tempera, creion, colaj etc.), sau, dimpotrivă, profesorul va impune anumite restricţii. Lucrările nu vor fi semnate, pentru a nu influenţa părerea celorlalţi elevi. Produsele obţinute vor fi afişate pe tablă sau pe pereţii clasei, astfel încât să poată fi observate de elevi. După ce profesorul le explică elevilor sensul sintagmei a face turul galeriei, le cere să voteze un singur desen, considerat a fi cel mai sugestiv, cel mai reprezentativ pentru basmul studiat (votul poate fi exprimat printr-o bulină aplicată sub coala de hârtie sau o linie trasată cu creta). Rezultatul jocului este mai obiectiv dacă numărul votanţilor este mai mare decât al produselor, de aceea, este important ca profesorul să insiste asupra ideii că tema este facultativă. De asemenea, obiectivitatea votării va fi mărită dacă nu li se permite elevilor să vorbească între ei în timp ce examinează produsele expuse. Se numără voturile şi se stabilesc elevii câştigători (spre exemplu, primii trei), cărora li se cere să vină în faţa clasei şi să explice viziunea artistică. În final, profesorul face aprecieri, având grijă să remarce produsele care au tins spre metaforă, spre simbol, iar nu pe cele care au re-povestit / au ilustrat secvenţe ale basmului. Lucrările vor fi păstrate în portofolii sau vor fi publicate în revista şcolii. Bibliografie: 1. Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii şi literaturii române în gimnaziu şi liceu, Editura Emia, Manolescu, Marin, Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie, Editura Meteor, Bucureşti,

34 REPERE DIDACTICE MODERNE Formare continuă. Eurodidaweb - pedagogical use of internet and multimedia tools Autor: Prof. Discipline economice Ştefania Monica MĂGUREAN, Liceul Teoretic Solomon Haliţă, Sîngeorz-Băi În acest articol/ document prezint sintetic activitatea pe care am desfăşurat-o în perioada în calitate de beneficiar al unei burse în cadrul Programului de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii, subprogramul Comenius, acţiunea Formare continuă pentru personalul implicat în educaţia şcolară, din învăţământului preuniversitar. Acest proiect a fost finanţat din două surse importante: fondurile europene Comenius şi fonduri FSE Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Site-ul oficial al programului sectorial: Alte link-uri utile: pel_national_2013.pdf Titlul activităţii de formare: Eurodidaweb - Pedagogical Use Of Internet And Multimedia Tools Locul activităţii de formare: ROMA, ITALIA Instituţia organizatoare: F.C. Europaclub LIDS Sapienza University - Roma La curs au participat profesori de diferite specialităţi, din Spania (2),Grecia (1), Turcia (4), Irlanda (3), Cehia (2) dar si din Romania (17). 33

35 RDM NR. 2 / 2014 Imagini de la activităţile desfăşurate în Italia Desfăşurarea activităţilor pe zile: Luni, 15 iulie 2013 A avut loc întâlnirea cursanţilor la Universitatea Sapienza, Piazza Aldo Moro 5; Vizitarea Campusului, a principalelor facultăţi din cadrul acesteia, arhitectura clădirilor şi vizitarea Museo dell arte classica - Muzeul de artă Clasică al Universităţii Sapienza, care adăposteşte copii perfecte ale lucrărilor artistice găsite în majoritatea muzeelor lumii. Prezentarea laboratorului UNI LABS/DIGILAB din Via dei Volsci,122 unde s-a desfăşurat întreaga activitate de formare. Profesorii italieni au fost Prof. University Teacher, Alberto Pigliacelli Director- Manager Responsible şi Prof. Stefano Lariccia, University Teacher, researcher at Sapienza Università di Roma Prezentarea cursanţilor în faţa colegilor şi a profesorilor organizatori; fiecare cursant şi-a prezentat competenţele profesionale, motivaţia, ţara, regiunea şi şcoala unde îşi desfăşoară activitatea. Accentul s-a pus pe prezentarea competenţelor. Marţi, 16 iulie 2013 Începerea cursului propriu-zis în laboratorul UNILABS /DIGILAB al Universităţii,,Sapienza, Via dei Volsci, 122. Cursul a debutat cu tema,,perspective istorice ale web-ului, la sfârşitul mileniului al doilea, evoluţia world wide web. Importanţa platformelor educaţionale şi caracterizarea lor. WorldWideWeb, un instrument de împărtăşire a cunoştinţelor, predare şi învăţare HTML prin Web, utilizarea platformelor: Zope, Plone, Moodle, Plaxo, Last Pass, Xmarks platforme open source ş.a. Elemente de comunicare hipertextuală şi hipermedia, etapele de elaborare a proiectelor multimedia. 34

36 REPERE DIDACTICE MODERNE Accesarea analiza resurselor plone. Conceperea primului proiect multimedia Plone prin importul şi exportul de instrumente multimedia. Importul de documente din alte programe prin folosirea editorului Wysywyg. Miercuri, 17 iulie 2013 Activitate desfăşurată la Universitatea Sapienza Piazzale Aldo Moro, 5 Roma, care a constat în: Conceptul de workflow: membrii, roluri şi tabele de drepturi, drepturi locale şi drepturi globale, fluxul de documente. Conceptul workflow în cadrul platformelor educaţionale. Etape de dezvoltare a unui proiect multimedia. Cum să gestionezi un grup de publicaţii, review-uri şi membri; Folosirea resurselor multimedia: exemple de proiecte Plone cu conţinut multimedia sub diferite forme. Managementul informaţiei, funcţii iniţiale de bază, arhetipale, utilizate în proiecte multimedia; managementul resurselor, a vocabularului specific www, inserarea imaginilor, a sunetului şi a hiperlink-urilor. Construirea unui web Plone Eurodidaweb Plone - Europaclub cu teme diferite caracterizând obiective turistice importante din Roma şi nu numai. Studierea funcţiilor classes (CSS) pentru realizarea unei pagini multimedia Plone care conduc la dezvoltarea proiectelor multimedia educaţionale. Joi, 18 Iulie Activitate desfăşurată la DIGILAB, Via dei Volsci 122, care a constat în: - Inserarea imaginilor şi a sunetului într-un site Plone, dowloand şi upload intern. Prezentarea proiectelor Plone de către cursanţi. Votarea paginilor şi adăugarea comentariilor. Vineri, 19 iulie 2013 Dezvoltarea site-ul personal pe platforma Ploud: Activităţi de grup: a) Construirea siteului grupei Europaclub/ Eurodidaweb site. b) Modificarea stilurilor CSS pentru producerea unui layout personalizat. c) Încărcarea pe platforma Plone sau utilizând alte CSM- uri folosind facilităţile internet. 35

37 RDM NR. 2 / 2014 d)administrarea site-ului şi folosirea procedurilor simple scrise în site-ul Plone sau altele cu ajutorul facilităţilor internet. EUROPACLUB este un loc de întâlnire virtual unde oamenii pot să-şi împărtăşească cunoştinţe, experienţe şi bune practici foarte utile pentru noi, cadrele didactice. La găsiţi o comunitate virtuală a celor care vor să împărtăşească din experienţa lor educaţională şi un mediu de învăţare virtuală care se poate folosi în procesul de învăţare la clasă. Fiecare cursant a exersat pe propriul calculator, cursul fiind proiectat pe tabla interactivă. Permanent s-au putut vedea exemplificările lectorului, iar instrumentele multimedia erau uşor de utilizat, conexiunea Internet fiind permanentă. La final, s-au acordat şi Certificatele de participare la curs. Activităţile pe care le-am desfăşurat şi le desfăşor în continuare sunt următoarele Organizatorul ne-a pus la dispoziție contactele ale formatorilor, de asemenea avem o reţea de contacte cu ceilalţi participanți. Din proprie iniţiativă aprofundez softurile care înlesnesc învăţarea la distanță, de asemenea îmi voi perfecționa anumite lecții. Din proprie iniţiativă, voi menţine legătura prin şi telefon cu colegii participanţi la curs, pentru a realiza schimbul de informaţie. Din nevoile specifice instituţiei mele, se vor încheia parteneriate cu şcolile pe care le reprezintă participanţii la curs. Voi menţine legătura cu formatorii, prin , pentru a mă pune la curent cu noutăţile din domeniul TIC. Voi efectua activităţile din planul de diseminare la diferite grupuri-ţintă, prin acestea urmărindu-se modul de realizare a obiectivelor propuse prin aceste acţiuni. Activitatea de formare a avut şi va avea impact la nivel local/regional : prin activităţile de diseminare organizate, publicarea unor articole în cotidianele locale, prin postarea de materiale pe diferite site-uri se va promova o nouă imagine a şcolii la nivel local, regional şi naţional; prin realizarea de parteneriate cu şcoli şi instituţii din Uniunea Europeană se va întări cooperarea interregională, în special la nivel transfrontalier; a condus şi va conduce la consolidarea dimensiunii europene în activităţile instituţiei mele; 36

38 REPERE DIDACTICE MODERNE se va folosi şi mai mult TIC în predare, sporind eficienţa actului didactic; îi voi încuraja pe colegii mei să participe la cursuri de formare în străinătate şi să participe la programe educaţionale europene; dezvoltarea cunoaşterii diversităţii culturale în rândul cadrelor didactice din şcoală şi din alte şcoli, a elevilor, dar şi a membrilor comunităţii sângeorzene. Din punct de vedere pedagogic, activităţile din timpul cursului (Aplicaţiile Last Pass, Xmarks, Plaxo, modul de lucru cu Mz Open, TimeView, Plone, lucrul cu Slide share) au fost la un înalt nivel ştiinţific, formatorii au fost deosebit de competenţi, mi-a plăcut în mod deosebit abordarea psihopedagogică şi prezentarea noţiunilor. S-a reuşit implicarea tuturor cursanţilor în activităţile formatorilor, s-a lucrat individual şi în grup, sarcinile de lucru au fost precise. S-a lucrat într-un laborator modern şi foarte bine utilat, ni s-au asigurat toate materialele necesare. Începând cu primul contact, organizarea a fost excelentă pe toată durata stagiului şi se poate spune că activitatea de formare la care am participat a fost excelentă sub toate aspectele. CONCLUZIE: ŞCOALA VIRTUALĂ Şcoala virtuală este o extensie logică a utilizării computerelor în predare. Învăţământul virtual presupune un stil pedagogic modern, îndrăzneţ, care favorizează coeziunea morală a grupurilor de referinţă care alcătuiesc organizaţia şcolară (structurile conducerii manageriale, colectivul didactic, colectivele claselor de elevi, consiliul părinţilor, etc.). Şcoala virtuală utilizează în mod deliberat instrumente noi de comunicare umană mediată de computer. Prin folosirea judicioasă a resurselor umane şi a materialelor se va crea un climat psihosocial adecvat, în termeni de coeziune morală, profesională, intelectuală, comunitară. Informaţia este adusă la îndemâna elevilor prin ei înşişi, respectiv prin efortul elevilor de a sistematiza şi organiza această informaţie. Este un proces de învăţare centrat pe elevi şi, mai mult decât atât, centrat pe inteligenţă, pe inteligenţele multiple ale elevilor, care nu sunt încă suficient de bine exploatate. Modelul organizaţional necesar în plan pedagogic în contextul afirmării societăţii informaţionale este cel al şcolii deschise care produce învăţare la scară socială, dar, care, în acelaşi timp, învaţă permanent în şi din raporturile sale cu lumea, cu mediul cultural, economic, politic, comunitar. 37

