Ref. Ares(2015) /03/2015

Transcript

1 Ref. Ares(2015) /03/2015

2

3 COMISIA EUROPEANĂ ÎNTREPRINDERI ȘI INDUSTRIE Ghid de aplicare a Directivei Maşini 2006/42/CE Ediția a doua Iunie 2010

4

5 Introducere la ediția a doua Directiva 2006/42/CE este o versiune revizuită a Directivei Maşini, a cărei primă versiune a fost adoptată în Noua directivă Maşini este aplicabilă de la 29 decembrie Directiva are un obiectiv dublu de a armoniza cerințele de securitate și sănătate aplicabile maşinilor pe baza unui nivel ridicat de protecție a sănătății și de securitate,asigurând în același timp libera circulație a maşinilor pe piața Uniunii Europene. Directiva Maşini revizuită nu introduce modificări radicale față de versiunile anterioare. Această versiune clarifică și consolidează dispozițiile directivei, în scopul îmbunătățirii aplicării practice a acesteia. Pe perioada în care Directiva Maşini era dezbătută de Consiliu și de Parlamentul European, Comisia a convenit să elaboreze un nou ghid pentru punerea acesteia în aplicare. Scopul ghidului este de a oferi explicații cu privire la conceptele și cerințele Directivei 2006/42/CE pentru a asigura interpretarea și aplicarea uniformă a acesteia pe întreg teritoriul UE. Ghidul oferă, de asemenea, informații referitoare la alte acte normative conexe ale UE. Ghidul se adresează tuturor părților implicate în aplicarea Directivei Maşini, inclusiv producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de maşini, organismelor notificate, organismelor de standardizare, agențiilor din domeniul securității și sănătății în muncă, autorităților pentru protecția consumatorilor, reprezentanților administrațiilor naționale implicate și autorităților de supraveghere a pieței. De asemenea, documentul ar putea prezenta interes și pentru juriștii și studenți în drept UE, în domeniul pieței interne, securității și sănătății în muncă și protecției consumatorilor. Ghidul a fost avizat favorabil de Comitetul Maşini la 2 iunie Trebuie subliniat că doar Directiva Maşini și textele de transpunere a dispozițiilor acesteia în legislația națională sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Această a doua ediție a ghidului a fost completată cu observații referitoare la anexele III - XI la Directiva Maşini. Anumite erori semnalate de cititori au fost corectate. Trimiterile la textele juridice și terminologia au fost actualizate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona în special, în situațiile în care directiva face referire la Comunitate, ghidul face referire la UE. În urma discuțiilor cu reprezentanții industriei, observațiile referitoare la lanțuri, cabluri și chingi pentru ridicare menționate în secțiunile 44, 330, 340, 341, și 357 au fost revizuite, în scopul clarificării aplicării practice a cerințelor referitoare la aceste produse. A doua ediție include, de asemenea, un index tematic pentru a facilita consultarea ghidului. Numerotarea secțiunilor ghidului a rămas aceeași. 1

6 Ghidul este publicat pe site-ul de Internet al Comisiei, denumit EUROPA, în limba engleză. Traducerea acestui site în alte limbi ale UE este planificată, însă doar versiunea în limba engleză va fi verificată de către Comisie. Prin urmare, în cazul în care există neclarități, versiunea în limba engleză este cea de referință. Ghidul poate fi descărcat și este prezentat într-un format care poate fi imprimat. Textul directivei este prezentat în casete, cu caractere cursive de culoare roșie observațiile fiind prezentate în continuare, cu font de culoare neagră. Se intenționează publicarea unor actualizări periodice ale prezentului ghid pentru a putea fi introduse răspunsuri la întrebări asupra cărora s-a convenit în cadrul Comitetului Maşini şi a Grupului de lucru Maşini. Ghidul ia în considerare modificarea Directivei 2006/42/CE introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 596/2009 în legătură cu procedura de reglementare cu control pentru Comitetul Maşini. De asemenea, au fost luate în considerare dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 765/2008 referitoare la supravegherea pieței, care se aplică în mod complementar. A doua ediție a ghidului nu face referire la modificarea Directivei Maşini referitoare la maşinile utilizate pentru aplicarea pesticidelor, introdusă prin Directiva 2009/127/CE, care va intra în vigoare la 15 decembrie Această modificare va fi tratată în cea de-a treia ediție a ghidului, care va fi publicată la sfârșitul anului Ghidul a fost elaborat cu ajutorul unui grup editorial 1. Comisia dorește să mulțumească membrilor grupului editorial atât pentru uriașul volum de muncă pe care l-au desfășurat, precum și pentru modul eficient, constructiv și cooperativ în care au fost pregătite proiectele. În paralel cu activitatea grupului editorial, un Grup-nucleu pentru maşini, instituit de ORGALIME și alcătuit din reprezentanții principalelor sectoare producătoare de maşini, a oferit contribuția deosebit de valoroasă din partea industriei. Proiectele pregătite de grupul editorial au fost prezentate statelor membre și părților interesate pentru observații. Comisia dorește să le mulțumească și tuturor celor care au prezentat observații. Am încercat să le luăm în considerare cât mai mult cu putință. Bineînțeles, Comisia își asumă întreaga responsabilitate pentru conținutul ghidului. Cititorii sunt invitați să ne comunice orice corecturi sau observații cu privire la această ediție a doua a ghidului 2 astfel încât acestea să poată fi luate în considerare pentru pregătirea celei de-a treia ediții. Bruxelles, iunie 2010 Editorul general, Ian Fraser 1 Următoarele persoane au participat la activitatea grupului editorial: Lennart Ahnström, Emilio Borzelli, Robert Chudzik, Roberto Cianotti, Mike Dodds, Cosette Dussaugey, Marcel Dutrieux, Pascal Etienne, Ludwig Finkeldei, Tuiri Kerttula, Thomas Kraus, Partrick Kurtz, Wolfgang Lentsch, Göran Lundmark, Phil Papard, Boguslaw Piasecki, Marc Schulze, Katri Tytykoski, Gustaaf Vandegaer, Henk van Eeden, Richard Wilson, Jürg Zwicky. 2 Corecturile, observațiile și sugestiile de îmbunătățire trebuie adresate la: ian.fraser@ec.europa.eu 2

7 Cuprins Referiri 1 Referiri 2 Temeiul juridic al Directivei Maşini Considerente 3 Considerentele Considerentul 1 4 Istoricul Directivei Maşini Considerentul 2 5 Importanța economică și socială a Directivei Maşini Considerentul 3 6 Securitate și sănătate Considerentul 4 7 Definiții Considerentul 5 8 Includerea ascensoarelor pentru șantierele de construcții Considerentul 6 9 Includerea echipamentelor portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și a altor maşini de impact Considerentul 7 10 Echipamente pentru ridicarea persoanelor cu maşini proiectate pentru ridicarea obiectelor Considerentul 8 11 Tractoare agricole și forestiere Considerentul 9 & Supravegherea pieței Considerentul Obiecții oficiale împotriva standardelor și clauza de salvgardare Considerentul Reglementări privind utilizarea maşinilor Considerentul Măsuri pentru tratarea grupurilor de maşini periculoase care prezintă riscuri similare Considerentul Stadiul existent al tehnicii Considerentul Maşini pentru utilizare de către consumatori Considerentul Cvasimaşini Considerentul Târguri comerciale și expoziții Considerentul Noua Abordare Considerentul Evaluarea conformității Considerentul Maşini prevăzute în anexa IV Considerentul 21 & Marcajul CE Considerentul Evaluarea riscurilor Considerentul Dosarul tehnic de fabricaţie Considerentul Căi legale de atac Considerentul Punere în aplicare Considerentul Modificarea Directivei Ascensoare Considerentul Subsidiaritate și proporționalitate Considerentul Tabele naționale de corespondență Considerentul Comitetul Maşini Articole Articolul 1 (1) 32 Produse care intră sub incidența Directivei Maşini Articolul 2 33 Utilizarea termenului maşină în sens larg Articolul 1 (a) 34 Maşină în sens strict Articolul 1 (a) & 2 (a) 35 Definiția de bază prima liniuță a doua liniuță 36 Maşini furnizate fără componente de conectare a treia liniuță 37 Maşini care urmează să fie instalate pe un suport specific a patra liniuță 38 Ansambluri de maşini 39 Ansambluri compuse din maşini noi și utilizate a cincea liniuță 40 Maşini acționate prin forţa umană pentru ridicarea sarcinilor Articolul 1 (b) & 2 (b) 41 Echipamente interschimbabile Articolul 1 (c) & 2 (c) 42 Componente de securitate Articolul 1 (d) & 2 (d) 43 Accesorii de ridicat ( dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii) 3

8 Articolul 1 (e) & 2 (e) 44 Lanțuri, cabluri și chingi Articolul 1 (f) & 2 (f) 45 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică(arbori de transmisie cu articulaţie cardanică) Articolul 1 (g) & 2 (g) 46 Cvasimaşini Articolul 1 (2) 47 Produse excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini Articolul 1 (2) (a) 48 Componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru componente identice și furnizate de producătorul maşinilor originale Articolul 1 (2) (b) 49 Maşini pentru utilizare în târguri și/sau parcuri de distracție Articolul 1 (2) (c) 50 Maşini proiectate în scopuri nucleare Articolul 1 (2) (d) 51 Arme, inclusiv arme de foc Articolul 1 (2) (e) 52 Mijloace de transport prima liniuță 53 Tractoare agricole și forestiere a doua liniuță 54 Vehicule rutiere cu patru sau mai multe roți și remorcile acestora a treia liniuță 55 Vehicule rutiere cu două și trei roți a patra liniuță 56 Vehicule cu motor destinate competițiilor a cincea liniuță 57 Mijloace de transport aerian, naval sau feroviar Articolul 1 (2) (f) 58 Nave maritime,platforme maritime mobile și echipamente aflate la bordul acestor nave și/sau platforme Articolul 1 (2) (g) 59 Maşini destinate utilizării în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice Articolul 1 (2) (h) 60 Maşini destinate unor scopuri de cercetare Articolul 1 (2) (i) 61 Ascensoare pentru puțuri de mină Articolul 1 (2) (j) 62 Maşini pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor Articolul 1 (2) (k) 63 Maşini acoperite de Directiva Joasă Tensiune prima liniuță 64 Aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării a doua liniuță 65 Echipamente audio și video a treia liniuță 66 Echipamente pentru tehnologia informației a patra liniuță 67 Echipamente pentru birouri a cincea liniuță 68 Mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni şi control a șasea liniuță 69 Motoare electrice Articolul 1 (2) (l) 70 Echipamente electrice de înaltă tensiune Articolul 2 (h) 71 Definiția termenului introducere pe piață 72 Maşini noi și uzate 73 Etapa în care se aplică Directiva Maşini 74 Formele legale și contractuale de introducere pe piață 75 Licitații publice 76 Introducerea pe piață a ansamblurilor de maşini 77 Introducerea pe piață a cvasimaşinilor Articolul 2 (i) 78 Definiția termenului producător 79 Cine este producătorul? 80 Persoane care produc maşini pentru uzul propriu 81 Alte persoane care pot fi considerate producători 82 Maşini modificate înainte de a fi puse în funcțiune pentru prima dată 83 Distribuitori Articolul 2 (j) 84 Posibilitatea de a desemna un reprezentant autorizat 85 Sarcinile unui reprezentant autorizat Articolul 2 (k) 86 Definiția termenului punere în funcțiune Articolul 2 (l) 87 Definiția termenului standard armonizat Articolul (Rezervat) 89 Directiva Maşini și alte directive privind piața internă 90 Directive speciale, care se aplică maşinilor în domeniul lor specific, în locul Directivei Maşini 91 Directive speciale care se pot aplica maşinilor pentru pericole specifice, în locul Directivei Maşini 92 Directive care se pot aplica maşinilor, în plus față de Directiva

9 Maşini, pentru pericole care nu sunt acoperite de Directiva Maşini Articolul 4 (1) 93 Supraveghere a pieței 94 Supravegherea pieţei de maşini Articolul 4 (2) 95 Supraveghere a pieței de cvasimaşini Articolul 4 (3) & (4) 96 Autorități de supraveghere a pieței 97 Sistemul de supraveghere a pieței 98 Instrumente pentru supravegherea pieței 99 Documente referitoare la maşinile din anexa IV 100 Măsuri referitoare la maşini neconforme 101 Produse de consum nesigure 102 Controale la frontierele externe ale Uniunii Europene Articolul 5 (1) 103 Obligațiile producătorilor de maşini Articolul 5 (2) 104 Obligațiile producătorilor de cvasimaşini Articolul 5 (3) 105 Mijloacele pentru a asigura conformitatea maşinilor Articolul 5 (4) 106 Marcajul CE în conformitate cu alte directive Articolul 6 (1) & (2) 107 Libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor Articolul 6 (3) 108 Târguri comerciale, expoziții și demonstraţii tehnice Articolul 7 (1) 109 Prezumția de conformitate conferită de marcajul CE și de declarația CE de conformitate Articolul 7 (2) 110 Prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate 111 Clasificarea standardelor pentru maşini 112 Dezvoltarea standardelor armonizate pentru maşini 113 Identificarea standardelor armonizate Articolul 7 (3) 114 Publicarea referințelor standardelor armonizate în JOUE Articolul 7 (4) 115 Participarea partenerilor sociali la procesul de standardizare Articolul 8 (1) 116 Măsuri care fac obiectul procedurii Comitetului de reglementare Articolul 8 (2) 117 Măsuri care fac obiectul procedurii Comitetului consultativ Articolul Măsuri referitoare la maşini nesigure care prezintă riscuri similare Articolul Obiecții oficiale împotriva standardelor armonizate 120 Procedura pentru obiecții oficiale 121 Rezultatul unei obiecții oficiale Articolul 11 (1) 122 Clauza de salvgardare Articolul 11 (2) & (3) 123 Procedura de salvgardare Articolul 11 (4) 124 Deficienţe ale standardelor armonizate Articolul 11 (5) 125 Măsuri împotriva persoanei care a aplicat marcajul CE Articolul 11 (6) 126 Informații privind procedura de salvgardare Articolul 12 (1) 127 Evaluarea conformității maşinilor Articolul 12 (2) 128 Categorii de maşini care nu sunt menționate în anexa IV Articolul 12 (3) 129 Maşini menționate în anexa IV și proiectate în conformitate cu standarde armonizate care acoperă integral cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile Articolul 12 (4) 130 Alte maşini menționate în anexa IV Articolul Procedura pentru cvasimaşini 132 Diagrama procedurilor pentru introducerea pe piață a maşinilor și a cvasimaşinilor Articolul 14 (1) la (5) 133 Organisme notificate 134 Evaluarea și supravegherea organismelor notificate Articolul 14 (6) 135 Retragerea certificatelor sau deciziilor emise de organismele notificate Articolul 14 (7) 136 Schimbul de experiență între autoritățile de notificare 137 Coordonarea organismelor notificate 5

10 Articolul 14 (8) 138 Retragerea notificării Articolul Reglementări naționale privind instalarea și utilizarea maşinilor 140 Reglementări naționale referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor Articolul Marcajul CE Articolul Marcajul neconform Articolul Confidențialitate și transparență Articolul Grupul ADCO Maşini Articolul Motivarea deciziilor și a apelurilor Articolul Surse de informare Articolul Comitetul Maşini 148 Grupul de lucru Maşini 149 Diagrama instituțiilor în al căror domeniu de activitate intră Directiva Maşini Articolul Sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor directivei Articolul Limita dintre Directiva Maşini și Directiva Ascensoare Articolul Abrogarea Directivei 98/37/CE Articolul Transpunerea și aplicarea dispozițiilor directivei Articolul Perioada de tranziție pentru echipamente portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcături explozive și alte maşini de impact Articolul Data intrării în vigoare a Directivei Articolul Destinatarii și isemnatarii directivei 6 Anexa I Cerințe esențiale de securitate și sănătate referitoare la proiectarea și construcția maşinilor Principii generale 157 Principii generale Principii generale Evaluarea riscurilor 159 Evaluarea riscurilor și standardele armonizate Principii generale Aplicabilitatea cerințelor esențiale de securitate și sănătate Principii generale Stadiul tehnicii existente 162 Standarde armonizate și stadiul tehnicii existente Principii generale Structura anexei I Definiții (a) 164 Pericol (b) 165 Zonă periculoasă (c) 166 Persoană expusă (d) 167 Operator (e) 168 Risc (f) 169 Protector (g) 170 Dispozitive de protecție (h) 171 Utilizare normală (i) 172 Utilizare anormală rezonabil previzibilă Principiile integrării securității (a) 173 Principii de integrare a securităţii (b) 174 Metoda celor trei etape (c) 175 Prevenirea utilizării anormale (d) 176 Constrângeri datorate utilizării EIP

11 1.1.2 (e) 177 Echipamente și accesorii speciale Materiale și produse utilizate Iluminatul integrat Manipularea maşinilor și a componentelor maşinilor Principii ergonomice Posturi de lucru în medii periculoase Scaune și furnizarea de scaune 1.2 Sisteme de control Siguranța și fiabilitatea sistemelor de comandă Organe de comandă prima liniuță 186 Identificarea organelor de comandă a doua liniuță 187 Amplasarea organelor de comandă a treia liniuță 188 Deplasarea organelor de comandă a patra și a 189 Amplasarea și dispunerea organelor de comandă cincea liniuță a șasea liniuță 190 Prevenirea acţionării neintenționate a organelor de comandă a șaptea liniuță 191 Rezistența organelor de comandă al doilea 192 Organe de comandă pentru efectuarea unor acțiuni diferite paragraf al treilea 193 Organe de comandă și principii ergonomice paragraf al patrulea 194 Indicatoare și afișaje paragraf al cincilea și al 195 Vizibilitatea în zonele periculoase în timpul pornirii șaselea paragraf al șaptelea 196 Dispunerea posturilor de comandă paragraf al optulea 197 Posturi de comandă multiple paragraf ultimul paragraf 198 Posturi de lucru multiple Comanda de pornire Organe de comandă pentru oprirea normală Oprirea operațională Dispozitive pentru oprirea de urgenţă Dispozitive de oprire pentru ansambluri de maşini Selectarea modului de funcţionare Defectarea alimentării cu energie 1.3 Protecția împotriva riscurilor mecanice Stabilitate Rupere în timpul funcţionării Cădere sau ejectare de obiecte Muchii şi unghiuri ascuțite și suprafețe rugoase Maşini combinate Variații ale condițiilor de funcționare Părți mobile Părţi de transmisie mobile Părţi de transmisie mobile implicate în proces Mișcări necontrolate 1.4 Caracteristici cerute pentru protectori și dispozitive de protecție Cerințe generale privind protectori și dispozitive de protecție Cerințe speciale pentru protectori Protectori ficşi Protectori mobili cu dispozitive de interblocare Protectori reglabili de limitare a accesului Dispozitive de protecție 7

12 1.5 Riscuri datorate altor pericole Electricitate Electricitate statică nedorită Alimentare cu alte forme de energie decât cea electrică Erori de montaj Temperaturi extreme Incendiu Explozie Reducerea emisiei de zgomot al doilea 230 Date comparative privind emisiile paragraf Vibrații Radiații ionizante și neionizante provenind de la maşini Radiații exterioare Radiații laser Emisii de materiale și substanțe periculoase Risc de a rămâne închis în mașină Alunecare, dezechilibrare și cădere Fulgere 1.6 Mentenanţa Mentenanţa Accesul la postul de lucru și la locurile de intervenție Separarea de sursele de energie Intervenția operatorului Curățarea părţilorlor interioare 1.7 Informaţii 244 Informații destinate utilizatorilor Informații și avertismente de pe maşină 246 Limbile oficiale ale UE Informații și dispozitive de informare Dispozitive de avertizare Avertizarea asupra riscurilor remanente primul și al 250 Marcarea maşinilor doilea paragraf al treilea 251 Marcajul de conformitate pentru echipamentele ATEX paragraf al patrulea 252 Informații esențiale pentru utilizarea în condiții de securitate paragraf ultimul paragraf 253 Marcarea părţilor maşinii care trebuie manipulate cu o maşină de ridicat Instrucțiuni 255 Forma instrucțiunilor 256 Versiunea lingvistică a instrucțiunilor (a) & (b) 257 Redactarea și traducerea instrucțiunilor (c) 258 Prevenirea utilizării previzibile în alte scopuri decât cel pentru care maşinal a fost construită (d) 259 Instrucțiuni pentru utilizatori neprofesioniști (a) & (b) 260 Conținutul instrucțiunilor informaţii privind producătorul și maşina (c) 261 Includerea declarației CE de conformitate în instrucțiuni (d) (e) & (f) 262 Descrieri, planuri, scheme și explicații (g) & (h) 263 Utilizare normală și utilizare anormală rezonabil previzibilă (i) & (j) 264 Asamblare, instalare și conectare (k) 265 Punerea în funcțiune și utilizarea 266 Instruirea operatorilor (l) & (m) 267 Informații privind riscurile reziduale (n) 268 Caracteristicile esențiale ale uneltelor (o) 269 Condiții de stabilitate 8

13 (p) 270 Transport, manipulare și depozitare (q) 271 Proceduri și metode de urgență pentru deblocare (r) (s) & (t) 272 Reglare, mentenanţă și piese de schimb (u) 273 Declarația privind emisia de zgomot (v) 274 Dispozitive medicale implantabile Documentația care însoțește produsul la vânzare 2 Cerințe esenţiale securitate și sănătate suplimentare pentru anumite categorii de maşini 276 Cerințe suplimentare pentru anumite categorii de maşini Cerințe de igienă pentru maşini destinate utilizării cu produse alimentare, cosmetice sau farmaceutice Cerințe suplimentare pentru maşini portabile ţinute în mână și dirijate cu mâna Declarația privind vibrațiile transmise de maşinile portabile ţinute în mână și cele dirijate cu mâna Echipamente portabile de fixare și alte maşini de impact Maşini pentru prelucrarea lemnului și a materialelor similare 282 la 290 (Rezervate) 3 Cerințe esenţiale de securitate și sănătate suplimentare în vederea diminuării riscurilor specifice datorate mobilității maşinilor 291 Cerințe suplimentare privind riscurile datorate mobilității maşinilor (a) 292 Definiția pericolelor datorate mobilităţii (b) 293 Definiția conducătorului Postul de conducere Sistem de reţinere în scaun Posturi destinate altor persoane în afara conducătorului 3.3 primul paragraf 297 Utilizarea neautorizată a comenzilor al doilea, al treilea 298 Comenzi de la distanţă și al patrulea paragraf primul paragraf 299 Amplasarea și poziționarea organelor de comandă al doilea 300 Pedale paragraf al treilea 301 Revenirea la poziția neutră paragraf al patrulea și al 302 Direcția cincilea paragraf ultimul paragraf 303 Semnale de avertizare pentru mersul înapoi primul paragraf 304 Controlul mișcărilor de deplasare de către conducătorul transportat al doilea, al 305 Dispozitive care depășesc gabaritul normal treilea și al patrulea paragraf ultimul paragraf 306 Deplasare necontrolată primul, al doilea și al treilea paragraf 307 Încetinire, oprire și imobilizare 308 Reguli de circulație rutieră 309 Oprirea și controlul operațiilor potențial periculoase prin comanda de la distanță al patrulea paragraf ultimul paragraf 310 Oprirea funcției de deplasare Deplasarea maşiniilor cu conducător pedestru Defectarea sursei de alimentare cu energie a direcției Mișcări necomandate Accesul la compartimentul motor Basculare și răsturnare Căderi de obiecte Scări și mânere de acces Dispozitive de remorcare Dispozitive amovibile de transmisie mecanică Baterii de acumulatori 9

14 Extinctoare și sisteme extinctoare integrate Protecția operatorilor de pulverizatoare împotriva riscurilor datorate expunerii la substanțe periculoase Semnalizare, semnale și avertismente Marcarea maşinilor mobile Declarația privind vibrațiile transmise de maşinile mobile Instrucțiuni privind utilizările multiple 4 Cerințe esenţiale de securitate și sănătate suplimentare pentru prevenirea pericolelor specifice datorate operațiilor de ridicare 327 Domeniul de aplicare al părții (a) 328 Operația de ridicare (b) 329 Sarcină ghidată (c) 330 Coeficientul de siguranţă (d) 331 Coeficientul de încercare (e) 332 Încercare statică (f) 333 Încercare dinamică (g) 334 Suportul de transport Riscuri datorate lipsei de stabilitate Căi de rulare și ghidaje primul, al 337 Rezistența mecanică doilea și al treilea paragraf al patrulea 338 Rezistența mecanică coeficienți de încercare statică paragraf ultimul 339 Rezistența mecanică coeficienți de încercare dinamică paragraf Scripeți, tamburi, role, cabluri și lanțuri Accesorii de ridicat și elementele acestora Controlul mişcărilor Prevenirea riscurilor de lovire Maşini care deservesc paliere fixe Deplasarea suportului de transport Accesul la suportul de transport Contactul cu suportul de transport aflat în mișcare Căderea sarcinii de pe suportul de transport Securitatea la paliere Verificarea aptitudinii la utilizare 351 Încercări statice și dinamice 352 Verificarea aptitudinii la utilizare la locul de utilizare Controlul mişcărilor maşinii și ale sarcinii Prevenirea supraîncărcării și a răsturnării 355 Controlul sarcinii pe motostivuitoarele industriale Cabluri de ghidare Informații și marcaje pentru lanțuri, cabluri și chingi Marcajul accesoriilor de ridicat lmarcajul maşinilor de ridicat Instrucțiuni pentru accesorii de ridicat Instrucțiuni pentru maşini de ridicat 5 Cerințe esențiale de securitate și sănătate suplimentare pentru maşini destinate lucrului în subteran 362 Cerințe suplimentare pentru maşinile destinate lucrului în subteran 5.1 & Susţineri mecanizate Organe de comandă Controlul deplasării Riscul de incendiu pe maşini destinate lucrului în subteran Emisii de gaze de evacuare 6 Cerințe esențiale de securitate și sănătate suplimentare pentru maşinile care prezintă pericole specifice datorate ridicării persoanelor 10

15 368 Domeniul de aplicare al părții Rezistența mecanică Controlul solicitărilor Organe de comandă Deplasarea suportului de transport primul paragraf 373 Înclinarea suportului de transport al doilea și al 374 Utilizarea suportului de transport ca post de lucru treilea paragraf ultimul paragraf 375 Ușile suportului de transport Acoperiș protector Maşini pentru ridicarea persoanelor care deservesc paliere fixe Riscuri pentru persoanele aflate pe suportul de transport sau în interiorul acestuia Comenzi situate pe paliere Accesul la suportul de transport Marcajele suportului de transport ANEXA II Declarații Anexa II 1 A 382 Declarație CE de conformitate a maşinii Anexa II 1 A (1) la (10) 383 Conținutul declarației CE de conformitate Anexa II 1 B 384 Declarația de încorporare a cvasimaşinilor Anexa II 1 B (1) la (8) 385 Conținutul declarației de încorporare Anexa II Conservarea declarației de CE conformitate și a declarației de încorporare ANEXA III Marcaj CE Anexa III 387 Forma marcajului CE ANEXA IV Categorii de maşini cărora trebuie să li se aplice una dintre procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4) Anexa IV 388 Categorii de maşini care pot face obiectul uneia dintre procedurile de evaluare a conformității care implică un organism notificat ANEXA V Listă indicând componentele de securitate prevăzute la articolul 2 litera (c) Anexa V 389 Lista indicativă a componentelor de securitate ANEXA VI Instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini Anexa VI 390 Instrucțiuni de asamblare pentru cvasimaşini ANEXA VII Dosarul tehnic pentru maşină - documentația tehnică aferentă pentru cvasimaşină Anexa VII A 391 Dosarul tehnic pentru maşini Anexa VII A 1 (a) & (b) 392 Conținutul dosarului tehnic Anexa VII A 2 & Comunicarea dosarului tehnic Anexa VII B 394 Documentația tehnică aferentă pentru cvasimaşini ANEXA VIII Evaluarea conformității cu control intern al producției de maşini Anexa VIII 395 Evaluarea conformității cu control intern al producției de maşini 11

16 ANEXA IX Examinare CE de tip Anexa IX Examinarea CE de tip Anexa IX Solicitarea pentru examinare CE de tip Anexa IX Conținutul examinării CE de tip Anexa IX 4 la Certificatul de examinare CE de tip Anexa IX Valabilitatea și revizuirea certificatului de examinare CE de tip ANEXA X Sistemul de asigurare totală a calității Anexa X Sistemul de asigurare totală a calității Anexa X Cererea de evaluare a unui sistem de asigurare totală a calității Anexa X Obiectivele și conținutul sistemului de asigurare totală a calității Anexa X Evaluarea sistemului de asigurare totală a calității Anexa X Punerea în aplicare și modificarea sistemului de asigurare totală a calității Anexa X Supravegherea sistemului de asigurare totală a calității Anexa X Păstrarea documentației, deciziilor și rapoartelor referitoare la sistemul de asigurare totală a calității ANEXA XI Criterii minime ce trebuie luate în considerare de statele membre pentru notificarea organismelor Anexa XI 408 Criterii minime pentru evaluarea organismelor notificate INDEX 12

17 DIRECTIVA 2006/42/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 mai 2006 referitoare la maşini și de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE) PREAMBUL LA DIRECTIVA MAŞINI- REFERIRI Secțiunea 1 Referiri Referirile incluse în preambulul Directivei Maşini indică temeiul juridic al directivei, avizele formulate de comitetul consultativ pertinent și procedura conform căreia a fost adoptată directiva. PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95, având în vedere propunerea Comisiei, (1) având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European, (2) hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, (3) (1) (2) (3) JO L 154 E, , p JO L 311, , p. 1. Avizul Parlamentului European din 4 iulie 2002 (JO C 271 E, , p. 491), Poziția comună a Consiliului din 18 iulie 2005 (JO C 251 E, , p. 1) și Poziția Parlamentului European din 15 decembrie 2005 (încă nepublicată în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 25 aprilie Secțiunea 2 Temeiul juridic al Directivei Maşini Temeiul juridic al Directivei Maşini este reprezentat de articolul 95 din Tratatul CE (în prezent înlocuit de articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene TFUE) care permite UE să adopte măsuri de armonizare a legislației statelor membre pentru a asigura stabilirea și funcționarea pieței interne. Aceste măsuri trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecție a sănătății și securitatea persoanelor și a mediului. Prin urmare, Directiva Maşini are un obiectiv dublu: să permită libera circulație a maşinilor pe piața internă, asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății și de securitate. În urma propunerii Comisiei, Directiva Maşini a fost adoptată de Parlamentul European și de Consiliu după consultarea Comitetului Economic și Social European în conformitate cu procedura de codecizie stabilită la articolul 251 din Tratatul CE (în prezent denumită procedura legislativă ordinară la articolul 294 din TFUE). Notele de subsol aferente unei referiri indică referințele și datele etapelor succesive ale procedurii. (Poziția Parlamentului European din 15 decembrie 2005 nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene). 13

18 PREAMBUL LA DIRECTIVA MAŞINI - CONSIDERENTELE Secțiunea 3 Considerentele Considerentele prezintă principalele dispoziții ale directivei și motivele adoptării acestora. Mai multe considerente explică modificările aduse noii Directive Maşini în comparație cu Directiva 98/37/CE. Considerentele nu au valoare juridică în sine și, de regulă, nu figurează în legislația națională de transpunere a directivei. Acestea ajută însă la înțelegerea directivei, în special, prin clarificarea sensului anumitor dispoziții. Atunci când interpretează textul directivei, instanțele judecătorești pot ține seama de considerente, pentru a clarifica intenția legiuitorilor. În următoarele observații, se face referire la articolele și anexele din directivă introduse de fiecare considerent. Pentru explicații suplimentare, vă rugăm să consultați observațiile privind articolele și anexele în cauză. (1) Directiva 98/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul maşinilor (4) a codificat Directiva 89/392/CEE (5). Deoarece în prezent se formulează modificări substanțiale la Directiva 98/37/CE, este necesară reformarea respectivei directive, în scopul clarificării. (4) (5) JO L 207, , p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/79/CE (JO L 331, , p. 1). Directiva 89/392/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul maşinilor (JO L 183, , p. 9). Secțiunea 4 Istoricul Directivei Maşini Primul considerent amintește că Directiva 2006/42/CE nu este o directivă complet nouă ci se bazează pe Directiva 98/37/CE 3 care a codificat Directiva Maşini Directiva Maşini 89/392/CEE 4 astfel cum a fost modificată. Codificarea înseamnă regruparea într-un singur text juridic a directivei originale și a modificărilor succesive ale acesteia: Directiva 91/368/CEE 5 a extins domeniul de aplicare al Directivei Maşini la echipamentele interschimbabile, maşinile mobile și maşinile pentru ridicarea obiectelor. Părțile 3, 4 și 5 au fost adăugate în anexa I. Directiva 93/44/CEE 6 a extins domeniul de aplicare al Directivei Maşini la componentele de securitate și la maşinile pentru ridicarea și deplasarea persoanelor. Partea 6 a fost adăugată în anexa I. 3 JO L 207, , p.1. 4 JO L 183, , p. 9). 5 JO L 198, , p JO L 175, , p JO L 220, , p

