Liviu BERETEU FUNDAMENTE DE INGINERIE MECANICA

Save this PDF as:
 WORD  PNG  TXT  JPG

Μέγεθος: px
Εμφάνιση ξεκινά από τη σελίδα:

Download "Liviu BERETEU FUNDAMENTE DE INGINERIE MECANICA"

Transcript

1 Liviu BERETEU FUNDAMENTE DE INGINERIE MECANICA 200

2 .Momentul unei forţe în raport cu un punct şi în raport cu o axă. Cuplu de forţe Momentul unei forţe F în raport cu un punct O se defineşte ca fiind produsul vectorial dintre vectorul de poziţie r = OA al punctului de aplicaţie al forţei si forţă: M0 = r F Elementele caracteristice ale acestei mărimi vectoriale sunt: punctul de aplicaţie este chiar punctul de referinţă O; direcţia este perpendiculară pe planul determinat de cei doi vectori; sensul este determinat de regula burghiului drept, iar mărimea este: M0 = rfsin( F,r) = rfsinα = Fd, unde d=rsinα se numeşte braţul forţei ( α= ( F, r )).Unitatea de masură in SI pentru momentul forţei este Nm. Dacă se exprimă analitic cei doi vectori, raportaţi la sistemul Oxyz: Fig. i j k r = x i + yj + zk, F = F i + F j + F k, atunci M = r F = x y z = (yf zf )i + (zf zf ) j + (xf yf ) x y y 0 z y x z y x F F F x y z Fig. 2 Momentul unei forţe în raport cu o axă (Δ) se defineşte ca fiind proiecţia pe axă a momentului forţei calculat în raport cu acea axă. Dacă dreapta Δ face unghiurile α, β şi γ 2

3 faţă de axele sistemului Oxyz atunci versorul acestei axe este: e = cosα i + cos β j + cosγk, iar M = M O e = MOxcosα + Δ MOycos β + MOzcosγ. Cuplul de forţe este format din două forţe egale ca mărime, de aceeaşi direcţie şi sensuri contrare, având suporturile paralele. Rezultanta acestui sistem de forţe este nulă, iar momentul cuplului este: MO = OA F+ OB ( F) = ( OA OB) F= BA F= AB ( F) Se constată că vectorul moment al cuplului este un vector liber, nu depinde de punctul în raport cu care se calculează. El este perpendicular pe cuplul de forţe, are semnul după regula burghiului drept şi valoarea MO = F ABsinα = F d; distanţa d se numeşte braţul cuplului. 2.Reducerea unui sistem de forţe Se consideră că asupra unui corp rigid acţionează o forţă, într-un punct A. Se pune problema determinării efectului acesteia într-un alt punct O ( fig.) Fig. Fig.2 În punctul O se introduce un sistem echivalent cu zero, F şi F. S-a obţinut un cuplu de forţe format din forţa F cu punctul de aplicaţie în A şi forţa F cu punctul de aplicaţie în O. Acest cuplu este echivalent cu un moment MO = OA F, deoarece rezultanta unui cuplu este nulă. Astfel, în punctul O s-a obţinut o forţă F identică cu forţa iniţială şi un cuplu a cărui moment este egal cu momentul forţei iniţiale calculat în raport cu punctul O. Aceste două elemente ( F, M O ) formează torsorul de reducere al forţei F în raport cu punctul O. Dacă asupra rigidului acţionează un sistem de n forţe, reducând fiecare forţă în punctul O, se va obţine în acest punct un sistem de forţe concurente şi un sistem de vectori concurenţi ai momentelor forţelor în raport cu punctul O. Prin urmare, se va n obţine o rezultantă R = F+ F2 + F Fn = Fi şi un moment rezultant: i= n n M O = M + M M n = M i = OA i F. i i= i= 3

4 Cele două elemente R şi M O constituie torsorul de reducere al sistemului de forţe dat, în raport cu punctul O. Dacă se exprimă analitic mărimile vectoriale Fi = Fx i + F i y j+ F i z k, OA i i = xii + yij + zik, se obţine expresia analitică a rezultantei: n n n R = Fx i F i + y j F i + z k R i = xi + Ryj+ Rzk, cu cele trei proiecţii pe axe i= i= i= n n n Rx = Fx, R i y = Fy şi R i z = Fz. Expresia analitică a momentului rezultant este : i i= i= i= i j k n n n n MO = OAi Fi = xi yi zi = ( yf i z z ) ( ) ( ) i ify i + i zifx x i ifz j+ x i ify yf i i x k = M i Oxi + MOyj+ M i= i= i= i= F F F xi yi zi iar proiecţiile momentului rezultant pe axele sistemului Oxyz sunt: n n n ( ), M ( ) i i Oy = zf i x x i if şi z M ( ) i Oz = xify yf i i xi M = yf z F Ox i z i y i= i= i= 3.Echilibrul corpului rigid liber şi supus la legături Un corp rigid este liber dacă poate ocupa orice poziţie în spaţiu sub acţiunea forţelor exterioare. Considerând că asupra unui astfel de corp acţionează sistemul de forţe exterioare F i, i=,n, pentru echilibrul său trebuie ca efectul acestui sistem de forţe să fie nul, adică elementele torsorului de reducere într-un punct să fie nule. n R= F+ F Fn = Fi = 0 i= n O 2 n i i i= M = M + M M = OA F = 0 Ceea ce corespunde următoarelor ecuaţii scalare: n n n R x = Fx = 0, R i y = Fy = 0, R i z = Fz = 0 i i= i= i= n n n MOx = ( yf i z z ) ( ) ( ) i ify = 0,M i Oy = zifx x i ifz = 0,M i Oz = xify yf i i x = 0, i i= i= i= Aceste şase ecuaţii conduc la determinarea celor şase parametri care determină poziţia de echilibru a corpului. 4

5 În cazul corpului supus la legături, unele mişcări sunt împiedicate. Axioma legăturilor spune că în fiecare punct al corpului în care există o legătură aceasta poate fi înlocuită cu o forţă sau / şi moment care să aibă acelaşi efect ca şi legătura. Prin urmare, asupra corpului vor acţiona două sisteme de forţe : unul al forţelor exterioare Fi ( i =,2...n ) cunoscute, respectiv al forţelor de legătură (reacţiuni) Fjl ( j=,2...p) necunoscute. Dacă se reduc cele două sisteme de forţe într-un punct se obţine un torsor format din rezultanta forţelor exterioare şi de legătură, respectiv momentul rezultant al forţelor exterioare şi de legătură. Pentru echilibru este necesar ca aceste elemente să fie nule n p Rext + Rl = Fi + Fj = 0 i= j= n Oext Ol i i j jl i= j= p M + M = ( OA F) + ( OB F ) = 0, unde B j sunt punctele de aplicaţie ale forţelor de legătură, A i sunt punctele de aplicaţie ale forţelor date (exterioare). Aceste două ecuaţii vectoriale se proiectează pe axele unui sistem de referinţă Oxyz obţinându-se şase ecuaţii scalare. Din aceste ecuaţii scalare se pot determina forţele de legătură şi, dacă e cazul, şi poziţia de echilibru. Dacă numărul necunoscutelor este mai mare decât 6, problema e static nedeterminată. Dacă toate forţele exterioare sunt în plan numărul ecuaţiilor scalare ce se obţin sunt 3. Deci problema e static determinată dacă are 3 necunoscute. Cele mai importante legături sunt: rezemarea, care introduce o necunoscută (reacţiunea normală), articulaţia introduce 3 necunoscute;iar încastrarea introduce 6 necunoscute. Legătura cu fir introduce o singură necunoscută, valoarea efortului din fir, direcţia fiind în lungul firului. În cazul forţelor plane articulaţia introduce 2 necunoscute, iar încastrarea 3 necunoscute. 4.Studiul mişcării unui punct material în coordonate carteziene Într-un sistem de coordonate carteziene Oxyz (Fig. ), legea de mişcare a unui r t = x t i + y t j+ z t k punct se exprimă sub forma () ( ) ( ) ( ) 5

6 Fig. Mişcarea punctului material se cunoaşte, dacă se cunoaşte poziţia acestuia în fiecare moment, adică coordonatele acestuia, ca funcţii de timp x = x( t), y= y() t, z= z() t. Aceste funcţii reprezintă ecuaţiile parametrice ale curbei pe care se mişcă punctul. Prin f x,y,z = 0 eliminarea timpului în aceste ecuaţii se obţin ecuaţiile implicite ale curbei ( ) şi f2 ( x,y,z) = 0, adică două suprafeţe care intersectate dau curba amintită. Traiectoria reprezintă locul geometric descris de punctul material în mişcarea sa şi poate să coincidă cu întreaga curbă sau să fie numai o parte din curba obţinută prin ecuaţiile de mai sus. Viteza medie, a punctului material se defineşte ca fiind v m = Δr Δt. Pentru obţinerea r( t+δt) r( t) vitezei momentane se face Δt 0, deci v= lim = r () t. Se constată că Δ t 0 Δt viteza devine tangentă la traiectorie. Exprimarea în coordonate carteziene a vitezei este v= r = x t i + y t j+ z t k, de unde se obţin proiecţiile vitezei pe axele de referinţă () () () () ( ) ( ) vx = x t vy = y t vz = z t, iar modulul este v= vx + vy + vz = x + y + z. Acceleraţia medie se defineşte ca fiind a m = Δv Δt. Acceleraţia momentană se obţine v( t+δt) v( t) pentru Δt 0, a = lim = v = r = xi + yj+ zk având proiecţiile Δ t 0 Δt a = x t a = y t a = z t şi modulul a = a + a + a = x + y + z () () () x y z x y z 5.Mişcarea de rotaţie cu axă fixă a unui corp rigid. Legea de mişcare. Distribuţia de viteze şi acceleraţii. Un corp rigid are mişcare de rotaţie cu axă fixă dacă două puncte ale sale rămân fixe în tot timpul mişcării. Dacă se consideră un al treilea punct P din corp acesta este determinat prin trei coordonate. Între coordonatele celor două puncte fixe şi coordonatele punctului P se pot scrie două relaţii de legătură date de distanţele dintre ele. Poziţia lui fiind determinată printro singură funcţie de timp. Prin urmare în mişcarea de rotaţie, corpul are un grad de libertate. Acesta se alege ca fiind unghiul dintre axele O x si Ox, egal cu unghiul dintre axele O y si Oy (Fig. ). Deci legea de mişcare a unui corp cu axă θ = θ t. fixă se exprimă prin relaţia ( ) 6