39 RDM NR. 2 /

40

41

42 REPERE DIDACTICE MODERNE Semnificaţia simbolică a materiei Sfintei Jertfe. Pâinea Autor: Luminiţa PETREA, profesor grad I, Şcoala Gimnazială nr. 10, Galaţi Ritualul Proscomidiei reprezintă timpul de 30 de ani care priveşte viaţa Mântuitorului dinainte de Botez. Cele cinci prescuri întrebuinţate de preot la rânduiala Sfintei Proscomidii simbolizează cele cinci pâini înmulţite de Mântuitorul în pustie. Prin compoziţia ei, pâinea are o întreită semnificaţie simbolică. Apa reprezintă Sfântul Duh, sarea închipuie mintea, făina închipuie trupul, iar aluatul (dospeala) simbolizează sufletul, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Rotunjimea prescurii închipuie sfinţenia nemărginită a lui Dumnezeu, iar pecetea cea cu patru laturi de deasupra prescurii semnifică cele patru părţi ale lumii pentru care preotul aduce Sfânta Jertfă. a) Pâinea folosită de ortodocşi, la Liturghie, este făcută din aluat dospit (artos ) şi nu din azimă (pâine nedospită), întâi pentru că o astfel de pâine a întrebuinţat Mântuitorul la Cina Cea de Taină, apoi pentru că pâinea dospită cu aluat simbolizează mai bine sufletul desăvârşit şi întruparea desăvârşită a Domnului, fiind făcută din trei elemente, care reprezintă şi cele trei părţi ale sufletului, adică făina cu aluat, care înseamnă sufletul, apa, care înseamnă botezul, sarea, care înseamnă gândul şi învăţătura Cuvântului; şi, în al treilea rând, aducem pâine dospită, pentru că trebuie să ne deosebim de evrei, care-şi fac Paştile cu azimă. b) Pâinea folosită la Proscomidie poartă forma şi denumirea de prescură (de la προσφορά=ofrandă, jertfă, aducere). Prescurile sunt făcute în formă rotundă, simbolizând rotunjimea pământului, dar de cele mai multe ori în formă de cruce cu patru cornuri, care simbolizează cele patru laturi ale lumii sau cele patru braţe ale crucii. Prescurile cu cinci cornuri ne 41

43 RDM NR. 2 / 2014 amintesc de cele cinci pâini cu care Mântuitorul a săturat, în chip minunat, mulţimile în pustie. Sunt şi prescuri cu trei cornuri, care simbolizează Sfânta Treime. c) Pâinea (făcută din atâtea boabe de grâu strânse laolaltă), analizată în realitatea tainei euharistice, simbolizează Biserica sub aspectul ei dogmatic, de comunitate eclezială, care-i leagă între ei pe toţi membrii Bisericii. Prima prescură din care se scoate Sfântul Agneţ o reprezintă pe Sfânta Fecioară. Sfântul Agneţ, adică pecetea scoasă din prescură, închipuie trupul omenesc al Mântuitorului. Părticica Maicii Domnului scoasă din prescura a doua şi aşezată în dreapta Agneţului o reprezintă pe Sfânta Fecioara Maria, care stă de-a dreapta scaunului dumnezeiesc. Cele nouă părticele scoase din prescura a treia în cinstea celor nouă cete cereşti şi aşezate în stânga Agneţului închipuie ceata sfinţilor din împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Agneţ, părticica Maicii Domnului şi cele nouă părticele ale celor nouă cete cereşti închipuie Ierusalimul cel de Sus, Biserica triumfătoare a lui Dumnezeu din ceruri, iar cele trei părticele de la baza Sfântului Agneţ, precum şi miridele celor vii şi morţi, scoase din prescura a patra şi a cincea, simbolizează Biserica luptătoare de aici, de pe pământ. Pe Sfântul Disc avem înfăţişată întreaga configuraţie a Bisericii, văzută şi nevăzută, având în centrul ei pe Hristos. Bucăţile de pâine rezultate din restul prescurilor din care s-a proscomidit, se împart credincioşilor la Sfânta Liturghie, sub formă de anafură. Anafura simbolizează pe Sfânta Fecioară, care a rămas prezentă în mijlocul comunităţii din Ierusalim, după înălţarea Mântuitorului la cer. Se cere, aşadar, ca prescura să fie din apa naturală, făină de grâu curat, fără niciun fel de amestec, bine frământată şi bine coaptă, având gust plăcut la mâncare. Să nu fie prea sărată şi să fie dospită cu aluat. Bibliografie Pr.Prof.Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1998 Arhim. Lector Univ. Dr. Vasile Miron, Studii de teologie liturgică şi de educaţie religioasă, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 2005 Pr.Prof.Dr.Ene Branişte, Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti,

44 REPERE DIDACTICE MODERNE Despre rostirea Adevărului Autor: Preot Dragoş IFTIMESCU, Şcoală Generală Nr 1, Cristineşti, Botoşani În lumea în care trăim, tot mai puţini oameni sunt preocupaţi să se pună în slujba adevărului; asta şi datorită faptului că se preferă un mod de a trăi duplicitar, fără a se mai ţine cont de etică sau de principii morale. În societatea contemporană totul se judecă numai după aparenţe şi sunt tot mai puţini cei pentru care aflarea adevărului ar constitui o preocupare serioasă. Mântuitorul Hristos a spus : Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". În tot ce a făcut şi în tot ce a spus, Mântuitorul Hristos S-a prezentat pe Sine ca fiind Adevărul Însuşi. Când prezintă oamenilor învăţătura despre Împărăţia lui Dumnezeu, o face numai în lumina adevărului, fără aproximaţii sau relativisme. Atunci când spunem adevărul trebuie să fim pregătiţi să ne asumăm şi consecinţele, pentru că rostirea adevărului poate însemna, pentru unii, un gest ostentativ. S-ar putea ca adevărul să rănească conştiinţele vulnerabile şi, în consecinţă, să ne expunem în mod periculos oprobiului public. Pentru foarte mulţi oameni rostirea adevărului devine un act periculos şi, de aceea, unii îl evită şi preferă să se complacă în mediocritate şi într-o duplicitate care falsifică atât de mult viaţa, încât, la un moment dat, sunt în pericolul de a nu mai şti până unde merge falsitatea şi de unde începe adevărata identitate. 43

45 RDM NR. 2 / 2014 Mântuitorul Însuşi a plătit pentru curajul de a fi rostit adevărul şi, de 2000 de ani, toţi cei care s-au pus în slujba adevărului şi au devoalat falsităţile şi ipocriziile, au sfârşit prin a fi nevoiţi să plătească pentru curajul lor. Cu toate acestea, ar fi bine să avem suficientă demnitate şi să încercăm să ne punem în slujba adevărului, mai ales în împrejurările în care, ca profesori de religie, le vorbim copiilor şi tinerilor despre valorile moral-religioase, ajutându-i să le descopere, să şi le însuşească şi,eventual, să le fie proprii tot restul vieţii. Trebuie să recunoaştem faptul că nu toţi oamenii sunt pregătiţi să-şi asume rostirea adevărului în mod public. Foarte mulţi se gândesc la consecinţe şi pentru faptul că nu sunt pregătiţi să sufere în numele unui ideal, unii preferă să tacă. Următori principiului " Capul plecat sabia nu-l taie ", unii oameni acceptă tot felul de compromisuri cu conştiinţa lor, scuzându-se că nu pot schimba nimic, că sunt prea mici pentru un război atât de mare şi că, oricum, nu e treaba lor. Şi oricum, de asta trebuie să se ocupe doar elitele care, ar putea fi luate în serios, aşa încât demersul lor să producă efecte. Este foarte adevărat că nu oricine poate să ducă o povară atât de mare şi atunci când apărătorii adevărului sunt ei înşişi oameni în a căror viaţă s-au strecurat de multe ori păcate de tot felul, atunci, firesc, se vor ridica contestatarii care, probabil, îi vor întreba: Cu ce drept fac toate acestea? Chiar şi aşa, cred că este preferabil să ai curajul să rosteşti adevărul indiferent ce consecinţe ar produce gestul tău şi cât de mult ar trebui să lupţi pentru a te salva, chiar şi numai pentru mulţumirea de a te privi în oglindă fără a te ruşina de ţine însuţi. 44

46 REPERE DIDACTICE MODERNE Lui Dumnezeu ori lui Mamona 1 S-a dus cândva, un prinţ bogat din neam arab, vestit, voia s-ajungă în Damasc cu gând să dea de-un vechi amic, acum îmbătrânit. Răbdase ani; povara lui l-împinse ca să plece, îşi tot zicea în sinea lui:,,ca să-l găsesc voi merge! Călătoria se sfârşi cu-al ei năduf cu tot, vedea acum oraşul vrut, asemeni unui port. Nu conteni mergerea lui.,,voi izbândi!,, îşi spune; din poartă-n poartă se opri să-ntrebe de-acel nume. Autor:Bogdan IFTIMESCU,cântăreţ bisericesc, Parohia,,Sfinţii Trei Ierarhi,, Piatra-Neamţ Brumate nopţi, zile fierbinţi a tot răbdat pe drum, nădăjduia sărmanul prinţ că-l va găsi oricum. Hălăduia pe străzi, hai-hui, vreun om să se îndure? să-l ducă de-ar putea cumva l-acel bătrân anume? 1 Zeul persan al argintului 45

47 RDM NR. 2 / 2014 Aici află că a murit prietenul ce-l cată şi-acelaşi drum de a venit avea-napoi să-l bată Se-ndepărta încet şi trist de locul unde-aflase că cel al lui, prieten drag, din lume el plecase. Erau de-acum cam zeci de porţi ce se-nchideau în urmă, tot trimiţându-l înapoi la un olar să-i spună. Tăria şi nădejdea lui erau de-acum tocite, prietenul că-i mort să-i spui, el nu putea admite. Şi-ajunse tot mergând aşa aproape de o piaţă şi-a auzit pe cineva rostind cuvântul,,viaţă,,,,ce viaţă? spuse el gândind. găsesc doar morţi când caut; doar că vorbeşte el mieros, nu merită s-aplaud! Vestea acel ce le vorbea ceva de-o-mpărăţie mulţimea mută l-asculta şi nu părea că-l ştie. Dar vreau să văd acum şi cui el spune toate acestea!,, mulţimea l-asculta pe cel ce le-aducea o Veste. 46

48 REPERE DIDACTICE MODERNE El le vorbea cu miez, dibaci, pe chip se oglindea că este la cuvânt cârmaci şi înţelept cumva. Îi îndemna pe cei ce-s mici s-asculte de cei mari, că cei ce-s răi şi cruzi aici nu sunt viteji şi tari. Iar prinţul asculta tăcut, îndemnele primea şi înţelept el l-a văzut când le vorbea aşa. Era un meşter tinerel sărac în schimb, cu haine rupte, dar harul ce ieşea din el i-oprea pe toţi s-asculte. Îi îndemna să fie drepţi şi buni, smeriţi şi blânzi, să dea chiar din mâncarea lor la cei ce sunt flămânzi. Le-a dat o vorbă, un sfat bun, le-a dat un îndreptar, apoi Credinţa, reazem bun, şi Dragostea, în dar.,,am să-l aştept, şi-a zis în gând, căci vreau să îi vorbesc; să mă întorc cu el; de vrea, la mine-am să-l primesc.,, Cu faţa la pământ, miraţi, cei adunaţi plecau, aveau de-acuma noi porunci, dar să le facă aveau? 47

49 RDM NR. 2 / 2014 Trecând prin mijloc se ducea Cuvântătorul sfânt, mulţimea iute se ferea, nainte-i hainele-arunca, toţi la pământ căzând. În urma lui sărind, fugea al nostru prinţ voind ca să-l oprească de-ar putea să-i spună al său gând. Şi cum veni mai lângă el şi s-a oprit tăcut, pe pielea asprei sale mâini a pus al său sărut.,,te rog să mă primeşti să-ţi cer să mergi, de vrei, la drum, căci n-am găsit un om mai bun cugetul meu să-i spun... N-am apucat să spun cuiva cugetul meu sau gândul dus lăuntrul meu mereu a stat păcatul meu ascuns. Dar astăzi mi s-a arătat că ce-i de preţ pe lume, folositor şi mai curat e Dragostea anume. Înţelepciunea astei lumi e cursă pierzătoare, dar, ce-ai rostit tu azi aici nu are-asemănare. Privind pe cel căzut, tăcând, l-a ridicat şi-apoi pe umăru-i mâna punând plecară amândoi. 48