19 Directiva 93/68/CEE 7 a introdus dispoziții armonizate referitoare la marcajul CE. Directiva 98/37/CE a făcut obiectul unei modificări minore prin Directiva 98/79/CE în legătură cu excluderea dispozitivelor medicale. Directiva 98/37/CE rămâne în vigoare până la 29 decembrie Directiva 2006/42/CE este clasificată ca o reformare a Directivei Maşini, întrucât modificările sunt prezentate sub forma unei noi directive. (2) Sectorul maşinilor este o parte importantă a industriei constructoare de maşini și unul din pilonii industriali principali ai economiei Comunității. Costul social al unui mare număr de accidente cauzate în mod direct de utilizarea maşinilor poate fi redus prin integrarea securităţii în proiectarea și construcția maşinilor și prin instalare și întreținere corecte. Secțiunea 5 Importanța economică și socială a Directivei Maşini Cel de al doilea considerent subliniază importanța economică și socială a obiectivului dublu al Directivei Maşini. Instituirea unui cadru armonizat de reglementare pentru proiectarea și construcția maşinilor are o importanță economică vitală pentru industria constructoare de mașini europeană. În același timp, maşini mai sigure contribuie semnificativ la reducerea costului social ale accidentelor și deteriorării stării de sănătate, atât la locul de muncă cât și la domiciliu. (3) Statele membre sunt răspunzătoare pentru asigurarea sănătății și a securității persoanelor pe teritoriul lor, în special a lucrătorilor și consumatorilor și, după caz, a animalelor domestice și a bunurilor, în special în raport cu riscurile care decurg din utilizarea maşinilor. Secțiunea 6 Securitate și sănătate Protecția sănătății și securitatea sunt atât o obligație fundamentală cât și o prerogativă a statelor membre. Întrucât Directiva Maşini armonizează cerințele de securitate și sănătate pentru proiectarea și construcția maşinilor în Uniunea Europeană, responsabilitatea statelor membre de a proteja sănătatea și securitatea persoanelor în ceea ce privește riscurile asociate cu maşinile implică asigurarea aplicării corecte a cerințelor Directivei Maşini. (4) În scopul asigurării certitudinii juridice pentru utilizatori, domeniul de aplicare al prezentei directive și conceptele referitoare la aplicarea acesteia trebuie precizate cât mai clar posibil. 7 JO L 220, , p

20 Secțiunea 7 Definiții Cel de al patrulea considerent subliniază faptul că noua directivă Maşini oferă o prezentare mai clară a domeniului de aplicare și include definiții ale termenilor și conceptelor cheie utilizate în text. Definițiile termenilor utilizați în directivă sunt date la articolul 2 iar definițiile suplimentare ale conceptelor având legătură cu cerințele esențiale de securitate si sănătate. (5) În statele membre, dispozițiile obligatorii privind ascensoarele pentru șantierele de construcții destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor și bunurilor, completate adesea de specificații tehnice obligatorii de facto și/sau de standarde voluntare, nu conduc în mod obligatoriu la niveluri diferite de securitate și sănătate, dar, din cauza neconcordanțelor dintre ele, constituie bariere în calea comerțului intracomunitar. Pe lângă aceasta, sistemele naționale pentru evaluarea conformității și certificarea conformității acestor maşini diferă considerabil. Prin urmare, este de dorit să nu fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive ascensoarele pentru șantierele de construcții destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor și bunurilor. Secțiunea 8 Includerea ascensoarelor pentru șantierele de construcții Ascensoarele pentru șantierele de construcții, care anterior au fost excluse atât din domeniul de aplicare al Directivei Maşini 98/37/CE, cât și din cel al Directivei Ascensoare 95/16/CE, sunt ascensoarele instalate temporar pentru transportarea persoanelor sau a persoanelor și a materialelor la diferitele niveluri ale unei clădiri în timpul lucrărilor de construcție sau de reparație. Al cincilea considerent explică faptul că aceste ascensoare pentru șantierele de construcții nu mai sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Anumite noi cerințe esențiale de securitate și sănătate referitoare la maşinile care deservesc paliere fixe au fost adăugate în anexa I pentru a fi tratate riscuri specifice asociate acestui tip de maşini. În ceea ce privește procedura de evaluare a conformității aplicabilă ascensoarelor pentru șantiere de construcții, trebuie, de asemenea, subliniat că ascensoarele pentru șantiere de construcții care implică un pericol de cădere de la o înălțime verticală mai mare de trei metri sunt incluse în rândul echipamentelor pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor și a bunurilor enumerate în anexa IV, punctul

21 (6) Este cazul să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive armele, inclusiv armele de foc, care intră sub incidența Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (6) ; excluderea armelor de foc nu trebuie să se aplice dispozitivelor portabile acționate de cartușe și altor maşini destinate doar activităților industriale sau tehnice. Este necesar să se prevadă regimuri intermediare care să permită statelor membre să autorizeze introducerea pe piață și punerea în funcțiune a acestor tipuri de maşini produse în conformitate cu dispozițiile interne în vigoare la data adoptării prezentei directive, inclusiv cele de punere în aplicare a Convenției de la 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajului de conformitate pentru armele mici. Aceste regimuri provizorii vor permite organizațiilor europene de standardizare să elaboreze standarde pentru asigurarea nivelurilor de securitate având la bază nivelul tehnologic existent. (6) JO L 256, , p. 51. Secțiunea 9 Includerea maşinilor portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și altor maşini de impact Armele, inclusiv armele de foc, sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini a se vedea secțiunea 51: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (d). Cel de al șaselea considerent explică faptul că această excludere trebuie să fie înțeleasă în lumina domeniului de aplicare al legislației comunitare privind controlul armelor, care nu se aplică maşinilor destinate doar activităților industriale sau tehnice. Maşinile portabile prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact destinate activităților industriale sau tehnice, care au fost excluse din Directiva Maşini inițială prin modificarea Directivei 91/368/CEE, sunt așadar reintroduse în domeniul de aplicare al noii directive Maşini. În plus, anumite cerințe esențiale de securitate și sănătate referitoare la riscuri specifice asociate maşinilor portabile cu cartuşe de fixare și altor maşini de impact au fost adăugate în anexa I. Trebuie menționat că aceste cerințe se aplică atât maşinilor prevăzute cu cartuşe de fixare şi maşinilor de impact acționate de încărcături explozive cât și celor care folosesc alte surse de energie a se vedea secțiunea 280: observații privind punctul din anexa I. În ceea ce privește evaluarea conformității acestor maşini, trebuie menționat faptul că maşinile portabile acționate cu cartuşe de fixare și alte maşini de impact acționate cu cartuşe sunt enumerate în anexa IV, punctul 18 a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV, punctul 18. În ceea ce privește regimurile provizorii menționate în ultima frază a celui de al șaselea considerent a se vedea secțiunea 154: observații privind articolul

22 (7) Prezenta directivă nu se aplică ridicării persoanelor prin intermediul maşinilor care nu sunt destinate ridicării persoanelor. Cu toate acestea, acesta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a lua măsuri la nivel național, în conformitate cu tratatul, în privința acestui tip de maşini, în scopul punerii în aplicare a Directivei 89/655/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă (a doua directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (7). (7) JO L 393, , p. 13. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 195, , p. 46). Secțiunea 10 Echipamente pentru ridicarea persoanelor cu maşini proiectate pentru ridicarea obiectelor Utilizarea excepțională a maşinilor proiectate şi construite în scopul ridicării de bunuri pentru ridicarea persoanelor poate face obiectul reglementărilor naționale în cadrul dispozițiilor care transpun Directiva 2009/104/CE a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Considerentul 7 implică faptul că echipamentele introduse pe piață pentru o astfel de utilizare excepțională cu maşini concepute pentru ridicare de bunuri nu intră sub incidența Directivei Maşini. Introducerea pe piață a acestor echipamente poate așadar să facă obiectul reglementărilor naționale. Trebuie să se facă distincție între echipamentele destinate unei astfel de utilizări excepționale și echipamentele interschimbabile concepute pentru a fi asamblate cu astfel de maşini de ridicat pentru a le conferi o nouă funcție care constă în ridicarea persoanelor. Aceste echipamente interschimbabile fac obiectul Directivei Maşini 8 a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV, punctul 17. (8) În legătură cu tractoarele agricole și forestiere, dispozițiile prezentei directive referitoare la riscurile care în prezent nu sunt acoperite de Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a maşinilor remorcate interschimbabile, împreună cu sistemele, componentele și unitățile tehnice separate (1) ale acestora nu ar trebui să se mai aplice în cazurile în care astfel de riscuri sunt acoperite de Directiva 2003/37/CE. (1) JO L 171, , p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/67/CE a Comisiei (JO L 273, , p. 17) 8 A se vedea documentul de orientare Echipamentele interschimbabile pentru ridicarea persoanelor și echipamentele folosite cu echipamentele tehnice destinate ridicării bunurilor în scopul ridicării persoanelor: ersons_-_lifting_goods_dec_2009_en.pdf 18

23 Secțiunea 11 Tractoarele agricole și forestiere Cel de al optulea considerent se referă la excluderea tractoarelor agricole și forestiere din domeniul de aplicare al Directivei Maşini pentru riscurile care fac obiectul Directivei 2003/37/CE a se vedea secțiunea 53: observații privind prima liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (e). (9) Supravegherea pieței este un instrument esențial, deoarece asigură aplicarea corectă și uniformă a directivelor. Prin urmare, este necesară stabilirea cadrului legislativ pentru desfășurarea armonioasă a supravegherii pieței. (10) Statele membre sunt responsabile pentru a asigura că prezenta directivă este pusă în aplicare în mod eficient pe teritoriul lor și că securitatea maşinilor respective este, pe cât posibil, îmbunătățită în conformitate cu dispozițiile acesteia. Statele membre trebuie să asigure propria capacitate de realizare a unei supravegheri eficiente a pieței, luând în considerare orientările dezvoltate de Comisie, astfel încât să garanteze punerea în aplicare corectă și uniformă a prezentei directive. Secțiunea 12 Supravegherea pieței Termenul supraveghere a pieței desemnează activitatea autorităților statelor membre de verificare a conformității produselor care fac obiectul directivei, după introducerea acestora pe piață sau după punerea lor în funcțiune. și de luare a măsurilor necesare pentru tratarea produselor neconforme. Considerentele nouă și zece introduc mai multe dispoziții în noua Directivă Maşini care stabilesc un temei juridic mai puternic pentru supravegherea pieței și pentru măsurile de punere în aplicare și prevăd, de asemenea, cooperarea necesară între statele membre și Comisie în acest domeniu a se vedea secțiunile : observații privind articolul 4, secțiunea 118: observații privind articolul 9, secțiunile : observații privind articolul 11 și secțiunea 144: observații privind articolul 19. (11) În contextul supravegherii pieței, trebuie stabilită o distincție clară între contestarea unui standard armonizat care oferă o prezumție de conformitate a unei maşini și clauza de salvgardare în legătura cu o maşină. Secțiunea 13 Obiecții oficiale la standarde și clauza de salvgardare Cel de al unsprezecelea considerent indică faptul că procedura de contestare a unui standard armonizat (cunoscută sub denumirea de obiecție oficială) și procedura de salvgardare pentru produsele neconforme și periculoase sunt proceduri diferite, prevăzute în articole distincte ale directivei a se vedea secțiunile : observații privind articolul 10 și secțiunile : observații privind articolul

24 (12) Punerea în funcțiune a unei maşini în conformitate cu prezenta directivă se referă numai la utilizarea respectivei maşini în scopul pentru care a fost destinată sau într-un scop care poate fi previzut în mod rezonabill. Aceasta nu exclude stabilirea unor condiții pentru utilizarea în exterior a maşinii, cu condiția ca aceasta să nu trebuiasca să fie modificată într-un mod care nu este specificat în prezenta directivă. Secțiunea 14 Reglementări referitoare la utilizarea maşinilor Cel de al doisprezecelea considerent clarifică noțiunea de punere în funcțiune a maşinilor aşa cum este reglementată prin Directiva Maşini a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Trebuie să se facă o distincție între punerea în funcțiune a maşinilor și utilizarea lor care poate fi reglementată de către statele membre, în special în cadrul legislației comunitare privind utilizarea echipamentelor de muncă a se vedea secțiunea 139 și secțiunea 140: observații privind articolul 15. (13) De asemenea, este necesar să se prevadă un mecanism adecvat care să permită adoptarea de măsuri specifice la nivel comunitar care să solicite statelor membre interzicerea sau limitarea introducerii pe piață a anumitor tipuri de maşini care prezintă aceleași riscuri pentru sănătatea și securitatea persoanelor fie datorită lacunelor din standardul/standardele armonizate aplicabile, fie datorită caracteristicilor tehnice proprii sau să supună aceste maşini unor condiții speciale. În scopul asigurării evaluării corespunzătoare a nevoilor pentru acest tip de măsuri, acestea ar trebui adoptate de Comisie, asistată de un comitet, în lumina consultărilor cu statele membre și cu alte părți interesate. Deoarece aceste măsuri nu sunt direct aplicabile operatorilor economici, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru punerea lor în aplicare. Secțiunea 15 Măsuri pentru tratarea grupurilor de maşini periculoase care prezintă riscuri similare Procedura de salvgardare stabilită la articolul 11 cere statelor membre să ia măsurile necesare pentru anumite modele de maşini care nu îndeplinesc cerințele directivei și amenință securitatea și sănătatea persoanelor. Al treisprezecelea considerent introduce o dispoziție care permite luarea măsurilor la nivel comunitar dacă se dovedește că un întreg grup de modele similare de maşini generează același risc a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul 9. Respectivele măsuri trebuie transmise Comitetului Maşini în conformitate cu procedura de reglementare cu control a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22. (14) Cerințele esențiale de securitate și sănătate trebuie îndeplinite pentru a se asigura că maşina este sigură; aceste cerințe trebuie aplicate cu discernământ, pentru a se lua în considerare nivelul tehnicii existente în momentul construcției și cerințele tehnice și economice. 20

25 Secțiunea 16 Stadiul tehnicii existente Considerentul 14 introduce conceptul de nivel tehnicii existente care va fi luat în considerare la aplicarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate stabilite în anexa I a se vedea secțiunile 161 și 162: observații privind principiul general 3, anexa I. (15) În cazul în care maşina poate fi utilizată de un consumator, respectiv de un operator neprofesionist, producătorul trebuie să ia în considerare acest aspect în conceperea și construirea maşinii. Același lucru se aplică în cazul în care un maşină este utilizată în mod normal pentru a furniza un serviciu unui consumator. Secțiunea 17 Maşini destinate utilizării de către consumatori Directiva Maşini se aplică atât maşinilor destinate utilizării de către lucrători la locul de muncă, cât și maşinilor destinate utilizării de către consumatori sau care furnizează un serviciu consumatorilor. În general, proiectarea și construcția maşinilor maşinilor trebuie să ia în considerare destinația prevăzută. Considerentul 15 subliniază faptul că producătorul maşinii trebuie să ia în considerare dacă maşina este destinată utilizării de către un operator profesionist sau neprofesionist sau este destinată furnizării unui serviciu către consumatori. Directiva include o cerință specifică referitoare la elaborarea instrucțiunilor pentru maşinile destinate utilizării de către operatorii neprofesioniști a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul litera (d) din anexa I. (16) Deși cerințele prezentei directive nu se aplică în întregime,cvasimaşinilor este important ca libera circulație a acestui tip de maşini să fie garantată prin intermediul unei proceduri specifice. Secțiunea 18 Cvasimaşini Considerentul 16 introduce conceptul de cvasimaşină a se vedea secțiunea 46: observații privind articolele 1 alineatul (1) litera (g) și 2 litera (g). Introducerea pe piață a cvasimaşinilor face obiectul unei proceduri specifice a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13. Cvasimaşinile nu pot îndeplini integral cerințele esențiale de securitate și sănătate stabilite în anexa I întrucât anumite riscuri pot apărea ca urmare a faptului că maşinile nu sunt finalizate sau ca urmare a interfeței dintre cvasimaşină și restul maşinii sau ansamblului de maşini în care aceasta trebuie încorporată. Cu toate acestea, producătorul cvasimaşinii trebuie să precizeze în Declarația de încorporare care dintre cerințele esențiale de securitate și sănătate sunt îndeplinite de acesta a se vedea secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B și secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B. 21

26 (17) La târguri comerciale, expoziții și alte evenimente similare trebuie să existe posibilitatea să se expună maşini care nu îndeplinesc cerinţele din prezenta directivă. Cu toate acestea, părțile interesate trebuie să fie informate în mod corect asupra faptului că maşina nu este conformă cu cerințele și nu poate fi achiziționată în această stare. Secțiunea 19 Târguri comerciale și expoziții Considerentul 17 prezintă dispoziția care permite producătorilor să expună noi modele de maşini la târguri comerciale și expoziții înainte ca evaluarea conformității acestor produse cu Directiva Maşini să fie realizată sau să expună maşini cu anumite elemente, de exemplu protectorii, detașate în scopul demonstrațiilor. În aceste cazuri, expozantul trebuie să afișeze indicatoare adecvate și să ia măsuri de securitate corespunzătoare în scopul protejării persoanelor de riscurile prezentate de maşinile expuse a se vedea secțiunea 108: observații privind articolul 6 alineatul (3). (18) Prezenta directivă definește numai cerințele esențiale de securitate și sănătate cu aplicabilitate generală, suplimentate de un număr de cerințe mai specifice pentru anumite categorii de maşini. Pentru a-i ajuta pe producători să ofere dovezi privind conformitatea cu aceste cerințe esențiale și pentru a permite verificarea conformității cu cerințele esențiale este de dorit să fie standarde armonizate la nivel comunitar, pentru prevenirea riscurilor ce decurg din proiectarea și construcția maşinilor. Aceste standarde sunt elaborate de organisme de drept privat și trebuie să se rețină statutul lor voluntar. Secțiunea 20 Noua abordare Considerentul 18 reamintește că Directiva Maşini se bazează pe o metodă de reglementare cunoscută sub denumirea de Noua abordare la armonizare tehnică și standarde. Legislația în sine stabilește cerințele esențiale de securitate și de sănătate obligatorii pe care produsele introduse pe piața comunitară trebuie să le îndeplinească și procedurile pentru evaluarea conformității acestora a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) litera (a) și secțiunea 163: observații privind principiul general 4 din anexa I. Soluții tehnice detaliate pentru îndeplinirea acestor cerințe esențiale de securitate și sănătate sunt prevăzute în standarde armonizate europene. Aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară, însă conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate care fac obiectul acestora a se vedea secțiunea 87: observații privind articolul 2 litera (l) și secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). 22

27 (19) Având în vedere natura riscurilor implicate de utilizarea maşinilor prevăzute de prezenta directivă, trebuie stabilite proceduri de evaluare a conformității cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Aceste proceduri trebuie să fie elaborate din perspectiva gradului de pericol inerent implicat de acest tip de maşini. În consecință, fiecare categorie de maşini trebuie să aibă propria procedură în conformitate cu Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și regulile de aplicare și utilizare a marcajului CE de conformitate, care sunt propuse spre a fi utilizate în cazul directivelor de armonizare tehnică (2), luând în considerare natura verificărilor solicitate pentru astfel de maşini. (2) OJ L 220, , p. 23. Secțiunea 21 Evaluarea conformității Considerentul 19 se referă la evaluarea conformității maşinilor cu cerințele esențiale de securitate și sănătate - a se vedea secțiunile : observații privind articolul 12 și regulile pentru marcajul CE a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16. (20) Producătorii ar trebui să poarte întreaga responabilitate pentru certificarea conformității propriilor maşini cu dispozițiile prezentei directive. Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de maşini, care prezintă un factor mai mare de risc, se recomandă o procedură de certificare mai strictă. Secțiunea 22 Maşini prevăzute în anexa IV Procedura de evaluare a conformității aplicabilă unui anumit produs depinde de apartenența sau neapartenenţa acestuia la una dintre categoriile enumerate în anexa IV care sunt considerate că prezintă un factor de risc ridicat sau care asigură o funcție de protecție esenţială. Diferitele proceduri de evaluare a conformității sunt stabilite în anexele VIII, IX și X iar regulile pentru selectarea acestora sunt prezentate la articolul 12. (21) Marcajul CE trebuie să fie recunoscut pe deplin ca fiind singurul marcaj ce garantează că maşina respectivă este conformă cu cerințele prezentei directive. Orice alt marcaj care ar putea să inducă în eroare terțe părți terțe cu privire la înțelesul sau forma marcajului CE sau ambele trebuie să fie interzis. (22) În scopul asigurării aceleiași calități pentru marcajul CE și mărcii producătorului, este important ca acestea să fie aplicate prin aceeași tehnică. În scopul evitării confuziei între marcajul CE care ar putea să apară pe anumite componente și marcajul CE care corespunde maşinii, este important ca cel din urmă să fie aplicat în dreptul numelui persoanei care și-a asumat răspunderea pentru el, și anume producătorul sau reprezentatul autorizat al acestuia. 23

28 Secțiunea 23 Marcajul CE Considerentele 21 și 22 prezintă dispozițiile referitoare la marcajul CE a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16, secțiunea 250: observații privind punctul din anexa I și secțiunea 387: observații privind anexa III. (23) De asemenea, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să asigure desfășurarea unei evaluări a riscurilor pentru maşina pe care dorește s-o introducă pe piață. În acest scop, trebuie să stabilească care sunt cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile maşinii și pe baza cărora trebuie să ia măsuri. Secțiunea 24 Evaluarea riscurilor Considerentul 23 se referă la cerința din anexa I referitoare la evaluarea riscurilor pentru maşină care determină aplicarea cerințelor esențiale de securitate și sănătate a se vedea secțiunea 158 și secțiunea 159: observații privind principiul general 1 din anexa I. (24) Este esențial ca, înainte de a se elibera declarația CE de conformitate, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în Comunitate să pregătească un dosar tehnic de fabricație. Cu toate acestea, nu este esențial ca documentația să fie în permanență disponibilă pe suport material, dar aceasta trebuie să poată fi pusă la dispoziție la cerere. Aceasta nu trebuie să includă planuri detaliate ale subansamblurilor utilizatete la fabricarea maşinii decât în cazul în care cunoașterea acestora este indispensabilă pentru verificarea conformității cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate Secțiunea 25 Dosarul tehnic de fabricație Dosarul tehnic de construcție al producătorului specificat în considerentul 24 este atât un mijloc care permite autorităților de supraveghere a pieței să verifice conformitatea maşinii după ce a fost introdusă pe piață cât și un mijloc pentru producător să demonstreze conformitatea produsului său a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) litera (b), secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (2) și secțiunile : observații privind anexa VII secțiunea A. (25) Cei cărora li se adresează orice decizie luată în temeiul prezentei directive trebuie să fie informați cu privire la motivele deciziei și la căile legale de atac. Secțiunea 26 Căi legale de atac Considerentul 25 introduce dispozițiile referitoare la drepturile producătorilor sau ale altor părți interesate care fac obiectul deciziilor luate în temeiul Directivei Maşini a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6) și secțiunea 145: observații privind articolul

29 (26) Statele membre trebuie să prevadă sancțiuni aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. Secțiunea 27 Punerea în aplicare Considerentul 26 reamintește că autoritățile naționale responsabile cu punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei Maşini (autoritățile de supraveghere a pieței) trebuie să aibă capacitatea de a impune sancțiunile corespunzătoare în cazul în care aceste dispoziții nu sunt corect aplicate. Sancțiunile trebuie să fie prevăzute în legislația și reglementările naționale care transpun dispozițiile directivei în legislația națională a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26. (27) Aplicarea prezentei directive la o serie de maşini destinate ridicării persoanelor necesită o mai bună delimitare a produselor care fac obiectul prezentei directive față de cele care fac obiectul Directivei 95/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 1995 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ascensoare. (1) Prin urmare, este necesară o redefinire a domeniului de aplicare a celei din urmă directive. Prin urmare, Directiva 95/16/CE trebuie modificată în consecință. (1) JO L 213, , p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, , p. 1). Secțiunea 28 Modificarea Directivei Ascensoare Considerentul 27 explică faptul că noua Directivă Maşini 2006/42/CE include o modificare a Directivei Ascensoare 95/16/CE în scopul clarificării limitei dintre domeniile de aplicare ale celor două directive a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24. (28) Deoarece obiectivul prezentei directive, acela de a stabili cerințele esențiale de securitate și sănătate în privința proiectării și construcției în vederea îmbunătățirii securităţii maşinilor introduse pe piață, nu poate fi suficient atins de statele membre și poate fi mai eficient atins la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității stabilit în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat. Secțiunea 29 Subsidiaritate și proporționalitate Considerentul 28 este o justificare a Directivei Maşini în ceea ce privește principiul subsidiarității și principiul proporționalității stabilite la articolul 5 din Tratatul CE (în prezent articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană - TUE). În conformitate cu aceste principii, UE va lua măsuri numai dacă aceleași obiective nu pot fi realizate mai bine prin măsurile întreprinse de statele membre. Este evident că fără Directiva Maşini, producătorii de maşini ar trebui ca, pentru securitatea maşinilor, să aplice reguli și proceduri diferite pentru fiecare stat membru, ceea ce ar constitui atât un 25

30 obstacol important pentru piața internă, cât și un mijloc mai puțin eficace de îmbunătățire a securității maşinilor. (29) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, (2) statele membre sunt încurajate să elaboreze în nume propriu și în interesul comunitar propriile tabele care să ilustreze, pe cât posibil, corelația dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice. (2) JO C 321, , p. 1. Secțiunea 30 Tabele naționale de corespondență Considerentul 29 se referă la un acord între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind îmbunătățirea calității și transparenței procesului legislativ european. Sub titlul mai bunei transpuneri și aplicări, statele membre sunt încurajate să publice tabelele de corespondență care să prezinte relația dintre dispozițiile directivei și măsurile de transpunere a acestora în legislația națională. Acest lucru este important deoarece, în timp ce măsurile naționale de transpunere sunt cele care au putere de lege, în dialogul între sectoarele economice, textul Directivei Maşini în sine reprezintă în mod natural o referință comună. Tabelul de corespondență trebuie să fie comunicat și Comisiei de către statele membre împreună cu un text privind măsurile de transpunere a directivei în legislația națională a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26. (30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei, (3) (3) JO L 184, , p. 23. Secțiunea 31 Comitetul Maşini Considerentul 30 se referă la anumite măsuri care pot fi luate de către Comisie după consultarea Comitetului Maşini a se vedea secțiunea 116: observații privind articolul 8 și secțiunea 147: observații privind articolul

31 ARTICOLELE DIN DIRECTIVA MAŞINI Articolul 1 Domeniu de aplicare 1. Prezenta directivă se aplică următoarelor produse: (a) maşini; (b) echipamente interschimbabile; (c) componente de securitate; (d) accesorii de ridicat; (e) lanțuri, cabluri și chingi; (f) dispozitive amovibile de transmisie mecanică; (g) cvasimaşini. 2. Sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive următoarele: (a) componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru înlocuirea unor componente identice și furnizate de producătorul maşinii originale; (b) echipamente specifice destinate utilizării în târguri și/sau parcuri de distracții; (c) maşini special proiectate sau puse în funcțiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive; (d) arme, inclusiv arme de foc; (e) următoarele mijloace de transport: tractoare agricole sau forestiere pentru riscurile prevăzute de Directiva 2003/37/CE, cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, vehicule cu motor și remorcile acestora care fac obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (1), cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, vehicule care fac obiectul Directivei 2002/24/CEE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți (2), cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, vehicule cu motor destinate exclusiv competițiilor, și mijloace de transport aerian, maritim sau feroviar, cu excepția maşinilor montate pe aceste mijloace de transport; (f) nave maritime și platforme marine mobile, împreună cu echipamentele instalate la bordul acestor nave și/sau platforme; (g) maşini special proiectate și construite în scopuri militare sau de menşinere a ordinii publice; 27

32 (h) maşini special proiectate și construite în scopuri de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare; (i) ascensoare pentru puțuri de mină; (j) maşini destinate deplasării artiștilor în timpul spectacolelor; (k) produse electrice și electronice care sunt incluse în următoarele domenii, în măsura în care sunt prevăzute de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în anumite limite de tensiune (3) : aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării, echipamente audio și video, echipamente pentru tehnologia informaţiei, echipamente pentru birouri, mecanisme de joasă tensiune pentru conexiune și control, motoare electrice; (l) următoarele tipuri de echipamente electrice de înaltă tensiune: aparataje pentru conexiune şi control, transformatoare. (1) JO L 42, , p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/28/CE a Comisiei (JO L 65, , p. 27). (2) (3) JO L 124, , p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/30/CE a Comisiei (JO L 106, , p. 17). JO L77, ; p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (JO L 220, , p.1). Articolul 2 Definiții În sensul prezentei directive, " maşină" reprezintă produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f). Se aplică următoarele definiții: (a) "maşină" înseamnă: un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite de manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat sau destinat montării cu un sistem de acționare altul decât forţa umană sau animală aplicată direct un ansamblu prevăzut la prima liniuță căruia îi lipsesc componentele care să-l conecteze la locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie și de mișcare, un ansamblu prevăzut la prima și a doua liniuță pregătit pentru a fi instalat și care nu poate să funcționeze decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire sau structură, 28

33 un ansamblu de maşini prevăzute la prima, a doua și a treia liniuță sau o cvasimașină prevăzută la litera (g) care, în scopul de a obține același rezultat, sunt dispuse și comandate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar, un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor și a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct; (b) "echipament interschimbabil" înseamnă un dispozitiv care, ulterior punerii în funcțiune a unei maşini sau a unui vehicul-tractor, este asamblat chiar de către operator pe maşină sau pe vehiculul-tractor respectiv, în scopul de a modifica funcția sau de a-i asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă; (c) "componentă de securitate" înseamnă o componentă care: este destinată să asigure o funcție de securitate, este introdusă separat pe piață, a cărei defectare și/sau funcţionare necorespunzătoaree, periclitează securitatea persoanelor, și nu este necesară pentru funcționarea maşinii sau sau care poate fi înlocuită cu alte componente care permit funcţionarea normală a maşinii. Anexa V conţine o listă indicativă a componentelor de securitate, care poate fi actualizată periodic în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a); (d) "accesoriu de ridicat" înseamnă o componentă sau un echipament nefixat la maşina de ridicat, care este dispus fie între maşină și sarcină fie pe sarcină în scopul prinderii ei, sau care este destinat să facă parte integrantă a sarcinii și care este introdusă separat pe piață; elementele care servesc la realizarea unei legături și componentele acestora sunt considerate a fi accesorii de ridicat; (e) "lanțuri, cabluri și chingi" înseamnă lanțuri, cabluri și chingi proiectate și construite în scopul de a ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a accesoriilor de ridicat; (f) "dispozitiv amovibil de transmisie mecanică" înseamnă o componentă amovibilă de transmisiei de putere între o maşină autopropulsată sau între un vehicul-tractor și o altă maşină prin conectarea acestora la primul lagăr fix. Dacă acest disozitiv este introdus pe piață împreună cu un protector, ansamblul trebuie considerat ca un singur produs; (g) "cvasimaşină" înseamnă un ansamblu care constituie aproape o maşină, dar care nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acționare este o cvasimaşină. Cvasimaşina este destinată doar încorporării în sau asamblării cu alte maşini sau cu alte cvasimaşini, în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta directivă; 29

34 Secțiunea 32 Produsele acoperite de directiva Maşini Articolul 1 alineatul (1) stabilește domeniul de aplicare al directivei, adică produsele pentru care sunt aplicabile dispozițiile directivei. Fiecare dintre cele șapte categorii enumerate la articolul 1 alineatul (1), literele (a)-(g) face obiectul unei definiții prezentate la articolul 2 literele (a)-(g). În consecință, articolul 1 trebuie coroborat cu articolul 2. În următoarele observații, fiecare dintre cele șapte categorii de produse care intră sub incidența Directivei Maşini este analizată pe rând împreună cu definiția corespunzătoare. Articolul 2 Definiții În sensul prezentei directive, "maşină" reprezintă produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f). Secțiunea 33 Utilizarea termenului maşină în sens larg Prima categorie de produse la care se face referire la articolul 1 alineatul (1) litera (a) și care este definită la articolul 2 litera (a) este maşină. La articolul 1 alineatul (1) litera (a) și articolul 2 litera (a) termenul maşină este utilizat în sens strict. Definițiile categoriilor de produse formulate la articolul 2 sunt, totuşi, precedate de o frază prin care se explică faptul că termenul maşină trebuie înțeles și în sens larg, referindu-se la cele șase categorii de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1), literele (a)-(f). Trebuie deci să se înțeleagă că obligațiile referitoare la maşini stabilite în articolele directivei sunt aplicabile atât maşinilor în sens strict prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a) cât și produselor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (b)-(f): echipamente interschimbabile, componente de securitate, accesorii de ridicat, lanțuri, cabluri și chingi și dispozitive amovibile de transmisie mecanică. De exemplu, acesta este cazul obligațiilor stabilite la articolul 4 alineatul (1) referitor la supravegherea pieței, articolul 5 alineatul (1) referitor la introducerea pe piață și punerea în funcțiune, articolul 6 alineatul (1) referitor la libera circulație, articolul 7 alineatele (1) și (2) referitor la prezumția de conformitate și standardele armonizate, articolul 9 referitor la măsurile specifice pentru tratarea echipamentelor maşinilor potenţial periculoase, articolul 11 referitor la clauza de salvgardare, articolul 12 referitor la procedurile pentru evaluarea conformității maşinilor, articolul 15 referitor la instalarea și utilizarea maşinilor, articolul 16 referitor la marcajul CE, articolul 17 referitor la marcajul neconform și articolul 20 referitor la căile legale de atac. Obligațiile stabilite în aceste articole nu se aplică cvasimaşinilor prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (g). Atunci când obligațiile se aplică cvasimaşinilor, acest lucru este precizat în mod clar, de exemplu, la articolul 4 alineatul (2) referitor la supravegherea pieței, articolul 5 alineatul (2) referitor la introducerea pe piață, articolul 6 alineatul (2) referitor la libera circulație și articolul 13 referitor la procedura pentru cvasimaşini. Atunci când obligațiile se aplică atât maşinilor în sens larg cât și cvasimaşinilor, acest lucru este de asemenea precizat în mod clar, de exemplu, la articolul 4 alineatul (3) referitor la supravegherea pieței și articolul 6 alineatul (3) referitor la libera circulație. 30