7 Vectorul viteză unghiulară este dirijat în lungul axei de rotaţie şi este ω = θk = θk, adică are valoarea la un moment dat egală cu derivata în raport cu timpul a legii de mişcare. Punctul O fiind un punct fix vo = 0. Prin urmare se poate dezvolta i j k produsul vectorial v= 0 0 ω = ωyi + ωxj, x y z ceea ce înseamnă că proiecţiile vitezei unui punct din corp pe axele sistemului legat de corp sunt: vx = ωy, vy = ωx, vz = 0. Se poate concluziona că viteza oricărui punct din rigid este situată întrun plan perpendicular pe axa de rotaţie ( vz = 0). Singurele puncte de viteză nule sunt pe axa de rotaţie. Valoarea absolută este Fig. v= vx + vy + vz = ω x + y = ω R unde R este distanţa de la punctul considerat la axa de rotaţie. Reprezintă raza cercului descris de punctul P în mişcarea de rotaţie. Pentru distribuţia de acceleraţii se are în vedere formula acceleraţiei unui punct în mişcarea generală a unui corp a = a 0 + ε r+ ω ( ω r), unde ε = ω este acceleraţia unghiulară, iar ao = 0, O fiind un punct fix. Din această formulă se obţin proiecţiile acceleraţiei punctului considerat pe axele de 2 2 coordonate ale sistemului Oxyz. ax = ω x ε y, ay = ε x ω y, az = 0, iar valoarea este a = ax + ay + az = x + y ε + ω = R ε + ω Se poate constata ca singurele puncte care au acceleraţia nulă sunt pe axa de rotaţie, iar acceleraţiile tuturor punctelor sunt situate în plane perpendiculare pe pe xa de rotaţie. 6.Mişcarea vibratorie. Definiţii şi noţiuni fundamentale Mişcarea alternativă a unui sistem material faţă de o stare de referinţă se numeşte vibraţie sau oscilaţie. Mişcările vibratorii sunt periodice dacă toate elementele cinematice (poziţia, viteza şi acceleraţia) se repetă identic după un interval de timp T, numit perioadă. Cea mai simplă mişcare periodică este mişcarea a cărei ecuaţie (lege de mişcare) se exprimă prin funcţiile trigonometrice sinus sau cosinus şi se numeşte mişcare armonică x = A0 sin( ωt + ϕ) sau x = A0 cos( ωt + ψ ). Mărimile caracteristice ale unei vibraţii armonice sunt: elongaţia x, distanţa la un moment dat faţă de reper; cea mai mare elongaţie xmax = A se numeşte amplitudine; perioada T, intervalul de timp după care mişcarea se repetă identic şi se determină ţinând seama că funcţia sinus are perioada unghiulară de 2π, deci sin( ωt + ϕ) = sin( ω(t + T) + ϕ) 7

8 sau ωt+ ωt+ ϕ = ωt+ ϕ+ 2π de unde T= 2π ω. Perioada se măsoară în secunde. Frecvenţa reprezintă numărul de vibraţii (oscilaţii) complete efectuate în unitatea de timp (secundă) f = T = ω 2π unitatea de măsură pentru frecvenţă este Hz = s = s. Pulsaţia ω reprezintă numărul de oscilaţii complete efectuate în 2π secunde. Legătura dintre frecvenţă şi pulsaţie este: ω = 2π f. Pulsaţia se măsoară în rad s. Argumentul funcţiei sinus sau cosinus se numeşte fază ( ωt + ϕ), iar ϕ este faza iniţială. Viteza unei mişcări vibratorii se obţine prin derivarea în raport cu timpul a i elongaţiei: v = x = Aωcos( ωt + ϕ) = Aωsin( ωt + ϕ+ π 2). Se constată că amplitudinea vitezei este vmax = Aω şi că viteza este defazată cu π 2 faţă de mişcarea oscilatorie. Acceleraţia unei mişcări vibratorii se obţine prin derivarea în raport cu timpul a i 2 2 vitezei a = v= Aω sin( ωt + ϕ) = Aω sin( ωt + ϕ+ π) Se constată ca acceleraţia este defazată cu π înainte faţă de mişcare şi cu π 2 înainte faţă de viteză Amplitudinea acceleraţiei este amax = ω A= 4π f A. Din această expresie se poate observa ca în mişcările vibratorii pot apărea acceleraţii foarte mari, chiar dacă amplitudinea este mică, dacă frecvenţa este mare. In Figura se prezintă diagrama (graficul variaţiei în timp a legii de mişcare) pentru o mişcare vibratorie armonică, iar în Figura 2 este reprezentat cel mai simplu model mecanic care execută o mişcare armonică. Acesta este format dintr-un arc de constantă elastică k şi un corp de masă m. 7.Momente de inerţie mecanice. Definitii şi relaţii intre ele. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele (Formulele lui Steiner). Momentele de inerţie arată modul în care este distribuită masa unui corp faţă de diferite elemente geometrice de referinţă: punct, axă, plan. 8

9 Fig. Error! No text of specified style in document.. Fig.2 Faţă de sistemul Oxyz se pot defini următoarele momente de inerţie: momente de N N inerţie polare: J 2 ( O = mr i i = mi xi + yi + zi ), momente de inerţie axiale: i= i= N N N N ( ), J = md 2 = m ( x 2 + z 2 ), y i iy i i i J = md = m y + z x i ix i i i i= i= i= i= N N Jz = md i iz = mi xi + yi i= i= N N 2 2 JxOy = md i ixoy = mz i i i= i= N N 2 2 xoz = i ixoz = i i i= i= momente de inerţie planare: J md m y ( ), N N 2 2 yoz = i iyoz = i i i= i=, J md m x Acestea se numesc momente de inerţie obişnuite, ele sunt expresii pătratice definite în funcţie de coordonatele punctelor.faţă de momentele de inerţie obişnuite se mai definesc momente de inerţie centrifugale: J N = m x y, J xy i i i i= N = m yz, J yz i i i i= N = mz x Unitatea zx i i i i= de măsură pentru toate momentele de inertie este kg.m 2. Se pot stabili uşor următoarele relaţii între momentele de inerţie Jx + Jy + Jz = 2JO, Jx + Jyoz = JO, Jy + Jxoz = JO, Jz + Jxoy = JO, JxOy + JyOz + JzOx = JO, JxOy + JxOz = Jx, JyOz + JxOy = Jy, JxOy + JyOz = Jz Aceste relaţii nu sunt independente, dar sunt utile pentru că determinând trei dintre ele pe baza acestor relaţii se determină celelalte patru. Se consideră sistemul material raportat la un sistem de referinţă Oxyz şi la un sistem de referinţă Cx,C y z fiind centrul de masă al sistemului material, iar axele celor doua sisteme sunt paralele. Între momentele de inerţie, în raport cu cele două sisteme se pot J = J + M y 2 + z 2 = J + Md 2 stabili următoarele relaţii: Pentru momentele axiale ( ) J = J + M( z + x ) = J ' + Md ' J = J ( 2 2 ) 2 + M x + y = J ' + Md ' y y C C y yy z z c c z zz Pentru momente de inerţie planare: 2 2 J = J ' ' + Mz, J = J ' ' + Mx, J = J ' ' + My xoy xcy c yoz ycz c x x C C x xx xoz xcz 2 c 9

10 Pentru momente de inerţie centrifugale: J = J ' ' + Mx y, J = J ' ' + My z xy xy C C, Jxz = J ' ' + Mx xz CzC Pentru momentul de inerţie polar: J ( O = JC + M xc + yc + zc) yz yz C C 8. Impulsul unui punct material şi al unui corp rigid. Teorema impulsului Se defineşte impulsul unui punct material ca fiind o mărime vectorială egala cu produsul dintre masa punctului material şi vectorul viteză: h = mv. Unitatea de masură pentru impuls în SI Riemann, iar impulsul total se calculează prin integrala pe domeniul D H= vdm, v este viteza unui punct curent, iar dm este elementul de masa. Dacă se derivează impulsul unui punct, în raport cu timpul, ţinând cont de legea lui Newton m a = F, unde m este masa lui, a este acceleratia, iar Feste forţa rezultantă care acţionează asupra lui, se obţine: h=mv=ma=f, adică, derivata în raport cu timpul a impulsului unui punct material este egală cu forţa rezultantă care acţioneaza asupra lui : h = F. Aceasta reprezintă teorema impulsului. În cazul în care forţa rezultanta este nulă se obţine h=0 Fig., adică impulsul punctului material se conservă ( h = const. ). În mod asemănător, pentru un corp, se demonstrează că H=Rext + Rl, unde R ext este rezultanta forţelor exterioare, iar R l rezultanta forţelor de legătură ce acţionează asupra corpului. Momentul cinetic al unui punct material şi al unui corp rigid în raport cu un punct.teorema momentului cinetic. Momentul cinetic al unui punct materal in raport cu un punct O se defineşte ca o marime vectorială egală cu produsul vectorial dintre vectorul de pozitie al punctului material în raport cu punctul O, şi impulsul punctului material : k O = r h = r mv. Unitatea de măsură a m n n puncte materiale se obţine K = r h = r m v. În cazul unui corp rigid suma se O i i i i i i= i= transformă intr-o integrala de domeniu, astfel ca momentul cinetic se calculează prin integrala K O = r vdm. Se obţin formule distincte pentru diferite mişcări ale corpului D rigid. În cazul mişcării de rotaţie cu axă fixă se obţine K O = Jxzωi Jyzωj+ Jzωk, unde J xz, J yz sunt momente de inerţie centrifugale, J z estre momentul de inerţie în raport cu axa D 0

11 de rotaţie (oz), iar. Dacă axa de rotaţie este o axă principală de inerţie ( o axă de simetrie) K O = Jzωk, iar ω este viteza ungiulară. Dacă se derivează în raport cu timpul momentul cinetic în raport cu punctul O, rezultă, utilizand legea lui Newton: k O = r mv+ r mv = r F, unde v mv = 0, adică derivata in raport cu timpul a momentului cinetic in raport cu un punctl O este egala cu momentul in raport cu punctul O, al fortei care actioneaza asupra punctului material: k O = r F= MO In cazul în care momentul rezultant al forţelor care acţionează asupra unui punct material este nul, momentul cinetic se se conservă: ko = const. În mod asemănător, pentru un corp, se demonstrează că K O,C = MO,C ( Rext ) + MO,C ( Rl ), unde O,C ( ext ) ( ) M R este momentul forţelor exterioare, iar MO,C Rl momentul forţelor de legătură ce acţionează asupra corpului calculate in raport cu un punct fix O sau centrul de masa C. 9.Lucrul mecanic şi puterea unei forţe constante şi ale unei forţe variabile. Lucrul mecanic şi puterea unui sistem de forţe. Lucrul mecanic efectuat de o forta F, de mărime constantă, la deplasarea unui punct material dinntr-un punct A în punctul B, de-a lungul unei direcţii care face cu forţa unghiul α, este o mărime scalară egală cu: L = F Δ r = F AB cosα, adică produsul scalar dintre forta F şi vectorul deplasare Δ r. Unitatea de masură pentru lucrul mecanic în SI este Joule, (notata J ). Un Joule J = Nm. Dacă unghiul α [ 0, π 2) L>0, se spune că forţa este motoare, dacă unghiul α = π 2, L=0; adică forţele perpendiculare pe deplasare nu dau lucru mecanic, dacă α ( π 2, π], L<0, se spune că forţa este rezistentă. Puterea produsă de o forţă constantă F reprezintă lucrul mecanic produs de forţă în unitatea de timp: P = L t. Puterea este un scalar cu semn, putând fi pozitivă, negativă, sau nulă. Unitatea de măsură în SI pentru putere este Watt-ul, notat W.=Nm/s. Pentru o forţă variabilă, într-o deplasare elementară dr, lucru mecanic elementar, notat dl, este dl = Fdr. Rezultă că lucrul mecanic efectuat de forta variabila F la deplasarea corpului din A in B este: L = AB dl= Fdr AB. AB Dacă se exprimă forţa şi deplasarea elementară prin proiecţiile pe axe: F= Fxi + Fyj+ Fk z şi dr = dxi + dyj + dzk, lucrul mecanic elementar este dl = Fxdx + Fydy + Fzdz. Se întâlnesc cazuri în care proiecţiile pe axe ale forţei F sunt derivatele parţiale ale unei funcţii de poziţie U(x,y,z) astfel: Fx = U x, Fy = U x,fz = U z. Pentru aceste