50 REPERE DIDACTICE MODERNE Au tot vorbit, au tot schimbat cuvinte de folos şi drumul lor se tot scurta de-atâta mers pe jos. Ziua mergeau, noaptea şedeau de vorbă ore-ntregi ; cum harul tot i-apropia nu poţi să înţelegi. Iar drumul se sfârşea încet la capăt ajungând, se tot gândea şi se-ntreba cum ar putea să-l ia la el pe-nvăţătorul blând. Curând el l-a poftit să-i stea alături în palat şi, cum întruna-l priveghea, el bunătăţi pofti să-i dea; din tot ce mai de preţ avea nimic n-a luat.,,voiesc să te poftesc, de vrei, să le vorbeşti la toţi : supuşi şi cunoscuţi ai mei, bogaţi, săraci, cinstiţi şi hoţi, Să afle toţi cum ştii să spui Cuvântul tău de-nvăţătură purtat în măiestria lui de scumpa, prea aleasa-ţi gură.,,socot că ce-am vorbit cu tine te-a şi schimbat întrucâtva şi ca să fie totul bine o veste încă am a-ţi da. O! ţin de mult aici, în mine, şi sârguinţa-ţi preţuiesc; mai este un mic pas anume şi vreau să ţi-l mărturisesc. 49

51 RDM NR. 2 / 2014 Că tot ce ai aici, pesemne şi inima-ţi le preţuieşte, dar de-ai putea să-ţi dai averea la cei lipsiţi, îţi foloseşte... Dar nu aici, ci-n Cer tu plată îţi vei primi după ce mori şi tot ce-ai împărţit aice le vei lua de mii de ori. Acum, eliberează-ţi robii şi dă-le tuturor din toate; ei iau aici, tu iei dincolo şi lângă Domnul îţi faci parte. Mai cheamă-i pe săraci şi lasă-i să ia de-aici tot ce poftesc: şi haina ta şi din bucate şi tronul cel împărătesc! Aşa-nvăţa cinstitul tânăr; când vorbele-i ieşind curgeau, cu mierea, hrană ei cea sfântă, flămânzii toţi se săturau. Şi s-a mâhnit bogatul foarte că luase iute acest jug şi cum gândea că pierde totul îi vine-n minte-un vicleşug: Îi cheam-atunci pe toţi sărmanii, i-aduce chiar şi pe tâlhari, se prefăcu că-şi dă toţi banii din largul inimii lui mari. În timp ce-nvăţătorul spune Cuvântul său către cei mulţi, un val de ură din mulţime Îl scoate pe-nvăţat desculţ, 50

52 REPERE DIDACTICE MODERNE Că toat ocara lui de-acuma şi tot ce pân-acum a spus, acestea îi vor da cununa de-a sta alături de Iisus. I-aruncă haina, îi leagă ochii Îl prind de mâini cu un nod greu; dacă se cade-o astă faptă... o ştie numai Dumnezeu. Şi gloata urlă pregătindu-i curele, funii, bice reci, se năpusteau lovindu-l groaznic, El sta zâmbind şi nu-nţelegi? S-au sfătuit cu toţi să-l piardă cuprinşi de pizmă şi de ură cu foc şi trupu-i vor să-l ardă cu pumni lovindu-l peste gură. Şi cade mort jertiful tânăr de a mulţimii ură crudă, răsună glasul de iubire, dar n-are cine să-l audă. Al nostru prinţ tăcut stătea privind pe-acel când cuvânta averea sa să o împartă comoară-n ceruri ca să ia. De ce s-o dea totuşi la alţii când pentru ea a tot trudit?! Şi împăcat acum cu sine Îl lasă morţii...neclintit 51

53 RDM NR. 2 /

54

55

56 REPERE DIDACTICE MODERNE Cartea izvor de emoţie la şcolarii de vârstă mică Autor: Elena VĂNUŞCĂ, prof. înv. primar, Şcoala Gimnazială C. BRÂNCUŞI, Tg. Jiu Se consideră că o carte poate fi descoperită numai dacă omul îi este un bun prieten şi îi acordă cât mai mult timp. Totdeauna cartea va fi un ajutor pentru omenire, va fi promotorul ideilor progresului. Orice activitate umană e tributară cărţii. Istoria planetei poate fi citită, studiată sau trăită din fotoliul său de orice doritor, de orice pasionat al cunoaşterii. Există o infinitate de scrieri, o infinitate de cărţi cu forme şi conţinuturi multiple. Cartea este un obiect creat cu un scop. E produsul unui individ sau al mai multora. Ea ne poate fi prieten sau duşman. Omul care a făcut-o a încercat să creeze în paginile ei, luminoase sau obscure, universul cu părţile lui negative sau pozitive. Cartea este şi încă mai poate fi considerată un leac pentru suflet. Ea e mijlocul prin care se realizează educaţia, atât a copiilor, cât şi a adulţilor. Pasiunea pentru carte apare încă de la cea mai fragedă vârstă. La început, copilul, culcat în braţele ocrotitoare ale mamei, ascultă şi soarbe fiecare cuvânt, imaginaţia lui îmbogăţindu-se zilnic. Mai târziu, în grădiniţă, educatoarea, prin intermediul cărţilor cu o prezentare grafică deosebită, urmăreşte să transmită informaţii esenţiale din domenii diferite, informaţii care să-i îmbogăţească nivelul cunoştinţelor, să-i lărgească orizontul. În ciclul primar, învăţătorii caută să le dezvolte copiilor gustul pentru lectură şi le este tot mai greu, pentru că tinerii sunt 55

57 RDM NR. 2 / 2014 atraşi din ce în ce mai mult de televizor, de internet, de telefoane sofisticate etc. Copilul e vrăjit de lumea basmelor. El ascultă, gândeşte, îşi reaminteşte alte idei învăţate, descoperă noi conţinuturi de învăţare şi este emoţionat, încântat, fericit sau indispus, plictisit, revoltat. Şcolarul învaţă să înţeleagă, să-şi concentreze atenţia pentru a citi corect sau pentru a prinde corect sensul ideilor. Lectura îl ajută să studieze lumea basmelor, a aventurilor, dar şi lumea înconjurătoare, reală, în mijlocul căreia îşi duce existenţa. Cartea este călăuza lui într-o societate plină de informaţie. În călătoriile provocate de imaginarul din basme şi din poveşti, copilul se simte fericit, participă afectiv şi este alături de eroii pe care îi însoţeşte la bine şi la rău, imitându-i mai târziu în activitatea lor. Conţinutul poveştilor şi al basmelor îl transpune pe copil într-o lume mirifică, îi cultivă fantezia şi visarea. Cărţile de poveşti au încântat mereu copilăria tuturor generaţiilor şi, totodată, acestea constituie un mijloc important care contribuie la lărgirea orizontului copilului. Nu se poate face educaţie fără carte. Prin carte educi şi pentru carte formezi generaţii întregi. Copilăria tuturor a fost mângâiată de povestiri, basme sau poveşti. Învăţătorii trebuie să le insufle copiilor dragostea pentru carte, pentru informaţie, să le trezească dorinţa de afla, de a descoperi fenomenele din jur. Aceste obiective pot fi realizate prin vizite la biblioteca şcolii sau a localităţii, prin vizita bibliotecarului la grupă pentru a vorbi copiilor despre rolul cărţii în viaţa lor, vizite la librăria din localitate, la anticariat etc. Ilustraţiile cărţilor cu poveşti, mesajul textului nu prezintă numai întâmplări extraordinare, ci şi personaje de neuitat: Făt-Frumos, Greuceanu, Ileana Cosânzeana etc. Textele ajutate de imagini redau tablouri fermecătoare, locuri minunate care îi încântă pe cei mici. Ei trăiesc momente palpitante împreună cu eroii lor sau sunt dezamăgiţi de atitudinea acestora. Ajutaţi de cadrul didactic, îşi îmbogăţesc cunoştinţele sau află sensul cuvintelor necunoscute. Mesajul scris al cărţii are şi o latură afectivă: textul, dar şi lectura expresivă a învăţătoarei determină la şcolari stări sufleteşti diferite: bucurie, tristeţe, adorare etc. Chiar dacă în aparenţă lecturile sunt monotone pentru că sunt statice, ele implică un grad mare de participare a copiilor, atât afectiv, cât şi intelectual. Lumea poveştilor, de multe ori o lume total necunoscută, îl supune pe cel mic la un efort intens pentru a şi-o reprezenta. Efortul copilului de a-şi imagina şi a înţelege o lume aflată între imaginar şi real determină o gimnastică a 56

58 REPERE DIDACTICE MODERNE minţii, a memoriei, a gândirii, a limbajului, a voinţei. Situaţiile diverse şi împrejurările în care au loc întâmplările basmelor declanşează în sufletul celor mici stări emoţionale deosebite. Ei se bucură, sunt satisfăcuţi de acţiunile eroilor favoriţi, dar există şi reversul, când pot fi trişti, tensionaţi. De multe ori, trăirile pe care le experimentează pot fi văzute, citite pe chipul lor (râd, zâmbesc, plâng). Luptele cu balaurii sau cu forţele rele ale naturii provoacă mânie, groază, frică sau spaimă. Personajele care întruchipează binele aduc pe faţa lor bucurie, simpatie, entuziasm. Reacţiile emoţionale care le colorează viaţa sunt de scurtă durată, dar există şi trăiri afective intense, relativ stabile, de lungă durată. Cartea, prin conţinutul ei, formează sentimente precum ură, dragoste, admiraţie. Lecturile, poveştile, audiţiile literare sunt presărate cu întâmplări şi acţiuni care, pe de-o parte, biciuiesc trăsături negative precum încăpăţânarea, laşitatea, invidia, minciuna, iar pe de altă parte accentuează aspecte ca vitejia, curajul, bunătatea, prietenia, sinceritatea. Lumea basmelor e o lume a jocului, unde copilul se lasă purtat pe aripi de vis la graniţa dintre real şi imaginar. El suferă cu eroii basmelor sau uneori se confundă cu ei. Imaginaţia lui e influenţată de ceea ce a auzit. Uneori, copilul este în ipostaza de povestitor, atunci când încearcă să creeze singur, într-un mod original, mici povestioare, unde fantezia e lăsată să zburde. În mintea lui, şcolarul reproiectează materialul ce aparţine realităţii sau e preluat din poveşti. El îşi face o imagine despre lumea zmeilor şi a Ilenei Cosânzeana, doar pe baza celor auzite, chiar dacă nu a fost acolo. Imaginaţia zboară şi atunci animalele au puteri supranaturale, pot să vorbească, să acţioneze etc. In jocul lui, un scaun poate fi un cal nărăvaş, dar acesta-l ajută să prindă vrăjitoarele. Copilul inventează şi-n acest proces e ajutat de tot ceea ce a aflat de la bunici, de la mama sau de la educatoare, atunci când ele povesteau. Ficţiunea e un domeniu cu predilecţie al şcolarului mic. Lumea imaginară, în care poate intra cu foarte mare uşurinţă prin jocuri, jucării, situaţii create, poveşti, povestiri, basme, poate servi - şi realmente serveşte - ca mijloc de educare. Basmele au o mare forţă de atracţie, în special asupra vârstelor mici. Este ştiută marea lor valoare instructiv-educativă şi formativă, pentru că basmele sunt tablouri ale vieţii, reflectând în ele problemele majore ale existenţei: naşterea, căsătoria, calitatea fizică şi morală a copiilor, a părinţilor buni sau vitregi, ridicarea prin merite a tânărului sărac, originea bogăţiei şi a sărăciei, valoarea conduitei morale, aspiraţia şi posibilitatea 57