35 În cerințele esențiale de securitate și sănătate din anexa I la Directiva Maşini, termenul maşină, trebuie în general înțeles în sens larg ca desemnând categoriile de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1), literele (a)-(f). În cazul în care anumite cerințele esențiale de securitate și sănătate sunt aplicabile numai uneia sau mai multor dintre aceste categorii, acest fapt este precizat în mod clar sau poate fi dedus din context. De exemplu, în partea 4 din anexa I, anumite cerințe se aplică în mod clar numai accesoriilor de ridicare. Secțiunea 34 Maşină în sens strict Categoria de produse menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a), și anume maşinile, în sens strict, este definită la articolul 2 litera (a). Definiția include cinci liniuțe. În următoarele observații, diferitele elemente ale fiecărei liniuțe din definiție sunt analizate pe rând. Articolul 2 litera (a) prima liniuță "maşină" înseamnă: un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite de manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat sau destinat montării cu un sistem de acționare altul decât forţa umană sau animală aplicată direct, Secțiunea 35 Definiția de bază Prima liniuță din definiția privind maşina include următoarele elemente: un ansamblu de părți sau componente legate între ele Produsele ale căror părți sau componente nu sunt legate între ele într-un ansamblu nu sunt considerate maşini. Acest lucru nu exclude furnizarea maşinilor cu anumite părți dezasamblate din motive de depozitare sau de transport. În aceste cazuri, maşinile trebuie proiectate și construite în așa fel încât să se prevină erorile de montaj atunci când sunt asamblate părțile separate. Acest lucru este important mai ales dacă maşinile sunt destinate unor utilizatori neprofesioniști neinstruiți. De asemenea, producătorul trebuie să furnizeze instrucțiuni de asamblare adecvate, ținând seama, după caz, de nivelul educației generale și al capacității de înțelegere care poate fi așteptată în mod rezonabil de la utilizatorii neprofesioniști a se vedea secțiunea 225: observații privind punctul 1.5.4, secțiunea 259: observații privind punctul litera (d) și secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) din anexa I. dintre care cel puțin una este în mişcare Produsele fără părți în mişcare nu sunt considerate maşini. 31

36 montat sau destinat montării cu un sistem de acționare Părțile mobile ale maşinilor sunt antrenate de un sistem de acționare care folosește una sau mai multe surse de energie precum energia termică, electrică, pneumatică, hidraulică sau mecanică. Maşinile pot avea un motor care folosește propria sursă de energie, precum energia termică sau energia furnizată de o baterie. Acestea pot fi conectate la una sau mai multe surse externe de energie precum o sursă de electricitate sau de aer comprimat. Maşinile pot folosi energie mecanică furnizată de alte maşini, de exemplu maşinile agricole remorcate care sunt acționate de la priza de putere a unui tractor, sau bancurile de încercare pentru autovehicule care sunt acționate de vehiculele care sunt supuse încercării; de asemenea, maşinile pot fi acționate și de sursele naturale de energie precum vântul sau energia hidraulică. De regulă, producătorul maşinilor complete livrează maşinile prevăzute cu un sistem de acționare. Cu toate acestea, mașinile care urmează a fi echipate cu un sistem de acționare, însă livrate fără acesta, pot fi, de asemenea, considerate maşini. Această dispoziție ține seama, de exemplu, de faptul că anumiți utilizatori de maşini preferă să aibă un stoc omogen de motoare pentru mașinile lor pentru a înlesni întreținerea. Pentru maşinile care urmează să fie livrate fără un sistem de acționare: evaluarea riscurilor de către producător trebuie să țină seama de toate riscurile asociate maşinii, inclusiv de cele referitoare la sistemul de acționare care urmează să fie montat pe maşină a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1 din anexa I; producătorul de maşini trebuie să stipuleze în instrucțiunile acesteia toate specificațiile necesare pentru sistemul de acționare cu care urmează să fie echipate, de exemplu tipul, puterea și mijloacele de conectare și să furnizeze instrucțiuni exacte de montare pentru sistemul de acționare a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) din anexa I; evaluarea conformității maşinilor trebuie să acopere specificațiile sistemului de acționare care urmează să fie instalat și instrucțiunile de montare; marcajul CE pe maşină şi Declarația CE de conformitate care însoțește maşina trebuie să cuprindă specificațiile și instrucțiunile referitoare la sistemul de acționare care urmează să fie instalat. În cazul în care condițiile de mai sus nu sunt îndeplinite, maşinile fără specificaţii complete pentru sistemul de acționare de instalat trebuie să fie considerate cvasimaşini a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). În acest caz, combinația dintre o astfel de cvasimaşină și un sistem de acționare trebuie considerată ca maşină finalizată și trebuie să facă obiectul unei evaluări a conformității specifice a se vedea secțiunea 38: observații privind cea de a patra liniuță din articolul 2 litera (a). 32 altul decât forţa umană sau animală aplicată direct Elementele în mişcare ale unei maşini care intră sub incidența Directivei Maşini trebuie să fie acționate de o sursă de energie alta decât forţa umană sau animală aplicată direct. Maşinile acționate de efortul uman sau animal aplicat direct, de exemplu: mașinile de tuns iarba acționate manual, mașinile de găurit sau cărucioarele

37 împinse manual care încetează să funcționeze imediat ce efortul manual nu mai este aplicat, nu fac obiectul Directivei Maşini. Maşinile de ridicat reprezintă singura excepție de la această regulă generală - a se vedea secțiunea 40: observații privind cea de a cincea liniuță din articolul 2 litera (a). Pe de altă parte, Directiva Maşini este aplicabilă maşinilor acționate prin aplicarea indirectă a unei forţe manuale stocate, de exemplu, în arcuri sau în acumulatori hidraulici sau pneumatici, astfel încât maşina să poată funcționa după încetarea forţei umane. care sunt reunite de o manieră solidară în vederea unui anumit scop Maşina trebuie să poată fi utilizată pentru o aplicație specifică. Astfel de aplicații tipice ale includ, de exemplu, prelucrarea, tratarea ori ambalarea materialelor sau deplasarea materialelor, obiectelor sau persoanelor. Directiva Maşini ca atare nu se aplică componentelor separate ale maşinii, ca de exemplu, etanșări, rulmenți cu bile, scripeți, cuplaje elastice, electrovalve, cilindrii hidraulici, cutii de viteză conectate cu flanșe și alte componente similare care nu au o aplicație specifică ci sunt destinate încorporării în maşină. Maşina finală care are încorporate astfel de componente trebuie să îndeplinească cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. Producătorul maşinii trebuie așadar să aleagă componente cu specificații și caracteristici adecvate. Articolul 2 litera (a) - a doua liniuță maşină înseamnă: - un ansamblu prevăzut la prima liniuță căruia îi lipsesc numai componentele care să-l conecteze la locul de utilizare sau conexiunile la surse de energie și de mișcare, Secțiunea 36 Maşini furnizate fără componente de conectare A doua liniuță din definiția maşinii admite că acele caracteristici ale componentelor necesare pentru conectarea unei maşini la locul de utilizare la surse de energie și mișcare pot depinde de locul în care maşina urmează să fie utilizată sau instalată. Prin urmare, maşinile pot fi livrate fără aceste componente. În acest caz, producătorul maşinii trebuie să stipuleze în instrucțiuni toate specificațiile necesare pentru realizarea de conexiuni sigure- a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) din anexa I. 33

38 Articolul 2 litera (a) a treia liniuță maşină înseamnă: un ansamblu prevăzut la prima și a doua liniuță pregătit să fie instalat și care nu poate funcționeze decât montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire sau structură, Secțiunea 37 Maşini care urmează să fie instalate pe un suport specific A treia liniuță din definiția maşinii se referă la maşinile destinate instalării pe un mijloc de transport sau într-o clădire sau structură. In general, mijloacele de transport sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini, însă maşinile montate pe aceste mijloace de transport intră sub incidența acesteia - a se vedea secțiunea 54: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e). Exemple de astfel de maşini includ, de exemplu, macaralele montate pe un camion, platforme elevatoare montate în spatele autovehiculelor, bene basculante, compresoare montate pe vehicule sau remorci, sisteme de compactare montate pe vehicule, betoniere montate pe vehicule, încărcătoare cu vagonete, trolii motorizate, camioane basculante și platforme elevatoare mobile montate pe vehicule. Dacă aceste maşini sunt montate pe vehicule rutiere sau pe remorci, care sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini, cerințele Directivei Maşini nu se aplică nici vehiculului şi nici remorcii în sine; cu toate acestea, cerințele Directivei Maşini se aplică atât maşinii montate cât și tuturor aspectelor interfeței dintre maşină și șasiul pe care este montată care pot afecta deplasarea și funcționarea în deplină securitate a maşinii. Prin urmare, se face distincția între maşinile montate pe mijloace de transport și maşinile mobile autopropulsate, precum maşinile de construcții autopropulsate sau mașinile agricole autopropulsate care fac obiectul Directivei Maşini în integralitatea lor. Cea de a treia liniuță din definiția maşinii implică faptul că producătorul unei maşini destinată să fie instalată pe un mijloc de transport sau instalată într-o clădire sau structură este responsabil de conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile. Acesta trebuie să aplice marcajul CE pe maşină și să elaboreze și să semneze Declarația CE de conformitate. Producătorul unei astfel de maşini trebuie să ia în considerare, în evaluarea riscurilor pe care o realizează, toate riscurile asociate maşinii inclusiv cele referitoare la instalarea maşinii pe șasiul unui vehicul sau al unei remorci sau pe o structură de susţinere a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1 din anexa I. Producătorul maşinii trebuie să stipuleze în instrucțiunile sale toate specificațiile necesare pentru structura de susţinere și trebuie să furnizeze instrucțiuni de instalare precise a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) din anexa I. Producătorii maşinilor destinate instalării pe mijloace de transport trebuie așadar să specifice vehiculele sau remorcile pe care maşinile pot fi instalate în deplină securitate, fie făcând referire la caracteristicile tehnice ale acestora, fie, după caz, făcând referire la modele specifice de vehicule. 34

39 Dacă un produs destinat instalării pe un mijloc de transport nu este furnizat gata de instalare, de exemplu, dacă elemente importante precum cadrul de susţinere sau stabilizatorii lipsesc, acesta ar trebui considerat mai curând drept cvasimaşină a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). În acest caz, persoana care montează cvasimaşina și celelalte elemente pe mijloacele de transport trebuie să fie considerată drept producătorul maşinii finale. Producătorii maşinilor destinate instalării într-o clădire sau structură, de exemplu poduri rulante, anumite elevatoare sau scări rulante, trebuie să specifice caracteristicile structurii necesare pentru a susţine maşina, în special caracteristicile pentru a suporta încărcătura (sarcina). Totuşi, producătorul maşinii nu este responsabil de construcția clădirii sau a structurii în sine a se vedea secțiunea 262: observații privind punctul litera (i) și secțiunea 361: observații privind litera (a) din anexa I. Persoana care instalează o astfel de maşină pe un mijloc de transport sau într-o clădire sau structură este responsabil să respecte instrucțiunile de instalare ale producătorului maşinii. Evaluarea conformității maşinii destinate instalării pe un mijloc de transport sau într-o clădire sau structură acoperă maşina însăşi, specificațiile pentru structura de susţinere și instrucțiunile de instalare. Încercările și verificările necesare trebuie efectuate pe maşina instalată pe suportul său în scopul verificării conformității cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Marcajul CE aplicat pe maşină și declarația CE de conformitate care trebuie să însoțească maşina acoperă conformitatea maşinii în sine precum și specificațiile și instrucțiunile referitoare la instalarea acesteia. În cazul maşinilor destinate operațiunilor de ridicare, producătorul este responsabil de verificarea aptitudinii la utilizare a maşinii gata să fie pusă în funcțiune a se vedea secțiunile : observații privind punctul și secțiunea 361: observații privind punctul litera (e) din anexa I. Anumite categorii de maşinicare urmează să fie instalate în clădiri intră și sub incidența Directivei 89/106/CE privind produsele pentru construcții, de exemplu, porțile, ușile, ferestrele, obloanele și jaluzelele mecanizate a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3. Articolul 2 litera (a) a patra liniuță maşină înseamnă: - un ansamblu de maşini prevăzute la prima, a doua și a treia liniuță sau ocvasimașină prevăzută la litera (g) care, în scopul de a ajunge la același rezultat, sunt dispuse și comandate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar, Secțiunea 38 Ansambluri de maşini Cea de a patra liniuță tratează ansamblurile de maşini care constau din două sau mai multe maşini sau din cvasimaşini asamblate împreună pentru o aplicație specifică. 35

40 Ansamblurile de maşini pot fi constituite din două sau mai multe unități, de exemplu, o mașină de ambalare și o mașină de etichetare, sau din mai multe unități asamblate împreună, de exemplu, într-o linie de producție. Definiția ansamblului de maşini arată că ansamblurile sunt dispuse și comandate astfel încât să funcționeze ca un tot unitar pentru a obține un rezultat comun. Pentru ca un grup de unități de maşini sau de cvasimaşini să fie considerat un ansamblu de maşini, trebuie să fie îndeplinite toate criteriile următoare: 36 unitățile constituente sunt asamblate împreună pentru a îndeplini o funcție comună, de exemplu, producerea unui anumit produs; unitățile constituente sunt legate din punct de vedere funcțional în așa fel încât operarea fiecărei unități afectează în mod direct operarea altor unități sau a ansamblului ca tot unitar astfel încât este necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor pentru întregul ansamblu; unitățile constituente au un sistem comun de comandă a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul și secțiunea 203: observații privind punctul din anexa I. Un grup de mașini care sunt conectate între ele dar în care fiecare mașină funcționează independent de celelalte nu este considerat un ansamblu de maşini în sensul de mai sus. Definiția ansamblurilor de maşini nu cuprinde neapărat o uzină industrială completă alcătuită dintr-un număr considerabil de mașini, ansambluri de maşini și alte echipamente care provin de la diferiți producători. Cu toate acestea, în sensul aplicării Directivei Maşini, astfel de instalații complexe pot fi, de regulă, împărțite în secțiuni care pot fi considerate ansambluri de maşini, de exemplu, un echipament de descărcare și recepție a materiilor prime, un echipament de prelucrare un echipament de ambalare și încărcare. În acest caz, instrucțiunile de instalare trebuie să ia în considerare toate riscurile rezultate din interfața cu celelalte părţi ale instalației a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) din anexa I. Trebuie, de asemenea, remarcat că introducerea pe piață a unui echipament care nu este cuprins în domeniul de aplicare al directivei Maşini, montat într-o instalație industrială poate face obiectul altor directive UE care reglementeză piața internă. Persoana care alcătuiește un ansamblu de maşini este considerată drept producătorul ansamblului de maşini și este responsabil să asigure ca respectivul ansamblu, ca întreg, îndeplinește cerințele de securitate și sănătate din Directiva Maşini a se vedea secțiunea 79: observații privind articolul 2 litera (i). În anumite cazuri, producătorul ansamblului de maşini este și producătorul unităților constituente. Cu toate acestea, foarte frecvent, unitățile constituente sunt introduse pe piață de către alți producători, fie ca maşini finale care pot să funcționeze și independent în conformitate cu prima, a doua și a treia liniuță de la articolul 2 litera (a), fie ca cvasimaşini în conformitate cu articolul 2 litera (g). Dacă unitățile respective sunt introduse pe piață ca maşini complete care ar pot să funcționeze și independent, acestea trebuie să poarte marcajul CE și să fie însoțite de o declarație CE de conformitate a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Dacă acestea sunt introduse pe piață drept cvasimaşini,

41 acestea nu trebuie să poarte marcajul CE, însă trebuie să fie însoțite de o declarație de încorporare și de instrucțiuni de asamblare a se vedea secțiunea 104: observații privind articolul 5 alineatul (2) și secțiunea 131, observații privind articolul 13. Ansamblurile de maşini fac obiectul Directivei Maşini deoarece securitatea acestora nu depinde numai de proiectarea și construcția sigură a unităților constituente, ci și de compatibilitatea unităților și a interfețelor dintre acestea. Prin urmare, evaluarea riscurilor pe care producătorul unui ansamblu de maşini trebuie să o efectueze va acoperi deci atât compatibilitatea unităților constituente pentru securitatea întregului ansamblu cât și pericolele care rezultă din interfețele dintre unitățile constituente. De asemenea, trebuie să acopere toate pericolele rezultate din constituirea ansamblului, care nu sunt acoperite de declarația CE de conformitate (pentru maşini) sau în declarația de încorporare și în instrucțiunile de asamblare (pentru cvasimaşini) furnizate de producătorii unităților constituente. Producătorul ansamblului de maşini trebuie: să efectueze procedura de evaluare a conformității adecvată pentru ansamblul de maşini a se vedea secțiunile : observații privind articolul 12; să aplice un marcaj specific (de exemplu, o plăcuță specifică) pe ansamblul de maşini, care să conțină informațiile prevăzute la punctul și, după caz, punctele 3.6.2, și 6.5 din anexa I, inclusiv marcajul CE; să întocmească și să semneze declarația CE de conformitate pentru ansamblul de maşini - a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 litera (1). Declarația CE de conformitate pentru maşini complete și declarația de încorporare și instrucțiunile de asamblare pentru cvasimaşini încorporate într-un ansamblu de maşini trebuie să fie incluse în dosarul tehnic pentru asamblul de maşini a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Dosarul tehnic pentru asamblul de maşini trebuie să conţină, de asemenea, documentaţia referitoare la toate modificările aduse unităților constituente în momentul încorporării în ansamblu. Secțiunea 39 Ansambluri compuse din maşini noi și utilizate Directiva Maşini se aplică maşinilor atunci când acestea sunt introduse pe piață și puse în funcțiune pentru prima data în UE. Acestea sunt, în general, maşini noi a se vedea secțiunea 72: observații privind articolul 2 litera (h). În consecință, ansamblurile de maşini prevăzute la cea de a patra liniuță de la articolul 2, litera (a), sunt, de obicei, ansambluri noi de maşini noi. În ceea ce privește maşinile aflate în utilizare (utilizate la locul de muncă), angajatorul trebuie să asigure ca securitatea și conformitatea maşinilor să fie menținute pe parcursul duratei de viaţă în exploatare în conformitate cu reglementările naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. În anumite cazuri, una sau mai multe unități constituente ale ansamblurilor existente de maşini pot fi înlocuite de unități noi sau noi unități pot fi adăugate la un ansamblu de maşini existent. Întrebarea este dacă un ansamblu de maşini care cuprinde unități noi și existente intră, în ansamblul său, sub incidența Directivei Maşini. Nu se poate să se precizeze criterii exacte pentru a răspunde la această întrebare pentru fiecare caz în parte. Prin urmare, în cazul în care există dubii, se recomandă ca persoana 37

42 care realizează un astfel de ansamblu de maşini să consulte autoritățile naționale competente. Cu toate acestea, poate fi oferită următoarea orientare generală: 1. Dacă înlocuirea sau adăugarea unei unități constituente într-un ansamblu existent de maşini nu afectează semnificativ funcționarea sau securitatea restului ansamblului, noua unitate poate fi considerată ca maşină ce intră sub incidența Directivei Maşini și, în acest caz, nu este necesară nici o măsură în conformitate cu Directiva Maşini pentru părțile ansamblului care nu sunt afectate de modificare. Angajatorul rămâne responsabil de securitatea întregului ansamblu, în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE - a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Dacă noua unitate este o maşină finală care ar putea funcționa și independent, care poartă marcajul CE și este însoțită de o declarație CE de conformitate, atunci încorporarea noii unități în ansamblul existent trebuie să fie considerată ca instalare a maşinii și nu presupune o nouă evaluare a conformității, aplicarea unui nou marcaj CE sau o nouă declarație CE de conformitate Dacă unitatea nouă este alcătuită dintr-o cvasimaşină însoțită de o declarație de încorporare și de instrucțiuni de asamblare, persoana care încorporează cvasimaşina în ansamblu trebuie să fie considerată drept producătorul noii unități. Prin urmare, acesta trebuie să evalueze toate riscurile ce decurg din interfața dintre cvasimaşină, celelalte echipamente și ansamblul de maşini, să îndeplinească toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile care nu au fost aplicate de către producătorul cvasimaşinii, să aplice instrucțiunile de asamblare, să elaboreze declarația CE de conformitate și să aplice marcajul CE pe noua unitate astfel asamblată. 2. Dacă înlocuirea sau adăugarea de unități constituente noi într-un ansamblu existent de maşini are un impact considerabil asupra funcționării sau securităţii întregului ansamblu sau implică modificări substanțiale ale ansamblului, se poate considera că modificarea conduce la constituirea unui nou ansamblu de maşini la care Directiva Maşini trebuie aplicată. În acest caz, întregul ansamblu, inclusiv toate unitățile constituente, trebuie să respecte dispozițiile Directivei Maşini. Acest lucru poate fi necesar și în cazul în care noul ansamblu de maşini este alcătuit din unități noi sau second-hand. Articolul 2 litera (a) a cincea liniuță echipament tehnic înseamnă: un ansamblu de părți sau componente legate între ele dintre care cel puțin una este în mişcare, care sunt reunite în scopul ridicării sarcinilor și a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct; 38

43 Secțiunea 40 Maşini acționate prin forţa umană pentru ridicarea sarcinilor Cea de a cincea liniuță din definiția maşinii stabilește o excepție de la regula generală conform căreia maşinile acționate manual sunt excluse din Directiva Maşini. Maşinile acționate manual destinate ridicării de sarcini mărfuri, persoane sau ambele intră sub incidența Directivei Maşini a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul litera (a) din anexa I. Exemple de astfel de maşini includ trolii și macarale acționate manual, cricuri, mese elevatoare, motostivuitoare pentru paleți și platforme elevatoare de lucru mobile. Aparatele care nu ridică o sarcină ci doar o mențin la o anumită înălțime nu fac obiectul prezentei definiții. Articolul 2 (b) "echipament interschimbabil" înseamnă un dispozitiv care, ulterior punerii în funcțiune a unei maşini sau a unui vehicul-tractor, este asamblat chiar de către operator pe maşină sau pe vehiculul-tractor respectiv, în scopul de a modifica funcția sau de a-i asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă; Secțiunea 41 Echipamente interschimbabile Echipamentele interschimbabile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (b) sunt definite la articolul 2 litera (b). Trebuie menționat că termenul maşină folosit în sens larg desemnează și echipamentele interschimbabile a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. În următoarele observații, diferitele elemente ale definiției echipamentelor interschimbabile sunt examinate pe rând. ulterior punerii în funcțiune a unei maşini sau a nuui vehicul -tractor Echipamentele interschimbabile sunt echipamente proiectate și construite pentru a fi asamblate pe maşini după punerea în funcțiune a maşinii de bază. Echipamentele care sunt asamblate pe maşini de către producător atunci când maşinile sunt introduse pe piață și care nu sunt destinate a fi modificate de către utilizator, nu sunt considerate echipamente interschimbabile ci sunt considerate ca părţi ale maşinii. Unul sau mai multe elemente ale echipamentelor interschimbabile pot fi furnizate de către producătorul maşinii împreună cu maşina de bază sau de către un alt producător. În ambele cazuri, fiecare element al echipamentului interschimbabil va fi considerat un produs distinct și trebuie să fie însoțit de o declarație CE de conformitate distinct, să poarte marcajul CE și să fie furnizat cu propriile instrucțiuni. este asamblat chiar de către operator pe maşină sau pe vehiculul-tractor respectiv Faptul că echipamentul interschimbabil este destinat asamblării cu maşina presupune că respectiva combinație a maşinii de bază cu echipamentul interschimbabil funcționează ca un tot unitar. Echipamentul care este folosit cu maşina, dar nu este asamblat cu aceasta, nu trebuie considerat echipament interschimbabil. 39

44 în scopul de a modifica funcția sau de a-i asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă Echipamentele interschimbabile nu trebuie confundate cu piesele de schimb care nu modifică funcția maşinii sau nu atribuie o nouă funcție acesteia ci, pur și simplu, sunt destinate înlocuirii pieselor uzate sau deteriorate. Echipamentele interschimbabile se disting de unelte precum lame, burghie, cupe simple pentru lucrări de terasamente etc., care nu modifică sau nu atribuie o nouă funcție a maşinii de bază. Uneltele ca atare nu intră sub incidența Directivei Maşini (chiar dacă producătorul maşinilor trebuie să specifice caracteristicile esențiale ale uneltelor care pot fi montate pe maşină a se vedea secțiunea 268: observații privind punctul litera (n) din anexa I. Exemple de echipamente interschimbabile sunt echipamente asamblate cu tractoare agricole sau forestiere pentru funcții precum arat, recoltat, ridicat sau încărcat și mașinile asamblate cu echipamente pentru lucrări de terasamente, pentru funcții precum forare sau demolare. Platformele de lucru destinate asamblării cu maşini de ridicat în vederea modificării funcției acestora în scopul ridicării de persoane sunt echipamente interschimbabile a se vedea secțiunea 388: observații privind anexa IV, punctul 17. Alte exemple de echipamente interschimbabile sunt suporturile destinate asamblării cu mașinile portabile ţinute în mână pentru a le transforma în mașini fixe și dispozitive de încărcare mecanizată interschimbabile pentru maşinile de prelucrare a lemnului. Echipamentele interschimbabile pot fi introduse pe piață de către producătorul maşinilor de bază sau de către un alt producător. În ambele cazuri, producătorul echipamentelor interschimbabile trebuie să specifice în instrucțiunile sale maşinile cu care acestea pot fi asamblate și utilizate, fie făcând referire la caracteristicile tehnice ale maşinilor, fie, după caz, făcând referire la modelele specifice de maşini. De asemenea, producătorul trebuie să furnizeze și instrucțiunile necesare pentru asamblarea și utilizarea în deplină securitate a echipamentelor interschimbabile a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) din anexa I. Producătorul echipamentelor interschimbabile trebuie să garanteze că o combinație între echipamentele interschimbabile și maşinile la care sunt destinate să se monteze îndeplinesc toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile din anexa I și trebuie să efectueze procedura de evaluare a conformității adecvată. Trebuie remarcat că asamblarea unui echipament interschimbabil cu o maşină de bază poate avea drept efect crearea unei combinații care aparține uneia dintre categoriile de maşini prevăzute în anexa IV. Acesta poate fi, de exemplu, cazul unui suport asamblat la o mașină portabilă ţinută în mână pentru prelucrarea lemnului cu scopul de a o transforma într-o masină fixă precum un ferăstrău circular cu banc sau o mașină de profilat cu ax vertical; sau cazul unei platforme asamblate cu o maşină de ridicat pentru a-i modifica funcția în scopul ridicării de persoane 9. În aceste cazuri, 9 A se vedea documentul de orientare Echipamentele interschimbabile pentru ridicarea persoanelor și echipamentele folosite cu echipamentele tehnice destinate ridicării bunurilor în scopul ridicării persoanelor: ersons_-_lifting_goods_dec_2009_en.pdf 40

45 producătorul echipamentelor interschimbabile trebuie să efectueze o evaluare a riscurilor pentru combinația dinte echipamentul interschimbabil și maşina de bază și să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformității prevăzută pentru maşinile din anexa IV a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12. Evaluarea conformității trebuie să garanteze ca asamblarea echipamentului interschimbabil cu a tipul sau tipurile de maşini de bază la care este prevăzut să fie montat îndeplinește toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile din anexa I. Informațiile obligatorii referitoare la evaluarea conformității combinației de echipamentului interschimbabil şi maşina de bază trebuie să fie menționate în declarația CE de conformitate pentru echipamentul interschimbabil. Instrucțiunile pentru echipamentul interschimbabil trebuie, de asemenea, să specifice tipul sau tipurile de maşini de bază cu care echipamentul urmează să fie asamblat și să includă instrucțiunile de asamblare necesare a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i). Articolul 2 (c) "componentă de securitate" înseamnă o componentă care: este destinată să asigure o funcție de securitate, este introdusă separat pe piață, a cărei defectare și/sau funcţionare necorespunzătoare, periclitează securiatea persoanelor și nu este necesară pentru funcționarea maşinii sau care poate fi înlocuită cu alte componentecare permit funcţionarea normală a maşinii. Anexa V conţine o listă indicativă a componenteleor de securitate, care poate fi actualizată periodic în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a); Secțiunea 42 Componente de securitate Componentele de securitate prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sunt definite la articolul 2 litera (c). Trebuie remarcat că termenul maşină utilizat în sens larg desemnează și componentele de securitate a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat din articolul 2. Multe componente ale maşinilor sunt critice pentru securitatea și sănătatea persoanelor. Cu toate acestea, componentele pur operaționale nu sunt considerate componente de securitate. Componentele de securitate sunt componente create de producător pentru a asigura o funcţie de securitate maşinii care va fi echipată cu acestea. Componentele introduse separat pe piață, care sunt create de către producător pentru a îndeplini funcții atât de securitate cât și operaționale sau care sunt create de către producător pentru a îndeplini fie o funcție de securitate fie una operațională trebuie considerate drept componente de securitate. Excluderea mecanismelor de joasă tensiune pentru conexiune şi control stabilită la cea de a cincea liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k) nu se aplică 41

46 componentelor de securitate electrice a se vedea secțiunea 68: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (k). Ultima frază a definiției se referă la lista de componente de securitate prezentată în anexa V. Anexa V enumeră categoriile de componente de securitate cu care sunt echipate frecvent maşinile. Examinarea listei ajută la înțelegerea definiției privind componenta de securitate. Cu toate acestea, lista este indicativă și nu limitativă. Cu alte cuvinte, orice componentă care respectă definiția stabilită la articolul 2 litera (c) trebuie considerată drept o componentă de securitate care intră sub incidența Directivei Maşini, chiar dacă nu este cuprinsă în lista din în anexa V. Dacă, în viitor, vor fi identificate componente de securitate care nu sunt cuprinse în lista oferită în anexa V, de exemplu, componente de securitate inovatoare, Comisia poate adopta o decizie pentru actualizarea listei după consultarea comitetului maşini conform procedurii de reglementare cu control a se vedea secțiunea 116: observații privind articolul 8 alineatul (1) litera (a) și secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3). Cea de a doua liniuță din definiția stabilită la articolul 2 litera (c) implică faptul că numai componentele de securitate introduse separat pe piață intră, ca atare, sub incidența Directivei Maşini. Componentele de securitate, fabricate de un producător de maşini, în vederea încorporării în propria maşină nu intră, ca atare, sub incidența directivei, deși acestea trebuie să permită maşinii să îndeplinească cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile. Trebuie remarcat faptul că în cazul în care un astfel de producător furnizează componente de securitate ca piese de schimb pentru înlocuirea componentelor de securitate originale de pe maşinile pe care le-a introdus pe piață, acestea nu intră sub incidența Directivei Maşini a se vedea secțiunea 48: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (a). În ceea ce privește procedura de evaluare a conformității aplicabilă componentelor de securitate, trebuie remarcat faptul că anumite componente de securitate sunt enumerate în anexa IV a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 și secțiunea 388: observații privind punctele din anexa IV. Articolul 2 (d) "accesoriu de ridicat" înseamnă o componentă sau un echipament nefixat la maşina de ridicat, care este dispus între maşină și sarcină sau pe sarcină în scopul prinderii ei, sau care este destinată să facă parte integrantă a sarcinii și care este introdusă separat pe piață; elementele care servesc la realizarea unei legături și componentele lor sunt considerate a fi accesorii de ridicat; Secțiunea Accesorii de ridicat (dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii) Accesoriile de ridicat menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (d) sunt definite la articolul 2 litera (d). Trebuie remarcat că termenul maşină utilizat în sens larg desemnează și accesoriile de ridicat (cunoscute ca dispozitive de prindere pentru ridicarea sarcinii) a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2.