12 forţe lucrul mecanic elementar este: dl = U x dx + U y dy + U z dz = du, adică este diferenţiala totala a funcţiei U. Funcţia U(x, y,z) se numeşte funcţie de forţă, iar lucrul mecanic al acestor forţe, cu semn schimbat, se numeşte energie potenţială. Ep = L= U( x,y,z) + C, unde C este o constantă. Forţele care dau energie potenţială se numesc forţe conservative. Lucrul mecanic al unui sistem de forţe care acţionează asupra unui corp rigid se obţine prin însumarea lucrurilor mecanice ale tuturor forţelor n n dl = dl = Fdr = Rdr + M dθ unde R şi M sunt elementele torsorului de i i i O O i= i= reducere a sistemului de forţe în punctul O, O dr O deplasarea elementară a punctului O, dθ deplasarea elementară unghiulară a corpului. Puterea acestui sistem de forţe este P = dl dt = R dr dt + MO dθ dt = Rv + MOω. Dacă corpul se află, ca urmare a acţiunii forţelor, în mişcarea de translaţie, ω =0, iar puterea este P= Rv. În cazul în care mişcarea este de rotaţie P= M Oω, v fiind viteza corpului la un moment dat, respectiv ω este viteza unghiulară. Dacă M O şi ω au acelaşi sens puterea este pozitivă, respectiv negativă în sens contrar. Pentru mişcarea de rotaţie formula puterii mai poate fi scrisă şi în următoarele forme : P= MOω = MO2π T = 2πfMO.De cele mai multe ori se foloseşte în locul frecvenţei de rotaţie, turaţia, care se dă în rotatii pe minut. Se poate scrie relaţia dintre frecvenţa de rotaţie şi turaţie f = n 60, şi în acest caz se obţine, pentru puterea unui motor, formula P= ( π n 30) MO, unde M O este momentul cuplului motor. 0.Energia cinetică a unui punct material şi a unui corp in mişcările de translaţie, rotaţie şi plană. Teorema energiei cinetice. Prin definiţie, energia cinetică a unui punct material de masa m şi viteză v este 2 mv E c =. 2 În cazul unui sistem de puncte materiale energia cinetică se exprimă prin n 2 mv i i însumarea energiilor cinetice ale tuturor punctelor E c =. i= 2 Pentru calculul energiei cinetice a unui corp trebuie avut în vedere tipul de mişcare a acestuia. Pentru mişcarea de translaţie, vitezele tuturor punvtelor sunt egale la un moment dat, deci n 2 2 v Mv E c = m i =. unde M este masa i= 2 2 intregului corp În cazul mişcării de rotaţie în jurul unei axe, viteza unui punct este vi = ω ri = ωdi. Înlocuind în formula de calcul a energiei cinetice pentru un corp, se obţine 2

13 ( ) 2 N 2 2 ωd ω ω N mi i 2 Ec = = md i i J i 2 = Δ = i= 2 2, unde J Δ este momentul de inerţie mecanic în raport cu axa de rotaţie. Dacă corpul are o mişcare de rotaţie cu punct fix (O), iar axele sistemului Oxyz, legat de corp, sunt axe principale de inerţie, energia cinetică se calculează cu formula Ec = ( Jxωx + Jyωy + Jzωz ). Pentru mişcarea plan paralelă, axa 2 instantanee de rotaţie este axa Δ. considerând o axă paralelă cu Δ prin centrul de masă C, 2 se poate scrie formula lui Steiner : JΔ = Jz + M IC, unde IC este distanţa de la axa instantanee de rotaţie la centru de masă. Înlocuind în formula de calcul a energiei cinetice 2 2 MvC Jzω de rotaţie, rezultă E = +, unde s-a ţinut cont că vc = ω IC = ω IC. 2 2 c Teorema energiei cinetice. Dacă se scrie legea fundamentală a dinamicii pentru un punct material supus la legături, după înmulţirea scalară cu vectorul dr, aceasta se scrie sub forma : dv m dr = Fextdr + Fdr 2 mv, adică l mvdv = dl + dl sau d dt ext l = dec = dlext + dll, 2 adică, variaţia energiei cinetice într-o deplasare elementară este egalaă cu lucrul mecanic elementar al forţelor direct aplicate şi de legătură ce acţionează asupra punctului. Pentru o deplasare finită, din poziţia iniţială A în poziţie B, integrând relaţia precedentă, se obţine teorema energiei cinetice sub formă integrală E CA E = CB ( Lext ) + ( Ll ), adică variaţia energiei cinetice intr-o deplasare finită a A B A B punctului material este egală cu lucrul mecanic al forţelor direct aplicate (exterioare) şi de legătură. În cazul unui corp rigid se aplică legea fundamentală adinamicii pentru un punct i al corpului, înmulţită cu deplasarea elementară faţă de sistemul fix : dr i N dvi mi dri = Fextdri + Fdr l i + Fdr ij i, Scriind această lege pentru toate punctele dt j = materiuale ale corpului rigid şi ţinând cont de faptul că lucrul mecanic al forţelor interioare (perechi) este nul, se obţine forma diferenţială a teoremei energiei cinetice: dec = dlext + dll, adică, diferenţiala energiei cinetice a unui sistem material rigid(corp) este egală cu lucrul mecanic elementar al tuturor forţelor exterioare (date) şi de legătură ce acţionează asupra lui. Sub formă integrală această teoremă este: E E = L + L. Această formă este frecvent utilizată în aplicaţii. ( ) ( ) CA CB ext A B l A B 3

14 Aplicatii. Momentul unei forţe în raport cu un punct 2. Elementele cinematice ale mişcării. Legea de mişcare. Traiectoria. Viteza. Accelaraţia. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F, F 2 =3F 2, F 3 = F, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v 0 pe planul înclinat cu unghiul α, coeficientul de frecare fiind µ, din punctul B cade liber ajungând în C. Se cunoaşte lungimea planului AB=a. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material; b) viteza în punctul B; c) viteza în punctul C. 4

15 . Momentul unei forţe în raport cu o axă. Cuplu 2. Viteza si acceleraţia areolară. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F, F 2 = F 0, F 3 = F, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Punctul material de masă m este lansat din O cu viteza v 0 pe planul înclinat cu unghiul α, coeficientul de frecare fiind µ, din punctul A cade liber ajungând în C. Se cunoaşte lungimea planului OA=l. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material; b) viteza în punctul A; c) viteza în punctul C. 5

16 . Reducerea unui sistem de forţe. 2. Studiul mişcării unui punct în coordonate carteziene. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele:f = F, F 2 = F 9, F 3 = F, F 4 = F 0. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v 0 pe un plan orizontal, coeficientul de frecare fiind µ, din punctul B punctul material urcă pe un plan înclinat cu unghiul α, coeficientul de frecare fiind µ 2. Se cunoaşte AB=l, BC=l 2. Să se determine: a) viteza în punctul B; b) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material; c) viteza în punctul C. 6

17 . Axa centrală. 2. Studiul mişcării unui punct în coordonate polare. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = 3F 2, F 2 = F, F 3 = F 0, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Un punct material de masă m este aruncat cu viteza iniţială v 0 înclinată cu unghiul α faţă de orizontală. Să se determine: a) legea de mişcare; b) distanţa CB; c) viteza în punctul B. 7

18 . Cazuri de reducere. 2. Studiul mişcării unui punct în coordonate intrinseci. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 0, F 2 = F, F 3 = F 0, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 8

19 4. Un punct material de masă m este aruncat de la înălţimea h cu viteza orizontală v 0. Să se determine: a) legea de mişcare; b) distanţa OB; c) viteza în punctul B.. Reducerea unui sistem de forţe plane. 2. Mişcarea generală a unui corp. Legile de mişcare. 9

20 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 0, F 2 = F 0, F 3 = F 9, F 4 = F. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Un punct material de masă m este aruncat cu viteza v 0 sub un unghi α faţă de orizontală. Să se determine: a) legea de mişcare; b) distanţa AB; c) viteza în punctul B. 20

21 . Reducerea unui sistem de forţe paralele. 2. Distribuţia de viteze în mişcarea generala. Proprietaţi. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 0, F 2 = F 0, F 3 = F 9, F 4 = F 0. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v 0 pe un plan înclinat cu unghiul α, coeficientul de frecare fiind µ, din punctul B punctul material continuă mişcarea pe un plan orizontal, coeficientul de frecare fiind µ 2. Se cunoaşte AB=l, BC=l 2. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material; b) viteza în punctul B; c) viteza în punctul C. 2

22 . Echilibrul corpului liber. 2. Mişcarea de translaţie. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 0, F 2 = F, F 3 = F 0, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B. 22

23 . Echilibrul corpului supus la legături. 2. Mişcarea de rotaţie cu axă fixă. Legile de mişcare. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 0, F 2 = F, F 3 = F 0, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de 23

24 rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B.. Rezemarea. 2. Distribuţia de viteze în mişcarea de rotaţie cu axă fixă. Proprietaţi. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 0, F 2 = F 9, F 3 = F 0, F 4 = F 0. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 24

25 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B.. Articulaţia 2. Distribuţia de acceleraţii în mişcarea de rotaţie cu axă fixă. Proprietaţi. 25

26 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 2, F 2 = F 3, F 3 = F 2, F 4 = F 2. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B. 26

27 . Încastrarea.Legătura cu fir. 2. Mişcarea de rototranslaţie. Legile mişcării. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F 2, F 2 = F 3, F 3 = F 2, F 4 = F 2. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 27

28 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B.. Centrul de greutate al unui sistem de puncte materiale. 28

29 2. Distribuţia de viteze în mişcarea de rototranslaţie. Proprietaţi. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele F = F 2, F 2 = F 2, F 3 = F 2, F 4 = F 3. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B. 29

30 . Centrul de greutate al unui sistem material continuu. 2. Distribuţia de acceleraţii în mişcarea de rototranslaţie. Proprietaţi. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele F = F 2, F 2 = F 2, F 3 = F, F 4 = F 6. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 30