59 RDM NR. 2 / 2014 omului de a birui boala şi moartea, spaţiul şi timpul, de a supune forţele ostile ale naturii, de a-şi face viaţa mai uşoară şi mai frumoasă. Valoarea educativă a basmului constă în reliefarea unor calităţi morale cu care sunt înzestrate personajele pozitive: curaj şi vitejie, hotărâre şi perseverenţă în îndeplinirea ţelului, spirit de sacrificiu, prietenie şi umanism. Copiii trec prin stări emotive diferite, de la teama pentru răul care ar putea să-l piardă pe eroul îndrăgit, la bucuria că a scăpat cu bine din toate încercările pricinuite de personajele negative. Bunătatea, cinstea, curăţenia sufletească, mărinimia sunt răsplătite totdeauna. Învăţătorii au posibilitatea de a le stimula interesul pentru lectură cu ajutorul auxiliarelor, dar şi prin amenajarea unei minibiblioteci în cadrul centrului de interes Biblioteca, centru unde în fiecare dimineaţă copiii au posibilitatea să utilizeze cartea. Într-o lume care e în permanentă schimbare, în învăţământul primar este esenţială educarea şi instruirea celor mici prin carte şi pentru carte, este necesar să le sădim în suflet dragostea de lectură, dorinţa de a descoperi ce imagini preţioase ascunde cartea între copertele ei. 58

60 REPERE DIDACTICE MODERNE Jurnalul de criză Autor: Profesor, masterand Daniela-Liliana PISTOL, Colegiul Tehnic de Transporturi, Piatra-Neamţ Recunoașterea temerilor care invadează spațiul intimității ființei nu presupune, cred, o lipsă de noblețe a eului, ci o confirmare sinceră a umanității noastre; în mod evident, frica este generată de suferință sau de perspectiva acesteia. Acea clauză a sincerității, pe care Eugen Simion o consideră inerentă operelor autobiografice, generează mărturisirea fricii (reacție îndreptățită în condițiile presiunilor exercitate de către regimul totalitar asupra individului) în jurnalele lui Nicolae Steinhardt și Ion D. Sîrbu. Mihai Zamfir distinge între jurnalul de criză și cel de existență, primul fiind rezultatul unui eveniment capital ce modifică destinul unei persoane, în vreme ce al doilea presupune notarea ritmică a evenimentelor, lipsite uneori de relief în încercarea omului de a eterniza efemerul. Unii scriu jurnale despre tribulații excepționale și despre evenimente care schimbă un destin ei scriu adică jurnale de criză, dacă prin criză înțelegem un plan semnificativ al evoluției. 2 Jurnalele lui Steinhardt și Ion D. Sîrbu constituie documente ale inserției brutale a Istoriei în viața individului care trăiește diverse ipostaze ale fricii: amenințarea, neliniștea, înfiorarea, anxietatea, amețeala, spaima, cutremurarea, panica, teroarea. Situarea acestor experiențe-limită într-un interval temporal mai îndelungat este imposibilă fără afectarea ireversibilă a psihicului în direcția alienării, motiv pentru care frica aceasta justificată trebuie depășită: la Ion D. Sîrbu prin ironie, iar la Steinhardt prin accesul la o realitate superioară, metafizică prin revelația divinului. Există situații în p Mihai Zamfir, Cealaltă față a prozei, Editura Eminescu, București, 1988, 59

61 RDM NR. 2 / 2014 care teama este exteriorizată, diminuându-se astfel intensitatea ei, alteori ea este simulată, după cum procedeul invers este cel al camuflării. La Steinhardt teama umană este transfigurată, motiv pentru care celula subpământeană de la Jilava este locul în care descoperă, paradoxal, fericirea. Experiența carcerală reprezintă și pentru Ion D. Sîrbu un prilej de reflecții de natură paradoxală, el susținând că adevărata libertate, în contextul unui regim totalitar care strivește individul, este a deținuților politici. În jurnalele lor de criză, dar și în romanul autobiografic al lui Ion D. Sîrbu, ambii scriitori își mărturisesc deschis frica; nimic mai firesc decât aceasta. Poate că rațiunea de a fi a acestor jurnale este legată tocmai de funcția de catharsis: exteriorizată, spaima nu mai terorizează individul, pierde din amploare, ducând apoi un soi de coexistență suportabilă cu cel atins de ea. La un prim nivel, frica este un reflex instinctual imposibil de stăvilit, în general asociindu-se cu identificarea vizuală a securiștilor. Înainte de a fi arestat, Steinhardt este calm, conform interdicției paterne de a(se)plânge, ulterior însă acest edificiu interior se năruie. Iată însemnările din Jurnalul fericirii datate 3-4 Ianuarie, 1960: Cobor treptele în pas normal, fără a privi înapoi. Ies pe poarta blocului. Există ursite, există prevestiri, există telepatie. Pe strada mai întâi cu desăvârșire deșartă, cu toate că nu-i devreme, își face brusc apariția de după colț o 60

62 REPERE DIDACTICE MODERNE singură persoană: un ofițer de la M.A.I. Mă înfior. 3 Același reflex este prezent și în romanul autobiografic al lui Ion D. Sîrbu, Adio, Europa!:șoferul care îl va duce pe Candid la Tutilă Unu emană aceleași senzații : Individul mă trecea prin filtru, mă îmbrăca în frică, încerca să mă transforme în simplu obiect de rebut. 4 Este de netăgăduit faptul că scrisul reprezintă o armă împotriva temerilor de orice tip sau intensitate. La Ion D. Sîrbu ironia este o soluție, involuntară poate, susținută de nativa vocație ludică a celui care o practică, utilizată în scopul depășirii impasului existențial generat de represiunea comunistă. În situația în care eul s-ar fi instalat în realitate, lipsit fiind de această soluție a ironiei, totul ar fi fost resimțit ca insuportabil, varianta râsului-cu-plânsul de origine valahă reprezentând o salvare, ce-i drept temporară, dar și o cale de acces către libertatea spiritului. Emil Cioran definea ironia drept o mască a nefericirii : E o cale indirectă, un ocol pe care îl fac toți cei răniți în forul lor interior pentru a ascunde starea lor adevărată, pentru a nu vorbi despre propria lor nefericire. 5 Prin ironie se încearcă ascunderea vulnerabilității eului, slăbiciunile sunt luate peste picior, în proza lui Ion D. Sîrbu traiectoria fiind următoarea: denunțarea fricii, apoi practicarea ironiei ca modalitate de anesteziere, fie ea temporară a spaimelor, dar și ca mod de recuperare a libertății de care eul se simte deposedat și după care tânjește. Care ar fi oare adevărata configurație interioară a acestui Iov modern, cum a fost numit de critica literară, dacă nu ar fi fost dublat de homo ironicus și acompaniat de Olimpia în lungile digresiuni pe teme de imagologie și ierarhie politică turcocrată? Isarlâkul e un topos cu reguli proprii, subiect de reflecții imagologice pe ton afectuos-ironic: Sîrbu vorbește despre darul nostru etnic de a înlocui faptele seci prin versiunea lor visată, povestibilă, revăzută bine-nțeles și adăugită cum se cuvine 6 sau despre faptul că aici, în Isarlâk, târguiala e mai importantă decât târgul în sine, comentariile nunții sunt mai de esență decât actul ritual al nuntirii, pregătirea de drum și mai apoi povestirea drumului sunt mult mai valoroase decât drumul propriu-zis. Există însă și pasaje pe ton amar- 3 Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p.33 4 Ion D. Sîrbu, Adio, Europa!, vol.ii, Editura Corint, București, 2006, p Emil Cioran, Convorbiri..., Editura Humanitas, București, 1993, p.68 6 Ion D. Sîrbu, Adio, Europa!, vol.i, Editura Cartea românească, Galați, 1992, p

63 RDM NR. 2 / 2014 ironic ce sancționează incapacitatea fructificării ocaziilor: Se întâmplă un ciudat fenomen, care, prin repetare, devine un simptom specific. Ne înecăm ca țiganul la mal, sau ne plictisim, sau încurcăm borcanele, exact când e momentul să culegem rodul muncii de peste întreg anul. 7 Invectiva ia locul tonului ironic atunci când Sîrbu vorbește despre rețeaua politică formată din Caftangii, Ilderimi, Osmanești, sau clanul Tutilă... Candid autoexaminează efectele devastatoare ale fricii după discursul de două ore rostit ca apărare la acuzația că a râs în fața unui afiș pe care figura numele sacru al lui Karl Marx; e o frică ce invadează organic individul pentru că acesta presimte pierderea libertății (într-o societate strivită de totalitarism, râsul este o libertate pe care individul și-o ia, dar care va fi sancționată, râsul fiind o descărcare a energiei care trezește suspiciuni, de vreme ce Caftangiii, lipsiți de cultură, nu pot descifra cauza care a generat această atitudine. Râsul este un afront la adresa prostiei și barbariei, pe de o parte, dar și un mod nefast de a ieși în evidență, pe de altă parte, căci imperativul societății totalitare este nivelarea, cultivarea platitudinii resemnate, inacceptabile din perspectiva codului existențial specific intelectualului autentic. Există o poetică a fricii dezvoltată pe trei-patru pagini la începutul capitolului al IX-lea din primul volum al romanului Adio, Europa!, un eseu în care distingem ubicuitatea temerilor care se infiltrează în spațiul vital al individului: Azotul e compus din azot, oxigen și frică. Apa e compusă din azot, oxigen și frică. Oamenii sunt compuși din o mulțime de materii organice și anorganice, plus o frică-matrice, în care se scaldă toată dumnezeirea și sublimul nostru.[...] Ea, frica de foame, de ciumă, de stăpâni, de moarte chiar, poate fi învinsă în locul lor vor apărea angoasele, urâtul, golul, neantul. Frica de frică. Dragostea ca frică. 8 În această lume-nelume, cum ar numi-o Napocos, el intuind acea cosmică forță a fricii originare, salvarea este întrezărită prin raportare la divinitate: Hristos, verbul cel adevărat, a venit să ne mântuie de răul originar prin dragoste. Orice mântuire nu e decât transsubstanțierea fricii în dragoste. 9 Candid, alter-ego al lui Ion D. Sîrbu, nu zăbovește însă prea mult asupra acestor meditații transcendentale, el constatând insinuarea fricii la nivel organic atunci când constată că dosarul cu ziare aruncat de consoarta sa la gunoi a dispărut, dovadă că sunt puși sub observație. În această situație, pentru risipirea dramatismului, Candid arată că alcoolul 62 7 Ion D. Sîrbu, Ibidem, p Ion D. Sîrbu, Ibidem, p Ibidem, p.223

64 REPERE DIDACTICE MODERNE facilitează desprinderea de o realitate dureros-obsedantă, din moment ce privește, cu invidie aproape, puritatea apolitică și libertatea pe care le etalează, nepăsătoare, trei pisici care se prăjesc la soare. Este o certitudine faptul că, dincolo de bufoneriile afișate, dincolo de ispita ironiei și autoironiei, ori a parodiei amare, transpare o autentică demnitate a lui Candid, eroul imperfect din roman și din jurnal, care refuză compromisul, așa cum în realitate Ion D. Sîrbu este incapabil să-și denunțe colegii de generație, în ciuda faptului că Ștefan Augustin Doinaș, Negoițescu, sau propria soție depun acuzații care îi vor transforma existența într-un calvar. Din această perspectivă, putem fi de acord că ironia umple golul generat de teamă, protejând în același timp valorile de ordin interior ale individului. Mircea Doru Lesovici definește ironia drept o falsitate care ne ajută să înțelegem adevărul 10, la Sîrbu este o mască asumată ce are rolul de a da putere intelectualului să rabde realitatea care generează spaimele zilnice în încercarea de a reduce individul la stadiul de animal hăituit. Paradoxul poate fi semnul distinctiv al ironiei. La Ion D. Sîrbu paradoxul este practicat în finalul romanului Adio, Europa!: Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, disperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii 11 În mod curent, curajul este un antonim al fricii, însă ființa umană supusă unui examen dramatic al Istoriei potrivnice ezită între cele două atitudini pe care le trăiește, nu succesiv, ci concomitent. O societate ideală ( raiul pe pământ ) permite libertatea de exteriorizare a pornirilor balcanice râsul, bârfa, critica. Mai mult, colțul nostru de rai ar fi o întâlnire a contrariilor pe care ființa ar avea libertatea să le experimenteze. Independent de ironie, paradoxul este prezent și în Jurnalul lui Steinhardt, din moment ce autorul utilizează ca motto scurtul fragment evanghelic ( Marcu, 9, 24 ): Cred, Doamne! Ajută necredinței mele! Prin urmare însuși omul, în forul său interior, reprezintă acel topos al coincideniei oppositorum. Cum se explică altfel depășirea fricii în cazul celor doi scriitori care au refuzat compromisul comod, trădarea? Teama este transfigurată în Jurnalul fericirii în care găsim mai puține referințe directe la acest aspect al vieții interioare, în ciuda experiențelor de coșmar la care este supus Steinhardt. Pătrunderea, pentru prima oară, în universul carceral are drept consecință firească frica; în însemnările din 7 Martie, 1960 găsim descrierea reacției la intrarea în acel azil de noapte 10 Mircea Doru Lesovici, Ironia, Institutul european, Iași, 1999, p Ion D. Sîrbu, Adio, Europa!, vol.ii, Editura Corint, București, 2006, p