47 De regulă, maşinile de ridicat au un dispozitiv pentru susţinerea sarcinii, de exemplu un cârlig. Aceste dispozitive pentru susţinerea sarcinii încorporate în maşina de ridicat nu trebuie să fie considerate drept accesorii de ridicat. Cu toate acestea, având în vedere diferitele forme, dimensiuni și tipuri ale sarcinii, echipamentul este adesea amplasat între dispozitivul de prindere al maşinii de ridicat și sarcină, sau chiar pe sarcina însăşi, pentru a menține fixarea sarcinii în timpul operațiunii de ridicare. Un astfel de echipament este denumit accesoriu de ridicat. Produsele care sunt introduse separat pe piață în vederea conectării la sarcini pentru un astfel de scop sunt de asemenea considerate a fi accesorii de ridicat. Echipamentele amplasate între dispozitivul de ridicare al maşinii de ridicat și sarcină sunt considerate drept accesorii de ridicat chiar dacă acestea sunt furnizate împreună cu maşina de ridicat sau cu sarcina. Ultima parte a definiției accesoriilor de ridicare stipulează: elementele care servesc la realizarea unei legături și componentele lor sunt considerate a fi accesorii de ridicat Aceasta implică faptul că echipamentul destinat utilizării ca element independent pentru realizarea unei legături sau în diverse combinații care pot fi alcătuite de un utilizator, de exemplu, confecţionarea unei legături cu multe ramuri, este considerat accesoriu de ridicat. În schimb, componentele care sunt destinate încorporării în legături și care nu sunt create pentru a fi utilizate independent nu sunt considerate a fi accesorii de ridicat a se vedea secțiunea 358: observații privind punctul din anexa I. Comitetul Maşini a întocmit o listă cu diferite categorii de maşini utilizate pentru operațiunile de ridicare, precizând ce categorii sunt considerate drept accesorii de ridicat. Lista nu este exhaustivă ci are doar scopul de a facilita interpretarea și aplicarea uniformă a Directivei Maşini în ceea ce privește accesoriile de ridicat 10. Accesoriile de ridicat fac obiectul anumitor cerințe esențiale de securitate şi sănătate specifice din partea 4 din anexa I a se vedea secțiunile : observații privind punctele , și , secțiunea 358: observații privind punctul și secțiunea 360: observații privind punctul din anexa I. Articolul 2 (e) "lanțuri, cabluri și chingi" înseamnă lanțuri, cabluri și chingi proiectate și construite în scopul de a ridica, fiind parte a maşinilor de ridicat sau a accesoriilor de ridicat; Secțiunea 44 Lanțuri, cabluri și chingi Lanțurile, cablurile și chingile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (e) sunt definite la articolul 2 litera (e). 10 A se vedea documentul de orientare: Clasificarea echipamentelor folosite pentru ridicarea de încărcături cu echipamente tehnice de ridicare: machinery_dec_2009_en.pdf 43

48 Produsele desemnate prin termenii lanțuri, cabluri și chingi sunt lanțuri, cabluri și chingi proiectate și construite pentru a fi încorporate în maşinile de ridicat sau accesoriile de ridicat în scopul ridicării a se vedea secțiunea 328: observații privind punctul litera (a) din anexa I. Lanțurile, cablurile sau chingile proiectate pentru alte scopuri decât cel de ridicare nu intră sub incidența Directivei Maşini ca atare. Cu toate acestea, lanțurile, cablurile sau chingile care sunt proiectate, construite și specificate de către producător pentru scopuri duble sau multiple inclusiv în scopul de a ridica intră sub incidența directivei. Întrucât lanțurile, cablurile și chingile pentru ridicare sunt printre produsele desemnate de termenul maşină folosit în sens larg a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2 producătorii de lanțuri, cabluri și chingi pentru ridicare trebuie să îndeplinească toate obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Trebuie subliniat că produsele desemnate de termenii lanțuri, cabluri și chingi sunt produsele introduse pe piață de către producătorul de lanțuri, cabluri sau chingi sub formă en gros de tamburi, role, bobine, colaci sau pachete (mănunchiuri) de lanțuri, cabluri sau chingi. Acestea pot fi livrate de producătorul de lanțuri, cabluri sau chingi la distribuitori, producători de maşini de ridicat sau de accesorii de ridicat sau la utilizatori. Obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) se aplică atunci când lanțurile, cablurile sau chingile sunt introduse pe piață pentru prima dată. Distribuitorul sau utilizatorul nu devine producător în sensul directivei prin tăierea la diverse lungimi în vederea încorporării în maşinile sau în accesoriile de ridicat. Prin urmare, obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1) nu se aplică, din nou, fiecărei lungimi de lanț, cablu sau chingă tăiată din produsele deja introduse pe piață de către producătorul lor. Aceste lungimi trebuie să fie considerate drept componente ale maşinilor de ridicat sau ale accesoriilor de ridicat în care se încorporează acestea. Cu toate acestea, distribuitorii de lanțuri, cabluri și chingi trebuie să se asigure că declarația CE de conformitate, trimiterea la certificatul care precizează caracteristicile lanțului, cablului sau chingii și instrucțiunile producătorului aferente acestora să fie furnizate producătorilor de maşini de ridicat sau de accesorii de ridicat sau utilizatorilor împreună cu lungimile tăiate de lanț, cablu sau chingi a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i) și secțiunea 357: observații privind punctul din anexa I. Articolul 2 (f) "dispozitiv amovibil de transmisie mecanică" înseamnă o componentă amovibilă destinată transmisiei de putere între o maşină autopropulsată sau între un vehicultractor și o altă maşină prin conectarea acestora la primul lagăr fix. Atunci când acesta este introdus pe piață împreună cu un protector, ansamblul trebuie considerat ca un singur produs; 44

49 Secțiunea 45 Dispozitive amovibile de transmisie mecanică (arbori de transmisie cu articulaţie cardanică) Dispozitivele amovibile de transmisie mecanică menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (f) sunt definite la articolul 2 litera (f). Trebuie subliniat că termenul maşină utilizat în sens larg cuprinde și dispozitivele amovibile de transmisie mecanică (denumite şi arbori de transmisie cu articulaţie cardanică) a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. Dispozitivele amovibile de transmisie mecanică sunt supuse cerințelor esențiale de securitate şi sănătate specifice prevăzute în partea 3 din anexa I a se vedea secțiunea 319: observații privind punctul din anexa I. Trebuie subliniat că protectorii pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică sunt cuprinse la punctul 1 în lista indicativă a componentelor de securitate prevăzută în anexa V. Atunci când sunt introduşi separat pe piață, astfel de protectori intră așadar sub incidența Directivei Maşini drept componente de securitate. Cu toate acestea, conform celei de a doua fraze din definiția de mai sus, atunci când un dispozitiv amovibil de transmisie mecanică este introdus pe piață împreună cu protectorul său, ansamblul lor intră sub incidența Directivei Maşini ca un singur produs. În ceea ce privește procedura de evaluare a conformității, trebuie, de asemenea, subliniat că dispozitivele amovibile de transmisie mecanică care includ protectorii figurează în anexa IV, punctul 14 iar protectorii pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică figurează în anexa IV, punctul 15. Articolul 2 (g) "cvasimaşină" înseamnă un ansamblu care constituie aproape o maşină, dar care nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Un sistem de acționare o cvasimaşină. Cvasimaşina este destinată doar încorporării în sau asamblării cu alte maşini sau cu alte cvasimaşini, în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta directivă; Secțiunea 46 Cvasimaşini Cvasimaşinile prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (g) sunt definite la articolul 2 litera (g). Trebuie subliniat că cvasimaşinile nu se numără printre produsele la care face referire termenul maşină utilizat în sens larg a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. O cvasimaşină care intră sub incidența directivei Maşini este un produs destinat să alcătuiască, ulterior încorporării sau asamblării sale, o maşină care se încadrează în domeniul de aplicare al directivei Maşini. Un ansamblu care constituie aproape o maşină înseamnă că o cvasimaşină este un produs similar unei maşini în sensul strict prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a), adică un ansamblu compus din părți sau componente legate între ele din care cel puțin una este în mişcare, dar căreia îi lipsesc anumite elemente necesare pentru a realiza o aplicație specifică. O cvasimaşină trebuie deci să fie supusă unui proces 45

50 suplimentar de construcție pentru a deveni o maşină finalizată care să poată executa propria aplicație specifică. Nu constituie proces suplimentar de construcție, montarea unui sistem de acționare pe maşină, întrucât sistemul de acţionare cu care trebuie să fie echipată, chiar dacă nu a fost furnizat odată cu maşina, a fost deja luat în considerare în evaluarea conformității maşinii de către producător a se vedea secțiunea 35: observații privind prima liniuță de la articolul 2 litera (a) sau conectarea la locul de utilizare sau cu surse de energie sau de mişcare a se vedea secțiunea 36: observații privind cea de a doua liniuță de la articolul 2 litera (a). De asemenea, trebuie să se facă distincție între cvasimaşini și maşini gata să fie instalate pe un mijloc de transport ori într-o clădire sau structură a se vedea secțiunea 37: observații privind a treia liniuță de la articolul 2 litera (a). Maşina care poate executa singură aplicația pentru care a fost concepută dar căreia îi lipsesc mijloacele de protecție necesare sau componentele de securitate nu este considerată drept cvasimaşină. Întrucât cvasimaşina constituie aproape o maşină trebuie să se facă distincția dintre acestea și componentele de maşină care nu intră, ca atare, sub incidența Directivei Maşini a se vedea secțiunea 35: observații privind prima liniuță de la articolul 2 litera (a). De regulă, componentele de maşină pot fi integrate într-o gamă largă de categorii de maşini cu diferite aplicații. Cea de a doua frază a definiției cvasimaşinii afirmă: Un sistem de acționare este cvasimaşină. Această dispoziție se aplică și sistemelor de acționare gata de a fi montate pe maşini dar nu și componentelor individuale ale acestor sisteme. De exemplu, un motor cu ardere internă sau un motor electric de înaltă tensiune introdus pe piață gata de a fi instalat pe o maşină care intră sub incidența Directivei Maşini trebuie considerată drept o maşină. Trebuie subliniat că majoritatea motoarelor electrice de joasă tensiune sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini și intră sub incidența Directivei Joasă Tensiune 2006/95/CE a se vedea secțiunea 69: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (k). Introducerea pe piață a cvasimaşinilor face obiectul unei proceduri specifice a se vedea secțiunea 104: observații privind articolul 5 alineatul (2), secțiunea 131: observații privind articolul 13, secțiunea 384 și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B și observații privind anexele VI și VII. Secțiunea 47 Produsele excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini Domeniul de aplicare al Directivei Maşini stabilit la articolul 1 alineatul (1) este limitat în două moduri: Anumite produse care corespund definițiilor prezentate la articolul 2 literele (a)- (g) sunt excluse în mod explicit din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. 46

51 Lista de produse excluse în mod explicit este prevăzută la articolul 1 alineatul (2), literele (a)-(l). Potrivit articolului 3 Directive speciale, Directiva Maşini nu se aplică produselor enumerate la articolul 1 alineatul (1) pentru riscurile acoperite în mod mai precis de alte directive ale UE. Când aceste directive specifice acoperă toate riscurile asociate produselor în cauză, atunci aceste produse sunt excluse în totalitate din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Atunci când directivele specifice acoperă doar anumite riscuri asociate cu produsele în cauză, atunci aceste produse rămân în domeniul de aplicare al Directivei Maşini pentru celelalte riscuri a se vedea secțiunile 89-91: observații privind articolul 3. Articolul 1 alineatul (2) (a) componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru înlocuirea componentelor identice și furnizate de producătorul maşinilor originale; Secțiunea 48 Componente de securitate destinate utilizării ca piese de schimb pentru înlocuirea componentelor identice și furnizate de producătorul maşinii originale Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (a) se referă numai la componentele identice celor fabricate de producătorul de maşini pentru echiparea propriilor maşini. Aceste componente nu intră, ca atare, sub incidența Directivei Maşini deoarece nu sunt introduse pe piață separat a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Atunci când un astfel de producător de maşini furnizează componente identice drept piese de schimb pentru înlocuirea componentelor originale, aceste piese de schimb nu intră sub incidența Directivei Maşini. Această excepţie se aplică și în cazurile în care componentele identice nu mai sunt disponibile, iar producătorul de maşini furnizează piese de schimb cu aceleași funcții şi performanţe de securitate ca componentele cu care a fost iniţial echipată maşina. Articolul 1 alineatul (2) (b) echipamente specifice destinate utilizării în târguri și/sau parcuri de distracții; Secțiunea 49 Echipamente destinate utilizării în târguri și/sau parcuri de distracție Echipamentele special proiectate și construite pentru utilizarea în târguri sau parcuri de distracție sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini prin articolul 1 alineatul (2) litera (b). Proiectarea și construcția unor astfel de echipamente nu face obiectul niciunei reglementări a UE și, prin urmare, poate face obiectul 47

52 reglementărilor naționale. Trebuie subliniat că există două standarde europene pentru astfel de echipamente 11. Utilizarea unor astfel de echipamente de către lucrători (de exemplu, pe duarta operaţiunilor de montare, demontare sau de întreținere) intră sub incidența dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE privind utilizarea de către lucrători a echipamentelor de muncă la locul de muncă a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Articolul 1 alineatul (2) (c) maşini special proiectate sau puse în funcțiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive; Secțiunea 50 Maşini create în scopuri nucleare Excluderea stabilită la articolul 1 alineatul (2) litera (c) se referă la maşinile concepute special pentru utilizare în industria energiei nucleare sau pentru producerea ori prelucrarea materialelor radioactive, a căror defectare poate genera o emisie radioactivă. Maşinile utilizate în industria energiei nucleare care nu generează un risc de emisie radioactivă nu sunt excluse din domeniul Directivei Maşini. De asemenea, trebuie făcută o distincție între maşinile vizate de excluderea de la articolul 1 alineatul (2) litera (c) și maşinile care conțin surse radioactive, de exemplu, în scopul măsurării, efectuării de încercări nedistructive sau prevenirii acumulării de sarcini electrostatice, dar care nu sunt create sau utilizate în scopuri nucleare și care, în consecință, nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini a se vedea secțiunea 232: observații privind punctul din anexa I. Trebuie subliniat că utilizarea de surse radioactive poate face obiectul unei autorizări şi unui control în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 96/29/Euratom și a Directivei 2003/122/Euratom 12. Articolul 1 alineatul (2) (d) arme, inclusiv arme de foc; 11 EN 13814: Echipamente și structuri pentru târguri și parcurile de distracții Siguranță; EN 13782: 2005 Structuri temporare - Corturi Siguranță. 12 Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante - JO L 159, p. 1. Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și a surselor orfane JO L 346, , p

53 Secțiunea 51 Arme, inclusiv arme de foc Aşa cum s-a explicat la considerentul 6, excluderea armelor, inclusiv a armelor de foc, prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (d), trebuie înțeleasă în lumina domeniului de aplicare al legislației comunitare privind controlul achiziției și posesiei de arme stabilit în anexa I la Directiva 91/477/CEE a Consiliului 13. Secțiunea III litera (b) din această anexă exclude dispozitivele concepute în scop industrial sau tehnic cu condiția ca acestea să poată fi utilizate numai în scopul declarat. În consecință, excluderea armelor, inclusiv a armelor de foc, din domeniul Directivei Maşini nu se aplică și maşinilor prevăzute cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și altor maşini de impact acționate de încărcături explozive concepute în scop industrial sau tehnic a se vedea secțiunea 9: observații privind considerentul 6. Secțiunea 52 Mijloace de transport Excluderile referitoare la diverse mijloace de transport sunt prevăzute la cele cinci liniuțe de la articolul 1 alineatul (2) litera (e). În următoarele observații, aceste liniuțe sunt examinate pe rând. Articolul 1 alineatul (2) litera (e) prima liniuță următoarele mijloace de transport: tractoare agricole sau forestiere pentru riscurile prevăzute de Directiva 2003/37/CE, cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, Secțiunea 53 Tractoare agricole și forestiere Excluderea prevăzută la prima liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la tractoarele agricole și forestiere acoperite de Directiva 2003/37/CE privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului interschimbabil remorcat, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate (Directiva Tractoare ) 14. La data la care noua Directivă Maşini a fost adoptată, Directiva Tractoare nu trata toate riscurile asociate utilizării tractoarelor. Pentru a se asigura că legislația UE abordează toate riscurile asociate, tractoarele agricole și forestiere sunt așadar excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini numai în ceea ce privește riscurile abordate în Directiva Tractoare. Pentru riscurile care nu sunt abordate de Directiva Tractoare, se aplică Directiva Maşini. Prin urmare, producătorul unui tractor trebuie să evalueze conformitatea tractorului cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din anexa I la Directiva Maşini care tratează riscurile în cauză, va aplica marcajul CE pe tractor și va elabora declarația 13 JO L 256, , p. 51: 14 JO L 171, , p. 1: 49

54 CE de conformitate cu aceste cerințe. Această declarație CE de conformitate va fi inclusă în documentația furnizată de producător odată cu cererea pentru omologarea CE de tip în conformitate cu Directiva 2003/37/CE. Atunci când a fost adoptată Directiva Maşini 2006/42/CE, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au emis următoarea declarație comună: Parlamentul, Consiliul și Comisia declară că, pentru a aborda într-o singură Directivă armonizată toate aspectele referitoare la sănătate și securitate în ceea ce priveşte tractoarele agricole și forestiere, Directiva 2003/37/CE privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, a remorcilor acestora și a echipamentului interschimbabil remorcat, împreună cu sistemele, componentele și unitățile lor tehnice separate, trebuie să fie modificată astfel încât să ia în considerare toate riscurile în materie acoperite de Directivei Maşini. Această modificare a Directivei 2003/37/CE trebuie să includă o modificare a Directivei Maşini, pentru a elimina expresia pentru riscurile de la articolul 1 alineatul (2) litera (e), prima liniuță. Comisia recunoaște necesitatea de a include în directivele privind tractoarele agricole și forestiere noi cerințe pentru riscurile încă neacoperite de aceste directive. În acest scop, Comisia ia în considerare măsuri adecvate care includ trimiteri la regulamente ale Națiunilor Unite, la standarde CEN și ISO și la coduri OCDE. În acest context, Comisia a identificat o serie de cerințe esențiale de securitate și sănătate ale Directivei Maşini care nu sunt abordate integral de Directiva 2003/37/CE și propune o modificare a Directivei Tractoare care să trateze aceste cerințe. Odată ce această modificare este adoptată și intră în vigoare, tractoarele agricole și forestiere vor fi excluse complet din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Trebuie subliniat că excluderea referitoare la tractoarele agricole și forestiere se aplică numai tractoarelor în sine și nu remorcilor acestora, echipamentelormaşinilor remorcate sau împinse nici maşinilor montate sau semi-montate. Remorcile și maşinile remorcate interschimbabile se încadrează atât în domeniul de aplicare al Directivei Tractoare 2003/37/CE, cât și în cel al Directivei Maşini întrucât încă nu au fost elaborate cerințe tehnice specifice care să permită omologarea CE de tip pentru astfel de maşini remorcate. Dacă în viitor aceste cerințe vor fi elaborate, cerințele pentru circulația rutieră în siguranță a acestor remorci și maşini remorcate ar urma să fie armonizate de Directiva 2003/37/CE iar cerințele de securitate și sănătate siguranță referitoare la utilizarea acestor maşini în afara drumurilor ar rămâne sub incidența Directivei Maşini. 50

55 Articolul 1 alineatul (2) litera (e) a doua liniuță următoarele mijloace de transport: vehicule cu motor și remorcile acestora care fac obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora, cu excepția echipamentelor maşinilor montate pe aceste vehicule, Secțiunea 54 Vehicule rutiere cu patru sau mai multe roți și remorcile acestora Excluderea prevăzută la cea de a doua liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la vehicule cu motor și remorcile acestora. Atunci când Directiva 2006/42/CE a fost adoptată, omologarea de tip a unor astfel de vehicule era acoperită de Directiva 70/156/CEE a Consiliului. Începând de la 29 aprilie 2009, Directiva 70/156/CEE a fost înlocuită de Directiva 2007/46/CE 15. Această directivă se aplică vehiculelor cu motor care au cel puțin patru roți, cu viteză maximă prin proiectare mai mare de 25 km/h, concepute și construite în una sau mai multe etape în scopul utilizării rutiere, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate concepute și construite pentru acest tip de vehicule, precum și vehiculelor non autopropulsate pe roți proiectate și construite pentru a fi remorcate de un vehicul cu motor. Articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2007/46/CE prevede posibilitatea omologării opționale de tip sau omologării individuale pentru maşinile mobile, menționând în același timp că aceste omologări opționale trebuie efectuate fără a aduce atingere aplicării Directivei Maşini 2006/42/CE. În consecință, orice maşină mobilă, care face obiectul omologării de tip sau omologării individuale pentru circulația rutieră, rămân sub incidența Directivei Maşini pentru toate riscurile altele decât cele legate de circulația rutieră. Vehiculele care nu sunt destinate utilizării rutiere de exemplu vehicule de teren (quaduri şi ATV-uri), carturi, maşinuţe pentru golf și motoscutere de zăpadă intră sub incidența Directivei Maşini în afara cazului în care acestea sunt destinate exclusiv competițiilor a se vedea secțiunea 56: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e) a patra liniuță. Aceeași situație apare și în privința vehiculelor cu concepute să ruleze cu viteză maximă prin până la 25 km/h, de exemplu anumite mașini compacte de măturat strada. Maşinile montate pe vehicule rutiere sau remorci, de exemplu macarale montate pe camioane, elevatoare montate în spatele vehiculelor, compresoare montate pe 15 Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective - JO L 263, , p : 51

56 vehicule sau remorci, sisteme de compactare montate pe vehicule, betoniere montate pe vehicule, mașini de încărcat cu vagonete, trolii acționate electric, basculante și platforme elevatoare mobile pentru persoane montate pe vehicule sau remorci intră sub incidența Directivei Maşini a se vedea secțiunea 37: observații privind articolul 2 litera (a) a treia liniuță. Articolul 1 alineatul (2) litera (e) a treia liniuță vehicule care fac obiectul Directivei 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți, cu excepția maşinilor montate pe aceste vehicule, Secțiunea 55 Vehicule rutiere cu două și trei roți Excluderea prevăzută la a treia liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la vehiculele care fac obiectul Directivei 2002/24/CE 16 care se aplică autovehiculelor cu două sau trei roți, indiferent dacă au roți jumelate sau nu, destinate transportului rutier. Excluderea nu se aplică vehiculelor care nu sunt destinate utilizării rutiere, de exemplu motocicletele de teren care fac aşadar obiectul Directivei Maşini, în afara cazului în care acestea sunt destinate exclusiv competițiilor a se vedea secțiunea 56: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (e) cea de a patra liniuță. Excluderea nu se aplică vehiculelor concepute pentru viteza maximă prin proiectare mai mică de 6 km/h, vehiculelor cu operator pedestru, vehiculelor destinate utilizării de către persoanele cu handicap fizic, vehiculelor de teren sau bicicletelor electrice (EPAC sau pedelec) care sunt în afara domeniului de aplicare al Directivei 2002/24/CE. Prin urmare, aceste categorii de vehicule cu motor cu două sau trei roți intră sub incidența Directivei Maşini. Articolul 1 alineatul (2) litera (e) a patra liniuță vehicule cu motor destinate exclusiv competițiilor Secțiunea 56 Vehicule cu motor destinate competițiilor Excluderea prevăzută la cea de a patra liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e) se referă la vehiculele cu motor destinate competițiilor. Aceste vehicule sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini indiferent dacă acestea sunt sau nu destinate circulației rutiere sau circulației pe drumuri neamenajate. Excluderea se referă doar la vehiculele destinate exclusiv competițiilor; vehiculele destinate utilizării în cadrul activităților recreative, de exemplu, care pot fi utilizate și pentru competițiile neoficiale nu sunt deci excluse. Principalul criteriu care trebuie 16 JO L 124, , p : 52

57 aplicat pentru a stabili dacă vehiculele trebuie considerate sau nu ca fiind destinate exclusiv competițiilor este dacă acestea sunt sa nu proiectate în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite de una dintre asociațiile de curse recunoscute oficial. Pentru motocicletele de competiţie, quad-urile sau vehiculele pentru toate tipurile de teren (ATV-uri) de competiţie și motoscuterele de zăpadă pentru competiție, specificațiile tehnice sunt stabilite de FIM (Federaţia Internatională de Motociclism) și de federațiile naționale afiliate. Pentru a ajuta autoritățile de supraveghere a pieței să facă distincția între modelele destinate competițiilor și alte modele, FIM publică pe pagina sa de internet lista de motociclete, quad-uri și motoscuterele de zăpadă pentru competiții care îndeplinesc specificațiile tehnice și care participă la competiții sportive motorizate naționale și internaționale sub auspiciile federației internaționale și a federațiilor naționale afiliate 17. Articolul 1 alineatul (2) litera (e) a cincea liniuță mijloace de transport aerian, maritim sau feroviar, cu excepția echipamentelor maşinilor montate pe aceste mijloace de transport; Secțiunea 57 Mijloace de transport aerian, naval sau feroviar În conformitate cu excluderea prevăzută la cea de a cincea liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (e), Directiva Maşini nu vizează niciun fel de mijloace de transport aerian sau mijloacele de transport naval. Ambarcațiunile care fac obiectul Directivei privind ambarcațiunile de agrement 94/25/CE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2003/44/CE, sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Prin urmare, Directiva Maşini nu se aplică motoarelor instalate la bordul ambarcațiunii sau la pupă care sunt considerate a face parte din ambarcațiune. Cu toate acestea, Directiva Maşini se aplică motoarelor instalate în exteriorul ambarcațiunii cu excepția cerințelor incluse în mod specific în Directiva privind ambarcațiunile de agrement în ceea ce privește manualul proprietarului, caracteristicile de manevrare ale ambarcațiunii, pornirea motoarelor instalate în exteriorul ambarcațiunii și emisiile de gaze și de zgomot. Maşinile montate pe nave, de exemplu, macarale, sonde, excavatoare și drage plutitoare nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Excluderea mijloacelor de transport feroviar se referă la maşinile destinate transportului de persoane și/sau bunuri în rețelele feroviare internaționale, naționale, regionale, suburbane sau urbane sau pe sisteme de șine conectate la astfel de rețele. Pe de altă parte, maşinile destinate utilizării pe sisteme de șine care nu sunt conectate la aceste rețele, cum ar fi de exemplu maşini autopropulsate care se deplasează pe șine pentru lucrări subterane, se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei Maşini

58 Maşinile destinate utilizării pe șine dar care nu sunt destinate transportului de persoane și/sau bunuri, de exemplu mașini care circulă pe șine pentru construcția, întreținerea și inspectarea șinelor și structurilor de cale ferată se încadrează, de asemenea, în domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Același lucru se aplică și maşinilormontate pe vehiculele care circulă pe șine, ca de exemplu macarale de încărcare și platformele elevatoare mobile pentru persoane. Articolul 1 alineatul (2) (f) nave maritime și platforme marine mobile, împreună cu maşinile instalatela bordul acestor nave și/sau platforme; Secțiunea 58 Nave maritime și platforme marine mobile și Maşini instalate la bordul acestor nave și/sau platforme Navele maritime și platformele maritime mobile, de exemplu unităţi mobile de foraj în larg și maşinile instalate pe acestea sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini prin articolul 1 alineatul (2) litera (f) întrucât fac obiectul convențiilor Organizației Maritime Internaționale. Unele dintre echipamentele vizate de această excludere pot, de asemenea, face obiectul Directivei privind echipamentele maritime 18 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/75/CE 19. O platformă marină mobilă este o platformă situată în larg care nu este destinată amplasării permanente sau pe termen lung pe un teren petrolifer, ci este concepută pentru a fi deplasată dintr-un loc în altul indiferent dacă este sau nu un dotată cu mijloc de propulsie sau picioare de coborâre pe fundul mării. Cu toate acestea, unitățile plutitoare destinate producției de exemplu unităţi plutitoare de producție, depozitare și descărcare (FPSO Floating Production, Storage and OFFloading installations) de regulă, concepute pe acelaşi principiu ca şi tancurile petroliere - și platforme de producție plutitoare (FPP Floating Production Platform) concepute pe acelaşi principiu ca şi platformele semisubmersibile -, precum și maşinile instalate pe aceste unități nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Maşinile destinate instalării pe platforme marine fixe, de exemplu platforme de producţie de petrol ca și maşinile care pot fi utilizate atât pe unități fixe cât şi mobile intră, de asemenea, sub incidența Directivei Maşini. Articolul 1 alineatul (2) (g) maşini special proiectate și construite în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice; 18 JO. L 46, , p JO L 254, , p

59 Secțiunea 59 Maşini destinate utilizării în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (g) se referă la maşinile special proiectate și construite în scopuri de apărare sau în scopul de menținere a ordinii. Maşinile obișnuite utilizate de forțele armate sau de poliție dar care nu sunt proiectate special în scopuri de apărare sau în scopul menținerii ordinii fac obiectul Directivei Maşini. În unele țări, anumite unități de pompieri aparțin structurilor militare, cu toate acestea maşinile destinate utilizării de către pompieri nu sunt considerate a fi proiectate și construite în scopuri militare și, prin urmare, acestea fac obiectul Directivei Maşini. Articolul 1 alineatul (2) (h) maşini special proiectate și construite în scopuri de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare; Secțiunea 60 Maşini destinate utilizării în scopuri de cercetare Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (h) a fost introdusă întrucât nu s- a considerat rezonabil ca echipamentele de laborator proiectate și construite special pentru necesitățile anumitor proiecte de cercetare să fie supuse cerințelor Directivei Maşini. În consecință, excluderea nu se aplică maşinilor instalate permanent în laboratoare care pot fi utilizate în scopul cercetărilor generale sau maşinilor instalate în laboratoare în alte scopuri decât cercetarea, de exemplu pentru încercări. Excluderea se aplică numai maşinilor proiectate și construite în scopul utilizării temporare în cercetări, mai exact, echipamente care încetează să fie utilizate atunci când proiectele de cercetare pentru care au fost proiectate și construite au fost finalizate. Articolul 1 alineatul (2) (i) ascensoare pentru puțuri de mină; Secțiunea 61 Ascensoare pentru puțuri de mină Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (i) se referă la ascensoarele cu care sunt echipate puțurile de mină. Ascensoarele pentru puțurile de mină sunt, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al Directivei Ascensoare 95/16/CE. S-a considerat că astfel de ascensoare reprezintă instalații specifice ale căror caracteristici variază în funcție de amplasament și care au generat puține bariere în calea schimburilor comerciale. Prin urmare, ascensoarele pentru puțuri de mină rămân sub incidența reglementărilor naționale. Trebuie remarcat că această excludere se referă la instalațiile din puțurile de mină. Ascensoarele instalate în alte părți ale unei mine nu fac obiectul acestei excluderi și, prin urmare, pot intra sub incidența Directivei Ascensoare sau a Directivei Maşini, după caz a se vedea secțiunea 90: observații privind articolul 3 și secțiunea 151: observații privind articolul

60 Articolul 1 alineatul (2) (j) maşini destinate deplasării artiștilor în timpul spectacolelor; Secțiunea 62 Maşini pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor Excluderea prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (j) se referă la maşinile destinate utilizării pentru deplasarea artiștilor în timpul spectacolelor. Aceste echipamente sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini și al Directivei Ascensoare 95/16/CE, întrucât aplicarea cerințelor acestor directive ar fi incompatibilă cu funcția artistică a maşinilor în cauză a se vedea secțiunea 151: observații privind articolul 24. Excluderea nu se aplică la maşinile destinate numai deplasării de obiecte, de exemplu decoruri sau aparate de iluminat, sau pentru maşinile destinate deplasării persoanelor, altele decât artiștii, de exemplu a tehnicienilor. De asemenea, trebuie subliniat că excluderea nu se referă la alte echipamente, precum scări rulante sau ascensoare, proiectate pentru deplasarea persoanelor în interiorul teatrelor sau în alte spații de divertisment în scopuri care nu sunt direct legate de desfășurarea spectacolului. Aceste echipamente fie fac obiectul Directivei Ascensoare fie al Directivei Maşini, după caz a se vedea secțiunea 90: observații privind articolul 3 și secțiunea 151: observații privind articolul 24. Articolul 1 alineatul (2) (k) produse electrice și electronice care sunt incluse în următoarele domenii, în măsura în care sunt prevăzute de Directiva 73/23/CEE a Consiliului din 19 februarie 1973 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării în anumite limite de tensiune: aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării, echipamente audio și video, echipamente pentru tehnologia informaţiei, echipamente pentru birouri, mecanisme pentru joasă tensiune pentru conexiune și control, motoare electrice. Secțiunea 63 Maşini acoperite de Directiva Joasă tensiune Unul dintre obiectivele revizuirii Directivei Maşini a fost acela de a clarifica limita dintre domeniul de aplicare al Directivei Maşini și cel al Directivei Joasă tensiune (LVD Low Voltage Directive) 2006/95/CE 20 (fosta Directivă 73/23/CEE, astfel cum a fost modificată) pentru a oferi o mai mare certitudine juridică. 20 JO L 374, , p

61 Articolul 1 alineatul (2) litera (k) enumeră categoriile de echipamente electrice și electronice de joasă tensiune care sunt excluse din domeniul Directivei Maşini. Echipamentele electrice care nu se regăsesc în niciuna dintre categoriile enumerate la articolul 1 alineatul (2) litera (k) (și care nu sunt vizate de una dintre celelalte excluderi) se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei Maşini. În cazul în care un astfel de echipament are o alimentare electrică care se încadrează în limitele de tensiune ale Directivei Joasă tensiune (între 50 și 1000 V pentru curentul alternativ sau între 75 și 1500 V pentru curentul continuu), acesta trebuie să îndeplinească obiectivele de securitate ale Directivei Joasă tensiune a se vedea secțiunea 222: observații privind punctul din anexa I. Totuși, în acest caz, declarația CE de conformitate a producătorului nu trebuie să facă trimitere la Directiva Joasă tensiune. Pe de altă parte, echipamentul electric de joasă tensiune introdus pe piață separat în vederea încorporării în maşini intră, ca atare, sub incidența directivei Joasă tensiune 21. Articolul 1 alineatul (2) litera (k) prima liniuță aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării, Secțiunea 64 Aparate electrocasnice destinate utilizării în gospodării În ceea ce privește excluderea prevăzută la prima liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k), sunt necesare mai multe clarificări: expresia aparate electrocasnice se referă la echipamente destinate funcțiilor de menaj precum spălatul, curățenia, încălzirea, răcirea, gătitul etc. Exemple de aparate electrocasnice cuprind mașinile de spălat, mașinile de spălat vase, aspiratoarele și aparatele de uz casnic pentru pregătirea și gătitul alimentelor. Pe de altă parte, echipamentele electrice pentru grădinărit sau maşinile electrice destinate lucrărilor de construcții şi reparații din gospodărie nu sunt vizate de această excludere și fac obiectul Directivei Maşini ; excluderea vizează aparatele destinate utilizării în gospodării, cu alte cuvinte, aparatele destinate utilizării de către persoanele private (consumatori) în locuințe. Prin urmare, aparatele pentru activitățile casnice menționate mai sus care sunt destinate utilizării comerciale sau industriale nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Întrucât un consumator poate achiziționa un aparat destinat utilizării comerciale sau un comerciant poate achiziționa un aparat destinat utilizării în gospodărie, criteriul care trebuie luat în considerare pentru stabilirea destinației de utilizare este utilizarea intenționată și specificată de către producătorului aparatului în informațiile sale privind produsul sau în declarația sa de conformitate. În mod evident, această declarație trebuie să reflecte clar utilizarea previzibilă a produsului. 21 A se vedea Liniile directoare privind aplicarea Directivei 2006/95/CE: 57

62 Articolul 1 alineatul (2) litera (k) a doua liniuță - echipamente audio și video, Secțiunea 65 Echipamente audio și video Excluderea menționată la cea de a doua liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (k) se referă la echipamente precum receptoarele radio și de televiziune, aparatele de redare și de înregistrare pe bandă audio și video, cititoare CD și DVD și înregistratoare de CD și DVD, amplificatoare și difuzoare, camere video și proiectoare. Articolul 1 alineatul (2) litera (k) a treia liniuță - echipamente pentru tehnologia informaţiei, Secțiunea 66 Echipamente pentru tehnologia informației Excluderea menționată la cea de a treia liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (k) se referă la echipamente utilizate pentru prelucrarea, convertirea, transmiterea, stocarea, protecția și extragerea datelor sau informațiilor. Echipamentele în cauză includ, de exemplu, hardware de calculatoare, echipamente pentru rețele de comunicații și echipamente de telefonie și telecomunicații. Excluderea nu se aplică echipamentelor electronice încorporate în maşini, precum sisteme de comandă electronică programabile, care sunt considerate a fi parte integrantă din maşina care face obiectul Directivei Maşini și trebuie să permită acelei maşini să îndeplinească cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile din anexa I la directivă. Anumite dispozitive care încorporează echipamente informatice pot, de asemenea, intra sub incidența Directivei Maşini drept componente de securitate. 58 Articolul 1 alineatul (2) litera (k) a patra liniuță - echipamente pentru birouri, Secțiunea 67 Echipamente pentru birouri Excluderea menționată la cea de a patra liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k) se aplică echipamentelor electrice precum imprimante, copiatoare, faxuri, mașini de sortat, aparate de legat și capsatoare. Această excludere nu vizează maşinile cu funcții similare destinate utilizării în sectoare industriale precum industria de imprimarei sau cea a hârtiei. Excluderea privind echipamentele pentru birouri nu se aplică mobilierului electric de birou care face obiectul Directivei Maşini.