31 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B.. Centrul de greutate al unui corp format din mai multe componente (subsisteme). 3

32 2. Mişcarea plan paralelă. Legile de mişcare. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele F = F 2, F 2 = F 5, F 3 = F 2, F 4 = F 3. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Se consideră bara AB de lungime l care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul B deplasându-se cu viteza constantă v A Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului C, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului C. 32

33 . Frecarea firelor. 2. Distribuţia de viteze în mişcarea plan paralelă. Centrul instantaneu de rotaţie. 3. Să se determine reacţiunile din articulaţiile A, B, C, pentru poziţia de echilibru din figură. 4. Se consideră bara AB de lungime 2l care se mişcă astfel încât capetele sale A 0 şi B 0 se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul A 0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului M, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului M. 33

34 . Momentul unei forţe în raport cu un punct. 2. Baza si rostogolitoarea. Proprietaţi ale distribuţiei de viteze. 3. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A, C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. Se dau: AC=CD=BC=l. 4. Se consideră bara AB de lungime a care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul A deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului N, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului N. 34

35 . Momentul unei forţe în raport cu o axă. Cuplu. 2. Distribuţia de acceleraţii în mişcarea plană. Proprietaţi. 3. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază r. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. De fire sunt legate greutăţile P şi P 2. Sa se determine raportul P /P 2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. Se consideră bara AB de lungime 2a care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul B deplasându-se cu viteza 35

36 constantă v 0 Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului D, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului D.. Reducerea unui sistem de forţe. 2. Mişcarea relativă a unui punct material. 3. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. De fire sunt legate greutăţile Q şi Q 2. Sa se determine raportul Q /Q 2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 36

37 4. Se consideră placa patrată A 0 B 0 C 0 D 0 de latură l care se mişcă astfel încât capetele sale A 0 şi B 0 se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul A 0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului D 0, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului D 0. 37

38 . Axa centrală. 2. Momente de inerţie. Definiţii si relaţii între momentele de inerţie. 3. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. De fire sunt legate greutăţile W şi W 2. Sa se determine raportul W /W 2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. Se consideră placa triunghiulară A 0 B 0 C 0 de latură a care se mişcă astfel încât capetele sale A 0 şi B 0 se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul B 0 deplasându-se cu viteza constantă v B0 Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului C 0, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului C 0. 38

39 . Cazuri de reducere. 2. Momente de inerţie pentru un corp continuu. 3. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A, C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. Se dau: AB=CD=a. 39

40 4. Se consideră placa patrată A 0 B 0 C 0 D 0 de latură 2a care se mişcă astfel încât capetele sale A 0 şi B 0 se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul B 0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului D 0, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului D 0. 40

41 . Reducerea unui sistem de forţe plane. 2. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe paralele. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F, F 2 =3F 2, F 3 = F, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v 0 pe un plan orizontal, coeficientul de frecare fiind µ, din punctul B punctul material urcă pe un plan înclinat cu unghiul α, coeficientul de frecare fiind µ 2. Se cunoaşte AB=l, BC=l 2. Să se determine: a) viteza în punctul B; b) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material; c) viteza în punctul C. 4

42 . Reducerea unui sistem de forţe paralele. 2. Principiile mecanicii. Determinarea legii de mişcare a unui punct material pe baza legii fundamentale. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele: F = F, F 2 = F 0, F 3 = F, F 4 = F 9. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B. 42

43 . Echilibrul corpului liber. 2. Determinarea legii de mişcare a unui punct material folosind diferite sisteme de coordonate (cartezian, polar si intrinsec). 3. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază r. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. De fire sunt legate greutăţile P şi P 2. Sa se determine raportul P /P 2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. Un punct material de masă m este aruncat de la înălţimea h cu viteza orizontală v 0. Să se determine: a) legea de mişcare; b) distanţa OB; c) viteza în punctul B. 43

44 . Echilibrul corpului supus la legături. 2. Mişcarea unui punct material sub acţiunea greutăţii proprii. 3. Să se determine reacţiunile din articulaţiile A, B, C, pentru poziţia de echilibru din figură. 4. Se consideră placa patrată A 0 B 0 C 0 D 0 de latură l care se mişcă astfel încât capetele sale A 0 şi B 0 se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul A 0 deplasându-se cu viteza constantă v Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, 44

45 baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului D 0, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului D 0.. Rezemarea. 2. Mişcarea verticală. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele F = F 2, F 2 = F 5, F 3 = F 2, F 4 = F 3. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 45

46 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B.. Articulaţia. 46

47 2. Aruncarea oblică. 3. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. De fire sunt legate greutăţile Q şi Q 2. Sa se determine raportul Q /Q 2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. Un punct material de masă m este aruncat cu viteza iniţială v 0 înclinată cu unghiul α faţă de orizontală. Să se determine: a) legea de mişcare; b) distanţa CB; c) viteza în punctul B. 47

48 . Încastrarea.Legătura cu fir. 2. Impulsul unui punct material. Teorema impulsului. 3. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A, C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. Se dau: AC=CD=BC=l. 4. Se consideră placa triunghiulară A 0 B 0 C 0 de latură a care se mişcă astfel încât capetele sale A 0 şi B 0 se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul B 0 deplasându-se cu viteza constantă v B0 Să se determine pentru placă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului C 0, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului C 0. 48

49 . Centrul de greutate al unui sistem de puncte materiale. 2. Momentul cinetic al unui punct material. Teorema momentului cinetic. 3. Se da sistemul de forţe care acţionează asupra barei cotite din figură. Forţele au modulele F = F 2, F 2 = F 2, F 3 = F, F 4 = F 6. Se cer: a. Torsorul de reducere in O b. Ecuaţia axei centrale 49

50 4. Se consideră bara AB de lungime 2a care se mişcă astfel încât capetele sale A şi B se deplasează după două direcţii perpendiculare, capătul B deplasându-se cu viteza constantă v 0 Să se determine pentru bara AB: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului D, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului D.. Centrul de greutate al unui sistem material continuu. 50

51 2. Lucrul mecanic al unei forte constante si al unei forte variabile. 3. Un inel C de greutate neglijabilă se poate mişca cu frecare (coficientul de frecare µ) pe un semicerc de rază R. De inel sunt legate două fire trecute peste scripeţii A şi B. De fire sunt legate greutăţile W şi W 2. Sa se determine raportul W /W 2 pentru ca inelul să fie în echilibru. 4. Punctul material de masă m este lansat din A cu viteza v 0 pe planul înclinat cu unghiul α, coeficientul de frecare fiind µ, din punctul B cade liber ajungând în C. Se cunoaşte lungimea planului AB=a. Să se determine: a) legea de mişcare pe planul înclinat a punctului material; b) viteza în punctul B; c) viteza în punctul C. 5

52 . Centrul de greutate al unui corp format din mai multe componente (subsisteme). 2. Energia cinetica. Energia potentiala. Teorema energiei cinetice. 3. Să se determine reacţiunile din articulaţia B şi reazemele A, C şi D pentru poziţia de echilibru din figură. Se dau: AB=CD=a. 4. Se consideră mecanismul bielă manivelă din figură pentru care se cunosc A 0 A=AB 0 =a, BB 0 =b, ω 0 =constantă. Să se determine pentru bielă: poziţia centrului instantaneu de rotaţie, baza, rostogolitoarea, viteza unghiulară instantanee, viteza punctului B, polul acceleraţiilor, acceleraţia punctului B. BIBLIOGRAFIE. L. BERETEU, I. SMICALĂ, Mecanică Dinamica şi aplicaţii, Editura Mirton, Timişoara, L. BRINDEU, Vibraţii, Lit. Inst. Politehnica "Traian Vuia", Timişoara,

53 3. GH. BUZDUGAN, L. FETCU, M. RADES, Vibraţiile sistemelor mecanice, Editura Academiei, R. R. CRAIG, Structural dynamics; John Wiley and Sons, R.R.CRAIG, A. Kurdila, Fundamentals of structural dynamics, John Wiley and Sons, B. P. DEMIDOVICH, I. A. MARON, Computational Mathematics, Mir Publishers, P. HAGEDORN, Non Linear Oscillations clarendon Press Oxford, M. HUSSEY, Fundamentals of Mechanical Vibrations, Mac Millan Press Ltd., M. LALANNE şi alţii, Mechanical Vibrations for Engineers, John Wiley and Sons Ltd., N. LEVITSKII, Kolebania v mehanizmah, Nauka Moskva, L. MEIROVITCH, Elaments of Vibration Analysis, Mc. Graw Hill, New York, L. MEIROVITCH, Computational Methods in Structural Dynamics, Syhoff Noordhoff, The Netherlands, L. MEIROVITCH, Introduction to Dynamics and Control, John Wiley and Sons, New York, L. MEIROVITCH, Fundamentals of Vibration, McGraw-Hill, New York, S. RAO, The Finite Element Method in Engineering, Pergamon Press, W. SATO, Theory and Problems of Mechanical Vibrations, Schaum, Publishing, New York, GH. SILAS, Mecanică. Vibraţii mecanice, Ed. Didactică şi Pedagogică, GH. SILAS, L. BRINDEU, A. HEGEDUS, Culegere de probleme de Vibraţii mecanice, Ed. Tehnică, Bucureşti, I. SMICALĂ, L. BERETEU, A. TOCARCIUC Exercitii si probleme de mecanică si vibratii, Editie electronica, W. T. THOMSON, Theory of Vibration, Uhwin Hyman Ltd. London, W.T. THOMSON The Theory of Vibration with Applications, Taylor&Francis Ltd., A. C. WALSHAW, Mechanical Vibrations with Applications, Ellis Horwood Ltd.,

Curs 1 Şiruri de numere reale

Curs 1 Şiruri de numere reale Bibliografie G. Chiorescu, Analiză matematică. Teorie şi probleme. Calcul diferenţial, Editura PIM, Iaşi, 2006. R. Luca-Tudorache, Analiză matematică, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005. M. Nicolescu, N. Roşculeţ,

Διαβάστε περισσότερα

Subiecte Clasa a VIII-a

Subiecte Clasa a VIII-a Subiecte lasa a VIII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul

Διαβάστε περισσότερα

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 SERII NUMERICE Definiţia 3.1. Fie ( ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 şirul definit prin: s n0 = 0, s n0 +1 = 0 + 0 +1, s n0 +2 = 0 + 0 +1 + 0 +2,.......................................