65 RDM NR. 2 / 2014 lugubru: Mă simt și învins de oboseală, dar mai ales înfricoșat.ca la un examen pentru care nu cunoști materia. Cu totul altă oroare ca la Securitate. 12 Și totuși, paradoxal, inexplicabil dacă ne raportăm la mediul apăsător, autorul mărturisește fără umbră de îndoială: N-am știut în pragul bombei aceleia puturoase, intens luminată și prinsă în bifurcat vârtej de sforăială și tăcere, că într-însa voi găsi acces la fericire. 13 Experiența mai presus de fire este generată de revelația divinului ; omul este transformat, înnobilat, devenind autor și trăitor autentic al convingerii că numai caracterul importă. Convingerea politică, părerile filozofice, originea socială, credința religioasă nu sunt decât accidente : doar caracterul rămâne după filtrările produse de anii de pușcărie - ori de viață după ale uzurii și oboselii. 14. În realitatea sordidă, lui Steihardt i se descoperă o realitate secundă în care intelectualii se comportă ca adevărați aristocrați, evocând, prin povestirile din capodoperele universale ( cercurile de cultură organizate de lotul Noica-Pillat), un alt spațiu și un alt timp. Se citează la un moment dat opinia lui H.C.Wells din The Research Magnificient, conform căreia există două forțe: frica și aristocrația. Steinhardt înțelege în pușcarie acest adevăr pe care mulți nu îl pot pătrunde niciodată, anume că : Frica trebuie învinsă. Nu există în lume decât un singur lucru, decât unul:curajul. Iar secretul este să ne purtăm aristocratic. 15 Cultivarea aristocrației se realizează concret prin gentilețe, bunătate, calm, atitudini ce devin parte integrantă a acelui cod existențial impecabil al viitorului isihast. Învingerea fricii se realizează, pe un plan superior, prin dragoste, prin raportare la textul biblic și la credința martirică. În urma botezului, Steinhardt are acces la această treaptă superioară a înțelegerii, experimentează dragostea față de toți oamenii pe care o trăiesc și unele personaje dostoievskiene. Revenind la acea dialectică a contrariilor identificabilă în interiorul unei persoane (Steinhardt diferențiază între individ anonimatul - și persoană-individualitatea), jurnalistul discută despre simultaneitatea pluralității planurilor contradictorii ale conștiinței 16 care face posibilă coexistența, la un prim nivel, a unor trăiri opuse: teama și curajul. Ulterior, frica este transfigurată, depășită, prin asumarea unei aristocrații Nicolae Steinhardt, Op.cit., p Idem 14 Ibidem, p Idem 16 Ibidem, p.104

66 REPERE DIDACTICE MODERNE comportamentale și spirituale care permite accesul la dragoste ca treaptă finală a acestui demers inițiatic de convertire a impurităților de factură instinctuală. Prin urmare, teama este o reacție naturală, care ține de firescul existenței umane, dar omul tinde să se elibereze de ea întrucât poate deveni o formă de captivitate mai primejdioasă decât temnițele comuniste. Ion D. Sîrbu alege calea ironiei ce devine astfel o modalitate de consolare a ființei rănite de impactul brutal al Istoriei. Nicolae Steinhardt alege calea aristocrației care salvează persoana de meandrele fricii. Forme de concretizare a artei dramatice ca disciplină opţională Autor: Prof. dr. Carmen ŢUGUI Sistemul de învăţământ românesc,în continuu proces de reformă, a atras după sine schimbări majore şi în ce priveşte modalităţile de abordare a problematicii disciplinei limba şi literatura română, la toate nivelurile de studiu. Înlocuirea manualelor tradiţionale cu cele alternative a impus profesorului de limba română un efort susţinut, iar elevului i-a format deprinderi de muncă intelectuală noi. Din dorinţa de cultivare a interesului elevilor pentru studiul limbii şi literaturii române, de familiarizare cu informaţii din domenii conexe ariei curriculare Limbă şi comunicare, s-a impus necesitatea inserării, pe lângă disciplina obligatorie, a aşa-numitelor discipline opţionale. Este ştiut faptul că, în stabilirea disciplinelor opţionale, se ţine seama de: particularităţile de vârstă ale elevilor, de interesul şi de aptitudinile acestora şi, nu în ultimul rând, de personalitatea profesorului. Poate fi studiată, ca disciplină opţională, în principiu, orice problematică 65

67 RDM NR. 2 / 2014 ce se subsumează obiectivului central, obiectivului-cadru, precum şi obiectivelor de referinţă specifice ariei curriculare Limbă şi comunicare. Activitatea din cadrul unei astfel de discipline opţionale urmăreşte dezvoltarea unor puternice personalităţi la care se înfăptuieşte convergenţa mijloacelor intelectuale prin trecerea de la limbajul nuanţat la imagini, de la intuiţie la cunoaşterea nemijlocită şi rezolvarea în grup a problemelor, fapt educativ deosebit de important pentru cultivarea capacităţilor creatoare. Prin dezvoltarea plasticităţii trecerii de la cuvânt la mişcare, de la gândul interior la colaborarea cu cei din jur, teatrul educă la elevi flexibilitatea în gândire, setea necontenită de frumos în toate manifestările. Prin această activitate se formează un viitor spectator avizat, care va şti să analizeze un spectacol de televiziune sau de teatru. Aşadar, scopul unei astfel de discipline opţionale îl constituie studierea teatrului în perioada şcolarităţii, formarea unui tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară, capabil să înţeleagă lumea înconjurătoare, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimânduşi gânduri, sentimente, stări, opinii; va fi sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om. Subsumată ariei curriculare Limbă şi comunicare, disciplina opţională în discuţie are ca obiectiv transcurricular dezvoltarea capacităţii de interpretare a mesajului oral şi scris, iar ca obiectiv central dezvoltarea competenţelor de comunicare sub toate formele şi de structurare a unui ansamblu de atitudini şi motivaţii care ar încuraja dezvoltarea personalităţii. Cele mai importante obiective-cadru sunt: 1.dezvoltarea capacităţii de exprimare verbală, nonverbală şi paraverbală; 2.dezvoltarea capacităţii de receptare /interpretare a mesajului scris; 3.dezvoltarea capacităţii de interpretare scenică. Conţinuturile învăţării sunt concentrate în: a) mesajul nonverbal(mimica, gesturile, dialogul nonverbal); b) dialogul, monologul şi transmiterea mesajului unui text; c) legătura dintre teatru şi alte arte(dans, muzică, desen, pictură); d) interpretarea teatrală. Fiecărui obiectiv-cadru amintit îi corespund mai multe obiective de referinţă: Astfel,dezvoltarea capacităţii de exprimare nonverbală a mesajului are drept obiective-cadru capacităţile elevilor de a : 1.mima diferite stări sufleteşti, acţiuni sau reacţii, putându-se apela, în acest sens, la exerciţii de mimică individuală şi de grup; 2. comunica cu un interlocutor prin mimică şi gesturi (prin exerciţii de dialogare, prin mimică şi gestică pe teme date/alese, jocul Mimul, etc.); 66

68 REPERE DIDACTICE MODERNE 3. identifica un personaj mimat de un coleg (prin intermediul exerciţiilor de mimare a unui personaj ); 4. mima opusul caracterial al unui personaj cunoscut; 5. mima un fragment dintr-un text literar la alegere (cu ajutorul unor exerciţii de citire/sesizare a elementelor esenţiale dintr-un fragment); 6. a folosi mimica şi gesturile în descrierea unei piese muzicale sau a unei lucrări plastice(prin exerciţii de identificare a sentimentelor transmise de piesa muzicală sau lucrarea plastică). Dezvoltarea capacităţii de exprimare nonverbală şi paraverbală are ca obiective-cadru pentru elevi: 1.să pronunţe clar, corect cuvintele, respectând intonaţia adecvată, ceea ce se poate realiza prin exerciţii de reglare a intonaţiei, a volumului, a vitezei proprii de a vorbi; 2.să-şi adapteze vorbirea la diferite situaţii de comunicare dialogată sau monologată cu ajutorul exerciţiilor de dialogare/monologare cu diferite persoane, pe teme cunoscute; 3.să-şi exprime opinia clar, hotărât, aducând argumente, prin exerciţii de exprimare a propriilor opinii şi gânduri, în legătură cu diverse teme; 4.să construiască, oral, mici scenete, pe baza unor indicii date. Atingerea acestui obiectiv se poate realiza cu ajutorul exerciţiilor de povestire/de construire a unor texte reale/fictive. Dezvoltarea capacităţii de receptare/interpretare a mesajului scris/oral poate urmări, drept obiective cadru de referinţă, ca elevii: 1.să desprindă informaţii de detaliu dintr-un mesaj scris/oral, folositoare rolului ales. În acest sens, se poate apela la: a) exerciţii de desprindere a elementelor esenţiale dintr-un text literar, utile în realizarea unui rol; b) exerciţii de identificare a determinanţilor spaţiali şi temporali ai acţiunii pentru plasarea unui personaj în scenă; c) exerciţii de caracterizare a unui personaj, pentru o cât mai fidelă identificare de rol. 2. să extragă cuvinte-cheie utile în realizarea unui rol, prin exerciţii de selectare a particularului de general, apelându-se la texte literare şi caracterizări de personaje. 3. să se manifeste spontan, dezinvolt, în cadrul unei activităţi de audiţie (lectură sau muzică), prin exerciţii de exteriorizare a reacţiei faţă de un mesaj transmis. 4. să exprime, în rolurile interpretate, reacţia, sentimentele proprii faţă de mesajul transmis(exerciţii de exprimare a propriilor trăiri şi sentimente faţă de o situaţie dată). 67

69 RDM NR. 2 / 2014 Dezvoltarea capacităţii de interpretare scenică trebuie să urmărească atingerea obiectivelor de referinţă: 1. interpretarea, de către elevi, a unui personaj ales, prin propria viziune, apelându-se, în acest sens, la exerciţii de interpretare a unui personaj; 2. transmiterea către ascultători a trăirilor personajului; se poate apela, în acest sens, la exerciţii de reglare a gesturilor, a mimicii, cât mai aproape de cea a personajului. 3. cultivarea empatiei(prin exerciţii de mişcare scenică); 4. sugerarea, prin mimică şi gesturi, a trăsăturilor caracteriale ale unui personaj (prin exerciţii de interpretare a unui personaj pozitiv sau negativ, exerciţii de mimică şi gestică). Cele mai importante standarde avute în vedere în ce priveşte dezvoltarea capacităţii de exprimare nonverbală sunt: a) mimarea unui personaj şi a stărilor afective ale acestuia ; b) mimarea unui fragment literar sau muzical. Dezvoltarea capacităţii de exprimare verbală şi paraverbală are ca standarde: a) adaptarea vorbirii la diferite situaţii de comunicare dialogată sau monologată; b) crearea unor mici scenete pe baza unor indicii date; c) formularea unor mesaje corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi gramatical. Standardele avute în vedere în dezvoltarea capacităţii de receptare şi de interpretare a mesajului scris sau oral sunt extrem de cuprinzătoare: a) citirea corectă, fluentă şi coerentă a unui text; b) identificarea secvenţelor descriptive, narative, dialogate dintr-un text; c) desprinderea unor trăsături fizice şi morale ale personajelor dintrun text; d) argumentarea ideilor şi sentimentelor proprii faţă de o situaţie dată. În fine, dezvoltarea capacităţii de interpretare scenică are ca standarde: a) reglarea gesturilor, a mimicii, cât mai aproape de realitatea descrisă; b) găsirea unor soluţii cât mai creative pentru realizarea unor sarcini abstracte; c) respectarea regulilor scenice în interpretarea unui personaj sau fragment literar/muzical; d) realizarea empatiei prin trecerea de la un rol pozitiv la altul negativ; e) corelarea decorului cu vestimentaţia şi personajele. Oferim, în continuare, exemple de teme care pot fi abordate în cadrul disciplinei opţionale luate în discuţie: 68

