3. IZOLAŢIA TERMICĂ A INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE

Μέγεθος: px

Εμφάνιση ξεκινά από τη σελίδα:

Download "3. IZOLAŢIA TERMICĂ A INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE"

Αντώνης Μανιάκης
6 χρόνια πριν
Προβολές:

1 3. IZOLAŢIA TERMICĂ A INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE 3.1. ALEGEREA MATERIALULUI Alegerea materialului pentru izolarea termică a camerei frigorifice, conductelor, armăturilor depinde de coeficientul de conductivitate termică λ [W/mK], de preţul unităţii de volum c iv [lei/m 3 ], de coeficientul de difuzie al vaporilor de apă, μ [kg/mspa], de caracteristicile mecanice de autoaprindere, de caracteristicile fizico-chimice şi de exploatare ale izolaţiei. Este de preferat ca materialul izolant să aibă următoarele caracteristici: 1. transportul de căldură cât mai mic; 2. să nu permită trecerea aburului; 3. higroscopie redusă şi să absoarbă cât mai puţină umiditate prin capilaritate; 4. rezistentă mecanică ridicată; 5. tehnologie de fabricaţie simplă şi ieftină; 6. inert chimic neinflamabil rezistent la îmbătrânire; 7. fără miros caracteristic şi să nu absoarbă mirosuri străine; 8. inatacabil de către insecte, rozătoare, ciuperci, microorganisme; 9. să fie stabil la temperaturile existente; 10. să nu necesite întreţinere deosebită; 11. să fie relativ ieftin. Eficacitatea şi durabilitatea izolaţiei termice depinde în foarte mare măsură de modul de aplicare a acesteia pe suprafaţă construită (de corectitudinea executării) şi mai puţin de alegerea materialului izolant. Coeficientul de conductivitate termică nu trebuie să se modifice în timp, la modificarea umidităţii, structurii mecanice (tasare, crăpături) sau sub acţiunea microorganismelor. La alegerea materialului izolant trebuiesc luate în considerare toate caracteristicile menţionate, în final alegându-se materialul care acoperă cât mai bine acele cerinţe. dar mai scumpe. Factorii determinanţi care influenţează asupra alegerii materialului izolant sunt: - sortimentele de materiale disponibile - preţul materialului izolant exprimat prin valoarea c iv - spaţiul disponibil pentru izolare care poate condiţiona alegerea unei izolări mai eficace

2 3.2 GROSIMEA IZOLAŢIEI TERMICE În regim staţionar, densitatea fluxului de căldură prin peretele izolat este: t s t u q = (3.1) 1 1 δi δiz α α λ λ s u i i iz unde t s, t u [ C] - temperatura aerului din exteriorul respectiv interiorul camerei frigorifice. α s,α i [W/m 2 K] - coeficienţii de convecţie aer-perete δ i,δ iz [m] - grosimea anumitor straturi din perete, respectiv grosimea izolaţiei λ i,λ iz [W/mK] - coeficientul de conductivitate termică al straturilor şi al izolaţiei Din ecuaţia (3.1) se obţine expresia pentru calculul grosimii izolaţiei termice scrisă pentru pereţi plani neomogeni: t s tu 1 δ i 1 δ = + + iz λiz (3.2) i q α s λi α u unde singura necunoscută este densitatea fluxului de căldură q[w/m 2 ]. Grosimea izolaţiei se calculează pentru densitatea optimă q opt a fluxului de căldură, obţinută din cheltuielile totale minime privind izolaţia termică. Valori orientative pentru q opt sunt: q opt =9 14 [w/m 2 ] pentru t u = 0-35 C, t s = C, în funcţie şi de mărimea obiectivului şi tipul alimentelor q opt =11 16[W/m 2 ] pentru t u = C şi t s = C q opt =18 20 [W/m 2 ] pentru instalaţii frigorifice de transport şi camere frigorifice mici, având temperaturile t u = C şi t s = C. q opt <23 [W/m 2 ] pentru camere frigorifice foarte mici cu t u = -100 C şi t s = C. În general q opt creste cu scăderea temperaturii din compartiment şi scade cu scăderea calităţii alimentelor în urma congelării şi uscării. Prin creşterea produsului λ iz c iv creste semnificativ q opt, iar prin mărirea compartimentului q opt scade. În cazul materialelor izolante: poliuretan, plută sau stiropor, cel mai frecvent se adoptă valoarea q opt =11[W/m 2 } şi pe baza acesteia se dimensionează izolaţia.