Διαβάστε περισσότερα

Emil Budescu. BIOMECANICA GENERALã

Emil Budescu. BIOMECANICA GENERALã Emil Budescu BIOMECANICA GENERALã IASI 03 C U P R I N S pag. I. Introducere în biomecanica 3. Obiectul de studiu 3. Terminologie 7 3. Aspecte de baza ale biomecanicii 4. Aspecte de baza ale anatomiei si

Διαβάστε περισσότερα

Elemente de mecanică şi aplicaţii în biologie

Elemente de mecanică şi aplicaţii în biologie Biofizică Elemente de mecanică şi aplicaţii în biologie Capitolul II. Elemente de mecanică şi aplicaţii în biologie Acest capitol are drept scop familiarizarea cititorului cu cele mai importante noţiuni

Διαβάστε περισσότερα

Mecanica. Unde acustice. Seminar

Mecanica. Unde acustice. Seminar Mecanica. Unde acustice Seminar Notiuni de mecanica Domenii ale mecanicii Cinematica Studiul miscarii fara a lua in consideratie cauzele ei Corpul considerat un punct material (dimensiuni neglijabile comparativ

Διαβάστε περισσότερα

Subiecte Clasa a VII-a

Subiecte Clasa a VII-a lasa a VII Lumina Math Intrebari Subiecte lasa a VII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate

Διαβάστε περισσότερα

avem V ç,, unde D = b 4ac este discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea ax 2 + bx +

avem V ç,, unde D = b 4ac este discriminantul ecuaţiei de gradul al doilea ax 2 + bx + Corina şi Cătălin Minescu 1 Determinarea funcţiei de gradul al doilea când se cunosc puncte de pe grafic, coordonatele vârfului, intersecţii cu axele de coordonate, puncte de extrem, etc. Probleme de arii.

Διαβάστε περισσότερα

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. <

1. Scrieti in casetele numerele log 7 8 si ln 8 astfel incat inegalitatea obtinuta sa fie adevarata. < Copyright c 009 NG TCV Scoala Virtuala a Tanarului Matematician 1 Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova Agentia de Evaluare si Examinare Examenul de bacalaureat la matematica, 17 iunie

Διαβάστε περισσότερα

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare Matrice 1 Matrice Adunarea matricelor Înmulţirea cu scalar. Produsul 2 Proprietăţi ale determinanţilor Rangul unei matrice 3 neomogene omogene Metoda lui Gauss (Metoda eliminării) Notiunea de matrice Matrice

Διαβάστε περισσότερα

2. NOŢIUNI SUMARE ASUPRA DEPLASĂRII AUTOMOBILULUI

2. NOŢIUNI SUMARE ASUPRA DEPLASĂRII AUTOMOBILULUI 2. NOŢIUNI SUMARE ASUPRA DEPLASĂRII AUTOMOBILULUI 2.1. Consideraţii generale Utilizarea automobilului constă în transportul pe drumuri al pasagerilor, încărcăturilor sau al utilajului special montat pe

Διαβάστε περισσότερα

Timp alocat: 180 minute. In itemii 1-4 completati casetele libere, astfel incat propozitiile obtinute sa fie adevarate.

Timp alocat: 180 minute. In itemii 1-4 completati casetele libere, astfel incat propozitiile obtinute sa fie adevarate. Copyright c 009 ONG TCV Scoala Virtuala a Tanarului Matematician 1 Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova Agentia de Evaluare si Examinare Examenul de bacalaureat la matematica, 15 iunie

Διαβάστε περισσότερα

Continue. Answer: a. 0,25 b. 0,15 c. 0,1 d. 0,2 e. 0,3. Answer: a. 0,1 b. 0,25 c. 0,17 d. 0,02 e. 0,3

Continue. Answer: a. 0,25 b. 0,15 c. 0,1 d. 0,2 e. 0,3. Answer: a. 0,1 b. 0,25 c. 0,17 d. 0,02 e. 0,3 Concurs Phi: Setul 1 - Clasa a VII-a Logout e-desc» Concurs Phi» Quizzes» Setul 1 - Clasa a VII-a» Attempt 1 1 Pentru a deplasa uniform pe orizontala un corp de masa m = 18 kg se actioneaza asupra lui

Διαβάστε περισσότερα

4. CIRCUITE LOGICE ELEMENTRE 4.. CIRCUITE LOGICE CU COMPONENTE DISCRETE 4.. PORŢI LOGICE ELEMENTRE CU COMPONENTE PSIVE Componente electronice pasive sunt componente care nu au capacitatea de a amplifica

Διαβάστε περισσότερα

( ) Recapitulare formule de calcul puteri ale numărului 10 = Problema 1. Să se calculeze: Rezolvare: (

( ) Recapitulare formule de calcul puteri ale numărului 10 = Problema 1. Să se calculeze: Rezolvare: ( Exemple e probleme rezolvate pentru curs 0 DEEA Recapitulare formule e calcul puteri ale numărului 0 n m n+ m 0 = 0 n n m =0 m 0 0 n m n m ( ) n = 0 =0 0 0 n Problema. Să se calculeze: a. 0 9 0 b. ( 0

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 6 DINAMICA FRÂNĂRII AUTOVEHICULELOR CU ROŢI

Capitolul 6 DINAMICA FRÂNĂRII AUTOVEHICULELOR CU ROŢI Capitolul 6 DINAMICA FRÂNĂRII AUTOVEHICULELOR CU ROŢI 61 ECUAŢIA GENERALĂ A MIŞCĂRII RECTILINII A AUTOVEHICULULUI FRÂNAT Se consideră un autovehicul care se deplasează cu viteză variabilă pe un drum cu

Διαβάστε περισσότερα

Seminar electricitate. Seminar electricitate (AP)

Seminar electricitate. Seminar electricitate (AP) Seminar electricitate Structura atomului Particulele elementare sarcini elementare Protonii sarcini elementare pozitive Electronii sarcini elementare negative Atomii neutri dpdv electric nr. protoni =

Διαβάστε περισσότερα

MĂRIMI ELECTRICE Voltul (V)

MĂRIMI ELECTRICE Voltul (V) SINTEZE DE BACALAUREAT ELECTRICITATE www.manualdefizica.ro NR. DENUMIREA MĂRIMII FIZICE UNITATEA DE MĂSURĂ 1. Lungimea (l) metrul (m). Masa (m) kilogramul (kg) ELECTRICITATEA. MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 5 DINAMICA TRACŢIUNII AUTOVEHICULELOR CU ROŢI

Capitolul 5 DINAMICA TRACŢIUNII AUTOVEHICULELOR CU ROŢI Capitolul 5 DINAMICA TRACŢIUNII AUTOEHICULELOR CU ROŢI 5.1 ECUAŢIA GENERALĂ A MIŞCĂRII RECTILINII A AUTOEHICULELOR ŞI CONDIŢIA DE ÎNAINTARE A ACESTORA Se consideră cazul general al unui autovehicul care

Διαβάστε περισσότερα

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica Capitole fudametale de algebra si aaliza matematica 01 Aaliza matematica MULTIPLE CHOICE 1. Se cosidera fuctia. Atuci derivata mixta de ordi data de este egala cu. Derivata partiala de ordi a lui i raport

Διαβάστε περισσότερα

1. Elemente de bază ale conducţiei termice

1. Elemente de bază ale conducţiei termice 1. 1.1 Ecuaţiile diferenţiale ale conducţiei termice Calculul proceselor de schimb de căldură necesită cunoaşterea distribuţiei temperaturii în spaţiu şi timp. Distribuţia temperaturii se obţine prin rezolvarea

Διαβάστε περισσότερα

Seria Balmer. Determinarea constantei lui Rydberg

Seria Balmer. Determinarea constantei lui Rydberg Seria Balmer. Determinarea constantei lui Rydberg Obiectivele lucrarii analiza spectrului in vizibil emis de atomii de hidrogen si determinarea lungimii de unda a liniilor serie Balmer; determinarea constantei

Διαβάστε περισσότερα

11.2 CIRCUITE PENTRU FORMAREA IMPULSURILOR Metoda formării impulsurilor se bazează pe obţinerea unei succesiuni periodice de impulsuri, plecând de la semnale periodice de altă formă, de obicei sinusoidale.

Διαβάστε περισσότερα

CONCEPTE FUNDAMENTALE UTILE ÎN EXERCITAREA PROFESIEI DE INGINER. SUPORT TEORETIC PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE LICENŢĂ SECŢIA TCM

CONCEPTE FUNDAMENTALE UTILE ÎN EXERCITAREA PROFESIEI DE INGINER. SUPORT TEORETIC PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE LICENŢĂ SECŢIA TCM CONCEPTE FUNDAMENTALE UTILE ÎN EXERCITAREA PROFESIEI DE INGINER. SUPORT TEORETIC PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE LICENŢĂ SECŢIA TCM 1 CUPRINS 1. Desen tehnic......3. Mecanică...0 3. Rezistenţa Materialelor...3

Διαβάστε περισσότερα

Maşina sincronă. Probleme

Maşina sincronă. Probleme Probleme de generator sincron 1) Un generator sincron trifazat pentru alimentare de rezervă, antrenat de un motor diesel, are p = 3 perechi de poli, tensiunea nominală (de linie) U n = 380V, puterea nominala

Διαβάστε περισσότερα

Clasa a X-a, Producerea si utilizarea curentului electric continuu

Clasa a X-a, Producerea si utilizarea curentului electric continuu 1. Ce se întămplă cu numărul de electroni transportaţi pe secundă prin secţiunea unui conductor de cupru, legat la o sursă cu rezistenta internă neglijabilă dacă: a. dublăm tensiunea la capetele lui? b.

Διαβάστε περισσότερα

PROBLEME DE ELECTRICITATE

PROBLEME DE ELECTRICITATE PROBLEME DE ELECTRICITATE 1. Două becuri B 1 şi B 2 au fost construite pentru a funcţiona normal la o tensiune U = 100 V, iar un al treilea bec B 3 pentru a funcţiona normal la o tensiune U = 200 V. Puterile

Διαβάστε περισσότερα

Circuite cu diode în conducţie permanentă

Circuite cu diode în conducţie permanentă Circuite cu diode în conducţie permanentă Curentul prin diodă şi tensiunea pe diodă sunt legate prin ecuaţia de funcţionare a diodei o cădere de tensiune pe diodă determină valoarea curentului prin ea

Διαβάστε περισσότερα

Figura 1. Caracteristica de funcţionare a modelului liniar pe porţiuni al diodei semiconductoare..