70 REPERE DIDACTICE MODERNE 1. Introducere în studiul genului dramatic, mai ales pentru speciile literare care nu se studiază(drama sau tragedia, în gimnaziu); 2. Lectura critică a unor fragmente reprezentative din opere dramatice; 3. Audiţia sau vizionarea unor piese de teatru şi analiza critică a acestora sub forma unor mese rotunde axate pe problematica textului, a jocului actoricesc şi a expresivităţii artistice; 4. Modurile de expunere specifice genului dramatic. Se poate apela, în acest scop, la exerciţii de lectură,,pe roluri,, a unor fragmente din operele literare propuse de elevi; 5. Exerciţii de compoziţie (dialoguri pe o temă dată sau cu început dat şi lectura expresivă a acestora); 6. Citirea expresivă /recitarea/declamarea(recitaluri de poezie, la clasele gimnaziale sau exerciţii de compoziţie a unor minidiscursuri şi lectura expresivă a acestora, la clasele liceale); 7. Dramaturgie creatoare. Pot fi abordate aici: a) sceneta şi anecdota(scenete literare şi exerciţii de compoziţie a unor scenete pe o temă dată); b) spectacole scurte pe teme precum:,,în dimineaţa aceea,, (o zi de la plecarea de acasă);,,meciul anului,, (din viaţa sportivă);,,bulgării au amintiri,, (din viaţa ţăranilor de odinioară),etc. 8. Spectacolul de teatru (la clasele liceale).ar trebui să se aibă în vedere, în cadrul acestei teme, familiarizarea elevilor cu etapele unei puneri în scenă reuşite: - alegerea piesei, scenetei, actului dintr-o piesă de teatru; - stabilirea distribuţiei; - prima citire a rolurilor; - primele,,sugestii regizorale,,, respectarea punctuaţiei, a pauzei logice şi gramaticale, a accentului şi a intonaţiei; - repetiţiile pe fragmente şi cele generale; - întocmirea unor schiţe de,,caiete de regie,,, cuprinzând :viziunea spectacolului, logica mişcării scenice, decorurile şi costumele, precum şi indicaţiile cu privire la naturaleţea, claritatea, dicţia şi sinceritatea interpretării. 9. Tot la clasele liceale s-ar putea aborda şi teme care să trateze elementele de artă a spectacolului, cu accent pe jocul actoricesc şi pe probleme de regie. Se pot efectua exerciţii de lectură a unor documente, cronici teatrale, relatări cu privire la diferite puneri în scenă, folosirea unor ilustraţii, tablouri, portrete de actori şi dramaturgi. Se pot întocmi cronici teatrale. Nu ar trebui să lipsească nici întâlnirile cu oamenii de teatru (actori, dramaturgi sau critici de teatru) şi nici vizionările de spectacole teatrale urmate de dezbateri. 69

71 RDM NR. 2 / Introducerea în istoria teatrului (românesc şi/sau universal) se poate realiza atât la clasele a VIII a, cât şi la clasele liceale. Astfel,elevii vor fi familiarizaţi cu: - noţiunile de istorie a teatrului românesc şi universal, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi; - figurile reprezentative din dramaturgia românească şi universală; - locul teatrului în destinul unor scriitori români(eminescu sau Caragiale); - întocmirea unor medalioane literare: I.L. Caragiale, B. Ştefănescu- Delavrancea, H. Vintilă, V.I. Popa, Paul Everac, şi alţii. - teatrul popular românesc(irozii). 11. Lectura şi analiza critică a unor creaţii dramatice ale elevilor (urmate de difuzarea la staţiile radio ale şcolii a unor creaţii mai valoroase ale elevilor). Fără a avea pretenţia de a fi epuizat întreaga problematică ce o presupune studiul disciplinei opţionale Arta dramatică, putem formula câteva concluzii. În primul rând, buna desfăşurare a unei astfel de activităţi depinde de: a)profesorul conducător (pasiunea, talentul, pregătirea temeinică şi aptitudinile creatoare ale acestuia); b)elevii participanţi, care trebuie să desfăşoare o activitate susţinută, cu iniţiative largi în domeniul activităţii organizatorice, a conţinutului şi a formelor de activitate; c)organizarea activităţii, ce trebuie să ţină seama de preferinţele, înclinaţiile şi capacităţile reale ale elevilor. Ceea ce trebuie să primeze trebuie să fie iniţiativa, acţiunile variate şi atractive, în care profesorul de limba română să îndrume, cu tact, discreţie şi competenţă, întreaga activitate. Profesorul de limba şi literatură română este o personalitate distinctă a şcolii, de a cărui activitate ar trebui să depindă realizarea unor sarcini majore ale învăţământului. La disciplinele opţionale profesorul poate antrena şi alţi factori (personalităţi teatrale, alte cadre didactice).tematica trebuie discutată cu elevii şi modificată în funcţie de dorinţele lor. Disciplinele opţionale reprezintă o activitate deosebită; munca în grup e un factor educativ foarte important, cultivând capacităţi creatoare: elevii învaţă săşi controleze argumentarea, intră în acţiuni competitive şi, astfel, îşi formulează mai limpede ideile, convingerile, făcându-se înţeleşi de alţii, dezvoltându-şi inteligenţa prin multiple operaţii şi punându-şi în valoare calităţile. 70

72

73

74 REPERE DIDACTICE MODERNE Rolul şi locul practicii în pregătirea tehnologică AUTOR:Prof. ing. Adriana RĂDULESCU, Liceul Tehnologic Henri Coandă,Buzău De-a lungul anilor petrecuţi la catedră, m-am confruntat cu diverse situaţii în ceea ce priveşte atitudinea elevilor faţă de pregătirea practică. Am avut elevi care erau foarte buni la practică, pe care te puteai baza în orice situaţie, dar care la teorie nu excelau, ba, pot spune, chiar şchiopătau. Opusul acestora, cei care la teorie sunt foarte bine pregătiţi, dar practica pentru ei, este o sperietoare. Cred că în aceste situaţii are o importanţă foarte mare implicarea noastră, împletirea pregătirii practice cu teoria, astfel încât copiii să le privească, ca pe un întreg, nu ca pe două probleme distincte. De curând, am citit un articol despre cel ce a pus bazele învăţământului ingineresc modern din România, fiind primul rector al Şcolii Politehnice din Bucureşti şi păstrându-şi această calitate aproape 20 de ani( ), nimeni altul decât NICOLAE VASILESCU KARPEN. De ce am amintit despre acest OM? Pentru că a acordat o importanţă specială lucrărilor practice de laborator, practicii în producţie, desfăşurată pe perioada vacanţei de vară. Încă din acea perioadă se punea un accent foarte mare pe practică pentru pregătirea tehnologică. Un elev poate cunoaşte teorie, dar dacă nu exersează practic în domeniul în care se pregăteşte nu poate deveni un bun tehnician sau muncitor. Ştim cu toţii că întâmpinăm destule obstacole în desfăşurarea practicii la agenţii economici. Dacă la clasele IX X se poate realiza mai uşor practica în atelierele-şcoală, la clasele a XI a a XII a este mai dificil. Agenţii economici, de multe ori, nu acceptă un număr mare de elevi, iar noi ne aflăm în imposibilitatea împărţirii claselor pe grupe(cu excepţia profesionalei). Şi atunci ce este de făcut? 73

75 RDM NR. 2 / 2014 Am supus dezbaterii acest subiect în cadrul unui proiect iniţiat de şcoala noastră, în anul şcolar Am pornit de la ideea că fără practică tehnologică nu putem discuta de desfăşurarea activităţii într-un liceu tehnologic. Colegii din toată ţara, care au fost implicaţi în acest proiect, au răspuns pozitiv la tema dezbaterii noastre. În cele ce urmează, vreau să vă prezint câteva dintre opiniile domniilor lor. O profesie nu poate exista fără pregătire practică. Practica oferă şi situaţii în care elevii nu numai că învaţă foarte multe lucruri, dar sunt puşi în situaţia de a se cunoaşte pe sine, de a-şi descoperi potenţialul şi limitele. Pe piaţa muncii, un absolvent este întrebat ce ştie să facă şi nu neapărat ce note a luat la examen, iar practica este cea care poate face diferenţa. (Prof. Olivia Sîrbu - Şcoala Gimnazială Alice Voinescu Turnu-Severin) Ar fi utilă stimularea participării elevilor la activitatea de pregătire practică prin recompense morale (expoziţii, concursuri profesionale cu premii). ( Prof. Gabriela Măgîrdicean - Colegiul Tehnic Energetic Constanţa) Ca în majoritatea liceelor tehnologice şi Liceul Tehnologic,,Unirea,, din Bucureşti se confruntă cu mari probleme legate de instruirea practică a elevilor. Noi considerăm că până când nu se va legifera obligativitatea efectuării activităţilor de instruire practică la agenţii economici, aşa cum este în multe ţări din Europa, şi nu se va crea un cadru instituţional prin care agenţii economici să fie motivaţi să ne primească la practică, această problemă nu se va rezolva. ( Prof. ing. Carmen Gheaţă - Liceul Tehnologic Unirea Bucureşti) Acestea sunt doar o parte din opiniile colegilor din ţară. Poate prin intermediul revistei Repere didactice moderne, reuşim să aflăm şi alte păreri ce ne vor fi utile în viitoarea noastră activitate. Cred că un astfel de schimb de experienţă este util, mai ales acum, când elevii se îndreaptă din ce în ce mai puţin spre specializările tehnice, deşi pe piaţa muncii este nevoie de forţă de muncă tânără. 74 Bibliografie:

76 REPERE DIDACTICE MODERNE Lobby pentru Sport Autor: Profesor Vasile AFUSOAIE, Şcoala Gimnazială,,N. Iorga, Dersca, judeţul Botoşani Multă lume asociază sportul cu performanţa, cu felurite campionate mondiale, cu olimpiade, cu ani de muncă intensă, cu sacrificii imense. Unii părinţi spun că sportul înseamnă costuri crescute pentru familie (echipament, nutriţie, antrenamente, etc.) sau că îţi va maturiza copilul mai rapid, alţii decid că odrasla lor trebuie să practice un sport visând din start la o carieră sportivă profitabilă. Eu, însă, când mă gândesc la sport, văd bucuria participărilor la diverse competiţii, momentele intense de fericire şi emoţie, satisfacţia unor reuşite sau ambiţia declanşată de unele ratări, mândria de a fi pe podium. Mă mai gândesc, automat, la un organism puternic, armonios clădit, apărat de boli. Astăzi sunt o mulţime de studii care vorbesc de faptul că sportul este ingredientul minune al unei vieţi sănătoase, lungi şi de bună calitate. Din acest motiv, sportul trebuie practicat începând cu cele mai fragede vârste, în condiţiile în care foarte mulţi copii dezvoltă de timpuriu boli din ce în ce mai grave, rezultat al sedentarismului cu care ei se confruntă când preferă să rămână în faţa unui calculator sau a unui televizor şi să nu se joace afară sau să practice un sport. Iar rata de obezitate creşte de la an la an, numărul de copii obezi dublându-se în ultimii ani în ţara noastră. Cu cât copiii fac mai multe exerciţii fizice, cu atât ei ard mai multe calorii, menţinându-şi astfel controlul asupra greutăţii. Copiii care fac sport se simt mai veseli şi mai relaxaţi, au o imagine mai bună de sine şi încredere în forţele proprii. Toţi medicii din lume afirmă că exerciţiul fizic îmbunătăţeşte starea de spirit şi reduce stările de anxietate şi depresie. Practicând un sport, copilul îşi poate face prieteni, având posibilitatea de a socializa cu cât mai multe persoane,dezvoltându-şi capacitatea de a comunica. În ceea ce priveşte 75