63 Articolul 1 alineatul (2) litera (k) a cincea liniuță - mecanisme electrice de joasă tensiune pentru conexiuni și control, Secțiunea 68 Mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni și control Întrerupătoarele și tablourile electrice de joasă tensiune menționate la cea de a cincea liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (k) sunt dispozitive pentru producerea și întreruperea curentului în aceste circuite astfel ca echipamentele de control, de măsurare și de reglare asociate pentru controlul echipamentelor care folosesc energie electrică. Aceste echipamente, ca atare, nu fac obiectul Directivei Maşini. Atunci când un astfel de echipament este încorporat într-o maşină, acesta trebuie să permită maşinii să îndeplinească cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile din anexa I la Directiva Maşini. De asemenea, trebuie subliniat că această excludere nu este aplicabilă componentelor de securitate electrice de joasă tensiune a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Articolul 1 alineatul (2) litera (k) a șasea liniuță - motoare electrice; Secțiunea 69 Motoare electrice Excluderea prevăzută la cea de a șasea liniuță de la articolul 1 alineatul (2) litera (k) implică faptul că motoarele electrice care sunt incluse în domeniul de aplicare al Directivei Joasă tensiune 2006/95/CE (mai exact, motoarele electrice cu alimentare electrică ce se încadrează în limitele de tensiune și care nu sunt enumerate în anexa II la această directivă) intră numai sub incidența Directivei Joasă tensiune. Un motor electric este un dispozitiv care permite conversia energiei electrice în energie mecanică. Excluderea se aplică motorului în sine, fără o aplicație specifică și fără elementele mecanice suplimentare ale unui sistem de acționare. De asemenea, această excludere se aplică motoarelor-generatoare electrice de joasă tensiune care sunt dispozitive similare pentru conversia energiei mecanice în energie electrică. Pe de altă parte, grupurille electrogene, care conțin o sursă de energie mecanică, precum un motor cu combustie internă, și un generator electric, fac obiectul Directivei Maşini. Articolul 1 alineatul (2) (l) următoarele tipuri de echipamente electrice de înaltă tensiune: - aparataje pentru conexiune şi control, - transformatoare. 59

64 Secțiunea 70 Echipamente electrice de înaltă tensiune Echipamentele electrice de înaltă tensiune excluse prin articolul 1 alineatul (2) litera (l) cuprind mecanismele de conexiune şi control și transformatoarele care fac parte sau sunt conectate la un sistem de alimentare cu energie de înaltă tensiune (peste 1000 V pentru curent alternativ sau peste 1500 V pentru curent continuu). Astfel de echipamente electrice de înaltă tensiune, ca atare, nu fac obiectul Directivei Maşini. Atunci când astfel de echipamente sunt încorporate în maşină, trebuie să permită acesteia să îndeplinească cerințele esențiale de securitate și sănătate siguranță aplicabile din anexa I la Directiva Maşini a se vedea secțiunea 222: observații privind punctul din anexa I. Articolul 2 (h) "introducere pe piață" înseamnă prima punere la dispoziție în Comunitate a unei maşini sau cvasimaşini în vederea comercializării sau utilizării lor, contra cost ori gratuit; Secțiunea 71 Definiția termenului introducere pe piață Termenul echipament tehnicmaşină din definiția termenului introducere pe piață este folosit în sens larg, mai exact, definiția se aplică introducerii pe piață a oricărui produs din cele enumerate la articolul 1, literele (a)-(f) a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2 precum și a cvasimaşinilor. Directiva Maşini se aplică maşinilor sau cvasimaşinilor introduse pe piața UE. Aceasta nu se aplică produselor fabricate în UE în scopul introducerii pe piață sau punerii în funcțiune în țări din afara UE, chiar dacă unele din aceste țări pot avea reglementări naționale bazate pe Directiva Maşini sau acceptă pe piața lor maşini conforme cu directiva. Secțiunea 72 Maşini noi și uzate Maşinile sunt considerate a fi introduse pe piață atunci când sunt puse la dispoziție în UE pentru prima oară. Prin urmare, Directiva Maşini se aplică tuturor maşinilor noi introduse pe piață sau puse în funcțiune în UE indiferent dacă aceste maşini sunt fabricate în UE sau în afara UE. În general, Directiva Maşini nu se aplică introducerii pe piață a maşinilor utilizate sau de ocazie. În anumite state membre, introducerea pe piață de maşini uzate sau de ocazie face obiectul reglementărilor naționale specifice. În caz contrar, punerea în funcțiune și folosirea maşinilor de ocazie pentru uz profesional fac obiectul reglementărilor naționale privind utilizarea echipamentelor de muncă ce pun în aplicare dispozițiile Directivei 2009/104/CE a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Există o singură excepție de la această regulă generală. Directiva Maşini se aplică maşinilor uzate sau second-hand care au fost puse la dispoziție pentru prima oară în vederea distribuirii sau utilizării în afara UE, atunci când ulterior sunt introduse pe 60

65 piață sau puse în funcțiune pentru prima oară în UE 22. Persoana responsabilă pentru introducerea pe piață sau punerea în funcțiune pentru prima dată a unei astfel de maşini utilizate în UE, indiferent dacă este producătorul maşinii, importatorul, distribuitorul sau însuşi utilizatorul, trebuie să îndeplinească toate obligațiile stabilite la articolul 5 din directivă. De asemenea, Directiva Maşini se aplică și maşinilor bazate pe maşini uzate care au fost transformate sau reconstruite atât de mult încât pot fi considerate a fi maşini noi. Întrebarea care se ridică este când anume o transformare a unei maşini este considerată construcția unei noi maşini care face obiectul Directivei Maşini. Nu este posibil să se ofere criterii precise pentru a răspunde la această întrebare în fiecare caz în parte. În cazul de dubii, se recomandă ca persoana care introduce pe piață o astfel de maşină reconstruită sau care o pune în funcțiune să consulte autoritățile naționale competente. Secțiunea 73 Etapa în care se aplică Directiva Maşini Definiția termenului introducere pe piață împreună cu definiția termenului punere în funcțiune de la articolul 2 litera (k) stabilesc etapa în care maşina trebuie să îndeplinească dispozițiile aplicabile din directivă. Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să fi îndeplinit toate obligațiile privind conformitatea maşinii în momentul în care aceasta este introdusă pe piață sau pusă în funcțiune a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5. Introducerea pe piață se referă la fiecare exemplar de maşină sau de cvasimaşină și nu la un model sau un tip. Prin urmare, dispozițiile aplicabile din directiva 2006/42/CE se aplică tuturor maşinilor sau cvasimaşinilor introduse pe piață începând cu data de 29 decembrie 2009 a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26. Directiva Maşini nu se aplică maşinilor înainte de a fi introduse pe piață sau puse în funcțiune. În special, maşinile pe care producătorul le transferă reprezentantului său autorizat în UE în scopul îndeplinirii integrale sau parțiale a obligațiilor prevăzute la articolul 5, nu sunt considerate a fi introduse pe piață până în momentul în care acestea sunt puse la dispoziție în vederea distribuirii sau utilizării - a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). Același lucru este valabil și pentru maşinile în construcție, pe care un producător le transferă dintr-un loc de fabricație situat în afara UE în vederea finalizării lor într-un loc de fabricație situat în interiorul UE. Producătorul poate fi nevoit să facă să funcţioneze sau să încerce maşina sau părți ale acesteia în curs de construcție, de asamblare, de instalalare sau de reglare înainte de introducerea lor pe piață sau de punerii lor în funcțiune. În acest caz, el trebuie să ia măsurile de prevenire necesare pentru a proteja sănătatea și securitatea operatorilor și celolalte persoane expuse pe parcursul execuţiei operațiunilor în cauză (în conformitate cu reglementările naționale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă și al utilizării echipamentelor de muncă ce pun în aplicare dispozițiile Directivelor 89/391/CEE și 2009/104/CE a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Nu este însă necesar ca maşinile în cauză să fie conforme cu 22 Echipamentele tehnice care sunt introduse pe piață pentru prima dată în țările care ulterior au aderat la Uniunea Europeană sunt considerate ca echipamente care au fost introduse pe piața din UE. 61

66 dispozițiile Directivei Maşini până în momentul în care acestea sunt introduse pe piață sau puse în funcțiune. Reguli speciale se aplică maşinilor expuse la târguri, expoziții și demonstrații a se vedea secțiunea 108: observații privind articolul 6 alineatul (3). Secțiunea 74 Formele legale și contractuale de introducere pe piață Introducerea pe piață este definită ca punere la dispoziție a maşinilor în scopul distribuirii sau utilizării. Punerea la dispoziție a maşinilor implică faptul că maşinile sunt transferate de la producător la o altă persoană de exemplu un distribuitor sau un utilizator. Cu toate acestea, nu există restricții în ceea ce privește forma legală sau contractuală a acestui transfer. În multe cazuri, introducerea pe piață implică un transfer al dreptului de proprietate asupra maşinii de la producător la distribuitor sau la utilizator în schimbul unei plăți (de exemplu, vânzare sau vânzare în rate). În alte cazuri, introducerea pe piață poate lua alte forme contractuale (de exemplu, leasing sau închiriere). În aceste cazuri, dreptul de folosire a maşinii este acordat în schimbul unei plăți fără transferarea dreptului de proprietate. Directiva Maşini se aplică acestor maşini începând cu momentul în care acestea fac pentru prima dată obiectul unui contract de leasing sau închiriere în UE. Directiva Maşini nu se aplică atunci când maşini utilizate care au fost introduse pentru prima dată pe piață în conformitate cu Directiva Maşini fac obiectul unor contracte ulterioare de leasing sau de închiriere în UE. Închirierea sau leasingul maşinilor uzate poate face obiectul unor reglementări naționale a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Maşinile sunt, de asemenea, considerate a fi introduse pe piață dacă acestea sunt puse la dispoziție în vederea distribuirii sau utilizării gratuite (de exemplu sub formă de împrumut sau cadou). Secțiunea 75 Licitații publice Licitațiile publice organizate în zonele libere Una dintre căile de introducere pe piață a maşinilor îl reprezintă licitațiile publice. Aceste licitații publice pot fi organizate într-o zonă liberă 23. Principalul obiectiv al organizării de licitații publice într-o zonă liberă este vânzarea de maşini noi sau utilizate provenite din afara UE pentru a fi utilizate în țări din afara UE. Maşinile vândute în acest scop nu sunt considerate ca fiind introduse pe piață în UE. Pe de altă parte, maşinile oferite spre vânzare la o astfel de licitație sunt considerate a fi introduse pe piață sau puse în funcțiune în UE imediat ce acestea părăsesc zona liberă pentru a fi distribuite sau utilizate în UE. Dacă maşina în cauză este nouă sau este vorba de o maşină utilizată introdusă pe piață sau pusă în funcțiune în UE pentru prima dată și dacă producătorul maşinii în cauză sau reprezentantul său autorizat nu 23 UE are zone libere care permit depozitarea temporară a bunurilor înainte de a fi exportate sau reexportate de pe teritoriul vamal al UE sau aduse într-o altă parte a teritoriului vamal al UE a se vedea articolele din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 of al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) JO L 145 din p

67 a îndeplinit obligațiile ce-i revin în conformitate cu Directiva Maşini, persoana care achiziționează maşina la licitația publică și care o aduce din zona liberă în UE în scopul distribuirii sau utilizării va fi considerată persoana care introduce pe piață sau pune în funcțiune maşina în UE și trebuie să îndeplinească toate obligațiile prevăzute la articolul 5. Licitațiile publice organizate în afara zonelor libere Dacă o licitație publică este organizată în UE în afara unei zone libere, se poate presupune că maşina este oferită spre vânzare în scopul distribuirii sau utilizării în UE și, prin urmare, trebuie considerată a fi introdusă pe piață în UE. Dacă maşina oferită spre vânzare la o licitație publică organizată în UE în afara unei zone libere este nouă, indiferent dacă este produsă în interiorul sau în afara UE, aceasta trebuie să fie conformă cu dispozițiile aferente din directiva Maşini. Același lucru este valabil și pentru maşinile utilizate care sunt oferite spre vânzare la o astfel de licitație în cazul în care sunt introduse pe piață pentru prima dată în interiorul UE a se vedea secțiunea 72 de mai sus. Dacă producătorul maşinii în cauză sau reprezentantul său autorizat nu și-a îndeplinit obligațiile conform Directivei Maşini, persoana care oferă spre vânzare această maşină la o astfel de licitație (expeditorul mărfii) va fi considerată persoana care introduce maşina pe piață în UE și, prin urmare, trebuie să îndeplinească obligațiile producătorului stabilite la articolul 5. Aceste obligații includ asigurarea conformității maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, asigurarea disponibilității cărții tehnice, furnizarea instrucțiunilor, efectuarea procedurii de evaluare a conformității adecvate, elaborarea și semnarea declarației CE de conformitate a maşinii și aplicarea marcajului CE a se vedea secțiunea 81: observații privind articolul 2 litera (i). Organizatorul licitației publice pentru aceste maşini oferite spre vânzare de către expeditori va fi considerat drept distribuitor și, prin urmare, trebuie să se asigure că maşinile poartă marcajul CE, sunt însoțite de declarația CE de conformitate întocmită și semnată de către producător sau reprezentantul său autorizat și sunt însoțite de instrucțiuni a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i). Secțiunea 76 Introducerea pe piață ansamblurilor de maşini Ansamblurile de maşini care sunt asamblate la sediul utilizatorului de către o persoană diferită de utilizator sunt considerate a fi introduse pe piață atunci când operațiunile de asamblare au fost finalizate, iar ansamblul este predat utilizatorului în vederea utilizării a se vedea secțiunea 38: observații privind articolul 2 litera (a) a patra liniuță și secțiunea 79: observații privind articolul 2 litera (i). Secțiunea 77 Introducerea pe piață a cvasimaşinilor Cvasimaşinile sunt considerate a fi introduse pe piață atunci când sunt puse la dispoziția unui producător de maşini finale sau de ansambluri de maşini în care urmează să fie încorporate a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). 63

68 64 Articolul 2 (i) "producător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce proiectează și/sau construieşte o maşină ori o cvasimaşină prevăzută de prezenta directivă și careeste responsabilă pentru conformitatea acestei maşini sau cvasimaşini cu prezenta directivă, în vederea introducerii pe piață sub nume său ori sub marca sa sau pentru propria utilizare. În absența unui producător aşa cum este definit mai sus, se consideră producător orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piață sau pune în funcțiune o maşină sau cvasimaşină căreia i se aplică prezenta directivă; Secțiunea 78 Definiția termenului de producător Obligațiile create de Directiva Maşini referitoare la conformitatea maşinilor și a cvasimaşinilor revin producătorului sau reprezentantului său autorizat. Aceste obligații sunt rezumate la articolul 5. Definiția termenului producător împreună cu următoarea definiție a termenului reprezentant autorizat stabilesc cine cine trebuie să se achite de aceste obligații. Termenul maşină din definiția termenului producător este folosit în sens larg, mai exact, definiția se aplică producătorului oricăruia dintre produsele enumerate la articolul 1, literele (a)-(f) a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. De asemenea, definiția se aplică și producătorului de cvasimaşini. Secțiunea 79 Cine este producătorul? Producătorul poate fi o persoană fizică sau juridică, mai exact, o persoană sau o entitate juridică precum o societate sau asociație. Procesul de proiectare și construcţie de maşini sau de cvasimaşini poate implica mai multe persoane sau societăți, însă una dintre acestea trebuie să își asume responsabilitatea, în calitate de producător, pentru conformitatea cu directiva a maşinilor sau a cvasimaşinilor. Întrucât cerințele esențiale de securitate și sănătate din directivă se referă în principal la proiectarea și construcția maşinilor, persoana care este cea mai în măsură să îndeplinească aceste cerințe este, în mod clar, persoana care proiectează și construiește efectiv maşina, sau care cel puțin controlează procesul de proiectare și construcție. În anumite cazuri, producătorul însuși poate proiecta și construi maşina. În alte cazuri, proiectarea sau construcția maşinii poate fi efectuată, parțial sau integral, de alte persoane (furnizori sau subcontractanți). Cu toate acestea, persoana care își asumă responsabilitatea juridică pentru conformitatea maşinii sau a cvasimaşinii în vederea introducerii acesteia pe piață sub numele său sau sub marca proprie, trebuie să asigure un control suficient asupra lucrărilor executate de furnizorii și subcontractanții săi și să dețină suficiente informații pentru a se asigura că poate îndeplini obligațiile prevăzute de directivă astfel cum sunt stabilite la articolul 5 a se vedea secțiunea 105: observații privind articolul 5 alineatul (3). O persoană care alcătuieşte un ansamblu de maşini este considerată a fi producătorul acelui ansamblu a se vedea secțiunea 38: observații privind articolul 2 litera (a). De regulă, elementele componente ale unui ansamblu de maşini sunt furnizate de diferiți producători; cu toate acestea, o persoană trebuie să își asume responsabilitatea pentru conformitatea întregului ansamblu. Această responsabilitate poate fi asumată de producătorul uneia sau mai multor unități componente, de un

69 contractant sau de un utilizator. Dacă un utilizator realizează un ansamblu de maşini pentru uzul propriu, el este considerat drept producătorul acelui ansamblu a se vedea secțiunea 80 de mai jos. Secțiunea 80 Persoane care fabrică o maşină pentru uzul propriu O persoană care produce o maşină pentru uzul propriu este considerată a fi producător și trebuie să îndeplinească obligațiile stabilite la articolul 5. În acest caz, maşina nu este introdusă pe piață întrucât nu este pusă la dispoziția altei persoane de către producător ci este utilizată de producătorul însuşi. Totuși, această maşină trebuie să fie conformă cu Directiva Maşini înainte de a fi pusă în funcțiune a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Același lucru este valabil pentru un utilizator care realizează un ansamblu de maşini pentru uzul propriu a se vedea secțiunea 79 de mai sus. Secțiunea 81 Alte persoane care pot fi considerate producători Dispoziția prevăzută în cea de a doua propozitie a definiției termenului producător are în vedere situația generată de anumite maşini importate în UE. Dacă un producător de maşini stabilit în afara UE decide să introducă produsele sale pe piața UE, trebuie să fie în măsură să se achite el însuşi de obligațiile pe care cu Directiva Maşini le impune producătorului sau să mandateze un reprezentant autorizat să să se achite în numele său de o parte sau de toate ecste obligații a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). Pe de altă parte, decizia de a importa maşini în UE poate fi luată de un importator, un distribuitor sau un utilizator. În unele cazuri, maşinile pot fi comandate de la un intermediar, de exemplu o companie de export. În alte cazuri, o persoană poate achiziționa o maşină în afara UE și o poate aduce el însuşi în UE, poate comanda maşina prin internet sau poate achiziționa maşina într-o zonă liberă în scopul distribuirii sau utilizării ei în UE. Persoana care introduce aceste maşini pe piața UE se poate asigura că producătorul își îndeplinește obligațiile ca îi revin în conformitate cu directiva. Cu toate acestea, dacă nu se asigură de acest lucru, persoana care introduce maşina pe piața UE trebuie să îndeplinească ea însăși aceste obligații. Același lucru este valabil pentru persoana care importă maşini în UE pentru uz propriu. În aceste cazuri, persoana care introduce maşina sau cvasimaşina pe piața UE sau pune în funcțiune maşina în UE este considerată a fi producătorul și, prin urmare, trebuie să îndeplinească toate obligațiile producătorului prevăzute la articolul 5. Acest lucru presupune că persoana care introduce maşina pe piață trebuie să aibă mijloacele să se achite de aceste obligații, care includ să fie în măsură să se asigure că maşina îndeplineşte cerințele esențiale de ecuritate și sănătate aplicabile, că dosarul tehnic este disponibil, să pună la dispoziţie instrucțiunile, să efectueze procedurii de evaluare a conformității adecvată, să elaboreze și să semneze declarația CE de conformitate a maşinii și să aplice marcajului CE a se vedea secțiunile : observații privind articolul 5. Trebuie subliniat că dispoziția din a doua frază a definiției de la articolul 2 litera (i) nu poate fi invocată de un producător stabilit în UE sau de un producător din afara UE care ia inițiativa de a introduce maşina pe piața UE, în scopul evitării obligațiilor impuse de directiva Maşini. 65

70 Secțiunea 82 Maşini modificate înainte de prima punere în funcțiune În anumite cazuri, maşina este vândută unui importator sau distribuitor care modifică maşina la cererea unui client înainte ca maşina să fie pusă în funcțiune pentru prima dată. Dacă modificările au fost prevăzute sau convenite de către producător și acoperite de evaluarea riscurilor realizată de producător, de documentația tehnică și de declarația CE de conformitate, marcajul CE a producătorului original rămâne valabil. Pe de altă parte, în cazul în care modificarea este substanțială (de exemplu o modificare a funcției și/sau a performanței maşinii) și nu a fost prevăzută sau convenită de către producător, marcajul CE al producătorului original nu mai este valabil și trebuie să fie reînnoit a se vedea secțiunea 72: observații privind articolul 2 litera (h). Cel care a realizat modificările este așadar considerat a fi producătorul și trebuie să îndeplinească toate obligațiile stabilite la articolul 5 alineatul (1). Secțiunea 83 Distribuitori Regulamentul (CE) nr.765/2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor definește termenul distribuitor ca orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, altul decât fabricantul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un produs 24. Directiva Maşini nu include obligații explicite pentru distribuitorii de maşini, în afara cazului în care distribuitorul este reprezentantul autorizat al producătorului sau este persoana care introduce pe piață maşina a se vedea secțiunea 81 de mai sus. Rolul distribuitorilor maşinilor a fost clarificat printr-o hotărâre a Curții Europene de Justiție 25. Curtea a hotărât că dispozițiile naționale pot cere distribuitorilor să se asigure că, înainte ca maşina să fie livrate utilizatorului, aceasta: poartă marcajul CE, este însoțită de declarația CE de conformitate întocmită și semnată de către producător sau de reprezentantul său autorizat, tradusă în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care maşina este introdusă pe piață, este însoțită de instrucțiuni în limba sau limbile oficiale ale sus-numitului stat membru. Dacă producătorul nu a furnizat instrucțiunile originale în limba respectivă sau limbile respective, un distribuitor care aduce maşina în aria lingvistică în cauză, trebuie să furnizeze o traducere a se vedea secțiunea 257: observații privind punctul din anexa I. În general, se așteaptă ca distribuitorul să acorde atenția cuvenită în ceea ce privește maşina pe care o furnizează, să cunoască reglementările care i se aplică și să nu 24 Articolul 2 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/ Hotărârea CEJ, din 8 septembrie 2005, Cauza C-40/04: cjo=docjo&numaff=c-40/04%20&datefs=&datefe=&nomusuel=&domaine=&mots=&resmax=100 66

71 furnizeze o maşină care, în mod evident, nu este conformă cu cerințele Directivei Maşini. Cu toate acestea, nu i se poate cere distribuitorului să verifice el însuși conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din Directiva Maşini. În cazul dubiilor referitoare la conformitatea maşinii, se așteaptă ca distribuitorul să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței, de exemplu, pentru a le ajuta să ia legătura cu producătorul sau cu reprezentantul său autorizat și să obțină de la acesta din urmă informațiile necesare cum ar fi elementele aferente dosarului tehnic a se vedea secțiunea 98: observații privind articolul 4. În ceea ce privește obligațiile specifice ale distribuitorilor de lanțuri, cabluri și chingi - a se vedea secțiunea 44: observații privind articolul 2 litera (e) și secțiunea 357: observații privind punctul din anexa I. Articolul 2 (j) "reprezentant autorizat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Comunitate care a primit un mandat în scris din partea producătorului pentru a îndeplini în numele acestuia, integral sau parţial, obligațiile și formalitățile legate de prezenta directivă; Secțiunea 84 Posibilitatea de a desemna un reprezentant autorizat Obligațiile referitoare la introducerea pe piață și punerea în funcțiune a maşinii și la introducerea pe piață a cvasimaşinilor revin producătorului sau reprezentantului său autorizat. Numirea unui reprezentant autorizat din cadrul UE este o soluție disponibilă producătorilor de maşini sau de cvasimaşini indiferent dacă sunt stabiliți în interiorul sau în afara UE, pentru a înlesni îndeplinirea obligațiilor acestora în conformitate cu directiva. Reprezentantul autorizat trebuie să aibă un mandat scris din partea producătorului care să specifice care din obligațiile prevăzute la articolul 5 sunt încredințate acestuia. Reprezentantul autorizat este, așadar, diferit de agentul comercial sau distribuitor. Un reprezentant autorizat poate fi o persoană juridică sau fizică, mai exact, o persoană sau o entitate juridică, cum ar fi o societate sau o asociație. Acesta trebuie să fie stabilit în cadrul UE. Cu alte cuvinte, acesta trebuie să aibă o adresă pe teritoriul unuia dintre statele membre. Producătorul trebuie să se asigure că reprezentantului său autorizat dispune de mijloacele necesare pentru a îndeplini toate obligațiile care îi sunt încredinţate. Acest fapt capătă o deosebită importanță dacă reprezentantului autorizat i se încredinţează sarcina de a realiza evaluarea conformității maşinilor a se vedea secțiunea 105: observații privind articolul 5 alineatul (3). Un producător stabilit în afara UE nu este obligat să numească un reprezentant autorizat, ci își poate îndeplini toate obligațiile în mod direct. Cu toate acestea, indiferent dacă un astfel de producător desemnează sau nu un reprezentant autorizat, el trebuie să specifice întotdeauna în declarația CE de conformitate sau în declarația de încorporare numele și adresa persoanei stabilite în UE care este autorizată pentru întocmirea dosarului tehnic sau a documentației tehnice aferente 67

72 a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (2) și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B alineatul (2). De asemenea, trebuie subliniat că în cazul în care producătorul a desemnat un reprezentat autorizat pentru oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, declarația CE de conformitate a maşinii sau declarația de încorporare a cvasimaşinilor trebuie să includă numele și adresa atât ale producătorului cât și ale reprezentantului său autorizat a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (1), secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B alineatul (1). Secțiunea 85 Sarcinile reprezentantului autorizat Un producător poate acorda un mandat unui reprezentant autorizat pentru a îndeplini toate sau o parte din obligațiile menționate la articolul 5. În cazul maşinilor, sarcinile încredinţate reprezentantului autorizat de către producător pot așadar să includă: asigurarea conformității maşinii cu cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, asigurarea disponibilității dosarului tehnic, punereala dispoziţie a instrucțiunilor, aplicarea procedurii de evaluare a conformității adecvate, întocmirea și semnarea declarației CE de conformitate a maşinii și aplicarea marcajului CE a se vedea secțiunile : observații privind articolul 5. În cazul cvasimaşinilor, reprezentantul autorizat al producătorului poate fi însărcinat să alcătuiască documentația tehnică aferentă, să pregătească și să furnizeze instrucțiunile de asamblare, precum și să întocmească și să semneze declarația de încorporarea a cvasimaşinilor a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13. Articolul 2 (k) "punere în funcțiune" înseamnă prima utilizare, în Comunitate, conform destinaţiei sale, a unei maşini căreia i se aplică prezenta directivă; Secțiunea 86 Definiția termenului punere în funcțiune Directiva Maşini se aplică maşinilor atunci când acestea sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune. Maşinile care sunt introduse pe piața din cadrul UE sunt puse în funcțiune atunci când sunt utilizate în UE pentru prima dată. În aceste cazuri, obligațiile producătorului în ceea ce privește introducerea pe piață și punerea în funcțiune a maşinilor sunt identice. În cazul când maşina este fabricată de o persoană pentru uz propriu sau atunci când un ansamblu de maşini este constituit de către utilizator (care nu este introdus pe piață), Directiva Maşini se aplică atunci când maşina sau ansamblul de maşini este pus pentru prima oară în funcțiune. Cu alte cuvinte, aceste maşini trebuie să îndeplinească toate dispozițiile directivei înainte de prima lor utilizare conform destinaţiei prevăzute în cadrul UE. 68

73 Articolul 2 (l) "standard armonizat" înseamnă specificație tehnică, fără caracter obligatoriu, adoptată de un organism de standardizare, şi anume Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (CENELEC) sau Institutul European pentru Standarde în Telecomunicații (ETSI), pe baza unui mandat emis de Comisie în conformitate cu procedurile stabilite de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și a regulilor referitoare la serviciile societății informaționale (1). (1) JO L 204, , p. 37. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din Secțiunea 87 Definiția termenului standard armonizat Standardele armonizate sunt instrumente esențiale pentru aplicarea Directivei Maşini. Utilizarea lor nu este obligatorie. Cu toate acestea, atunci când sunt publicate trimiteri la standarde armonizate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aplicarea specificațiilor acestora conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securiatte și sănătate pe care le acoperă a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). Totodată, standardele armonizate oferă o bună indicație referitoare la stadiul progresului tehnic care trebuie luat în considerare atunci când se aplică cerințele esențiale de securitate și sănătate siguranță stabilite în anexa I a se vedea secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Chiar dacă definiția termenului standard armonizat se referă la cele trei organizații europene de standardizare (OES), în practică, numai două OES, CEN și CENELEC, sunt implicate în elaborarea de standarde care vin în sprijinul Directivei Maşini a se vedea secțiunea 112: observații privind articolul 7 alineatul (2). Mandatul emis de Comisie menționat în definiție este denumit, în general, mandat. La data de 19 decembrie 2006, Comisia a emis mandatul M/396 pentru CEN și CENELEC prin care solicita OES să revizuiască ansamblul de standarde armonizate existente pentru maşini în lumina Directivei 2006/42/CE și să elaboreze noile standarde necesare. 26 (Secțiunea 88 Rezervat)

74 70 Articolul 3 Directive specifice În cazul în care, pentru o maşină, riscurile prevăzute în anexa I sunt total sau parţial acoperite într-o manieră mai specifică de alte directive comunitare, prezenta directivă nu se aplică sau încetează să se aplice respectivei maşini în ceea ce privește aceste riscuri de la data punerii în aplicare a respectivelor directive. Secțiunea 89 Directiva Maşini și alte directive privind piața internă În conformitate cu articolul 3, pentru produsele din domeniul de aplicare al Directivei Maşini, dispozițiile Directivei Maşini pot fi înlocuite, total sau parțial, de directivele comunitare care acoperă în mai specific toate sau o parte din riscurile în cauză. Aceste directive specifice pot fi directive cuprinzătoare în materie de securitate şi sănătate care acoperă ansamblul riscurilor legate de maşini pentru produsele din domeniul lor de aplicare. În conformitate cu articolul 3, aceste directive trebuie să fie aplicate în locul cerințelor de securitate și sănătate corespunzătoare din Directiva Maşini numai pentru produsele din domeniul lor de aplicare a se vedea secțiunea 90 de mai jos. În alte cazuri, suprapunerea directivelor specifice și a Directivei Maşini se limitează la un risc sau un număr restrâns de riscuri. În conformitate cu articolul 3, în aceste cazuri cerințele aplicabile din directiva specifică trebuie aplicate în locul cerințelor esențiale de securitate și sănătate corespunzătoare din Directiva Maşini a se vedea secțiunea 91 de mai jos. În afară de directivele specifice prevăzute la articolul 3, alte directive comunitare se pot aplica, într-o manieră complementară, maşinilor din domeniul de aplicare al Directivei Maşini pentru aspectele care nu sunt acoperite de Directiva Maşini precum compatibilitatea electromagnetică sau protecția mediului a se vedea secțiunea 92 de mai jos. Celelalte directive comunitare menționate în următoarele alineate sunt directive pentru asigurarea liberei circulații a mărfurilor prin intermediul armonizării tehnice bazate pe articolul 95 din Tratatul CE (în prezent articolul 114 din TFUE). Acestea nu includ directivele bazate pe articolul 175 CE (în prezent articolul 192 din TFUE) referitoare la protecția mediului sau directivele bazate pe articolul 137 CE (în prezent articolul 153 din TFUE) referitoare la protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Pentru relația dintre Directiva Maşini și directivele bazate pe articolul 137 CE (articolul 153 TFUE) a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Directivele menționate în secțiunile se pot aplica și cvasimaşinilor menționate la articolul 1 litera (g). Trebuie menționat că atunci când mai mult de o directivă se aplică maşinilor, procedura de evaluare a conformității cerută de fiecare directivă poate fi diferită. În acest caz, evaluarea conformității care urmează să fie realizată în temeiul fiecărei directive se referă numai la aspectele acoperite mai specific de acea directivă. Marcajul CE aplicat pe Maşini semnifică faptul că Maşinile sunt conforme cu toate cerinţele aplicabile din legislaţia UE care prevăd aplicarea marcajului CE a se

75 vedea secțiunea 106: observații privind articolul 5 alineatul (4) și secțiunea 141: observații privind articolul 16. Atunci când, în plus față de Directiva Maşini, una sau mai multe directive care prevăd o declarație CE de conformitate sunt aplicabile maşinilor, producătorul poate elabora o singură declarație CE de conformitate pentru toate directivele în cauză cu condiția ca această declarație să conțină toate informațiile cerute de fiecare directivă. Acest lucru nu poate fi posibil în toate cazurile întrucât anumite directive specifică un anumit format pentru declarația de conformitate. În orice caz, declarația CE de conformitate a maşinii trebuie să includă o declarație potrivit căreia maşina este conformă și cu celelalte directive aplicabile a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (4). Secțiunea 90 Directive specifice care se aplică în locul directivei Maşini maşinilor din domeniul lor de aplicare Directiva 2009/48/CE privind securitatea jucăriilor 27 (Directiva Jucării ) Directiva 89/686/CEE privind echipamentul individual de protecție 28 (DEIP) Directiva Jucării este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva Maşini pericolele maşinilor destinate utilizării ca jucării. În conformitate cu articolul 3, Directiva Maşini nu se aplică, așadar, maşinilor care intră sub incidența Directivei Jucării. DEIP este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva Maşini pericolele legate de maşini destinate utilizării ca EIP. În conformitate cu articolul 3, Directiva Maşini nu se aplică, așadar, maşinilor care se află în domeniul de aplicare al DEIP. Trebuie remarcat că produsele care intră sub incidența DEIP pot fi instalate pe maşini, de exemplu ghidaje rigide sau flexibile pentru echipamentul individual de protecție împotriva căderilor de la înălțime. 27 JO L 170, p JO L 399, p