Figura 1. Caracteristica de funcţionare a modelului liniar pe porţiuni al diodei semiconductoare.. I. Modelarea funcţionării diodei semiconductoare prin modele liniare pe porţiuni În modelul liniar al diodei semiconductoare, se ţine cont de comportamentul acesteia atât în regiunea de conducţie inversă,

Διαβάστε περισσότερα

3. Vectori şi valori proprii

3. Vectori şi valori proprii Valori şi vectori proprii 7 Vectori şi valori proprii n Reamintim că dacă A este o matrice pătratică atunci un vector x R se numeşte vector propriu în raport cu A dacă x şi există un număr λ (real sau

Διαβάστε περισσότερα

11.3 CIRCUITE PENTRU GENERAREA IMPULSURILOR CIRCUITE BASCULANTE Circuitele basculante sunt circuite electronice prevăzute cu o buclă de reacţie pozitivă, folosite la generarea impulsurilor. Aceste circuite

Διαβάστε περισσότερα

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Electronică - Probleme Capitolul Diode semiconductoare 3. În fig. 3 este preentat un filtru utiliat după un redresor bialternanţă. La bornele condensatorului

Διαβάστε περισσότερα

Tehnici de Optimizare

Tehnici de Optimizare Tehnici de Optimizare Cristian OARA Facultatea de Automatica si Calculatoare Universitatea Politehnica Bucuresti Fax: + 40 1 3234 234 Email: oara@riccati.pub.ro URL: http://riccati.pub.ro Tehnici de Optimizare

Διαβάστε περισσότερα

1. REZISTOARE 1.1. GENERALITĂŢI PRIVIND REZISTOARELE DEFINIŢIE. UNITĂŢI DE MĂSURĂ. PARAMETRII ELECTRICI SPECIFICI REZISTOARELOR SIMBOLURILE

1. REZISTOARE 1.1. GENERALITĂŢI PRIVIND REZISTOARELE DEFINIŢIE. UNITĂŢI DE MĂSURĂ. PARAMETRII ELECTRICI SPECIFICI REZISTOARELOR SIMBOLURILE 1. REZISTOARE 1.1. GENERALITĂŢI PRIVIND REZISTOARELE DEFINIŢIE. UNITĂŢI DE MĂSURĂ. PARAMETRII ELECTRICI SPECIFICI REZISTOARELOR SIMBOLURILE REZISTOARELOR 1.2. MARCAREA REZISTOARELOR MARCARE DIRECTĂ PRIN

Διαβάστε περισσότερα

i R i Z D 1 Fig. 1 T 1 Fig. 2

i R i Z D 1 Fig. 1 T 1 Fig. 2 TABILIZATOAE DE TENINE ELECTONICĂ Lucrarea nr. 5 TABILIZATOAE DE TENINE 1. copurile lucrării: - studiul dependenţei dintre tensiunea stabilizată şi cea de intrare sau curentul de sarcină pentru stabilizatoare

Διαβάστε περισσότερα

PROBLEME PENTRU EXAMENUL DE ANALIZĂ MATEMATICĂ. Radu Gologan, Tania-Luminiţa Costache

PROBLEME PENTRU EXAMENUL DE ANALIZĂ MATEMATICĂ. Radu Gologan, Tania-Luminiţa Costache PROBLEME PENTRU EXAMENUL DE ANALIZĂ MATEMATICĂ Radu Gologan, Tania-Luminiţa Costache 2 * Prefaţă Textul de faţă este construit pe scheletul subiectelor date la examenul de Analiză Matematică în perioada

Διαβάστε περισσότερα

AMPLIFICATOR CU TRANZISTOR BIPOLAR ÎN CONEXIUNE CU EMITORUL COMUN

AMPLIFICATOR CU TRANZISTOR BIPOLAR ÎN CONEXIUNE CU EMITORUL COMUN AMPLIFICATOR CU TRANZISTOR BIPOLAR ÎN CONEXIUNE CU EMITORUL COMUN Montajul Experimental În laborator este realizat un amplificator cu tranzistor bipolar în conexiune cu emitorul comun (E.C.) cu o singură

Διαβάστε περισσότερα

FIZICĂ. Elemente de termodinamica. ş.l. dr. Marius COSTACHE

FIZICĂ. Elemente de termodinamica. ş.l. dr. Marius COSTACHE FIZICĂ Elemente de termodinamica ş.l. dr. Marius COSTACHE 1 ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ 1) Noţiuni introductive sistem fizic = orice porţiune de materie, de la o microparticulă la întreg Universul, porţiune

Διαβάστε περισσότερα

2 Variabile aleatoare

2 Variabile aleatoare Variabile aleatoare În practică, variabilele aleatoare apar ca funcţii ce depind de rezultatul efectuării unui anumit experiment. Spre exemplu, la aruncarea a două zaruri, suma numerelor obţinute este

Διαβάστε περισσότερα

Continue. Answer: a. Logout. e-desc» Concurs Phi» Quizzes» Setul 1 - Clasa a X-a» Attempt 1. 1 of 2 4/14/ :27 PM. Marks: 0/1.

Continue. Answer: a. Logout. e-desc» Concurs Phi» Quizzes» Setul 1 - Clasa a X-a» Attempt 1. 1 of 2 4/14/ :27 PM. Marks: 0/1. Concurs Phi: Setul 1 - Clasa a X-a 1 of 2 4/14/2008 12:27 PM Logout e-desc» Concurs Phi» Quizzes» Setul 1 - Clasa a X-a» Attempt 1 1 Un termometru cu lichid este gradat intr-o scara de temperatura liniara,

Διαβάστε περισσότερα

Aritmetică în domenii de integritate şi teoria modulelor. Note de curs

Aritmetică în domenii de integritate şi teoria modulelor. Note de curs Aritmetică în domenii de integritate şi teoria modulelor Note de curs În prima parte a cursului, vom prezenta câteva clase remarcabile de domenii de integritate şi legăturile dintre acestea A doua parte

Διαβάστε περισσότερα

1. PROBLEMELE REZISTENŢEI MATERIALELOR

1. PROBLEMELE REZISTENŢEI MATERIALELOR . PROBLEMELE REZISTENŢEI MATERIALELOR.. Obiectul şi problemele reistenţei materialelor Reistenţa materialelor este o disciplină de cultură tehnică generală, situată între ştiinţele fiico-matematice şi

Διαβάστε περισσότερα

Tema I FORMAREA IMAGINII

Tema I FORMAREA IMAGINII Tema I FORMAREA IMAGINII Nevoia de imagini a omului modern creste de la zi la zi. In general, functiile imaginilor sunt urmatoarele : - functia documentara - prezinta concret, imaginea unor termeni si

Διαβάστε περισσότερα

Modulul 1 MULŢIMI, RELAŢII, FUNCŢII

Modulul 1 MULŢIMI, RELAŢII, FUNCŢII Modulul 1 MULŢIMI, RELAŢII, FUNCŢII Subiecte : 1. Proprietăţile mulţimilor. Mulţimi numerice importante. 2. Relaţii binare. Relaţii de ordine. Relaţii de echivalenţă. 3. Imagini directe şi imagini inverse

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 3 REZISTENŢELE LA DEPLASAREA AUTOVEHICULELOR CU ROŢI

Capitolul 3 REZISTENŢELE LA DEPLASAREA AUTOVEHICULELOR CU ROŢI Capitolul 3 REZISTENŢELE LA DEPLASAREA AUTOVEHICULELOR CU ROŢI 3.1 REZISTENŢA LA RULARE 3.1.1.Generarea rezistenţei la rulare Rezistenţa la rulare se manifestă din momentul în care roata începe să se rotească.

Διαβάστε περισσότερα

ELEMENTE DE REZISTENTA MATERIALELOR

ELEMENTE DE REZISTENTA MATERIALELOR ELEMENTE DE REZISTENTA MATERIALELOR 1 INTRODUCERE IN REZISTENTA MATERIALELOR 1. REZISTENTA MATERIALELOR. OBIECTUL STUDIULUI Perechea de valori efort unitar-deformaţie specifică (constituind - în forma

Διαβάστε περισσότερα

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL REAL - EFECTE DE CURENT CONTINUU

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL REAL - EFECTE DE CURENT CONTINUU Cuprins CAPITOLUL 4 AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL REAL - EFECTE DE CURENT CONTINUU...38 4. Introducere...38 4.2 Modelul la foarte joasă frecvenţă al amplficatorului operaţional...38 4.3 Amplificatorul neinversor.

Διαβάστε περισσότερα

Electronică Analogică. Redresoare -2-

Electronică Analogică. Redresoare -2- Electronică Analogică Redresoare -2- 1.2.4. Redresor monoalternanţă comandat. În loc de diodă, se foloseşte un tiristor sau un triac pentru a conduce, tirisorul are nevoie de tensiune anodică pozitivă

Διαβάστε περισσότερα

FIZICA CAPITOLUL: ELECTRICITATE CURENT CONTINUU

FIZICA CAPITOLUL: ELECTRICITATE CURENT CONTINUU FIZICA CAPITOLUL: LCTICITAT CUNT CONTINUU. Curent electric. Tensiune electromotoare 3. Intensitatea curentului electric 4. ezistenţa electrică; legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit 4.. Dependenţa

Διαβάστε περισσότερα

DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG

DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ LABORATORUL DE FIZICA ATOMICA SI FIZICA NUCLEARA BN-03A DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG DETERMINAREA CONSTANTEI RYDBERG. Scopul lucrării Determinarea

Διαβάστε περισσότερα

Verificarea ipotezelor statistice 1 de I.Văduva

Verificarea ipotezelor statistice 1 de I.Văduva Verificarea ipotezelor statistice 1 de I.Văduva Notaţii si noţiuni preliminare Variabila aleatoare: X,Y,U,V,etc., descrisă de funcţie de repartiţie. Variabila aleatoare este asaociată unei populaţii statistice;

Διαβάστε περισσότερα

APLICAȚIILE MEDICALE ALE CALCULULUI PROBABILITĂŢILOR. Călinici Tudor 2016

APLICAȚIILE MEDICALE ALE CALCULULUI PROBABILITĂŢILOR. Călinici Tudor 2016 APLICAȚIILE MEDICALE ALE CALCULULUI PROBABILITĂŢILOR Călinici Tudor 2016 OBIECTIVE EDUCAŢIONALE Prezentarea conceptelor fundamentale ale teoriei calculului probabilitaţilor Evenimente independente Probabilități

Διαβάστε περισσότερα

Structura matematicii

Structura matematicii Structura matematicii Oana Constantinescu March 21, 2014 Contents 1 Teorie deductiva. Generalitati 1 2 Geometria plana bazata pe notiunea de distanta 4 2.1 Motivatie............................... 4 2.2

Διαβάστε περισσότερα

4 Funcţii continue Derivate parţiale, diferenţială Extremele funcţiilor, formule Taylor Serii numerice Integrale improprii 36

4 Funcţii continue Derivate parţiale, diferenţială Extremele funcţiilor, formule Taylor Serii numerice Integrale improprii 36 Prefaţă Cartea de faţă a fost elaborată în cadrul proiectului Formarea cadrelor didactice universitare şi a studenţilor în domeniul utilizării unor instrumente moderne de predare-învăţare-evaluare pentru

Διαβάστε περισσότερα

Lucrarea Nr. 7 Tranzistorul bipolar Caracteristici statice Determinarea unor parametri de interes

Lucrarea Nr. 7 Tranzistorul bipolar Caracteristici statice Determinarea unor parametri de interes Lucrarea Nr. 7 Tranzistorul bipolar aracteristici statice Determinarea unor parametri de interes A.Scopul lucrării - Determinarea experimentală a plajei mărimilor eletrice de la terminale în care T real

Διαβάστε περισσότερα

MATEMATICI SPECIALE. Viorel PETREHUŞ, Narcisa TEODORESCU. Lecţii introductive pentru studenţii din anul al 2-lea din cadrul UTCB