77 RDM NR. 2 / 2014 intelectul, sportul contribuie la o mai bună oxigenare a creierului, capacitatea de concentrare şi randamentul şcolar crescând. Din experienţa mea, învăţătura şi sportul pot fi combinate fericit şi chiar se pot sprijini una pe cealaltă în mod armonios. Spun acest lucru gândindu-mă acum la echipa de handbal a şcolii în care lucrez, echipă în a cărei componenţă se află (cu 2-3 excepţii) eleve cu rezultate foarte bune la învăţătură. Aşadar, oferiţi-i copilului dumneavoastră în dar o minge, o coardă, o pereche de role sau de patine, orientându-l către sport, educaţi-l astfel încât să iubească şi să practice sportul cu zâmbetul pe buze. Anexez 2 fotografii în care sunt însoţit de elevi ai şcolii în care lucrez. 76

78 REPERE DIDACTICE MODERNE Atribute ale imaginii digitale Autor: Prof. Raluca RUSU, Colegiul Naţional,,Petru Rareş, Piatra-Neamţ În secolul nostru, informaţia are o importanţă covârşitoare, fiind dominată de imagine, realizându-se o trecere progresivă de la cultura scrisă la cea audio-vizuală. O parte dintre cauzele care au dus la pierderea supremaţiei tiparului e reprezentată de apariţia mijloacelor de comunicare în masă, de informaţia transmisă prin intermediul tehnologiilor moderne, cum ar fi:telefonul, radioul, televizorul, calculatorul, internetul. Noile tehnologii de comunicare în masă domină din ce în ce mai mult piaţa muncii, a educaţiei şi a formării profesionale. În prezent, imaginile sunt realizate şi prezentate sub forme variate, unele originale şi inovatoare, altele fără nicio semnificaţie. Succesul unei imagini trebuie să conţină un plan de idei care poate declanşa o emoţie sau un reflex de gândire. În comparaţie cu imaginea clasică, imaginea digitală are avantajul unui original perfect pentru un mare număr de receptori. Ea este întotdeauna disponibilă, oriunde, indiferent de oră, distanţă şi de alte inconveniente existente până la apariţia erei informaţionale, a internetului. Internetul reprezintă, în primul rând, un mijloc de comunicare şi un mediu pentru schimbul de informaţii, cea mai mare şi mai cunoscută reţea mondială de calculatoare şi suport fizic al informaţiei transmise prin intermediul calculatorului. Printre principalele avantaje ale reţelei internet regăsim: exclusivitatea, accesibilitatea, rapiditatea şi uşurinţa în utilizare. 77

79 RDM NR. 2 / 2014 Calculatorul şi internetul pot reprezenta unelte, instrumente de lucru utilizate ca surse de inspiraţie pentru inventator, artist, utilizator. Imaginea digitală, ca suport, reprezintă o iluzie optică creată de fascicole luminoase. Materializarea ei prin imprimarea pe diverse materiale poate fi exprimată printr-o transpunere a unei imagini inexistente pe un suport fizic. Cel ce creează poate copia, clona, anula şi transforma o imagine digitală rapid, cu uşurinţă şi exactitate. El poate să revină cu mare precizie la o fază anterioară pentru a face o comparaţie în timp real a orice cu ceea ce a lucrat anterior.,,să ţii imaginea în vârful degetelor. Anormal. Artificial. (Helene Chatelain). Curiozităţi matematice Oamenii au fost atraşi încă din antichitate de explorarea lumilor noi, dar adesea, provocările pentru mintea lor au fost prea dificile. Dacă a existat vreodată o ramură a activităţii umane unde problemele, simple la prima vedere, să poată dezvălui adâncurile ascunse ale universului, aceasta a fost şi este matematica. Arta matematicianului este de a extrage consecinţe pe termen lung din probleme care par, iniţial, uşoare. Numerele sunt simple, dar 78 Autor: Profesor Maria OPRIŞ-BRIŞCAN, Colegiul Tehnic,,Constantin Brâncuşi, Oradea

80 REPERE DIDACTICE MODERNE le folosim peste tot. Când omul a fost capabil să folosească şi să înţeleagă noţiuni abstracte, când au apărut primele sisteme de scris, a apărut şi nevoia de număr, apoi operaţiile cu ele: adunarea, scăderea, înmulţirea şi, mult mai târziu, împărţirea. Numerele sunt peste tot în jurul nostru şi ne guvernează lumea zi de zi. Ele sunt exprimate prin semne convenţionale, au fost tot mai prezente în viaţa oamenilor şi, în cele din urmă, sunt indispensabile existenţei umane. Dintre curiozităţile matematice legate de numere, am să vă povestesc în cele ce urmează despre,,numerele perfecte.,,numerele perfecte, aidoma oamenilor, sunt foarte rare, spunea unul dintre renumiţii matematicieni, Rene Descartes. Încă din antichitate, pitagoreicii au considerat perfecte acele numere care sunt egale cu suma tuturor divizorilor lor, inclusiv 1, exclusiv numărul însuşi. Primul număr perfect este 6, deoarece divizorii săi fiind 1,2,3, dacă adunăm aceste cifre obţinem numărul 6. De exemplu, numărul 12 nu este perfect, pentru că, dacă adunăm divizorii săi, excluzându-l pe 12, adică numerele 1,2,3,4,6, obţinem 16. Sunt puţine numerele perfecte. Tot în antichitate, grecii au descoperit 4 numere perfecte:6, 28, 496 şi 8128.Doar peste un mileniu a fost descoperit al cincilea număr perfect, iar în anul 1782 matematicianul Euler a descoperit un număr perfect din 19 cifre. Numerele perfecte cunoscute au şi alte proprietăţi interesante: toate se termină cu cifrele 6 sau 28, precedate de un număr impar. Am dat exemple de numere perfecte pare, deoarece, până astăzi, aflarea celor impare a fost şi rămâne una din problemele nerezolvate ale matematicii. Până în prezent, nu s-a descoperit vreo formulă de calcul pentru aflarea acestor numere interesante. Numerologii au atribuit semnificaţii deosebite numerelor perfecte. Astfel, din punctul de vedere al dogmelor religioase primele două numere perfecte, adică 6 si 28 sunt fundamente ale Universului:Dumnezeu a creat lumea în 6 zile, iar Luna se învârte în jurul Pământului în 28 de zile. Bibliografie: Ivan Moscovich, Marea carte a jocurilor minţii,edit. Litera,

81 RDM NR. 2 / 2014 Studiu privind înlocuirea medicamentelor cu plante medicinale, în tratamentul copiilor preşcolari Autor: Educator Maria-Viorica CĂLUGAROIU, Grădiniţa cu Program Normal sat Stănuleasa, com. Sîmbureşti, jud. Olt MOTO: Natura este marele preot, marele doctor, marele decorator, marele poet sfânt, marele muzician al lui Dumnezeu ( Lamartine ). Natura ne oferă de mii de ani splendorile ei, însă omul, în vârtejul vieţii, uită pe zice trece de codrul frate cu românul, de apa rece de izvor, ce alintă al său dor, de dulcele tril al ciocârliei şi doreşte să o supună, nerealizând însă la ce durere o expune, prin tratamentele dure pe care i le aplică. Cultivarea dragostei pentru natură, creaţia lui Dumnezeu, trebuie să fie principalul obiectiv al educaţiei ecologice. Până la introducerea substanţelor concepute şi sintetizate de om în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, medicinei româneşti i-au stat la dispoziţie o serie de leacuri obţinute din mediul înconjurător ca substanţe minerale, părţi vegetale şi produse de origine animală. Remediile vegetale au fost folosite de popor, preluate apoi de terapeuţi şi considerate deosebit de folositoare până în ziua de astăzi. Medicii romani Publius Corcolenius şi Altius Divixtus preparau leacurile din plante medicinale în recipiente mici, speciale pentru fiecare bolnav în parte, deoarece ei credeau că nu există boli, ci bolnavi. Astfel, în anul 1578 apărea prima Carte de leac, iar în jurul anului 1800 au început să se facă primele inventare terapeutice, între care erau plante cunoscute şi azi ca: muşeţelul, teiul, izma, anghinarea, macul roşu sălbatic, recunoscut şi acum drept adjuvant al stărilor tensionale de care omul zilelor noastre nu este ferit. 80

82 REPERE DIDACTICE MODERNE În fiecare specie de plante medicinale există substanţe active necesare organismelor vii, ele putând fi folosite drept citostatice, antibiotice, pentru stimularea diviziunii celulare, pentru stimularea sistemului nervos central, etc. Copiii trebuie învăţaţi că nu toate plantele sunt folositoare, unele fiind chiar foarte otrăvitoare, de aceea, atunci când îi solicităm pe preşcolari sau pe fraţii lor mai mari să culeagă plante medicinale trebuie foarte multă prudenţă, ei trebuie verificaţi mai întâi dacă ştiu ce culeg şi trebuie să fim foarte atenţi. În activităţile de observare cu tema Plante medicinale din zona noastră, preşcolarii au învăţat despre muşeţel că are efect dezinfectant şi antiinflamator, că florile de tei combat febra atât de frecventă când sunt răciţi, că, de asemenea, izma(menta) este leacul împotriva stărilor de vomă, fiind consumate sub formă de ceaiuri sau de infuzii. Din ce în ce mai des, se fabrică, pe cale industrială, o serie de produse naturiste sub formă de tincturi, picături, soluţii injectabile. Deoarece preşcolarii sunt încă foarte mici pentru a înţelege de ce este necesară folosirea plantelor medicinale, în afară de activităţile la grupă trebuie desfăşurate, împreună cu medicul, o serie de activităţi de informare a părinţilor. Trebuie menţionat faptul că unii părinţi, din comoditate, administrează destul de uşor mai bine medicamente din farmacie, decât să-i facă un simplu ceai copilului. Acest obicei este greşit, deoarece o banală răceală cu puţină febră se pot rezolva destul de rapid cu un ceai din flori de tei sau din flori de soc combinate, acestea având un efect imediat. Personal, am lămurit foarte mulţi părinţi că adoptarea unui stil de viaţă sănătos înseamnă şi renunţarea, pe cât posibil, la medicamentele obţinute sintetic, cu multe chimicale, care fac rău organismului fragil al copiilor prin efectele lor adverse în urma administrării, precum: gastrite hiperacide, senzaţie de uscăciune a gurii, depresie psihică, iar destul de frecvent, se poate produce foarte simplu înecarea copilului cu pilula administrată de adult în grabă, înfricoşându-l. Terapia naturistă se situează pe undeva între modul de viaţă ştiinţific şi terapeutica propriu-zisă. Majoritatea modalităţilor terapeuticii naturiste asigură aplicarea conceptului de medicină preventivă. Terapia naturistă se adresează maselor celor mai largi ale populaţiei, pe când medicamentele administrate fără prescripţia 81