76 Directiva 93/42/CEE 29 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/47/CE 30 privind dispozitivele medicale (DDM) DDM este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva Maşini pericolele maşinilor destinate utilizării medicale. În conformitate cu articolul 3, Directiva Maşini nu se aplică, așadar, maşinilor care se află în domeniul de aplicare al DDM. Trebuie remarcat că articolul 3 din DDM, astfel cum a fost modificată, face ca cerințele esențiale de securitate și sănătate din Directiva Maşini care sunt aplicabile și care nu sunt incluse în DDM să fie aplicabile dispozitivelor medicale care sunt maşini, în timp ce toate celelalte obligații referitoare la introducerea pe piață a acestor dispozitive, inclusiv procedura de evaluare a conformității, sunt stabilite exclusiv de DDM. Directiva 95/16/CE 31 privind ascensoarele (DA) DA este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva Maşini pericolele legate de maşini destinate utilizării ca ascensoare și cele ale componentelor de securitate pentru ascensoare. În conformitate cu articolul 3, Directiva Maşini nu se aplică, așadar, ascensoarelor sau componentelor de securitate care se află în domeniul de aplicare al DA. Trebuie remarcat că secțiunea 1.1 din anexa I la DA face ca oricare cerințe esențiale de securitate și sănătate aplicabile din Directiva Maşini, care nu sunt incluse în anexa I la DA, să fie aplicabile ascensoarelor, în timp ce toate celelalte obligații referitoare la introducerea pe piață a acestor ascensoare, inclusiv procedura de evaluare a conformității, sunt stabilite exclusiv de DA. Directiva Maşini se aplică ascensoarelor care sunt excluse din domeniul de aplicare al DA în afară de cazul în care acestea sunt excluse și din domeniul de aplicare al Directivei Maşini a se vedea secțiunile 47-70: observații privind articolul 1 alineatul (2) și secțiunea 151: observații privind articolul JO L 169, p JO L 247, p JO L 213, , p

77 Directiva 2000/9/CE 32 privind instalațiile pe cablu care transportă persoane (Directiva Instalaţii pe cablu ) Directiva Instalațiile pe cablu este o directivă cuprinzătoare referitoare la securitate și sănătate care tratează într-un mod mai specific decât Directiva Maşini pericolele legate de maşini destinate utilizării ca instalații de transport pe cablu pentru persoane. În conformitate cu articolul 3, Directiva Maşini nu se aplică, așadar, instalațiilor pe cablu proiectate pentru transportul persoanelor, care se află în domeniul de aplicare al Directivei Instalații pe cablu. Directiva Maşini se aplică anumitor instalații pe cablu care sunt în afara sau sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Instalații pe cablu, de exemplu instalațiile pe cablu exclusiv pentru transportul mărfurilor și instalațiile pe cablu destinate numai utilizării în scopuri agricole, miniere sau industriale. Alte instalații care sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Instalații pe cablu sunt, de asemenea, excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini, de exemplumijloace de transport maritime sau feroviare sau echipamentul specific pentru utilizare în târguri și/sau parcuri de distracție a se vedea secțiunea 49 și secțiunea 57: observații privind articolul 1 alineatul (2). 32 JO L 106, , p

78 Secțiunea 91 Directive specifice care se pot aplica maşinilor în locul directivei Maşini pentru riscuri specifice Directiva 94/9/CE 33 privind echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (Directiva ATEX) În conformitate cu articolul 3, Directiva ATEX se aplică, pentru pericolul de explozie, maşinilor destinate utilizării în atmosfere potențial explozive. Trimiterea la directive comunitare specifice de la cel de al doilea alineat al punctului din anexa I la Directiva Maşini trebuie să fie înțeleasă ca o trimitere la Directiva ATEX. Trebuie remarcat că Directiva ATEX nu se aplică zonelor din interiorul maşinii în care poate exista o atmosferă potențial explozivă şi nici pericolelor de explozie care nu se datorează condițiilor atmosferice 34. Riscul de explozie prezentat de maşina însăşi sau existent în interiorul acesteia, sau de gaze, lichide, praf, vapori sau alte substanțe produse sau utilizate de maşină sunt acoperite de Directiva Maşini - a se vedea secțiunea 228: observații privind punctul din anexa I. Producătorul maşinii poate încorpora echipamente, sisteme protectoare sau componente ATEX care au fost deja introduse pe piață pentru a preveni riscul de explozie în anumite părţi ale maşinii. În acest caz, declarația de conformitate CE a maşinilor nu trebuie să facă referire la Directiva ATEX, însă declarațiile CE de conformitate ale echipamentelor, sistemelor sau componentelor ATEX încorporate în maşină trebuie incluse în dosarul tehnic al producătorului maşinii a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). 33 JO L 100, , p A se vedea: Linii directoare privind aplicarea Directivei 94/9/CE din 23 martie 1994 privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive Ediția a treia, iunie 2009: 74

79 Directive 84/500/CEE privind obiectele din ceramică ce vin în contact cu produsele alimentare 35 Regulamentul (CE) nr. 1935/ privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE În conformitate cu articolul 3, dispozițiile UE referitoare la materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare se aplică părților aferente ale maşinilor destinate producției de produse alimentare. Trimiterea de la punctul litera (a) din anexa I din Directiva Maşini la directivele aplicabile trebuie înțeleasă ca trimitere la Directiva 84/500/CEE, Regulamentul (CE) Nr.1935/2004 și Directiva 2002/72/CE. Directiva 2002/72/CE a Comisiei 37 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare Directiva 2009/105/CE 38 privind recipientele simple sub presiune (versiunea codificată) (DRSP) În conformitate cu articolul 3, DRSP se aplică, în ceea ce privește pericolele legate de presiune, recipientelor simple sub presiune fabricate în serie din cadrul domeniului său de aplicare care sunt încorporate în maşină sau legate de aceasta. Trebuie remarcat că Directiva Maşini acoperă riscul de rupere în timpul funcționării a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul din anexa I. 35 JO L 277, p JO L 338, p JO L 220, p JO L 264, , p

80 Directiva 2009/142/CE 39 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoși (DAG) DAG se aplică aparatelor consumatoare de combustibili gazoși utilizate pentru gătit, încălzit, producerea de apă caldă, refrigerare, iluminat sau spălat, inclusiv arzătoarelor cu tiraj forțat, precum și accesoriilor pentru aceste aparate. În conformitate cu articolul 3, DAG se aplică, pentru pericolele pe care le acoperă, și aparatelor cu gaz din domeniul său de aplicare care sunt încorporate în maşini. Aparatele proiectate special pentru utilizarea în procese industriale care se desfășoară în incinte industriale sunt excluse din domeniul de aplicare al DAG. Astfel de aparate, precum și alte aparate cu gaz excluse din domeniul de aplicare al DAG, fac obiectul Directivei Maşini dacă sunt domeniul său de aplicare sau dacă sunt încorporate în maşini. Directiva Maşini se aplică și aparatelor cu gaz din domeniul de aplicare al DAG care sunt echipate cu elemente mobile mecanizate, pentru pericolele care nu sunt acoperite de DAG. Directiva 97/23/CE 40 privind echipamentele sub presiune (DEP) În conformitate cu articolul 3, DEP este se aplică, pentru pericolele legate de presiune, echipamentelor sub presiune din domeniul său de aplicare ce sunt încorporate în sau conectate la maşină. Dacă un echipament sub presiune, care a fost deja introdus pe piață, este încorporat într-o maşină, dosarul tehnic al producătorului maşinii trebuie să includă declarația CE de conformitate a respectivului echipament sub presiune în conformitate cu DEP a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Echipamentul sub presiune clasificat sub limita categoriei 1 care este încorporat într-o maşină din domeniul de aplicare al Directivei Maşini este exclus din domeniul de aplicare al DEP. Prin urmare, Directiva Maşini este pe deplin aplicabilă acestor echipamente. Trebuie remarcat că Directiva Maşini acoperă riscul de rupere în timpul funcționării a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul din anexa I. 39 JO L 330, , p JO L 181, , p

81 Secțiunea 92 Directive care se pot aplica maşinilor, în plus față de Directiva Maşini, pentru riscuri care nu sunt acoperite de Directiva Maşini Directiva 89/106/CE 41 produse de construcții (DPC) DPC stabilește cerințele referitoare la caracterul adecvat al materialelor de construcții pentru lucrările de construcție în care acestea urmează să fie încorporate. DPC se aplică, în plus față de Directiva Maşini, la maşinile destinate a fi încorporate definitiv în lucrările de construcție, de exemplu porți, uși, ferestre, obloane și jaluzele mecanizate, sisteme de ventilație și sisteme de aer condiționat. Trebuie remarcat că DPC nu poate fi aplicată decât dacă există o specificație tehnică armonizată. Directiva 97/68/CE 42 astfel cum a fost modificată de Directivele 2002/88/CE 43 și 2004/26/CE 44 privind emisia de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră (DVFDR) Directiva 1999/5/CE 45 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații (directiva ERTT) DVFRD stabilește cerințe de protecția mediului pentru emisiile de gaze și de particule poluante provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamente mobile fără destinație rutieră care sunt în domeniul său de aplicare. Motoarele instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră trebuie să poarte mărcile precizate la articolul 6 și descrise în secțiunea 3 din anexa I la Directiva 97/68/CE, însă acea directivă nu va fi menționată în declarația CE de conformitate a maşinii. Cerințele directivei ERTT în ceea ce privește utilizarea spectrului de frecvențe radio se aplică echipamentelor radio și echipamentelor terminale de telecomunicații din domeniul său de aplicare, ce sunt încorporate în maşini, de exemplu anumite dispozitive de comandă la distanță. Trebuie reamarcat că securitatea sistemelor de comandă la distanță pentru maşini face obiectul Directivei Maşini a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul din anexa I. 41 JO L 40, , p JO L 59, p JO L 35, p JO L 146, p JOJ L 91, , p

82 Directiva 2000/14/CE 46 astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/88/CE 47 privind zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (DEE) DEE stabilește cerințele privind zgomotul emis de către de echipamentele destinate utilizării în exterior care sunt în domeniul său de aplicare. 48 Trebuie remarcat că ultimul alineat de la punctul litera (u) din anexa I la Directiva Maşini prevede că cerințele DEE referitoare la măsurarea nivelurilor de presiune acustică sau a nivelurilor de putere acustică sunt aplicabile maşinilor din domeniul de aplicare al DEE și că dispozițiile aferente acelui punct nu se aplică a se vedea secțiunea 229 și secțiunea 230: observații privind punctul și secțiunea 273: observații privind punctul litera (u) din anexa I. Directiva 2002/95/CE 49 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (directiva ROHS) Directiva ROHS prevede restricțiile privind utilizarea anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice care aparțin categoriilor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 10 astfel cum sunt stabilite în anexa I secțiunea A la Directiva 2002/96/CE (WEEE). Anumite produse care aparțin acestor categorii pot fi, de asemenea, incluse în domeniul de aplicare al Directivei Maşini, de exemplu categoriile 1 aparate de uz casnic de mari dimensiuni care nu sunt destinate uzului casnic, 6 unelte electrice și electronice, 7 echipamente sportive și de agrement electrice și 10 distribuitoare automate. Directiva 2004/108/CE 50 privind compatibilitatea electromagnetică (DCEM) DCEM se aplică maşinilor care conțin părți electrice sau electronice ce pot genera sau pot fi afectate de interferențe electromagnetice. DCEM acoperă aspectele privind compatibilitatea electromagnetică în legătură cu funcționarea maşinilor. 51 Cu toate acestea, Directiva Maşini acoperă imunitatea maşinilor faţă de perturbațiile electromagnetice raportate la securitate, indiferent dacă sunt transmise prin radiație sau prin cablu - a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul și secțiunea 233: observații privind punctul din anexa I. 46 JO L 162, p JO L 344, p A se vedea Liniile directoare pentru aplicarea Directivei 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului: 49 JO L 37, p JO L p A se vedea Ghidul pentru Directiva 2004/108/CE privind compatibilitatea electromagnetică, 21 mai 2007: 78

83 Directiva 2005/32/CE de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie (Directiva EuP) Directiva EuP prevede un cadru pentru adoptarea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor industriale. Măsurile de punere în aplicare adoptate în cadrul Directivei EuP se pot aplica maşinilor sau echipamentelor care urmează să fie încorporate în maşini, de exemplu pompele. Articolul 4 Supravegherea pieței 1. Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru ca maşinile să poată fi introduse pe piață și/sau puse în funcțiune numai dacă respectă dispozițiile aplicabile ale prezentei directive și nu pun în pericol sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, atunci când sunt instalate și întreținute corespunzător și utilizate în conformitate cu destinaţia lor sau în condiții rezonabil previzibile. Secțiunea 93 Supravegherea pieței Articolul 4 stabilește obligația statelor membre de a veghea ca dispoziţiile pertinente ale directivei Maşini să fie aplicate corect maşinilor și cvasimaşinilor și ca maşinile introduse pe piață și puse în funcțiune să fie sigure. Termenul maşini de la articolul 4 alineatul (1) este folosit în sens larg pentru a se referi la categoriile de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f) a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat al articolului 2. Regulile de bază pentru supravegherea pieței sunt stabilite în capitolul III din Regulamentul (CE) nr.765/2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor.52. Regulamentul se aplică direct începând cu 1 ianuarie Dispozițiile acestuia referitoare la supravegherea pieței sunt complementare celor din Directiva Maşini, cu alte cuvinte, acestea se aplică atunci când Directiva Maşini nu conţine dispoziții specifice cu același obiectiv. 53 Următoarele observații se referă atât la dispozițiile articolului 4 din Directiva Maşini cât și la dispozițiile complementare cuprinse în capitolul 3 din regulament. Dispozițiile pertinente din regulament sunt rezumate, iar în notele de subsol sunt trimiteri la articolele respective din regulament; cu toate acestea, cititorii ar trebui să consulte textul integral al regulamentului. 52 Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 JO L 218, p A se vedea articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/

84 Termenul supravegherea pieței desemnează activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile publice pentru a se asigura că produsele care fac obiectul directivei au fost supuse procedurilor necesare de evaluare a conformității, că acestea îndeplinesc cerințele esențiale de securitate şi sănătate și că, pentru produsele finale, sunt sigure 54. Supravegherea pieței este realizată atunci când sau după ce aceste produse au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune. Astfel supravegherea pieței se distinge de evaluarea conformității care vizează garantarea conformității produselor înainte ca acestea să fie introduse pe piață sau puse în funcțiune. Secțiunea 94 Supravegherea pieței maşinilor Supravegherea pieței maşinilor prevăzută de articolul 4 alineatul (1) cuprinde cel puțin următoarele activități: se verifică dacă maşinile care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune poartă marcajul CE și sunt însoțite de o declarație CE de conformitate adecvată a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1), secțiunea 141: observații privind articolul 16, secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A și secțiunea 387: observații privind anexa III; se asigură că maşinile care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune au făcut obiectul procedurii de evaluare a conformității adecvate a se vedea secțiunile : observații privind articolul 12; se verifică dacă maşinile care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune sunt însoțite de informațiile necesare precum instrucțiunile a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) și secțiunile : observații privind punctul din anexa I; în cazul în care maşina încorporează cvasimaşini, se verifică dacă instrucțiunile de asamblare ale producătorului cvasimaşinilor au fost respectate în mod corect de către producătorul maşinii finale sau al ansamblului de maşini; se contrlează conformitatea maşinilor care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune pentru a se asigura că acestea îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile și nu pun în pericol sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1) și secțiunea 160: observații privind principiul general 2 din anexa I; se iau măsuri adecvate pentru a se asigura că produsele neconforme sunt puse în conformitate sau sunt retrase de pe piață a se vedea secțiunile : observații privind articolul 11 și secțiunea 142, observații privind articolul 17. Cerințele esențiale de securitate și sănătate prevăzute de Directiva Maşini se referă în principal la sănătatea și securitatea persoanelor, inclusiv a operatorilor și a altor persoane expuse a se vedea secțiunea 166 și secțiunea 167: observații privind punctul literele (c)-(d) din anexa I. Cerințele esențiale de securitate şi sănătate 54 A se vedea articolul 2 alineatul (17) din Regulamentul (CE) nr. 765/

85 se aplică, de asemenea, după caz, sănătății și securității animalelor domestice. Acest lucru poate fi relevant de exemplu pentru maşinile destinate utilizării cu sau care pot fi în contact cu animalele de fermă, cai sau cu animale de companie. De asemenea, cerințele esențiale de securitate şi sănătate se aplică, după caz, protecției proprietății, de exemplu împotriva riscurilor de incendiu sau de explozie a se vedea secțiunea 227 și secțiunea 228: observații privind punctele și din anexa I. Supravegherea pieței poate avea loc în orice etapă după finalizarea construcției maşinii imediat ce produsul în cauză a fost pus la dispoziție pentru distribuție sau utilizare în UE a se vedea secțiunea 73: observații privind articolul 2 litera (h). Maşinile pot fi examinate la sediul producătorilor, importatorilor, distribuitorilor, companiilor de închiriere, în tranzit sau la granițele externe ale UE. De asemenea, conformitatea maşinilor poate fi verificată la sediul utilizatorului după punerea în funcțiune. Cu toate acestea, în acest caz, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să acorde atenție distincției dintre caracteristicile maşinii astfel cum a fost furnizate de producător și caracteristicile care pot fi rezultatul modificărilor efectuate de utilizator a se vedea secțiunea 382: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A. Această distincție poate fi facilitată prin examinarea elementelor aferente din dosarul tehnică a producătorului a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A. Conformitatea unei maşini fabricată de utilizator pentru uz propriu poate fi, de asemenea, verificată după punerea în funcțiune a acestora a se vedea secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Dacă neconformitatea maşinii în utilizare prezintă un risc pentru utilizatori, autoritățile naționale responsabile cu securitatea şi sănătatea în muncă pot cere utilizatorilor să ia măsurile necesare pentru a proteja persoanele și, în cazul riscurilor grave, pot interzice utilizarea maşinii. Aceste măsuri pot fi luate în cadrul reglementărilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE privind utilizarea echipamentelor de muncă a se vedea secțiunea 140: observații privind articolul 15. Totuși, în aceste cazuri, autoritățile de supraveghere a pieței vor lua, de asemenea, măsurile necesare în temeiul Directivei Maşini în ceea ce privește producătorul maşina în cauză. În momentul evaluării conformității maşinii, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să țină seama de nivelul tehnicii existente, inclusiv, dacă este cazul, de standardele armonizate în vigoare la data la care maşina au fost introdusă pe piață a se vedea secțiunea 161 și secțiunea 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia în considerare destinația de utilizare a maşinilor intenționată de producător, precum și orice utilizare greşită rezonabil previzibilă a se vedea secțiunea 171 și secțiunea 172: observații privind punctul literele (h) și (i) din anexa I. 81

86 Articolul 4 (continuare) 2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cvasimaşinile pot fi introduse pe piață numai dacă îndeplinesc dispozițiile aferente acestora din prezenta directivă. Secțiunea 95 Supravegherea pieței cvasimaşinilor Articolul 4 alineatul (2) impune statelor membre să efectueze supravegherea pieței maşinilor Supravegherea pieței cvasimaşinilor poate fi efectuată înainte ca cvasimaşina să fie încorporată în ansamblul final al maşinii sau în ansambluri de maşini. Autoritățile de supraveghere a pieței pot, de asemenea, realiza verificări ale maşinilor sau ale ansamblurilor de maşini în care cvasimaşinile au fost încorporate. În acest caz, supravegherea pieței cvasimaşinilor reprezintă un aspect al supravegherii pieței maşini. Dacă se identifică o neconformitate în cvasimaşină după încorporarea sa, autoritățile de supraveghere a pieței pot verifica în dosarul tehnic al ansamblului final de maşină dacă declarația de încorporare pentru cvasimaşină precizează că respectiva cerință esențială de securitate şi sănătate a fost aplicată și îndeplinită a se vedea secțiunea 384: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B. În acest caz, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să se adreseze producătorului cvasimaşinii. Supravegherea pieței cvasimaşinilor cuprinde următoarele activități: a) se asigură că cvasimaşinile care au fost introduse pe piață au fost supuse procedurii adecvate a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13; b) se verifică dacă cvasimaşinile care au fost introduse pe piață sunt însoțite de o declarație de încorporare corectă. În special, se va asigura că declarația de încorporare include declarația privind cerințele esențiale de securitate și sănătate care au fost aplicate și îndeplinite a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13 și secțiunea 384: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B; c) se verifică dacă instrucțiunile de asamblare ale producătorului au fost elaborate astfel încât să permită producătorului ansamblului final de maşină să asambleze corect cvasimaşina a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13 și secțiunea 390: observații privind anexa VI; d) se controlează conformitatea cvasimaşinilor care au fost introduse pe piață cu cerințele esențiale de securitate și sănătate despre care producătorul declară că au fost aplicate și îndeplinite a se vedea secțiunea 385: observații privind anexa II secțiunea B partea 4. Supravegherea cvasimaşinilor poate fi facilitată prin trimiterea la documentația tehnică aferentă a se vedea secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B; 82 e) se iau măsuri adecvate pentru tratarea cvasimaşinilor care nu îndeplinesc oricare dintre dispozițiile prevăzute la literele (a)-(d) de mai sus. Chiar dacă Directiva Maşini nu specifică măsurile care trebuie luate, este clar că

87 autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să impună producătorului cvasimaşinii să aducă produsul în conformitate cu dispozițiile prevăzute la literele (a)-(d) de mai sus și, în caz contrar, să se asigure că produsul este retras de pe piață. Articolul 4 (continuare) 3. Statele membre instituie sau desemnează autorități competente să controleze conformitatea maşinilor și a cvsimaşinilor cu dispozițiile stabilite la alineatele (1) și (2). 4. Statele membre definesc sarcinile, organizarea și prerogativele autorităților competente menționate la alineatul (3) și notifică Comisia și alte state membre referitoare la aceasta și referitoare la orice modificare ulterioară. Secțiunea 96 Autorități de supraveghere a pieței Termenul autorități competente desemnează autoritatea sau autoritățile din fiecare stat membru responsabilă (responsabile) de efectuarea supravegherii pieței pe teritoriul său 55. Articolele 4 alineatul (3) și 4 alineatul (4) impun statelor membre să desemneze autoritățile care sunt responsabile cu efectuarea supravegherii pieței și să definească sarcinile, organizarea și prerogativele acestor autorități. Statele membre sunt libere să stabilească modul în care este organizată supravegherea pieței; cu toate acestea, sistemul de supraveghere a pieței trebuie să îndeplinească anumite criterii: Autoritățile de supraveghere a pieței își vor îndeplini sarcinile în mod independent, imparțial și nepărtinitor 56. Statele membre trebuie să asigure autorităților de supraveghere a pieței resursele adecvate în ceea ce privește personalul și bugetul pentru realizarea sarcinilor lor. Prerogativele juridice care trebuie acordate autorităților de supraveghere a pieței vor include prerogativa de a cere operatorilor economici să pună la dispoziție documentația și informațiile necesare și, acolo unde se justifică, să intre în incintele operatorilor economici și să preleveze mostrele necesare de produse reprezentative 57. Statele membre trebuie să se asigure că prerogativele acordate autorităților de supraveghere a pieței sunt exercitate în conformitate cu principiul proporționalității 58. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este informat cu privire la existența, competențele și identitatea 55 A se vedea articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 18 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/

88 autorităților naționale de supraveghere a pieței, precum și cu privire la modul în care aceste autorități pot fi contactate 59. Sistemul de supraveghere a pieței trebuie să poată cuprinde întreaga gamă de produse care intră sub incidența Directivei Maşini, inclusiv maşini pentru uz profesional și maşini pentru utilizare de către consumatori 60. În unele state membre, o singură autoritate poate aborda întreaga gamă de produse. În alte state membre, supravegherea pieței pentru Directiva Maşini poate fi împărțită, de exemplu, între autoritatea responsabilă cu protecția consumatorului și autoritatea responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă. În cazul în care sunt implicate mai multe autorități, statele membre trebuie să stabilească mecanismele necesare pentru a asigura coordonarea și comunicarea adecvată între acestea 61. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să dispună de echipamentele necesare pentru a efectua controalele tehnice și încercările necesare sau, cel puțin, să aibă acces la instalațiile necesare, după caz 62. Autoritățile publice responsabile cu supravegherea pieței pot atribui anumite sarcini specifice, de exemplu încercări sau inspecții tehnice ale maşinilor, unor organisme de încercare sau de inspecţie competente, inclusiv unor organisme private. Cu toate acestea, autoritățile publice de supraveghere a pieței rămân responsabile de toate deciziile și măsurile privind supravegherea pieței luate pe baza încercărilor sau inspecțiilor efectuate în numele lor de aceste organisme. Secțiunea 97 Sistemul de supraveghere a pieței Sistemul de supraveghere a pieței poate include: o procedură pentru tratarea reclamațiilor privind maşinile neconforme; un sistem pentru monitorizarea și urmărirea rapoartelor și datelor referitoare la accidente și vătămări ale sănătății datorate maşinilor; studii asupra unor categorii speciale de maşini precum și verificări sau încercări de eșantioane; mijloace adecvate pentru a verifica dacă măsurile corective au fost efectiv aplicate; mijloace de urmărire a cunoștințelor științifice și tehnice referitoare la probleme de securitate și sănătate în raport cu masinile 63. În mod evident, autoritățile de supraveghere a pieței nu pot examina toate produsele introduse pe piață, însă nivelul de control al produselor de pe piață trebuie să fie 59 A se vedea articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr.765/ A se vedea articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr.765/

89 suficient pentru a asigura ca activitatea de supraveghere a pieței să fie percepută de către părțile interesate și că are un impact semnificativ asupra comportamentului operatorilor economici. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia măsurile adecvate atunci când reclamațiile sau rapoartele referitoare la accidente, incidente sau vătămări ale sănătăţii datorate maşinilor arată că maşinile în cauză nu îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate din directiva Maşini. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să urmărească deciziile luate de Comisie în conformitate cu procedura privind clauza de salvgardare a se vedea secțiunile : observații privind articolul 11. De asemenea, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să urmărească informațiile privind produsele periculoase notificate în sistemul RAPEX instituit în cadrul Directiva privind securitatea generală a produselor 64. În plus față de aceste măsuri reactive, activitatea de supraveghere a pieței trebuie să fie organizată pe baza unor programe periodice de supraveghere a pieței care trebuie să fie revizuite și actualizate în mod regulat în vederea îmbunătățirii eficacității lor. Programul de supraveghere a pieței pentru maşini poate să fie inclus într-un program general de supraveghere a pieței sau poate face obiectul unui program sectorial specific. Programele de supraveghere a pieței trebuie să fie comunicate celorlalte state membre și Comisiei și să fie făcute publice inclusiv prin mijloace de comunicare electronice. Prima comunicare de acest tip trebuie să fie făcută până la 1 ianuarie Programele de supraveghere a pieței trebuie să fie revizuite cel puțin din patru în patru ani iar rezultatele revizuirii trebuie să fie comunicate celorlalte state membre și Comisiei și puse la dispoziția publicului 65. Pentru a avea o eficacitate maximă, activitatea de supraveghere a pieței trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor. Trebuie să se acorde o atenție deosebită categoriilor de produse pentru care există dovezi de aplicare necorespunzătoare a dispozițiilor directivei sau cazurilor în care, în pofida aplicării directivei, rata accidentelor sau vătămărilor sănătăţii rezultate din utilizarea lor rămâne ridicată. Pentru a optimiza folosirea resurselor, sunt necesare cooperarea și coordonarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Regulamentul de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței referitoare la comercializarea produselor prevede măsuri specifice pentru îmbunătățirea cooperării, precum și măsuri pentru asigurarea cooperării adecvate cu autoritățile competente din țările terțe 66. Secțiunea 98 Instrumente pentru supravegherea pieței Marcajul CE și declarația de conformitate CE Marcajul CE aplicat pe maşină şi pe declarația CE de conformitate a producătorului care trebuie să însoțească maşina sunt primele elemente care pot fi verificate de 64 Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor JO L 11, , p A se vedea articolul 18 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolele 24, 25 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 765/

90 către autoritățile de supraveghere a pieței a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 6, secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A și secțiunea 387: observații privind anexa III. În special, declarația CE de conformitate oferă informații esențiale care permit autorităților de supraveghere a pieței să efectueze verificările necesare: identitatea producătorului maşinii și a reprezentantului său autorizat, după caz: persoana autorizată să întocmească dosarul tehnic; procedura de evaluare a conformității care a fost urmată și identitatea organismului notificat implicat, după caz; celelalte directive care au fost aplicate pentru a acoperi anumite pericole în mod mai specific a se vedea secțiunile 89-92: observații privind articolul 3; standardele armonizate sau alte specificații tehnice care au fost aplicate, după caz. Pentru a beneficia de prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate, producătorii trebuie să indice referințele standardului (standardelor) armonizat(e) aplicat(e), în declarația CE de conformitate. Cu toate acestea, trebuie reamintit faptul că aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară a se vedea secțiunea 110 și secțiunea 111: observații privind articolul 7 alineatul (2), secțiunea 114: observații privind articolul 7 alineatul (3) și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A. În cazul maşinilor care aparțin uneia dintre categoriile enumerate în anexa IV când producătorul a urmat procedura de evaluare a conformității cu control intern al producției de maşini conform anexei VIII, producătorul trebuie să indice referința (referințele) standardului (standardelor) armonizat(e) aplicat(e), în declarația CE de conformitate, deoarece aplicarea standardelor armonizate care acoperă toate cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile respectivelor maşini condiționează posibilitatea de a recurge la această procedură de evaluare a conformității a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3). Atunci când referința unui standard armonizat este indicată în declarația CE de conformitate, autoritățile de supraveghere a pieței sunt îndreptățite să considere că producătorul a aplicat în întregime specificațiile standardului. Dacă producătorul nu a aplicat toate specificațiile unui standard armonizat, acesta poate totuşi să indice trimiterea la standard în declarația CE de conformitate, dar, în acest caz, el trebuie să precizeze care dintre specificațiile standardului le-a aplicat şi pe care nu le-a aplicat. Instrucțiunile Examinarea instrucțiunilor care trebuie să însoțească maşinile poate, de asemenea, să furnizeze informații importante în scopul supravegherii pieței. Instrucțiunile trebuie furnizate în limba sau limbile oficiale ale țării în care vor fi utilizate a se vedea secțiunea 256: observații privind punctul din anexa I. În special, instrucțiunile trebuie să specifice destinația de utilizare a maşinii, care trebuie să fie luată în considerare pe parcursul oricărei investigaţii a conformității maşinii a se vedea secțiunea 171: observații privind punctul litera (h) din anexa I. 86

91 Dosarul tehnic sau documentația tehnică aferentă Dacă autoritățile de supraveghere a pieței au îndoieli în ceea ce privește conformitatea maşinilor cu cerințele esențiale de securitate și sănătate, acestea pot solicita transmiterea dosarului tehnic al producătorului a se vedea secțiunea 393: observații privind anexa VII secțiunea A părțile 2 și 3. În cazul cvasimaşinilor, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita transmiterea documentației tehnice aferente a producătorului a se vedea secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B. O astfel de cerere poate fi adresată în orice etapă a procesului de supraveghere a pieței. Aceste dispoziții au un scop dublu: pe de o parte, furnizarea elementelor pertinente din dosarul tehnic sau din documentația tehnică aferente permite producătorului să explice măsurile pe care le-a luat pentru tratarea riscurilor asociate maşinilor în vederea conformării cu cerințele esențiale de securitate și sănătate. Pe de altă parte, examinarea acestor documente ajută autoritățile de supraveghere a pieței să își finalizeze investigația și, astfel, să elimine sau să confirme îndoielile în privinţa conformităţii maşinii în cauză. Cu toate acestea, nu este necesar ca autoritățile de supraveghere a pieței să solicite aceste documente dacă acestea consideră că dețin deja suficiente informații pe care să își întemeieze decizia. Cererea pentru transmiterea dosarului tehnic sau a documentației tehnice aferente trebuie să indice natura suspiciunii referitoare la conformitatea maşinii în cauză și părțile sau aspectele maşinii care fac obiectul investigației. Numai elementele dosarului tehnic sau ale documentației tehnice aferente care sunt indispensabile pentru investigație trebuie să fie solicitate, astfel încât să nu se creeze o sarcină disproporționată pentru producător. Neprezentarea dosarului tehnic, pentru maşini, sau a documentației tehnice aferente, pentru cvasimaşini, ca urmare a unei astfel de solicitări motivată în mod corespunzător poate constitui un motiv de suspiciune asupra conformităţii maşinii sau a cvasimaşinii a se vedea secțiunea 393: observații privind anexa VII secțiunea A partea 3 și secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B litera (b). Cu alte cuvinte, dacă producătorul nu răspunde unei solicitări motivate în mod corespunzător de a furniza elementele aferente din dosarul său tehnic sau din documentația sa tehnică, autoritățile de supraveghere a pieței sunt îndreptățite să decidă asupra măsurii pe care o vor lua în temeiul oricăror alte dovezi care le sunt disponibile. Secțiunea 99 Documente referitoare la maşini din anexa IV Atunci când o maşină care face parte din una dintre categoriile enumerate în anexa IV a făcut obiectul uneia dintre procedurile de evaluare a conformității care implică un organism notificat, în plus față de solicitările de documentație menționate la alineatul anterior, autoritățile de supraveghere a pieței au posibilitatea de a obține anumite documente de la organismul notificat implicat. Examinarea CE de tip Pentru maşinile care fac obiectul unei proceduri de examinare CE de tip prevăzută în anexa IX, autoritățile de supraveghere a pieței pot obține, la cerere, o copie a certificatului de examinare CE de tip. Acesta permite autorităților să verifice dacă un certificat a fost emis într-adevăr pentru maşina în cauză. Pe baza unei solicitări motivate, autoritățile de supraveghere a pieței pot obține o copie a dosarului tehnic și 87