MATEMATICI SPECIALE. Viorel PETREHUŞ, Narcisa TEODORESCU. Lecţii introductive pentru studenţii din anul al 2-lea din cadrul UTCB MATEMATICI SPECIALE Viorel PETREHUŞ, Narcisa TEODORESCU Lecţii introductive pentru studenţii din anul al 2-lea din cadrul UTCB Mai există erori care vor fi corectate în versiunea finală) Capitolul Introducere

Διαβάστε περισσότερα

Lucrarea 5. Sursa de tensiune continuă cu diode

Lucrarea 5. Sursa de tensiune continuă cu diode Cuprins I. Noţiuni teoretice: sursa de tensiune continuă, redresoare de tensiune, stabilizatoare de tensiune II. Modul de lucru: Realizarea practică a unui redresor de tensiune monoalternanţă. Realizarea

Διαβάστε περισσότερα

Marius Burtea Georgeta Burtea REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN MANUALUL DE MATEMATIC~ M2 CLASA A XI-A

Marius Burtea Georgeta Burtea REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN MANUALUL DE MATEMATIC~ M2 CLASA A XI-A Marius Burtea Georgeta Burtea REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN MANUALUL DE MATEMATIC~ M CLASA A XI-A Filiera teoretic`, profilul real, specializarea ]tiin\ele naturii (TC + CD) Filiera tehnologic`, toate calific`rile

Διαβάστε περισσότερα

!"#$ % &# &%#'()(! $ * +

!#$ % &# &%#'()(! $ * + ,!"#$ % &# &%#'()(! $ * + ,!"#$ % &# &%#'()(! $ * + 6 7 57 : - - / :!", # $ % & :'!(), 5 ( -, * + :! ",, # $ %, ) #, '(#,!# $$,',#-, 4 "- /,#-," -$ '# &",,#- "-&)'#45)')6 5! 6 5 4 "- /,#-7 ",',8##! -#9,!"))

Διαβάστε περισσότερα

LUCRAREA NR. 9 STUDIUL POLARIZĂRII ROTATORII A LUMINII

LUCRAREA NR. 9 STUDIUL POLARIZĂRII ROTATORII A LUMINII LUCRAREA NR. 9 STUDIUL POLARIZĂRII ROTATORII A LUMINII Tema lucrării: 1) Determinarea puterii rotatorii specifice a zahărului 2) Determinarea concentraţiei unei soluţii de zahăr 3) Determinarea dispersiei

Διαβάστε περισσότερα

4. POLARIZAREA TRANZISTOARELOR BIPOLARE

4. POLARIZAREA TRANZISTOARELOR BIPOLARE 4 POLAZAA ANZSOALO POLA ircuitul de polarizare are rolul de a poziţiona într-un punct de pe caracteristica statică, numit Punct Static de uncţionare (PS) ezultă că circuitul de polarizare trebuie să asigure

Διαβάστε περισσότερα

STUDIUL SI VERIFICAREA UNUI MULTIMETRU NUMERIC

STUDIUL SI VERIFICAREA UNUI MULTIMETRU NUMERIC Lucrarea nr. 3 STDIL SI VERIFICAREA NI MLTIMETR NMERIC I. INTRODCERE Aparatele de măsurare de tip multimetru permit măsurarea mărimilor electrice cele mai uzuale: tensiune, curent, rezistenţă. Primele

Διαβάστε περισσότερα

INTRODUCTION TO PROFESSIONAL WHEEL ALIGNMENT FASEP SRL ITALY

INTRODUCTION TO PROFESSIONAL WHEEL ALIGNMENT FASEP SRL ITALY Titlul original: INTRODUCTION TO PROFESSIONAL WHEEL ALIGNMENT FASEP SRL ITALY Traducerea si adaptarea : Claudiu COLIBABA Toate drepturile pentru materialele publicate in aceasta lucrare apartin F.A.S.E.P

Διαβάστε περισσότερα

EXAMEN DE FIZICĂ 2012 [1h] FIMM

EXAMEN DE FIZICĂ 2012 [1h] FIMM Alocare în medie 4 minute/subiect. Punctaj: 1/4 judecata, 1/4 formula finală, 1/4 rezultatul numeric, 1/4 aspectul. EXAMEN DE FIZICĂ 2012 [1h] IM 1. Un automobil cu dimensiunile H=1.5m, l=2m, L=4m, puterea

Διαβάστε περισσότερα

STABILIZATOARE DE TENSIUNE REALIZATE CU CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE

STABILIZATOARE DE TENSIUNE REALIZATE CU CIRCUITE INTEGRATE ANALOGICE Cuprins CAPITOLL 8 STABILIZATOARE DE TENSINE REALIZATE C CIRCITE INTEGRATE ANALOGICE...220 8.1 Introducere...220 8.2 Stabilizatoare de tensiune realizate cu amplificatoare operaţionale...221 8.3 Stabilizatoare

Διαβάστε περισσότερα

METROLOGIE CONTINUT CURS

METROLOGIE CONTINUT CURS A. MASURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE METROLOGIE CONTINUT CURS I. NOŢIUNI FUNDAMENTALE ALE MĂSURĂRII 1.1 Introducere 1. Mărimi fizice 1.3. Măsurarea 1.4. Sistemul legal de unităţi de măsură 1.5. Mijloace electrice

Διαβάστε περισσότερα

PROCESE TEHNOLOGICE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

PROCESE TEHNOLOGICE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI PROCESE TEHNOLOGICE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI Tema 3. Distilarea și extracția. Obiectivele cursului: În cadrul acestei teme vor fi discutate următoarele subiecte: - operația unitară de concentrare a amestecurilor

Διαβάστε περισσότερα

Lucrarea 6 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE REZISTENȚĂ HIDRAULICĂ LINIARĂ. 6.1 Considerații teoretice

Lucrarea 6 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE REZISTENȚĂ HIDRAULICĂ LINIARĂ. 6.1 Considerații teoretice 4 Lucrarea 6 DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE REZISTENȚĂ HIDRAULICĂ LINIARĂ 6.1 Considerații teoretice O instalaţie care asigură transportul şi distribuţia fluidelor (lichide, gaze) între o sursă şi un consumator

Διαβάστε περισσότερα

AMPLIFICATOARE DE MĂSURARE. APLICAŢII

AMPLIFICATOARE DE MĂSURARE. APLICAŢII CAPITOLL 4 AMPLIFICATOAE DE MĂSAE. APLICAŢII 4.. Noţiuni fundamentale n amplificator este privit ca un cuadripol. Dacă mărimea de ieşire este de A ori mărimea de intrare, unde A este o constantă numită

Διαβάστε περισσότερα

DESEN TEHNIC. Suport electronic de curs

DESEN TEHNIC. Suport electronic de curs DESEN TEHNIC Suport electronic de curs 2011 CUPRINS 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE. STANDARDE GENERALE UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC 1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.1.1.Scopul, obiectul şi importanţa desenului tehnic

Διαβάστε περισσότερα

Calculul funcţiilor de matrice Exponenţiala matriceală

Calculul funcţiilor de matrice Exponenţiala matriceală Laborator 3 Calculul funcţiilor de matrice Exponenţiala matriceală 3.1 Tema Înţelegerea conceptului de funcţie de matrice şi însuşirea principalelor metode şi algoritmi de calcul al funcţilor de matrice.

Διαβάστε περισσότερα

A 1 A 2 A 3 B 1 B 2 B 3

A 1 A 2 A 3 B 1 B 2 B 3 16 0 17 0 17 0 18 0 18 0 19 0 20 A A = A 1 î + A 2 ĵ + A 3ˆk A (x, y, z) r = xî + yĵ + zˆk A B A B B A = A 1 B 1 + A 2 B 2 + A 3 B 3 = A B θ θ A B = ˆn A B θ A B î ĵ ˆk = A 1 A 2 A 3 B 1 B 2 B 3 W = F

Διαβάστε περισσότερα

Test de evaluare Măsurarea tensiunii şi intensităţii curentului electric

Test de evaluare Măsurarea tensiunii şi intensităţii curentului electric Test de evaluare Măsurarea tensiunii şi intensităţii curentului electric Subiectul I Pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos scrieţi pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. 1.

Διαβάστε περισσότερα

ΙΑΦΑΝΕΙΕΣ ΤΟΥ ΜΑΘΗΜΑΤΟΣ ΦΥΣΙΚΗ Ι ΜΙΧΑΗΛ ΒΕΛΓΑΚΗΣ, ΚΑΘΗΓΗΤΗΣ ΦΥΣΙΚΗΣ

ΙΑΦΑΝΕΙΕΣ ΤΟΥ ΜΑΘΗΜΑΤΟΣ ΦΥΣΙΚΗ Ι ΜΙΧΑΗΛ ΒΕΛΓΑΚΗΣ, ΚΑΘΗΓΗΤΗΣ ΦΥΣΙΚΗΣ ΠΑΝΕΠΙΣΤΗΜΙΟ ΠΑΤΡΩΝ ΤΜΗΜΑ ΜΗΧΑΝΙΚΩΝ Η/Υ & ΠΛΗΡΟΦΟΡΙΚΗΣ ΑΚΑ ΗΜΑΪΚΟ ΕΤΟΣ 007-8 ΙΑΦΑΝΕΙΕΣ ΤΟΥ ΜΑΘΗΜΑΤΟΣ ΦΥΣΙΚΗ Ι ΜΙΧΑΗΛ ΒΕΛΓΑΚΗΣ, ΚΑΘΗΓΗΤΗΣ ΦΥΣΙΚΗΣ ΕΓΧΕΙΡΙ ΙΑ: α) R. A. SERWAY, PHYSICS FOR SCIENTISTS & ENGINEERS,

Διαβάστε περισσότερα

Studiul unui variator static de tensiune alternativa echipat cu un triac, care este, comandat cu un circuit integrat PA 436

Studiul unui variator static de tensiune alternativa echipat cu un triac, care este, comandat cu un circuit integrat PA 436 Laborator: Electronică Industrială Lucrarea nr:... Studiul unui variator static de tensiune alternativa echipat cu un triac, care este, comandat cu un circuit integrat PA 4. Funcţionarea variatorului de

Διαβάστε περισσότερα

CUPRINS LUCRARE DE DISERTAȚIE

CUPRINS LUCRARE DE DISERTAȚIE CUPRINS 1. Introducere...5 2. Reverse Engineering...7 2.1. Realizarea ingineriei inverse...7 2.2. Factorii care influențează tehnica Reverse Engineering...8 2.3. Diferențe între scanare și digitizare...9

Διαβάστε περισσότερα

REPARTIŢIA TENSIUNILOR ÎNALTE PE LANŢURI DE IZOLATOARE

REPARTIŢIA TENSIUNILOR ÎNALTE PE LANŢURI DE IZOLATOARE REPARTIŢIA TENSINILOR ÎNALTE PE LANŢRI DE IZOLATOARE 1. NOTINI TEORETICE Principalul criteriu distinctiv al sistemelor şi echipamentelor electrice de înaltă tensiune faţă de cele de joasă tensiune îl constituie

Διαβάστε περισσότερα

COPYRIGHT c 1997, Editura Tehnică Toate drepturile asupra ediţiei tipărite sunt rezervate editurii.