83 RDM NR. 2 / 2014 medicului duc la cele mai grave efecte adverse, adesea fatale. Copiii noştri trebuie învăţaţi încă de pe acum că, dacă vor consuma mai mult ceai când sunt bolnavi, nu se va întâmpla nimic, pe când dacă depăşesc doza de medicamente prescrisă de medic, acest fapt ar putea avea urmări destul de grave. Din dorinţa de a fi cât mai feriţi de bolile actuale, o parte a populaţiei îşi autoadministrează zilnic medicamente, care, dacă sunt lăsate la îndemâna copiilor, vor fi consumate din neştiinţă, pe copilul mic atrăgându-l foarte mult culorile vii, multe medicamente fiind frumos colorate. Sunt persoane care se feresc de polenul florilor, de înţepăturile de urzici, care le provoacă usturimi, dar nu ştiu că remediul pentru bolile reumatismale, gută, anemie, urticarie se află în această plantă deloc atrăgătoare! Tot atât de important este faptul că cele mai frumoase flori nu folosesc la niciun tratament, din unele plante decorative preparându-se chiar otrăvuri. Printre acestea, oleandrul, muşcatele, mătrăguna, begoniile, urzicuţa de glastră sunt, pe cât de frumoase, pe atât de periculoase. Adoptarea unui stil de viaţă sănătos prin folosirea plantelor medicinale nu înseamnă deloc necunoaştere; trebuie să fim bine informaţi asupra efectului benefic sau a gravelor probleme ce pot apărea dacă folosim orice plantă pentru orice afecţiune. Dar să nu uităm de beneficiile aplicării de infuzii pe locurile dureroase, vindecarea plăgilor cu diferite pulberi din plante zdrobite şi chiar frumuseţea noastră putându-se menţine cu ajutorul acestor minuni ale naturii, care sunt plantele de leac. Bibliografie: Almanahul Revistei Sănătatea, Edit. Totul pentru sănătate, Bucureşti, 1987; Almanahul satelor, editat de gazeta Agricultura Românească, 1977; Revista de Pedagogie, nr.8/1978, editată de Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice, Bucureşti. 82

84

85

86 REPERE DIDACTICE MODERNE Atelier de creaţie Autor: eleva Andra ROTARIU, clasa a XI-a, Colegiul Naţional, Petru Rareş, Piatra-Neamţ Șah mat Știusem că nu fugi ca nebunul căzut pe pătratele de gresie. Spui șah mat, pionii au fost răpuși toate piesele de porțelan ciobit zac în inimă. 85

87 RDM NR. 2 / 2014 Amintiri estompate Secundele sunt veşnice când îţi simt acut sufletul undeva printre cele câteva sute de kilometri de dor. Eul meu liric plânge uitat în Marea Roşie, nedespărţită acum de un singur cuvânt, e nemişcată în imensitatea ei. Facem playback cu amintirile într-un joc de poker în care noi ne-am pariat, ca doi nebuni, destinele. Nu luăm în considerare faptul că putem să pierdem tot din cauza unei cărţi proaste, udă cu lacrimile amărui ale mamei. Salvare Vulcanii erup constant, odată cu sufletele damnate din adâncuri ce se salvează, magma încinsă face ravagii în lumea celor vii. Nadirul răsuflă gaz metan uşurat, eliberat ocazional de poveri inimaginabile. 86 Amăgirea zeilor ne plimbă pe tărâmuri verzi şi veşnic fericite; multă trudă, întreaga viaţă şi suferinţă pentru nimic ca amăgirea să fie şi mai dureroasă. Demiurgule, unde-i salvarea mult promisă?

88 REPERE DIDACTICE MODERNE Fileu uman Pustiul ţipă cu putere în neant ca un puşti ce nu-şi găseşte mama într-un hypermarket. Neantul geme de tristeţe. Tristeţea-şi varsă nervii pe tăcere într-un joc nebun de ping-pong pe care doar providenţa i-ar putea opri desfăşurarea, cu oameni pe post de fileu. Oraş Oraş al luminilor ce se sting în noapte şi în ape. Pană de curent şi mai ales, pană de idei în serie văd criminalii cum merg nestingheriţi pe străzi pustii, pe trotuare de gheaţă ca sufletele lor îmbibate în alcool pus la păstrat de secole în butoaie de lemn aruncate uitării în marea albastră. Hai, aplauze pentru killerii de suflete! 87

89 RDM NR. 2 / 2014 Antiteză Am ajuns să nu ne mai plângem de milă; mila ne plânge solemn pe noi. Roadele învăţăturilor halucinante rămân înmărmurite şi par răsuflate în faţa adevărului... Întâmplarea şi încrederea nu sunt oarbe; noi am orbit în faţa sorţii, incapabili să mai vedem frumosul.. Pentru urât nu e nevoie să vezi... Lume Bătrânul alchimist a topit sentimentele şi mai apoi le-a turnat într-un potir placat cu aur alb şi bătut cu giuvaiere. Sub clar de luna a împrăştiat licoarea În lume. După mii de ani, repetă, cu mâini tremurânde, ritualul, dar a îmbătrânit și el, odată cu Pământul. Nu-și mai aduce cu exactitate aminte rețeta, potirul s-a înnegrit de timp și pietrele prețioase s-au pierdut. 88

90 REPERE DIDACTICE MODERNE Am căutat zadarnic un loc departe de acest tumult obositor al orașului înăbușit în fumul indiferenței și poluat de mașinile care pendulează între punctul A și punctul B. Fiind prinsă într-un continuu compromis am renunțat să mai cred că într-o zi va fi mai bine, așa cum a fost odată. Acum sunt într-un vis, totuși dezamăgirea străpunge cu ghearele ei ascuțite minuțios acest loc lipsit de indicii spațio-temporali ce ne condiționează existența și așa mult prea tristă. Poate nu e tocmai bine să-mi aplec în tăcere capul aproape de pământ, să îmi aplec întreaga ființă până face conexiune cu planeta și s-o iau la fugă, doar pentru că unele circumstanțe mă îndeamnă, târându-mă pentru viața mea prin spinii oamenilor răi bunătatea nu mai e un leac atât de bun, rănile adâncite în carnea moale a sufletului rămân deschise și doar moartea reușește să le vindece complet. Până la urmă, sfârșești înecat în niște alcool etilic cu urmele mușcăturilor pe pojghița sensibilă a sufletului... totul ustură pe interior până la purificare, făcând ca orice rană să dispară doar pe moment. Trezit la realitate buimac și sătul de viață, te întinzi după sticlă și n-o găsești.. E spartă-n mii de cioburi, pe jos. 89

91 RDM NR. 2 / 2014 Pași mărunți Capul Bunei Speranțe, Stă aplecat în Ocean. Pescărușii participă la priveghiul Scoicilor și-al peștilor. Închipuie-ți o scară fluidă Pe care totuși să poți păși Și cu ajutorul căreia Să te îndrepți spre neant, alene. Pustietate Parcul e gol în miez de singurătate, şoptit se mai aud ecouri ale pruncilor ce-şi mai doresc un crâmpei de viaţă în crivăţ. Vara, când credeam că te-am atins cu vârfurile degetelor, te-ai transformat în cenuşă ca o ţigară furată şi mai apoi fumată pe furiş... Mă perind prin lume să regăsesc amurgul copilăriei. 90

92 REPERE DIDACTICE MODERNE Cine ești? Pub-ul e destul de pustiu și eu mă delectez cu un cappuccino în care am pus prea mult zahăr. Lumina străbătea filtrul semi-opac al norilor, ajungând difuză prin geamurile mari de termopan și pe paginile cărții pe care o citeam.mă blocasem de ceva vreme la un pasaj și căutam, probabil fără sens, sensul vieții. El vine, se așează pe scaunul de lemn care se afla la nici jumătate de metru de mine. Mă uitam uimită la el pentru că nu așteptam pe nimeni și el părea să nu-mi observe privirea nedumerită. Pentru câteva secunde a tăcut, timp în care mă pregăteam să-l întreb cum își permite să se așeze la masa mea fără a mă întreba în prealabil. - Tu știi cine ești?a întrebat sacadat, parcă accentuând calculat fiecare sunet, acordându-i o importanță și o personalitate proprie. Nu i-am răspuns. Gândul îmi zbura aiurea și nu știam ce să-i spun sau măcar ce se aștepta să audă. În decursul a câteva minute l-am auzit vorbind despre orgoliu, iubire, căutarea fericirii și nebunia lumii în care trăim. Chema chelnerul să-i aducă vodcă la intervale scurte de timp, până ce s-a plictisit să-i tot facă semn cu mâna și a cerut o sticlă, plătind pe loc, dar fără să-i lase bacșiș. - Vrei și tu o sută de Stalinskaya? n-a avut răbdare să-i răspund și l-a chemat iar pe chelner, cerându-i un pahar și pentru mine. Mi-a turnat el tacticos vodca, având grijă să nu depășească o linie imaginară a paharului pe care o cunoștea foarte bine. A continuat să vorbească coerent, nepărând a fi beat, deși sticla se golise considerabil. În schimb, nu observase că nu mă atinsesem de paharul din fața mea. Se oprea deseori să-mi repete întrebarea la care îmi dădusem seama că nu-și dorește un răspuns ("Tu știi cine ești?"), probabil pentru a face o pauză și pentru a-și pune gândurile în ordine. Patosul cu care vorbea mă uluia, îmi acaparase atenția și de multe ori îmi doream să-l contrazic atunci când abera, să-i cer explicații atunci când se contrazicea singur sau să-l întreb ceva. N-am făcut-o. Toată întâmplarea îmi dădea de înțeles că dacă aș vorbi, întreaga vrajă s-ar rupe și el ar dispărea din senin, lăsând în urma sa doar paharul, sticla și scrumiera plină. Debitul lui verbal căpăta proporții ce nu puteau fi stăvilite, de parcă avea pregătit un discurs pentru fiecare persoană pe care o vedea că stă singură. Avea aerul unui orator boem care deprinsese acest obicei, studiind filosofia şi retorica în călătoriile pe care le făcuse prin barurile din oraș. Îmi lăsa impresia că sunt doar o oglindă, doar un obiect de decor în care își regăsea anumite idei și care trebuia să-i asculte monologul. - Tu știi cine ești? 91

93 RDM NR. 2 / 2014 Nu mai tresăream la întrebările retorice, rămâneam impasibilă și mă tenta gândul de a gusta din pahar, să văd dacă nu cumva totul era doar o farsă și alcoolul fusese înlocuit cu apă. Eram confuză și coerența lui îmi stârnea curiozităţi; l-am privit cu atenție pentru prima dată, deși era în fața mea de câteva ore bune. Eram uimită de micile detalii ce formau un ansamblu armonios, deși chipul lui avea urme ale trecerii timpului el era cu adevărat un bărbat frumos. Ridurile sale îmi păreau asemeni unor trofee obținute cu multă trudă de-a lungul anilor. Bănuiam că forța lui oratorică, dobândită și ea cu strădanie, îi făcea ușor de jucat acest rol: povestea anecdote, sărea de la un subiect la altul, relua și reformula fraze, completându-le. Modul său eliptic de a se exprima nu îi afecta credibilitatea și reușeam să-l înțeleg fără mari dificultăți. Povestea orice, însă evita să-și spună numele, vârsta și alte detalii de acest fel. S-a oprit brusc, a observat că nu băusem vodca și mi-a căutat preț de-o clipă privirea. Eu ezitam. Am întins paharul spre el și nu l-a luat. L-am pus pe masă în fața lui și zâmbind am observat că se uita cu jind la sticla goală. L-a luat și l-a băut, spărgând tăcerea: - Tu știi cine sunt eu? a întrebat și apoi nu a mai spus nimic. Schimbase întrebarea și simțeam că-și dorește să audă un răspuns la care eu nu știam să ajung. Deși, fusesem atentă la tot ce a spus nu aveam să-l găsesc. Chiar, cine era el?mi-am reamintit aleatoriu fraze spuse, amănunte, dar nu puteam răspunde. - Răspunde-mi, știi cine sunt? a insistat. Mi-am propus să-i spun primul gând care îmi va trece prin minte în momentul următor: - Ești un bărbat; bărbatul pe care l-am așteptat toată viața. Și de parcă i-aș fi spus că Soarele strălucește, a zis: - Bine, acum știi și tu cine ești. 92

94 Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea. Nelson Mandela