92 rezultate ale examinărilor efectuate de organismul notificat a se vedea secțiunea 399: observații privind anexa IX partea 7. Aceste cereri pot fi adresate de către autoritatea de supraveghere a pieței direct organismului notificat care a efectuat examinarea CE de tip. Organismul notificat trebuie să răspundă autorității naționale de supraveghere a pieței care a înaintat cererea. În caz de dificultăți, de exemplu de natură lingvistică, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita ajutorul autorităților naționale responsabile pentru notificarea organismului implicat a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Asigurarea totală a calității Pentru a verifica dacă procedura de evaluare a conformității incluzând sistemul de asigurare totală a calității implementat de producător a fost aplicată în mod corect, autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita producătorului sau reprezentantului său autorizat să comunice elementele aferente documentației sistemului de asigurare totală a calității al producătorului a se vedea secțiunea 407: observații privind anexa X partea 4. Secțiunea 100 Măsuri în privința maşinilor neconforme Neconformitatea marcajului CE Dacă autoritatea de supraveghere a pieței descoperă o neconformitate în legătură cu marcajul CE, acțiunea corectivă care trebuie luată este prevăzută la articolul 17. Clauza de salvgardare prevăzută la articolul 11 trebuie să fie utilizată numai în cazul în care acțiunea luată în conformitate cu articolul 17 nu reușește să elimine neconformitatea a se vedea secțiunea 142: observații privind articolul 17. Neîndeplinirea cerințelor esențiale de securitate și sănătate Dacă o autoritate de supraveghere a pieței descoperă că maşini care au fost introduse pe piață nu îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile, autoritatea trebuie, în primul rând, să solicite producătorului sau reprezentatului său autorizat să ia măsurile corective necesare pentru punerea în conformitate a respectivelor maşini sau să le retragă de pe piață într-un interval de timp stabilit de autoritatea de supraveghere a pieței 67. Aceste măsuri corective trebuie luate pentru toate exemplarele de maşini care au același defect de proiectare sau construcție și să fie aplicate în întreaga piață a UE. Dacă produsul în cauză generează un risc grav, autoritatea de supraveghere a pieței va solicita, de asemenea, producătorului să ia măsuri adecvate referitor la maşinile care au fost deja introduse pe piață sau puse în funcțiune, de exemplu o rechemare a produsului 68. Dacă producătorul nu ia măsurile corective necesare în mod voluntar în intervalul de timp stabilit de autoritatea de supraveghere a pieței, statul membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că produsele periculoase sunt retrase de pe 67 A se vedea articolul 2 alineatul (15) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 2 alineatul (14) și articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/

93 piață. Aceste măsuri trebuie notificate Comisiei și celorlalte state membre în conformitate cu clauza de salvgardare a se vedea secțiunea 123: observații privind articolul 11. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să ia, de asemenea, măsurile adecvate pentru a alerta utilizatorii, dacă este posibil, în colaborare cu operatorii economici implicați, pentru a preveni accidentele sau vătămări ale sănătății care ar putea rezulta din defectul identificat 69. Dacă maşinile care prezintă un risc grav sunt retrase de pe piață, fie în mod voluntar, fie prin măsuri restrictive sau sunt puse în conformitate prin măsuri corective voluntare, statul membru implicat trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia pentru a le permite să verifice dacă acțiunile corective necesare sunt luate pe întregul teritoriu al UE a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Este prevăzut ca sistemul RAPEX, creat în temeiul Directivei Securitatea generală a produselor, să fie utilizat în acest scop 70. Trebuie subliniat că atunci când autoritățile de supraveghere a pieței iau o măsură obligatorie de restricționare a introducerii pe piață a maşinilor care prezintă un risc grav, notificarea în sistemul RAPEX nu elimină obligația statului membru în cauză de a notifica măsura în conformitate cu clauza de salvgardare din Directiva Maşini a se vedea secțiunea 123: observații privind articolul 11. Secțiunea 101 Produse de consum nesigure În plus față de dispozițiile Directivei Maşini și ale Regulamentului de stabilire a cerințelor de acreditare și supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor, anumite dispoziții specifice din Directiva Securitatea generală a produselor se aplică în privința maşinilor destinate utilizării de către consumatori sau care pot fi utilizate de aceștia, atunci când Directiva Maşini sau regulamentul nu cuprinde dispoziții echivalente 71. În special, se aplică următoarele dispoziții: obligația distribuitorilor de a acționa cu atenția cuvenită și de a coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței 72 ; obligația producătorilor și a distribuitorilor de a informa autoritățile în privința produselor periculoase și de a coopera cu autoritățile pentru a preveni riscurile pentru consumatori 73 ; anumite măsuri care pot fi luate de către autoritățile de supraveghere a pieței în privința produselor periculoase A se vedea articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/95/CE și articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2001/95/CE. 73 A se vedea articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2001/95/CE. 74 A se vedea articolul 8 din Directiva 2001/95/CE. 89

94 Secțiunea 102 Controale la frontierele externe ale Uniunii Europene În multe cazuri, mai ales pentru produsele fabricate în serii de masă şi importate în UE din țări terțe, cea mai eficientă cale de a efectua supravegherea pieței este de a verifica conformitatea acestor produse la punctul de intrare în piața UE înainte ca acestea să fie expediate în rețelele de distribuție din statele membre. Articolele din Regulamentul (CE) nr.765/2008 care, în acest sens, abrogă și înlocuiește Regulamentul (CEE) nr. 339/93, stipulează cadrul legal al acestor controale. Aceste dispoziții se aplică integral maşinilor importate. Statele membre trebuie să furnizeze autorităților responsabile cu controlul produselor care intră pe piața comunitară (de regulă, autoritățile vamale) prerogativele și resursele necesare pentru a le permite să efectueze, la o scară adecvată, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor maşinilor înainte de punerea în liberă circulație 75. Cooperarea necesară și schimbul de informații trebuie să fie organizate între aceste autorități și autoritatea sau autoritățile responsabile cu supravegherea pieței pentru maşini 76. În special, autoritățile de supraveghere a pieței vor furniza autorităților responsabile cu controalele la frontierele externe informații privind categoriile de produse la care a fost identificat un risc sau o neconformitate gravă. 77 Autoritățile responsabile cu controalele la frontierele externe trebuie să suspende punerea în liberă circulație în interiorul UE a maşinilor în următoarele cazuri: dacă maşinile finale nu poartă marcajul CE și celelalte marcaje impuse de Directiva directiva Maşini sau marcajul CE a fost aplicat în manieră falsă ori dacă maşinile nu sunt însoțite de declarația CE de conformitate semnată de producător sau de reprezentantul său autorizat; dacă existe motive să se considere că maşina prezintă un risc serios pentru securitate și sănătate 78. Autoritățile responsabile cu controalele la frontierele externe trebuie să suspende punerea în liberă circulație în interiorul UE a cvasimaşinilor în următoarele cazuri: dacă cvasimaşinile nu sunt însoțite de o declarație de încorporare a se vedea secțiunea 384: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B; dacă cvasimaşinile nu sunt însoțite de instrucțiuni de asamblare a se vedea secțiunea 390: observații privind anexa VI. Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să fie informate imediat în privința unei astfel de suspendări. Acestea trebuie elibereze produsul pentru punerea în liberă circulație în decurs de 3 zile în afara cazului în care se inițiază acțiuni de către autoritățile de supraveghere a pieței. Regulamentul stabilește procedurile care trebuie urmate dacă maşinile nu au făcut obiectul procedurii de evaluare a conformității adecvate, dacă acestea nu 75 A se vedea articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 765/ A se vedea articolul 27 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 765/

95 îndeplinesc cerințele esențiale de securiatte şi sănătate aplicabile sau dacă maşinile prezintă un risc grav 79. Articolul 5 Introducerea pe piață și punerea în funcțiune 1. Înainte de introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a unei maşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie: (a) să se asigure că aceasta îndeplineşte cerințele esențiale de securitate și sănătate aplicabile prevăzute în anexa I; (b) să se asigure că este disponibil dosarul tehnic prevăzut în anexa VII partea A; (c) să pună la dispoziţie, în special, informațiile necesare, precum instrucțiuni; (d) să desfășoare procedurile de evaluare a conformității adecvate potrivit articolului 12; (e) să întocmească declarația CE de conformitate potrivit anexei II partea 1 secțiunea A și să se asigure că aceasta însoțește maşina; (f) s[ aplice marcajul CE în conformitate cu articolul 16. Secțiunea 103 Obligațiile producătorilor de maşini Articolul 5 alineatul (1) prevede un rezumat al obligațiilor pe care producătorii de maşini trebuie să le îndeplinească înainte de introducerea pe piață sau de punerea în funcțiune a acestora a se vedea secțiunile 78-81: observații privind articolul 2 litera (i). Trebuie subliniat faptul că termenul maşină este folosit aici în sens larg. Așadar, aceste obligații se aplică producătorilor de maşini prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f): maşini în sens strict, echipamente interschimbabile, componente de securitate, accesorii de ridicat, lanțuri, cabluri și chingi și dispozitive amovibile de transmisie mecanică - a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. Obligațiile rezumate la articolul 5 alineatul (1) literele (a)-(f) pot fi îndeplinite, de asemenea, integral sau parţial de către reprezentantul autorizat al producătorului a se vedea secțiunea 84 și secțiunea 85: observații privind articolul 2 litera (j). În majoritatea cazurilor, aceste obligații trebuie îndeplinite înainte ca maşina să fie introdusă pe piața din UE a se vedea secțiunea 73: observații privind Articolul 2 litera (h). Cu toate acestea, pentru maşinile care nu sunt introduse pe piață de exemplu maşinile produse sau importate în UE de către un utilizator pentru uz propriu, obligațiile trebuie îndeplinite înainte ca maşinile să fie puse în funcțiune a se vedea secțiunea 80 și secțiunea 81: observații privind articolul 2 litera (i). 79 A se vedea articolele 28 și 29 din Regulamentul (CE) nr. 765/

96 Articolul 5 alineatul (1) litera (c) impune producătorului să furnizeze informațiile și instrucțiunile necesare împreună cu maşina. În acest sens, trebuie remarcat faptul că furnizarea informațiilor necesare referitoare la maşină elaborarea instrucțiunilor sunt considerate a fi parte a proiectării și construcției maşinilor și fac obiectul cerințelor esențiale de securitate și sănătate a se vedea secțiunea 244: observații privind punctul 1.7 din anexa I. Articolul 5 (continuare) 2. Înainte de introducerea pe piață a unei cvasimaşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat se asigură că a fost îndeplinită procedura prevăzută la articolul 13. Secțiunea 104 Obligațiile producătorilor de cvasimaşini Articolul 5 alineatul (2) se referă la obligațiile producătorilor de cvasimaşini, astfel cum au fost definite la articolul 2 - a se vedea secțiunea 46: observații privind articolul 2 litera (g). Obligațiile producătorilor cvasimaşini sunt rezumate la articolul 13 a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13. Articolul 5 (continuare) 3. Pentru procedurile prevăzute la articolul 12, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aibă mijloacele necesare sau să aibă acces la mijloacele necesare de a se asigura că maşinile îndeplinesc cerințele esențiale de securitate și sănătate stabilite în anexa I. Secțiunea 105 Mijloace pentru garantarea conformităţii maşinilor Articolul 5 alineatul (3) se referă la obligația menționată la articolul 5 alineatul (1) litera (d) de a realiza procedura de evaluare a conformității adecvată potrivit articolului 12. În cazul maşinilor supuse procedurii de evaluare a conformității cu control intern al producției descrisă anexa VIII, verificările necesare pot fi realizate de către sau în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat. Indiferent dacă evaluarea conformității maşinii este realizată de producătorul însuși sau este încredințată reprezentantului său autorizat, persoana care efectuează evaluarea conformității trebuie să dispună sau să aibă acces la mijloacele necesare pentru verificarea conformității maşinilor cu cerințele de securitate şi sănătate aplicabile. Aceste mijloace pot include, de exemplu, personalul calificat necesar, accesul la informațiile necesare, competența și echipamentul necesar pentru efectuarea verificărilor proiectului, a calculelor, măsurătorilor, testelor funcționale, încercărilor de rezistență, inspecțiilor vizuale și a verificărilor informațiilor și instrucțiunilor necesare pentru a garanta conformitatea maşinii cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. 92

97 Atunci când maşinile sunt proiectate și construite în conformitate cu standarde armonizate, standardele specifică, în mod normal, mijloacele care trebuie utilizate în pentru verificarea conformității maşinii cu specificațiile acestora 80. În cazul maşinilor care fac parte dintr-una din categoriile prevăzute în anexa IV pentru care se utilizează procedura de asigurare totală a calității descrisă în anexa X, mijloacele pentru realizarea verificărilor necesare trebuie să fie documentate în sistemul de asigurare totală a calității al producătorului a se vedea secțiunea 403: observații privind punctul 2.2 din anexa X. Articolul 5 (continuare) 4. În cazul în care maşinile intră și sub incidența altor directive referitoare la alte aspecte și care prevăd aplicarea marcajului CE, acesta indică faptul că maşinile sunt conforme, de asemenea, cu dispozițiile celorlalte directive. Cu toate acestea, în cazul în care una sau mai multe dintre respectivele directive permit producătorului sau reprezentantului său autorizat să aleagă, într-o perioada de tranziție ce sistem să aplice, marcajul CE indică doar conformitatea cu directivele aplicate de producător sau de reprezentantul său autorizat. Trimiterile la directivele aplicate, așa cum au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, trebuie să fie înscrise în declarația CE de conformitate. Secțiunea 106 Marcajul CE în conformitate cu alte directive Articolul 5 alineatul (4) se referă la obligația prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (f): aplicarea marcajului CE. Articolul 5 alineatul (4) reamintește că și alte directive care prevăd aplicarea marcajului CE pot să se aplice maşinilor. În acest caz, producătorul trebuie să se asigure că și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu toate directivele aplicabile produsului său înainte de aplicarea marcajului CE a se vedea secțiunile 89-92: observații privind articolul A se vedea clauza 6.9 Clauza Verificarea cerințelor de siguranță și/sau măsurilor de protecție" din Ghidul CEN 414: 2004 Siguranța echipamentelor tehnice Reguli pentru elaborarea și prezentarea standardelor de siguranță. 93

98 Articolul 6 Libera circulație 1. Statele membre nu trebuie să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune pe teritoriul lor a maşinilor care respectă prezenta directivă. 2. Statele membre nu trebuie să interzică, să restricționeze sau să împiedice introducerea pe piață a cvasimaşinilor atunci când producătorul sau reprezentantul său autorizat elaborează o declarație de încorporare, prevăzută în anexa II partea 1 secțiunea B, conform căreia aceasta urmează să fie încorporată într-o maşină sau asamblată cu alte maşini pentru a forma o maşină. Secțiunea 107 Libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor Articolul 6 alineatele (1) și (2) stabilesc obligații destinate să îndeplinească unul dintre obiectivele fundamentale ale directivei Maşini : libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor în cadrul pieței unice. La articolul 6 alineatul (1), termenul maşină este folosit în sens larg pentru a desemna toate produsele prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f) a se vedea secțiunea 33: observații privind primul alineat de la articolul 2. În conformitate cu obligațiile stabilite la articolul 6, statele membre nu pot să impună cerințe sau proceduri pentru introducerea pe piață a maşinilor sau a cvasimaşinilor sau pentru punerea în funcțiune a maşinilor, referitoare la pericolele acoperite de Directiva Maşini, altele decât cele stabilite în această directivă. Obligația de a permite libera circulație a maşinilor și a cvasimaşinilor conforme cu directiva nu împiedică statele membre să reglementeze instalarea și utilizarea maşinilor în anumite limite a se vedea secțiunea 139 și secțiunea 140: observații privind articolul 15. În virtutea Acordului privind Spațiul Economic European (SEE) 81, maşinile care sunt conforme cu Directiva Maşini beneficiază de libera circulație și în Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Același lucru este valabil și în cazul Elveției în virtutea Acordului de recunoaștere reciprocă cu UE 82 și al Turciei în virtutea Uniunii vamale UE-Turcia _en.htm 94

99 Articolul 6 (continuare) 3. La târguri comerciale, expoziții, demonstrații și alte evenimente similare, statele membre nu trebuie să împiedice prezentarea de maşini sau cvasimaşini care nu sunt conforme cu dispozițiile prezentei directive, cu condiția ca un indicator vizibil să indice în mod clar neconformitatea acestora sau a respectivei componente de siguranță, precum și imposibilitatea punerii lor la dispoziţie înainte de a fi puse în conformitate. Pe lângă aceasta, în timpul demonstrațiilor cu astfel de maşini sau cvasimaşini neconforme, trebuie să se ia măsuri de securitate adecvate pentru a se asigura protecția persoanelor. Secțiunea 108 Târguri comerciale, expoziții și demonstraţii tehnice Târgurile comerciale, expozițiile și demonstrațiile oferă o posibilitate producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de maşini să promoveze produse noi și inovatoare. Dispozițiile articolului 6 alineatul (3) au scopul să asigure că Directiva Maşini nu constituie un obstacol pentru promovarea unor astfel de produse a se vedea secțiunea 19: observații privind considerentul 17. În anumite cazuri, companiile în cauză ar putea să dorească să verifice, înainte de efectuarea procedurii de evaluare a conformității aplicabile, dacă produsele lor interesează clienți potențiali. În alte situații, este posibil ca procedura să nu fi fost finalizată la momentul în care maşina respectivă este expusă. Este posibil ca producătorii, importatorii sau distribuitorii să dorească să expună şi produse care nu sunt destinate pieţei UE. Produsele pot fi, de asemenea, expuse fără anumiţi protectori sau dispozitive de protecție în vederea evidenţierii mai clare a caracteristicilor de operare ale acestora. Conform articolului 6 alineatul (3), astfel de practici sunt autorizate. Cu toate acestea, pentru a furniza informații clare potențialilor clienți și pentru a evita concurența neloială cu expozanții de produse care respectă Directiva Masini, produsele care nu sunt conforme cu dispozițiile directivei trebuie însoțite de un panou vizibil care să indice clar faptul că acestea nu sunt conforme și că nu vor fi disponibile decât după punerea lor în conformitate. Este util ca organizatorii târgurilor comerciale să reamintească expozanților obligațiile ce le revin în această privință. Directiva Maşini nu impune un anumit format specific sau o anumită formulare sepcifică pentru panoul respectiv. Următoarea formulare poate fi luată în considerare pentru maşina pe care producătorul intenționează să o pună în conformitate și să o introducă pe piața UE: Maşina expusă nu este conformă cu Directiva Maşini 2006/42/CE. Vizitatorii sunt informaţi că maşina respectivă va fi disponibilă în Uniunea Europeană numai după ca va fi pusă în conformitate. În timpul expozițiilor și demonstrațiilor trebuie luate măsurile de prevenire necesare pentru a garanta securitatea prezentatorilor și a publicului, în special atunci când produsele sunt expuse fără protectorii sau dispozitivele de protecție aferente. În ceea ce privește ecuritatea și sănătatea prezentatorilor sau a altor angajați ai expozanților, trebuie luate măsurile necesare în conformitate cu prevederile naționale de punere în 95

100 aplicare a directivelor UE referitoare la protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Articolul 7 Prezumția de conformitate și standardele armonizate 1. Statele membre consideră maşinile care poartă marcajul CE și care sunt însoțite de declarația CE de conformitate, al cărei conținut este prevăzut în anexa II partea 1 secțiunea A, ca fiind conforme cu dispozițiile prezentei directive. Secțiunea 109 Prezumția de conformitate conferită de marcajul CE și declarația CE de conformitate Articolul 7 alineatul (1) explică rolul marcajului CE și al declarației CE de conformitate drept pașapoarte care facilitează libera circulație a maşinilor pe piața unică la care se face referire la articolul 6 alineatul (1). Declarația CE de conformitate trebuie să însoțească maşina. Acest lucru implică faptul că declarația CE de conformitate trebuie să fie furnizată împreună cu maşina de către producător, atunci când maşina este introdusă pe piaţă și trebuie să fie transmisă utilizatorului maşinii de către alți operatori economici, precum importatori sau distribuitori a se vedea secțiunea 83: observații privind articolul 2 litera (i). Trebuie subliniat faptul că obligația stabilită pentru statele membre la articolul 7 alineatul (1) de a considera maşinile care poartă marcajul CE și care sunt însoțite de o declarație CE de conformitate drept conforme cu Directiva Maşini, nu afectează datoria statelor membre de a supraveghea piața pentru a se asigura de faptul că produsele care poartă marcajul CE și care sunt însoțite de o declarație CE de conformitate sunt într-adevăr conforme cu cerințele Directivei Maşini, precum și datoria acestora de a asigura retragerea de pe piaţă a produselor neconforme care poartă marcajul CE a se vedea secțiunea 93 și secțiunea 94: observații privind articolul 4 punctul (1), secțiunile : observații privind articolul 11 și secțiunea 142: observații privind articolul 17. Articolul 7 (continuare) 2. Maşinile construite în conformitate cu un standard armonizat, ale cărui referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se consideră a fi în conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate acoperite de un astfel de standard armonizat. Secțiunea 110 Prezumția de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate Referirea la standardele europene reprezintă un element cheie al Noii abordări în materie de armonizare tehnică și standarde care este urmată în Directiva Maşini. Directiva stabilește cerințele esențiale de securitate şi sănătate obligatorii pentru maşini în timp ce specificații tehnice detaliate pentru îndeplinirea acestor cerințe 96

101 esențiale de securitate şi sănătate sunt date în standarde europene armonizate a se vedea secțiunea 87: observații privind articolul 2 litera (l). Odată ce un standard european armonizat a fost adoptat, organizația europeană de standardizare îl transmite Comisiei Europene pentru ca referințele sale să poată fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE). Odată ce referința unui standard armonizat a fost publicată în JOUE, aplicarea specificațiilor acestuia conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate acoperite de standard. Această prezumție de conformitate există cu începere de la data la care referința la standard este publicată prima dată în JOUE. Prezumția de conformitate încetează când standardul este înlocuit de un standard nou sau un standard revizuit la data încetării prezumției de conformitate care este specificată în JOUE pentru maşinile introduse pe piaţă după acea dată - a se vedea secțiunea 114: observații privind articolul 7 alineatul (3). Trebuie remarcat faptul că, drept urmare a unei obiecții oficiale, referințele anumitor standarde pot fi publicate în JOUE împreună cu un avertisment de retragere a prezumției de conformitate pentru anumite părți ale standardului a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10. Aplicarea proiectelor de standarde europene (identificate cu prefixul pren ) sau a standardelor europene ale căror referințe nu au fost încă publicate în JOUE nu conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva Maşini. Informații asupra obiectului standardului (categoria de maşini sau aspectul de securitate a maşinii acoperit de către standard) pot fi găsite în clauza standardului referitoare la domeniul său de aplicare. Informații suplimentare asupra cerințelor esențiale de secuirtate şi sănătate cuprinse în Directiva Maşini și tratate (sau netratate) în standard sunt furnizate într-o anexă informativă Z la standard. În cazul în care un standard sau o parte a acestuia este menționată într-o referință normativă din cadrul unui standard european armonizat, specificațiile conținute de standard sau de părțile acestuia la care s a făcut trimitere devin parte din standardul armonizat, iar aplicarea acestora conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate acoperite. Această regulă rămâne adevărată chiar și în cazul în care standardul la care se face referire nu mai este în vigoare (cu excepția cazului în care referința acestuia a fost retrasă din JOUE drept urmare a unei obiecții oficiale - a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10. Pe de altă parte, aplicarea ultimei versiuni a standardului la care se face referire conferă, de asemenea, o prezumție de conformitate cu respectivele cerințe esențiale de securitate şi sănătate, cu condiția ca referința acestuia să fi fost publicată în JOUE. Prezumția de conformitate conferită prin aplicarea unui standard armonizat nu este absolută, întrucât conformitatea standardului însuși poate fi contestată a se vedea secțiunile : observații privind articolul 10. Cu toate acestea, prezumția de conformitate conferită de aplicarea unui standard armonizat oferă producătorului o anumită certitudine juridică deoarece nu trebuie să furnizeze dovezi suplimentare de conformitate cu cerințele esențiale de securiatte şi sănătate acoperite de standardul respectiv. Mai mult, în cazul categoriilor de maşini enumerate în anexa IV, aplicarea unui 97

102 standard armonizat care acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile maşinii în cauză permite producătorului să efectueze evaluarea conformității maşinii fără a recurge la un organism notificat a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3). Trebuie remarcat faptul că, deși aplicarea standardelor armonizate facilitează evaluarea riscurilor, aceasta nu scutește în totalitate producătorul maşinii de obligația de a efectua o evaluare a riscurilor pentru maşină a se vedea secțiunea 159: observații privind principiul general 1 din anexa I. Chiar și în cazul în care o anumită cerință esențială de securitate şi sănătate este acoperită de un standard armonizat, un producător de maşini are libertatea de a aplica specificații alternative. Natura voluntară a standardelor armonizate are ca scop prevenirea situației în care standarde tehnice să devină un obstacol în calea introducerii pe piață a maşinilor care încorporează soluții inovatoare. Totuși, un standard armonizat oferă o indicație asupra stadiului tehnicii existente în momentul adoptării acestuia. Cu alte cuvinte, standardul armonizat indică nivelul de securitate care poate fi aşteptat pentru un anumit tip de produs la data respectivă. Un producător de maşini care optează pentru aplicarea altor specificații tehnice trebuie să poată demonstra că soluția alternativă adoptată este în conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva Maşini și că oferă un nivel de securitate cel puțin echivalent cu cel permis de aplicarea specificațiilor din standardul armonizat a se vedea secțiunile 161 și 162: observații privind principiul general 3 din anexa I. Atunci când un producător alege să nu aplice standarde armonizate sau să aplice doar anumite părți dintr-un standard armonizat, el trebuie să includă în dosarul tehnic evaluarea riscurilor realizată și măsurile adoptate pentru a se conforma cerințelor esențiale de securitate şi sănătate a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). În acest caz, referința standardului armonizat nu trebuie prezentată ca atare în declarația de conformitate CE a producătorului, însă aceasta poate indica ce părți sau clauze ale standardului armonizat au fost aplicate a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II secțiunea A partea 1 punctul (7). Secțiunea 111 Clasificarea standardelor pentru maşini Standardele pentru maşini sunt clasificate în trei tipuri: A, B și C. Scopul acestei clasificări este de a permite autorilor de standarde pentru categorii particulare de maşini să facă referire la standarde orizontale care oferă soluții tehnice supuse dovedite în timp. Standardele orizontale de tip A și B pot, de asemenea, să ajute producătorii care proiectează maşini pentru care nu sunt disponibile standarde de tip C. Trebuie stabilită o distincție privind natura prezumției de conformitate conferită de aplicarea standardelor armonizate de aceste trei tipuri: 98 Standarde de tip A Standardele de tip A specifică conceptele de bază, terminologia și principiile de proiectare valabile pentru toate categoriile de maşini. Aplicarea exclusivă a acestor standarde, deși reprezintă un cadru esențial pentru aplicarea corectă a Directivei

103 Maşini, nu este suficientă pentru a garanta conformitatea cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile din directivă și, prin urmare, nu oferă o prezumție de conformitate completă. De exemplu, aplicarea standardului EN ISO garantează faptul că evaluarea riscurilor este realizată în conformitate cu cerințele principiului general 1 din anexa I, dar nu este suficientă pentru a demonstra că măsurile de protecție adoptate de producător pentru tratarea riscurile prezentate de maşini îndeplinesc cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile din anexa I. Standarde de tip B Standardele de tip B tratează aspecte specifice ale securităţii maşinilor sau tipuri specifice de mijloace de protecție valabile pentru o gamă largă de categorii de maşini. Aplicarea specificațiilor din standarde de tip B conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale din Directiva Maşini pe care le acoperă atunci când un standard de tip C sau evaluarea riscurilor realizată de producător indică faptul că o soluție tehnică specificată de standardul de tip B este adecvată unei categorii particulare sau unui model particular al maşinii în cauză. Aplicarea standardelor de tip B, care oferă specificații pentru componentele de securitate introduse pe piață separat conferă o prezumție de conformitate pentru componentele de securitate respective și pentru cerințele esențiale de securitate şi sănătate acoperite de aceste standarde a se vedea secțiunea 42, observații privind articolul 2 litera (c). Standarde de tipul C Standardele de tipul C oferă specificații pentru o anumită categorie de maşini, de exemplu, prese mecanice, combine agricole sau compresoare. Diferitele tipuri de maşini aparținând categoriei acoperite de un standard de tip C au o destinație de utilizare similară și prezintă pericole similare. Standardele de tip C pot să facă referire la standarde de tip A sau B, precizând care dintre specificațiile din standardul de tip A sau de tip B sunt aplicabile pentru respectiva categorie de maşini. În cazul în care, pentru un anumit aspect al securităţii maşinii, un standard de tip C diferă de specificațiile conținute într-un standard de tip A sau B, specificațiile standardului de tip C prevalează asupra specificațiilor standardului de tip A sau B. Aplicarea unui standard de tip C în baza evaluării riscurilor efectuată de către producător conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva Maşini acoperite de standardu. Anumite standarde de tip C sunt organizate în serii formate din mai multe părți, partea 1 a standardului oferind specificații generale valabile pentru o familie de maşini în timp ce celelalte părți ale standardului oferă specificații pentru categorii particulare de maşini care aparțin respectivei familii, completând sau modificând specificațiile generale din partea 1. În cazul standardelor de tip C astfel organizate, prezumpția de conformitate cu cerințele esențiale din Directiva Maşini este conferită prin aplicarea părții generale 1 din standard împreună cu partea specifică aferentă din standard. 84 EN ISO :2007 Securitatea mașinilor Aprecierea riscului - Partea 1: Principii (ISO :2007). 99

104 Secțiunea 112 Dezvoltarea standardelor armonizate pentru maşini Standardele armonizate pentru maşini sunt dezvoltate de comitetele tehnice (CT) ale organizațiilor europene de standardizare, CEN și CENELEC. CT-urile sunt compuse din reprezentanți mandatați de organizațiile naționale membre ale CEN și CENELEC. CT-urile implicate în dezvoltarea standardelor care susțin Directiva Maşini cuprind următoarele: CEN CT 10 Ascensoare, scări și trotuare rulante CT 33 Uși, ferestre, obloane CT 47 Arzătoare cu combustibil lichid pulverizat și componentele acestora funcție siguranță încercare CT 98 Elevatoare cu platformă CT 114 Securitatea mașinilor CT 122 Ergonomie CT 123 Lasere și fotonică CT 131 Arzătoare de gaz cu ventilaţie CT 142 Mașini pentru prelucrarea lemnului siguranță CT 143 Mașini unelte securitate CT 144 Tractoare și mașini pentru agricultură și silvicultură CT 145 Mașini pentru cauciuc și materiale plastice CT 146 Mașini de ambalat CT 147 Macarale securitate CT 148 Mijloace și sisteme continue de manipulare securitate CT 149 Echipamente mecanizate pentru depozite CT 150 Cărucioare de manipulare securitate CT 151 Echipamente de construcție și mașini pentru materiale de construcții CT 153 Mașini pentru produse alimentare și furaje CT 168 Lanțuri, frânghii, chingi, cabluri și accesorii securitate CT 169 Dispozitive de iluminat și iluminare CT 182 Sisteme de refrigerare, cerințe de securitate și de mediu CT 186 Procesare termică industrială securitate CT 188 Benzi transportoare CT 192 Echipamente de luptă împotriva incendiilor CT 196 Mașini pentru mine subterane securitate CT 197 Pompe CT 198 Mașini de tipărit și de prelucrare a hârtiei securitate CT 200 Mașini și instalații pentru tăbăcării securitate CT 201 Mașini pentru fabricarea încălțămintei și produselor din piele și din imitație de piele - securitate CT 202 Mașini pentru turnătorii CT 211 Acustică CT 213 Unelte portabile acționate de încărcături explozive securitate CT 214 Mașini și accesorii pentru industria textilă CT 221 Rezervoare metalice fabricate în ateliere și echipamente pentru rezervoare de depozitare și pentru stațiile de întreținere CT 231 Vibrații și șocuri mecanice CT 232 Compresoare securitate CT 255 Mașini portabile cu motor neelectric securitate CT 256 Aplicații feroviare CT 270 Motoare cu ardere internă CT 271 Echipamente de tratare a suprafețelor securitate CT 274 Echipamente pentru deservirea aeronavelor la sol CT 305 Atmosfere potențial explozive prevenirea și protecția împotriva exploziilor CT 310 Tehnologii avansate de fabricație CT 313 Centrifuge cerințe de securitate 100

105 CT 322 Echipamente pentru producerea și modelarea metalelor securitate CT 354 Vehicule motorizate de tip ride-on care nu sunt destinate a fi conduse pe drumurile publice, CT 356 Ventilatoare industriale cerințe de securitate CENELEC CT 44X Securitatea mașinilor aspecte electrotehnice CT 61 Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic și scopuri similare CT 61F Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor CT 76 Securitatea privind radiațiile optice și echipamentele laser CT 88 Sisteme de turbine eoliene Proiectele de standard sunt elaborate de grupurile de lucru (GL) constituite de TC pertinent. GL sunt alcătuite din experți numiți de organizațiile naționale de standardizare. Proiectul de standard (pren) elaborat de GL este transmis de CT organizațiilor naționale de standardizare care distribuie proiectul părților interesate la nivel național pentru colectarea observațiilor lor (anchetă publică). Observațiile primite sunt retransmise CT și analizate de GL în vederea îmbunătățirii proiectului. Ulterior, un proiect final al standardului este transmis organizațiilor naționale de standardizare pentru a fi adoptat prin votul majorității ponderate. Anumite standarde armonizate sunt, de asemenea, dezvoltate în cadrul acordurilor de colaborare dintre CEN și Organizația Internațională de Standardizare (ISO) sau între CENELEC și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC). Acordul încheiat între CEN și ISO este cunoscut sub numele de Acordul de la Viena. Acordul încheiat între CENELEC și IEC este cunoscut sub numele de Acordul de la Dresda. Atunci când aceste acorduri sunt puse în aplicare, proiectele de standarde pot fi elaborate de CT și GL din cadrul ISO sau IEC. Cu toate acestea, înainte ca proiectele respective să fie adoptate ca standarde europene armonizate, sunt supuse procedurilor de anchetă și adoptare aplicate de CEN sau CENELEC, acestea fiind aplicate în paralel cu procedurile ISO sau IEC. Secțiunea 113 Identificarea standardelor armonizate Proiectele de standarde europene sunt identificate printr-un număr de referință precedat de prefixul pren urmat de data proiectului. Astfel de proiecte de standarde europene sunt puse la dispoziția publicului în stadiul de anchetă publică. Odată ce standardul a fost adoptat de către CEN sau CENELEC, el este identificat prin același număr precedat de prefixul EN şi urmat de data (anul) adoptării. În cazul în care un standard este modificat sau revizuit, iar noua versiune poartă același număr, data adoptării permite să se facă distincția între noua versiune a standardului și cea precedentă. Atunci când un standard CEN este identic cu un standard internațional adoptat de ISO, standardul european și cel internațional vor avea același număr în timp ce referința standardului armonizat va avea prefixul EN ISO. Pe de altă parte, când un standard CENELEC are la bază un standard IEC, el are un număr diferit. Cu toate acestea, pentru ambele organisme europene de standardizare, referința corespunzătoare standardului ISO sau IEC este indicată în paranteze, după titlul standardului european. Organizațiile naționale membre ale CEN și CENELEC trebuie să atribuie standardului armonizat statutul de standard național fără nici o modificare. În referința versiunii 101