COPYRIGHT c 1997, Editura Tehnică Toate drepturile asupra ediţiei tipărite sunt rezervate editurii. FitVisible Aceasta este versiunea electronică a cărţii Metode Numerice publicată de Editura Tehnică. Cartea a fost culeasă folosind sistemul L A TEX a lui Leslie Lamport, o extindere a programului TEX

Διαβάστε περισσότερα

CURSUL AL IV-LEA. Tabelul 1 Greutatea corporală a 1014 pacienţi cu diferite afecţiuni, pe clase din 5kg în 5kg

CURSUL AL IV-LEA. Tabelul 1 Greutatea corporală a 1014 pacienţi cu diferite afecţiuni, pe clase din 5kg în 5kg CURSUL AL IV-LEA 1 Reprezentarea grafică a datelor statistice - Consideraţii generale Sunt două metode de bază în statistică: numerică şi grafică. Folosind metoda numerică putem calcula statistici ca media

Διαβάστε περισσότερα

LUCRAREA 2 REDRESOARE ŞI MULTIPLICATOARE DE TENSIUNE

LUCRAREA 2 REDRESOARE ŞI MULTIPLICATOARE DE TENSIUNE CRAREA REDRESOARE ŞI MTIPICATOARE DE TENSINE 1 Prezentare teoretică 1.1 Redresoare Prin redresare înţelegem transformarea curentului alternativ în curent continuu. Prin alimentarea circuitelor electronice

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 22. Lagare cu alunecare hidrodinamice si hidrostatice

Capitolul 22. Lagare cu alunecare hidrodinamice si hidrostatice Capitolul 22 Lagare cu alunecare hidrodinamice si hidrostatice T.22.1. Cum influenteaza presiunea de alimentare distributia de presiuni din filmul de lubrifiant al unui lagar radial hidrodinamic? a) presiunea

Διαβάστε περισσότερα

CAPITOLUL 5 ASPECTE PRIVIND NOŢIUNILE DE FIABILITATE, MENTENABILITATE ŞI DISPONIBILITATE ALE SISTEMELOR TEHNICE MILITARE

CAPITOLUL 5 ASPECTE PRIVIND NOŢIUNILE DE FIABILITATE, MENTENABILITATE ŞI DISPONIBILITATE ALE SISTEMELOR TEHNICE MILITARE CAPITOLUL 5 ASPECTE PRIVIND NOŢIUNILE DE FIABILITATE, MENTENABILITATE ŞI DISPONIBILITATE ALE SISTEMELOR TEHNICE MILITARE 5.1. Analiza conceptuală a termenilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate

Διαβάστε περισσότερα

CAP. 1.1 MOTORUL PAS CU PAS. CARACTERISTICI GENERALE.

CAP. 1.1 MOTORUL PAS CU PAS. CARACTERISTICI GENERALE. CAP. 1.1 MOTORUL PAS CU PAS. CARACTERISTICI GENERALE. O definiţie simplă a motorului pas cu pas este: un dispozitiv electromecanic care converteşte impulsurile electrice în mişcări mecanice discrete. [3,17,22]

Διαβάστε περισσότερα

GENERATOR DE IMPULSURI DREPTUNGHIULARE. - exemplu de proiectare -

GENERATOR DE IMPULSURI DREPTUNGHIULARE. - exemplu de proiectare - GENERATOR DE IMPULSURI DREPTUNGHIULARE - exemplu de proiectare - Presupunem ca se doreste obtinerea unui oscilator cu urmatoarele date de proiectare: Frecventa de oscilatie reglabila in intervalul 2 5

Διαβάστε περισσότερα

CIRCUITE DE REDRESARE ŞI FILTRARE

CIRCUITE DE REDRESARE ŞI FILTRARE LCAEA N.4 CICITE DE EDEAE ŞI FILTAE 1.Introducere edresarea este procesul de transformare a curentului alternativ în curent continuu. edresarea este necesară pentru mulţi consumatori electrici la care

Διαβάστε περισσότερα

FORMULE ŞI RELAŢII FOLOSITE ÎN ELECTROTEHNICĂ

FORMULE ŞI RELAŢII FOLOSITE ÎN ELECTROTEHNICĂ CAPITOLUL FORMULE ŞI RELAŢII FOLOSITE ÎN ELECTROTEHNICĂ.. FORMULE FOLOSITE ÎN ELECTROSTATICĂ Sarcina electrică e,6 x 0 9 [C] coulomb q q F 4 π ε r Forţa lui Coulomb q,q sarcini electrice ε 0 permitivitatea

Διαβάστε περισσότερα

OSCILOSCOPUL ANALOGIC

OSCILOSCOPUL ANALOGIC OSCILOSCOPUL ANALOGIC 1. Scopul aplicaţiei Se urmăreşte studierea osciloscopului analogic HM303-6 al firmei germane HAMEG. Lucrarea prezintă principiul de funcţionare al osciloscopului la nivel de schemă

Διαβάστε περισσότερα

DESEN TEHNIC - Note de curs şi aplicaţii practice -

DESEN TEHNIC - Note de curs şi aplicaţii practice - UNIVERSITATEA din BACĂU FACULTATEA DE INGINERIE FLORIN MACARIE IONEL OLARU DESEN TEHNIC - Note de curs şi aplicaţii practice - EDITURA ALMA MATER BACĂU 2007 1 Cuprins Capitolul 1. Norme generale de desen

Διαβάστε περισσότερα

Statisticǎ - notiţe de curs

Statisticǎ - notiţe de curs Statisticǎ - notiţe de curs Ştefan Balint, Loredana Tǎnasie Cuprins 1 Ce este statistica? 3 2 Noţiuni de bazǎ 5 3 Colectarea datelor 7 4 Determinarea frecvenţei şi gruparea datelor 11 5 Prezentarea datelor

Διαβάστε περισσότερα

DESEN TEHNIC GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ

DESEN TEHNIC GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ DESEN TEHNIC GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ CUPRINS PARTEA I - NOTIUNI GENERALE DE DESEN TEHNIC CAPITOLUL 1 INFORMAŢII TRANSMISE PRIN INTERMEDIUL DESENULUI TEHNIC CAPITOLUL 2 REPREZENTAREA PIESELOR ÎN PROIECŢIE

Διαβάστε περισσότερα

Termodinamica. Fizica moleculara

Termodinamica. Fizica moleculara ermodinamica Fizica moleculara Mărimi legate de structura discretă a substanţei Sisteme termodinamice emperatura empirică Principiul zero al termodinamicii scări de termperatură şi conversii între acestea

Διαβάστε περισσότερα

UTILIZAREA CIRCUITELOR BASCULANTE IN NUMARATOARE ELECTRONICE

UTILIZAREA CIRCUITELOR BASCULANTE IN NUMARATOARE ELECTRONICE COLEGIUL UCECOM SPIRU HARET BUCURESTI UTILIZAREA CIRCUITELOR BASCULANTE IN NUMARATOARE ELECTRONICE Elev : Popa Maria Clasa :a-xi-a A Indrumator:prof.Chirescu Emil APLICATII PRACTICE CE POT FI REALIZATE

Διαβάστε περισσότερα

ECHIPAMENTE NUMERICE AVANSATE IN SISTEME ELECTROMECANICE

ECHIPAMENTE NUMERICE AVANSATE IN SISTEME ELECTROMECANICE ECHIPAMENTE NUMERICE AVANSATE IN SISTEME ELECTROMECANICE STRUCTURA SI FUNCTIILE COMENZII NUMERICE ELEMENTE DE PROGRAMARE A CN ENA_SEM - Curs 2 1 FUNCTIILE COMENZII NUMERICE Realizarea unor traiectorii

Διαβάστε περισσότερα

Energii regenerabile

Energii regenerabile Energii regenerabile Parteneriat LEONARDO da VINCI "DISCOVER A NEW WORKING FIELD" 2012-1-TR1-LEO04-35470-1 Partea 1 Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene. Aceasta publicatie reflecta

Διαβάστε περισσότερα

P = {(Uadc / sqr(2)) * Rap]^2}/50 [W]

P = {(Uadc / sqr(2)) * Rap]^2}/50 [W] Aceasta versiune de SWR metru este una de sine-statatoare si este destinata celor care doresc sa-si construiasca un aparat separat de masurare a SWR-ului si a puterii de radiofrecventa. Acest model de

Διαβάστε περισσότερα

4.2. CONEXIUNILE TRANZISTORULUI BIPOLAR CONEXIUNEA EMITOR COMUN CONEXIUNEA BAZĂ COMUNĂ CONEXIUNEA COLECTOR COMUN

4.2. CONEXIUNILE TRANZISTORULUI BIPOLAR CONEXIUNEA EMITOR COMUN CONEXIUNEA BAZĂ COMUNĂ CONEXIUNEA COLECTOR COMUN 4. TRANZISTORUL BIPOLAR 4.1. GENERALITĂŢI PRIVIND TRANZISTORUL BIPOLAR STRUCTURA ŞI SIMBOLUL TRANZISTORULUI BIPOLAR ÎNCAPSULAREA ŞI IDENTIFICAREA TERMINALELOR FAMILII UZUALE DE TRANZISTOARE BIPOLARE FUNCŢIONAREA

Διαβάστε περισσότερα

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME Viorica CONSTANTIN Vasile PALADE ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME VOLUMUL II TRANSMISII MECANICE EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE Dunărea de Jos GALAŢI Viorica CONSTANTIN Vasile PALADE ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME

Διαβάστε περισσότερα

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică Sistem termodinamic Cantitatea de materie sau substanţă supusă oricărui tip de studiu, din punct de vedere termodinamic, poartă denumirea de sistem

Διαβάστε περισσότερα

LANSAREA PROGRAMULUI Executati clic pe butonul Start, mergeti cu mouse-ul pe Programs, pozitionati-va pe Microsoft Excel si faceti clic.

LANSAREA PROGRAMULUI Executati clic pe butonul Start, mergeti cu mouse-ul pe Programs, pozitionati-va pe Microsoft Excel si faceti clic. PRELUCRARI DE DATE CU PROGRAMUL MICROSOFT EXCEL LANSAREA PROGRAMULUI Executati clic pe butonul Start, mergeti cu mouse-ul pe Programs, pozitionati-va pe Microsoft Excel si faceti clic. Lansati programul

Διαβάστε περισσότερα

13. ACŢIONĂRI ELECTRICE SPECIALE PENTRU ROBOŢI INDUSTRIALI

13. ACŢIONĂRI ELECTRICE SPECIALE PENTRU ROBOŢI INDUSTRIALI 3. ACŢIONĂRI ELECTRICE SPECIALE PENTRU ROBOŢI INDUSTRIALI 3. Introducere In unele aplicaţii, sistemele de acţionare ale roboţilor industriali primesc diverse soluţionări atât din punct de vedere funcţional

Διαβάστε περισσότερα