3 3.3. DIFERENŢELE DE TEMPERATURĂ Diferenţele de temperatură aer exterior - camera frigorifică, camera frigorifică - aer interior ale camerei frigorifice se stabilesc, în calculele practice prin alegerea temperaturii t s, a mediului din exteriorul camerei frigorifice. Stabilirea lui t s tine cont de: - radiaţia directă a razelor solare asupra pereţilor exteriori şi asupra tavanului (acoperişului) - influenţa podurilor de căldură din construcţia instalaţiei frigorifice - eventualele modificări de temperatură în compartimentele vecine Astfel: - pentru pereţii exteriori orientaţi spre est şi nord se poate lua t s = t sp, unde t sp este temperatura exterioară de proiect a cărei valoare poate fi calculată astfel: t sp =0,4 t sm + 0,6 t mm [ C] cu: t sm [ C] - temperatura medie lunară a celei mai călduroase luni pe o perioadă de 10 ani. t mm [ C] - valoarea medie a temperaturii minime a celei mai călduroase luni pe o perioadă de 10 ani. -pentru pereţii exteriori orientaţi spre sud şi vest, din cauza radiaţiei solare mai intense t s = t sp + 6 C - pentru plafon sub acoperiş drept (planşeu): t s = t sp + 15 C - pentru plafon sub acoperiş cu tavan (şarpantă): t s = t sp +10 C - pentru pardoseală pe pământ: t s = C Valorile mai mici se folosesc în calcul pentru compartimente mari, grupate şi cu temperaturi scăzute. La compartimentele cu temperaturi ale aerului sub 0 C construite direct pe pământ, trebuie să se asigure încălzirea pardoselii sub izolaţie pentru a evita îngheţarea pământului. Pereţii interiori înspre compartimentele răcite trebuiesc izolate pentru neutralizarea "podurilor de căldură" dinspre zidurile exterioare, pardoseală şi tavan, dar şi pentru a se asigura funcţionarea corectă a compartimentului respectiv, dacă un compartiment vecin nu este exploatat. Diferenţa de temperatură în porţiunile unde există "poduri de căldură" se poate aproxima: t s t u = 0,7 (t sp t u ) [ C] Astfel determinată, izolaţia se aplică în locurile unde se întâlnesc pereţi interiori, tavan şi podea pe o porţiune de 0,1 0,2m. Izolarea pe restul de pereţi are rolul să asigure o funcţionare

4 corectă când compartimentul de alături nu funcţionează. Pentru determinarea grosimii acestei izolaţii se poate lua: "pod de căldură": t s t u = 0,3 ( t sp t u ) [ C] În cazul în care compartimentul este mic, tot peretele se dimensionează după criteriul t s t u = 0,7 ( t sp t u ) [ C] Pereţii care delimitează compartimentele între ele se izolează pe ambele părţi, iar calculul izolaţiei se face separat pentru fiecare. Temperatura în încăperile nerăcite se consideră astfel: t s =0,75 t sp - dacă încăperea nu are uşi şi ferestre interioare t s =0,9 t sp - dacă încăperea nu are uşi şi ferestre exterioare t s = t sp - pentru determinarea izolaţiei dinspre sala de maşini STRUCTURI DE PEREŢI Fig. 3.2 Zid exterior 1- mortar de var (2cm) λ 1 = 0.87 W/m 2- zid din cărămidă (38cm) λ 2 3- mortar de ciment (2cm) λ 3 4- bitum (bariera pentru abur) (0.5cm) λ 4 5- strat de izolaţie termică λ iz

5 6- plasa Rabitz λ 6 = 0 W/mK 7- mortar de ciment (2cm) λ 7 Fig. 3.3 Perete interior 1- mortar de ciment(2cm) λ 1 = 1.28 W/m 2- plasa rabitz λ 2 = 0 W/mK 3- strat de izolaţie termică λ 3 4- bitum (bariera pentru abur) (0.5cm) λ 4 5- mortar de ciment (2cm) λ 5 6- perete interior de cărămidă (25cm) λ 6 7- mortar de ciment(2cm) λ 7 8- bitum (0.5cm) λ 8 9- strat de izolaţie termică λ plasa rabitz

6 Fig. 3.4 Plafon sub planşeu 1- izolaţie din asfalt (1cm) λ 1 = 0.76 W/m 2- beton armat (15cm) λ 2 = 1.39 W/mK 3- bitum (0.5cm) λ 3 4- izolaţie termică λ 4 5- plasa rabitz λ iz = 0 W/mK 6- mortar din ciment (2cm) λ 6

7 Fig. 3.5 Podea pe pământ 1- asfalt (3cm) λ 1 = 0.76 W/mK 2- beton armat (6cm) λ 2 = 1.39 W/mK 3- hidro-izolaţie cu bitum(0.5cm) λ 3 4- izolaţie termică λ 4 5- bitum (bariera pentru abur) λ 5 6- beton comprimat λ 6 : 7- pământ Coeficientul de conductivitate termică λpentru câteva materiale are valorile date în tabelul 3.1, pentru temperaturi cuprinse între C: TABELUL 3.1 MATERIALUL COEFICIENT λ [W/mK] cărămidă 0,87 blocuri poroase 0,58 mortar din var 0,87 mortar din ciment 1,28

8 beton 1,10+1,28 beton armat 1,39 lemn de pin perpendicular pe fibră 0,17+0,23 lemn de pin de-a lungul fibrei 0,29+0,35 poliuretan 0,035 asfalt 0,76 apă 0,58+0,64 gheaţă 2,2+2,3 stiropor 0,041 hidroizolaţie 0,87 plută expandată 0,052 În tabelul 3.2 sunt date valorile orientative pentru coeficientul de convecţie pereţi-mediu ambiant. TABELUL 3.2 TIPUL SUPRAFETEI COEFICIENT CONVECTIE CONVECŢIE FORŢATĂ [W/m 2 K] suprafaţa exterioară a pereţilor şi a platformei neprotejate de vânt 30 suprafaţa exterioară a pereţilor şi a platformei protejate de vânt 20 toate suprafeţele interioare 20 CONVECŢIE NATURALĂ [W/m 2 K] suprafeţe interioare 8 plafon ( flux ascendent ) 8 plafon ( flux descendent ) 6 podea ( flux ascendent ) 7 podea ( flux descendent ) 6

Σχετικά έγγραφα

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică Sisteme de încălzire a locuinţelor Scopul tuturor acestor sisteme, este de a compensa pierderile de căldură prin pereţii locuinţelor şi prin sistemul