106 naționale a unui standard armonizat, prefixul EN este precedat de prefixul utilizat pentru identificarea standardelor naționale în țara respectivă. Standardele armonizate sunt publicate de organizațiile naționale de standardizare din statele membre UE cu următoarele prefixe: ÖNORM EN în Austria NBN EN în Belgia БДС EN în Bulgaria CYS EN în Cipru ČSN EN în Republica Cehă DS EN în Danemarca EVS EN în Estonia SFS EN în Finlanda NF EN în Franța DIN EN în Germania EN în Grecia MSZ EN în Ungaria IS EN în Irlanda UNI EN în Italia LVS EN în Letonia LST EN în Lituania EN în Luxemburg MSA EN în Malta NEN EN în Țările de Jos PN EN în Polonia NP EN în Portugalia SR EN în România STN EN în Slovacia SIST EN în Slovenia UNE EN în Spania SS EN în Suedia BS EN în Regatul Unit Aceleași standarde sunt publicate cu următoarele prefixe în țările AELS: IST EN în Islanda, "SN EN" în Elveția "NS-EN" în Norvegia În unele cazuri, data inclusă în referința versiunii naționale a standardului armonizat este ulterioară datei incluse în referința standardului publicat în JOUE, deoarece este posibil ca publicarea standardului la nivel național să fi avut loc în anul următor. În declarația CE de conformitate a maşinii, standardele europene armonizate aplicate de producător pot fi identificate utilizând fie referința națională, cu unul dintre prefixele naționale citate mai sus, fie referința astfel cum a fost prezentată în JOUE, numai cu prefixul EN a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A punctul (7). Articolul 7 (continuare) 3. Comisia publică referințele standardelor armonizate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Secțiunea 114 Publicarea referințelor standardelor armonizate în JOUE Listele consolidate ale standardelor armonizate sunt publicate în seria C a JOUE sub formă unei comunicări ale Comisiei în cadrul punerii în aplicare a Directivei Maşini. Lista este actualizată periodic când referințele standardelor noi sau revizuite sunt comunicate Comisiei Europene de către CEN și CENELEC. Lista publicată în JOUE include următoarele 5 coloane: Coloana 1 indică organizația europeană de standardizare care a adoptat standardul: CEN sau CENELEC; 102

107 Coloana 2 indică referința standardului, adică numărul său, data adoptării sale de către CEN sau CENLEC și titlul acestuia; Dacă standardul a fost modificat, referința versiunii modificate a standardului este indicată. Odată ce referințele unor astfel de standarde modificate au fost publicate în JOUE, versiunea modificată a standardului este cea care conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate din Directiva Maşini ; Coloana 3 indică data la care referința standardului a fost publicată pentru prima dată în JOUE. Aceasta reprezintă data începând cu care aplicarea standardului conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă; Coloana 4 prezintă referințele standardului înlocuit. Această coloană este completată numai în cazul în care exista deja un standard armonizat referitor la același subiect în momentul adoptării standardului nou sau revizuit. În majoritatea cazurilor, standardul înlocuit reprezintă o versiune anterioară a standardului revizuit; Coloana 5 indică data încetării prezumției de conformitate a standardului înlocuit. Această coloană este completată numai atunci când referința unui standard înlocuit este specificată în coloana 4. Data încetării prezumției de conformitate este stabilită de către Comisie. În general, data încetării prezumției de conformitate este aceeași cu data stabilită de CEN sau CENELEC pentru retragerea standardului înlocuit de către organizațiile naționale de standardizare. Noul standard conferă o prezumție de conformitate începând cu data la care referința sa este publicată în JOUE, în timp ce standardul înlocuit continuă să confere o prezumție de conformitate până la data încetării prezumției de conformitate specificată în coloana 5. În intervalul dintre cele două date (perioada de tranziție), specificațiile noului standard ori cele ale standardului înlocuit conferă o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care acestea le acoperă. Articolul 7 (continuare) 4. Statele membre iau măsurile adecvate pentru a permite partenerilor sociali să aibă o influență la nivel național asupra proceselor de elaborare și urmăriree a standardelor armonizate. Secțiunea 115 Participarea partenerilor sociali la procesul de standardizare Standardizarea se bazează pe un consens între părțile interesate. Părțile interesate de standardele referitoare la maşini includ, de exemplu, producătorii de maşini, utilizatorii de maşini precum angajatorii, lucrătorii şi consumatorii, instituțiile competente în probleme de securitate şi sănătatea în muncă, organismele notificate, alte organizații non-guvernamentale interesate și autoritățile publice. Regulile pentru participarea părților interesate intră, în general, sub incidența prevederilor naționale privind organizarea standardizării. 103

108 Articolul 7 alineatul (4) impune în mod expres statelor membre să se asigure că sunt luate măsuri adecvate pentru a permite partenerilor sociali, adică reprezentanților angajatorilor și cei ai lucrătorilor, să aibă o influență asupra procesului de standardizare la nivel național. Rămâne la latitudinea statelor membre să decidă care măsuri sunt adecvate și modul în care acestea sunt puse în aplicare. Articolul 8 85 Măsuri speciale 1. Comisia poate lua orice măsură adecvată referitoare la următoarele aspecte: (a) actualizarea listei indicative de componente de securitate din anexa V prevăzută la articolul 2 litera (c); (b) restricționarea introducerii pe piață a maşinilor prevăzute la articolul 9. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). Secțiunea 116 Măsuri ce fac obiectul procedurii Comitetului de reglementare Articolul 8 alineatul (1) stabilește cele două cazuri în care Comisia poare adopta măsuri în urma consultării Comitetului Maşini în conformitate cu procedura de reglementare cu control a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3). articolul 8 alineatul (1) litera (a) permite Comisiei să actualizeze lista orientativă de componente de securitate, prezentată în anexa V, de exemplu prin completarea listei cu mai multe exemple de componente care corespund definiției de la articolul 2 a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c). Se procedează astfel atunci când se observă omiterea din listă a anumitor componente de securitate existente sau atunci când sunt dezvoltate noi componente de securitate; articolul 8 punctul (1) litera (b) permite Comisiei să adopte o măsură de restricționare a introducerii pe piață a maşinilor care prezintă riscuri datorate deficiențelor unui standard armonizat, care prezintă același risc ca maşinile care fac obiectul unei clauze de salvgardare justificate sau la cererea unui stat membru a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul Articolul 8 a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control (PRAC) Adaptare la procedura de reglementare cu control partea a patra JO L188, , p

109 Articolul 8 (continuare) 2. Comisia, hotărând în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 22 alineatul (2), poate lua orice măsură adecvată legată de aplicarea practică a prezentei directive, inclusiv măsuri necesare pentru a asigura cooperarea statelor membre între ele și cu Comisia,, în conformitate cu dispozițiile articolului 19 alineatul (1). Secțiunea 117 Măsuri care fac obiectul procedurii Comitetului consultativ Articolul 8 alineatul (2) permite Comisiei să ia orice măsură adecvată în legătură cu aplicarea practică a Directivei Maşini după consultarea Comitetului Maşini în conformitate cu procedura de consultare a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (2). De asemenea, acesta asigură și un temei juridic pentru sprijinul oferit de Comisie în scopul organizării cooperării și schimbului de informații între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19 alineatul (1). 105

110 Articolul 9 86 Măsuri specifice pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase 1. Atunci când, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10, Comisia consideră că un standard armonizat nu îndeplinește integral cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă și care sunt prevăzute în anexa I, Comisia poate, în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol, să adopte măsuri prin care să solicite statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a maşinilor cu caracteristici tehnice care prezintă riscuri datorate lacunelor standardului sau să supună aceste maşini unor condiții speciale. Atunci când, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 11, Comisia consideră că o măsură luată de un stat membru este justificată, Comisia poate, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, să ia măsuri prin care să solicite statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a maşinilor care prezintă același risc din cauza caracteristicilor sale tehnice sau să supună aceste maşini unor condiții speciale. 2. Orice stat membru poate solicita Comisiei să examineze necesitatea adoptării măsurilor prevăzute la alineatul (1). 3. În cazurile menționate la alineatul (1), Comisia consultă statele membre și alte părți interesate, indicând măsurile pe care intenționează să le adopte în scopul de a asigura, la nivel comunitar, un nivel ridicat de protecție a sănătății și securitatea persoanelor. Luând în considerare rezultatele consultărilor, Comisia adoptă măsurile necesare. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22alineatul (3). Secțiunea 118 Măsuri referitoare la maşini nesigure care prezintă riscuri similare Clauza de salvgardare prevăzută în articolul 11, care impune statelor membre să ia măsuri adecvate în privința maşinilor periculoase care poartă marcajul CE, se aplică anumitor modele de maşină. Articolul 9 permite Comisiei să adopte măsuri pentru a interzice sau pentru a restricționa introducerea pe piață a tuturor modelelor de maşini care prezintă riscuri datorate aceloraşi caracteristici tehnice. Aceste măsuri pot fi adoptate în următoarele situații: În urma unei obiecții oficiale împotriva unui standard armonizat în conformitate cu articolul Articolul 9 alineatul (3) a fost modificat de Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control (PRAC) - Adaptare la procedura de reglementare cu control Partea a patra OJ L188, , p

111 Prima situație este legată de procedura prevăzută în articolul 10 pentru contestarea unui standard armonizat. Atunci când se ridică o obiecție oficială împotriva unui standard armonizat, Comisia poate adopta o decizie de retragere sau restricționare a prezumției de conformitate conferită prin aplicarea standardului pentru motivul că unele dintre specificațiile sale nu îndeplinesc cerințele de securitate şi sănătate aplicabile a se vedea secțiunea 121: observații privind articolul 10. Drept urmare a unei astfel de decizii, se poate considera necesar, pentru protecţia sănătății și securitatea persoanelor, să se asigure ca maşinile proiectate în baza standardului defectuos să fie retrase de pe piață sau să facă obiectul unor anumite restricții. Ca urmare a unei acțiuni de salvgardare în conformitate cu articolul 11 Cea de a doua situație este legată de procedura privind clauza de salvgardare prevăzută la articolul 11. Drept urmare a notificării unei măsuri luate de un stat membru pentru interzicerea sau restricționarea introducerii pe piață a unui anumit model de maşină nesigur, Comisia adoptă o decizie prin care precizează dacă se consideră că măsura este justificată sau nu a se vedea secțiunea 123: observații privind articolul 11 alineatul (3). Drept urmare a unei astfel de decizii, Comisia poate să adopte o decizie prin care să impună tuturor statelor membre să ia măsuri adecvate, pentru protejarea sănătății și securitatea persoanelor, pentru a garanta că orice alt model de maşină având același defect cu modelul care face obiectul măsurii naționale inițiale să fie retras de pe piață sau supus unor anumite restricții. La cererea statului membru Articolul 9 alineatul (2) oferă statului membru posibilitatea de a iniția procesul solicitând Comisiei să examineze necesitatea luării de măsuri pentru interzicerea sau restricționarea introducerii pe piață a maşinilor care prezintă același risc din cauza caracteristicilor sale tehnice sau să supună asemenea maşini unor condiții speciale. Înainte de a lua asemenea măsuri, Comisia consultă părțile interesate. Deoarece măsurile nu vizează numai un singur producător, ci pot avea consecințe asupra tuturor producătorilor unei categorii date de maşini, este clar că organizațiile care reprezintă producătorii de maşini la nivelul UE trebuie să fie consultate. În general, consultarea părților interesate este organizată în cadrul Grupului de lucru Maşini a se vedea secțiunea 148: observații privind articolul 22. Măsura este apoi adoptată după consultarea Comitetului Maşini în conformitate cu procedura de reglementare cu control a se vedea secțiunea 147: observații privind articolul 22 alineatul (3). 107

112 Articolul 10 Procedura de contestare a unui standard armonizat În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că un standard armonizat nu îndeplinește integral cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă și care sunt prevăzute în anexa I, Comisia sau statul membru prezintă acest aspect în faţa comitetului stabilit prin Directiva 98/34/CE, cu expunerea motivelor pentru aceasta. Comitetul emite fără întârziere un aviz. În funcție de avizul comitetului, Comisia decide publicarea, nepublicarea, publicarea cu restricții, menținerea, menținerea cu restricții sau retragerea referințelor la standardul armonizat respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Secțiunea 119 Obiecții oficiale împotriva standardelor armonizate Aplicarea standardelor armonizate ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene conferă prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). Cu toate acestea, conform articolelor 10 și 11 prezumția de conformitate poate fi contestată: în conformitate cu articolul 10, un stat membru sau Comisia trebuie să trimită un standard armonizat Comitetului instituit prin Directiva 98/34/CE 87 dacă există dovezi că anumite cerințe esențiale de securitate şi sănătate acoperite de standard nu sunt îndeplinite adecvat de specificațiile acestuia. dacă se folosește procedura de salvgardare prevăzută la articolul 11, iar statul membru consideră că neconformitatea maşinii supuse măsurii restrictive se datorează unei deficenţe din standardul armonizat aplicat de către producător, respectivul standard este, de asemenea, trimis Comitetului instituit prin Directiva 98/34/CE a se vedea secțiunea 124: observații privind articolul 11 alineatul (4). Pentru a evita să se recurgă la asemenea obiecții oficiale, statele membre sunt încurajate să urmărească dezvoltarea standardelor armonizate și să-şi comunice preocupările la CEN sau CENELEC înainte ca standardele armonizate să fie adoptate. În egală măsură, organizațiile de standardizare sunt încurajate să ia în considerare preocupările statelor membre atunci când elaborează și adoptă standardele armonizate. Numai statele membre și Comisia au posibilitatea de a introduce o obiecție oficială împotriva unui standard armonizat. În cazul în care alte părți interesate consideră că un standard armonizat are deficienţe grave, acestea pot aduce chestiunea respectivă în atenția autorităților naționale sau a Comisiei și pot solicita acestora să întreprindă măsurile adecvate. 87 Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri de informare în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice modificată de Directivele 98/48/CE și 2006/96/CE. Versiunea consolidată a directivei este disponibilă la: 108

113 Secțiunea 120 Procedura pentru obiecții oficiale O obiecție oficială poate fi introdusă atunci când un standard armonizat a fost adoptat de către organizația europeană de standardizare, iar referința acestuia a fost comunicată Comisiei pentru publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. De asemenea, o obiecție oficială poate fi introdusă în orice moment după publicarea referinței la standardul armonizat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Obiecția oficială trebuie comunicată Comisiei de către statul membru prin reprezentanța permanentă a acestuia la UE, indicându-se referința standardului în cauză, specificațiile standardului care sunt considerate defectuoase și motivele obiecției. În acest scop, Comitetul instituit prin Directiva 98/34/CE a elaborat un formular standard. Obiecția oficială este discutată inițial în cadrul Grupului de lucru Maşini a se vedea secțiunea 148: observații privind articolul 22 unde celelalte state membre, reprezentanții CEN sau CENELEC și alte părți interesate sunt invitate să își exprime opiniile. Rezultatul discuției din cadrul Grupului de lucru Maşini este raportat, de către Comisie, Comitetului stabilit de Directiva 98/34/CE. Ulterior, acest Comitet este consultat în privința proiectului de decizie al Comisiei. Decizia este apoi adoptată de către Comisie și publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii. Secțiunea 121 Rezultatul unei obiecții oficiale Decizia Comisiei asupra unei obiecții oficiale împotriva unui standard armonizat poate lua mai multe forme: dacă obiecția oficială nu este susținută, Comisia adoptă decizia de a publica referința standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de a menține referința standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă a fost deja publicată; dacă obiecția oficială este susținută, Comisia poate decide să nu publice referința standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau să retragă referința standardului din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă a fost deja publicată; dacă lacunele standardului vizează numai anumite specificații, iar restul standardului este considerat adecvat, Comisia poate decide publicarea referinței standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (sau menținerea referinței standardului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă a fost deja publicată) cu o avertizare care restricționează prezumția de conformitate conferită prin aplicarea standardului. Atunci când referința unui standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu o avertizare care restricționează prezumția de conformitate, aceasta are drept urmare faptul că aplicarea acelor specificații ale standardului care nu sunt supuse restricției continuă să confere prezumția de conformitate cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care le acoperă. Cu toate acestea, pentru a îndeplini cerințele esențiale de securitate şi sănătate care nu sunt respectate de standard, producătorul trebuie să realizeze o evaluare completă a riscurilor, să aleagă măsurile de protecție adecvate pentru tratarea pericolelor respective și să îşi 109

114 justifice alegerea în dosarul său tehnic a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Atunci când Comisia adoptă o decizie de a nu publica referința unui standard în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de a retrage referința unui standard din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de a publica ori menține referința unui standard în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene cu o restricție, Comisia dă un mandat organizației europeane de standardizare pentru a revizui standardul respectiv ca să remedieze lacunele care au fost identificate. 110 Articolul 11 Clauza de salvgardare 1. În cazul în care un stat membru constată că o maşină care intră sub incidența prezentei directive, purtând marcajul CE, însoțită de declarația CE de conformitate și utilizată conform destinației sale ori în condiții rezonabil previzibile, poate compromite sănătatea sau securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, statul membru ia toate măsurile corespunzătoare pentru a retrage de pe piață o astfel de maşină, pentru a interzice introducerea ei pe piață, punerea în funcțiune sau utilizarea ei ori restricționează libera circulație a acesteia. Secțiunea 122 Clauza de salvgardare Clauza de salvgardare este prevăzută la articolul 95 alineatul (10) din Tratatul CE (în prezent, articolul 114 din TFUE) pe care se bazează Directiva Maşini a se vedea secțiunea 2: observații privind citatele: Măsurile de armonizare prevăzute anterior includ, atunci când este cazul, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să adopte, din unul sau mai multe dintre motivele fără caracter economic prevăzute la articolul 30, măsuri provizorii care fac obiectul unei proceduri de control a Uniunii. Articolul 11 stabilește procedura care trebuie urmată atunci când autoritățile de supraveghere a pieței dintr-unui stat membru descoperă că prezumția de conformitate conferită de marcajul CE și Declarația CE de conformitate nu este fondată a se vedea secțiunea 109: observații privind articolul 7 alineatul (1). Procedura de salvgardare stabilită la articolul 11 se aplică maşinilor în sens larg, cu alte cuvinte, aceasta poate fi aplicată oricăruia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f). Ea nu se aplică cvasimaşinilor. Atunci când se constată că o maşină nu îndeplineşte cerințele de securitate şi sănătate aplicabile, în ciuda prezenţei marcajului CE, statul membru trebuie mai întâi să contacteze producătorul, reprezentantul său autorizat sau persoana responsabilă de introducerea pe piață a maşinii și să îl oblige pe acesta să pună produsul în conformitate sau să îl retragă de pe piață într-un interval de timp stabilit de autoritatea de supraveghere a pieței a se vedea secțiunile 78-84: observații privind articolul 2 literele (i) și (j) și secțiunea 100: observații privind articolul 4. Dacă produsul este pus în conformitate sau este retras de pe piață în mod voluntar,

115 nu mai este necesar să se ia măsurile restrictive prevăzute în articolul 11 alineatul (1) și, în consecință, nu mai există un temei juridic pentru a se recurge la procedura de salvgardare. Cu toate acestea, dacă maşina în cauză prezintă un risc grav, Regulamentul (CE) nr.765/2008 impune statului membru respectiv să informeze Comisia și celelalte state membre asupra acțiunii întreprinse folosind sistemul RAPEX 88. În toate cazurile în care măsurile corective sunt luate de către producător, este important ca statul membru respectiv să informeze autoritățile de supraveghere a pieței din celelalte state membre, astfel încât acestea să se asigure că măsurile corective necesare sunt luate pe întreg teritoriul UE a se vedea secțiunea 100: observații privind articolul 4. Această informație poate fi comunicată în cadrul grupului ADCO Maşini a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Articolul 23 din Regulamentul (CE) nr.765/2008 prevede crearea în acest scop a unui sistem general de gestiune a informației la nivelul UE. În cazul în care neconformitatea care face obiectul măsurilor corective luate de către producător rezultă dintr-o deficiență a standardului armonizat aplicat, statul membru trebuie, de asemenea, să ia măsuri referitoare la standardul armonizat, dacă este necesar, prin intermediul procedurii de obiecție oficială a se vedea secțiunile : observații privind articolul 10. Dacă nu sunt întreprinse măsuri voluntare de punere a produsului în conformitate în intervalul de timp stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței și dacă neconformitatea poate să pună în pericol sănătatea sau securitatea persoanelor sau, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor, trebuie să fie urmată procedura de salvgardare prevăzută în articolul 11. Articolul 11 alineatul (1) descrie măsurile care trebuie luate de autoritățile naționale de supraveghere a pieței. Măsurile pot include suspendarea sau interzicerea introducerii pe piață și/sau punerii în funcțiune a maşinii sau supunerea acestor operaţiuni la anumite restricții. Forma și conținutul măsurilor reprezintă un aspect care depinde de respectivul stat membru, însă măsurile trebuie să fie atât suficiente pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor, cât și proporționale cu riscul implicat. În conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr.765/2008, înainte să se ia asemenea măsuri, părților interesate trebuie să li se acorde posibilitatea de a-și exprima opiniile, cu excepţia cazului în care caracterul de urgenţă al acestor măsuri nu permite acest lucru nu este posibil din cauza caracterului urgent al măsurilor. Dacă măsurile sunt luate fără ca părțile interesate să-și fi exprimat opiniile, acestea trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere cât mai curând posibil. Conform articolului 20 din regulament, în cazul maşinilor care prezintă un risc grav care necesită o intervenție rapidă, statele membre pot, de asemenea, să dispună rechemarea maşinilor deja introduse pe piață, atât în lanțul de distribuţie cât și cele în funcțiune, pentru a proteja sănătatea și securitatea utilizatorilor. 88 A se vedea articolele 20 și 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 OJ L 218 din , p

116 Măsura luată de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) trebuie să specifice motivele exacte pe care se fundamentează și să fie notificată cât mai curând posibil părții implicate care, în același timp, trebuie să fie informată referitoare la căile de atac pe care le are la dispoziție a se vedea secțiunea 145: observații privind articolul 20. Decizia luată de statul membru trebuie să fie publicată a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (3). Articolul 11 (continuare) 2. Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre despre o astfel de măsură, indicând motivul deciziei sale și, în special, dacă neconformitatea se datorează: a) nerespectării cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a); b) aplicării incorecte a standardelor armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2); c) unor lacune în standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2). 3. Comisia inițiază de îndată consultări cu părțile implicate. Comisia examinează, după această consultare, dacă măsurile luate de statul membru sunt justificate sau nu şi comunică decizia sa statului membru care a luat iniți ativa, celorlalte state membre și producătorului sau reprezentantului său autorizat. Secțiunea 123 Procedura de salvgardare Articolul 11 alineatele (2) și (3) stabilesc procedura care trebuie urmată la nivelul UE atunci când se ia o măsură națională în conformitate cu articolul 11 alineatul (1). Măsura trebuie notificată Comisiei Europene de către statul membru, prezentându-se motivele acestei măsuri. Notificarea trebuie să fie transmisă Comisiei de către reprezentanța permanentă a statului membru respectiv. Concomitent trebuie să fie informate și celelalte state membre. Informațiile pot fi comunicate prin intermediul Grupului ADCO Maşini utilizând sistemul CIRCA a se vedea secțiunea 146: observații privind articolul 21. Grupul ADCO Maşini a elaborat un formular special pentru a ajuta statele membre să transmită informațiile necesare. Notificarea trebuie să indice clar cerințele esențiale de securitate şi sănătate pe care maşina nu le îndeplinește și să explice natura riscurilor la care dau naştere aceste neconformități. Dacă autoritățile de supraveghere a pieței au evaluat conformitatea maşinii cu trimitere la specificațiile unui standard armonizat, respectivele clauze ale standardului trebuie să fie, de asemenea, indicate. Pentru a permite Comisiei să îşi efectueze fără întârziere ancheta, autoritățile naționale trebuie să transmită toate documentele aferente împreună cu notificarea. Documentele aferente pot include: fotografii sau desene ale maşinii respective care să arate marcajul CE și 112

117 defectele în cauză; o copie a declarației CE de conformitate; certificatul de examinare CE de tip sau certificatul de aprobare a sistemului de asigurare totală a calității al producătorului (dacă este cazul); elementele aferente ale dosarului tehnic al producătorului dacă acestea sunt disponibile; extrasele aferente din instrucțiunile producătorului; rapoarte ale eventualelor încercări sau verificării pe care se fundamentează măsura; detalii ale oricărei corespondențe schimbată cu părțile implicate, precum producătorul sau reprezentantul său autorizat, importatorul ori distribuitorul maşinii sau organismul notificat implicat. Serviciile Comisiei studiază apoi notificarea și documentele justificative și consultă părțile implicate pentru a analiza dacă măsura luată de statul membru este justificată sau nu. Părțile implicate includ autoritățile statului membru care a notificat măsura, producătorul maşinii în cauză sau reprezentantul său autorizat și, după caz, organismul notificat implicat în evaluarea conformității maşinii. Părților interesate li se acordă posibilitatea de a se întâlni cu serviciile Comisiei pentru a-și prezenta observațiile, dacă doresc acest lucru. Dacă este necesar, Comisia poate solicita opinia unui expert independent pentru evaluarea dosarului și, în anumite cazuri, examinarea maşinii în cauză sau pentru efectuarea de încercări. Comisia adoptă apoi o decizie care este comunicată statului membru care a luat măsura inițială, celorlalte state membre și producătorului sau reprezentantului său autorizat. Decizia Comisiei este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (3). În cazul în care Comisia decide că măsura luată de statul membru este justificată, celelalte state membre vor lua măsurile necesare pentru a asigura protecţia sănătăţii şi securitatea persoanelor faţă de maşinile neconforme. Dacă, pe de altă parte, Comisia decide că măsura luată de statul membru nu este justificată, măsura trebuie să fie retrasă. Articolul 11 (continuare) 2. În cazul în care decizia prevăzută la alineatul (1) se bazează pe o deficienţă a standardelor armonizate și în cazul în care statul membru care se află la originea măsurilor își menține poziția, Comisia sau statul membru inițiază procedura prevăzută la articolul 10. Secțiunea 124 Deficienţe ale standardelor armonizate Articolul 11 alineatul (4) se aplică atunci când neconformitatea notificată în temeiul articolului 11 alineatele (1) și (2) se datorează unei lacune a standardului armonizat 113

118 aplicat de către producător. În acest caz, în plus față de procedura stabilită la articolul 11 alineatul (3), statul membru implicat sau Comisia trebuie să depună o obiecție oficială în conformitate cu procedura stabilită la articolul 10 a se vedea secțiunea : observații privind articolul 10. Articolul 11 (continuare) 3. În cazul în care maşina nu este conformă și poartă marcajul CE, statul membru competent ia măsurile corespunzătoare împotriva celui care a aplicat marcajul și informează Comisia despre aceasta. Comisia informează celelalte state membre. Secțiunea 125 Măsuri împotriva persoanei care a aplicat marcajul CE Prevederile stabilite la articolul 11 alineatele (1)-(4) vizează măsurile care trebuie luate în legătură cu produsele care poartă marcajul CE și care pot compromite sănătatea sau securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor. În plus față de aceste măsuri, articolul 11 alineatul (5) impune statului membru să ia măsurile adecvate faţă de persoana care a aplicat marcajul CE pe un produs neconform și care, astfel, și-a asumat responsabilitatea pentru introducerea pe piață a produsului sau pentru punerea lui în funcțiune a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16. Persoana respectivă poate fi producătorul, reprezentantul său autorizat sau o altă persoană care și-a asumat răspunderea pentru introducerea pe piață a produsului și care este considerată drept producător a se vedea secțiunile 78-81: observații privind articolul 2 litera (i). Măsurile adecvate trebuie să fie stabilite de statele membre în conformitate cu dispozițiile care transpun Directiva Maşini în legislația națională. În general, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie ca, înainte de toate, să solicite producătorului sau reprezentantului său autorizat să ia măsurile necesare pentru eliminarea neconformității. Dacă măsurile necesare nu sunt luate în intervalul de timp stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței, trebuie să se aplice sancțiuni adecvate a se vedea secțiunea 150: observații privind articolul 23. În asemenea cazuri, statele membre trebuie să informeze Comisia, iar Comisia trebuie să informeze celelalte state membre. În acest scop, trebuie să fie utilizat sistemul general de gestiune a informației prevăzut la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Pentru neconformitățile referitoare la marcajul CE sau la declarația CE de conformitate, a se vedea secțiunea 142: observații privind articolul 17. Articolul 11 (continuare) 4. Comisia se asigură că statele membre sunt ţinute la curent cu derularea și rezultatul procedurii. 114

119 Secțiunea 126 Informații referitoare la procedura de salvgardare Conform articolului 11 alineatul (6), Comisia trebuie să ţină la curent statele membre în legătură cu derularea și rezultatul procedurii de salvgardare. Informațiile aferente sunt furnizate statelor membre în cadrul Grupului ADCO Maşini a se vedea secțiunea 144: observații privind articolul 19. Decizia Comisiei este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a se vedea secțiunea 143: observații privind articolul 18 alineatul (3). Articolul 12 Procedura de evaluare a conformității maşinilor 1. Pentru a atesta conformitatea maşinii cu dispoziţiile din prezenta directivă, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformității prevăzute la alineatele (2), (3) și (4). Secțiunea 127 Evaluarea conformității maşinilor Articolul 12 se referă la procedura de evaluare a conformității care trebuie să fie realizată de către producătorul maşinii sau reprezentantul său autorizat înainte de introducerea pe piață a maşinii și/sau punerea ei în funcțiune a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 alineatul (1). Procedura de evaluare a conformității este obligatorie; totuși, pentru anumite categorii de maşini, producătorul poate să aleagă între mai multe proceduri alternative. Următoarele alineate stabilesc condițiile în care pot fi utilizate diferitele proceduri de evaluare a conformității. Articolul 12 (continuare) 2. În cazul în care maşina nu este menționată în anexa IV, producătorul sau reprezentantul său autorizat aplică procedura de evaluare a conformității cu control intern al producției de maşini prevăzută în anexa VIII. Secțiunea 128 Categorii de maşini care nu sunt menționate în anexa IV Articolul 12 alineatul (2) stabilește procedura de evaluare a conformității care trebuie utilizată pentru toate categoriile de maşini care nu se regăsesc în anexa IV. Procedura care trebuie urmată este procedura de evaluare a conformității cu control intern al producției de maşini, denumită uneori Declarația de conformitate a furnizorului sau certificare de primă parte 89 a se vedea secțiunea 395: observații privind anexa VIII. Această procedură nu implică intervenția unui organism notificat. Cu toate acestea, producătorul sau reprezentantul său autorizat este liber să solicite 89 Conceptul de Declarație de conformitate a furnizorului este explicat în standardul EN ISO/CEI :2010 Evaluarea Conformității Declarația de conformitate dată de furnizor Partea 1: Cerințe generale (ISO/CEI :2004, versiunea corectată 15 June 2007), cu toate acestea, aplicarea acestui standard nu conferă prezumția de conformitate cu cerințele Directivei privind echipamentele tehnice. 115

120 consilierea sau asistența independentă de care are nevoie pentru a efectua evaluarea conformității maşinii. Acesta poate să efectueze el însuși verificările, controalele și încercările necesare pentru evaluarea conformității maşinii sau le poate încredința oricărui organism competent, la alegerea sa. Rapoartele tehnice aferente trebuie să fie incluse în dosarul tehnic a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a) a șasea liniuță. Trebuie remarcat că nu există organisme notificate pentru categoriile de maşini care nu se regăsesc în anexa IV. Producătorii de maşini care nu sunt în anexa IV pot solicita consiliere sau asistență din partea organismelor care sunt notificate pentru anumite categorii de maşini din anexa IV. Totuși, în acest caz, organismul nu acționează în calitate de organism notificat și nu trebuie să folosească numărul de identificare pe care i l-a atribuit Comisia pe nici un document legat de această activitate a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14. Articolul 12 (continuare) 3. În cazul în care maşina este menționată în anexa IV și este fabricată în conformitate cu standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2), cu condiția ca aceste standarde să acopere toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizattrebuie să aplice una dintre următoarele proceduri: (a) procedura de evaluare a conformității cu control intern al producţiei de maşini, prevăzută în anexa VIII; (b) procedura examinării CE de tip prevăzută în anexa IX, împreună cu controlul intern al producţiei de maşini, prevăzută în anexa VIII punctul 3; (c) procedura de asigurare totală a calității prevăzută în anexa X. Secțiunea 129 Maşini din anexa IV proiectate în conformitate cu standarde armonizate care acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile Articolul 12 alineatul (3) stabilește trei proceduri alternative de evaluare a conformității care pot fi aplicate categoriilor de Maşini menționate în anexa IV, proiectate și construite în conformitate cu standarde armonizate. Pentru ca procedurile stabilite la articolul 12 alineatul (3) să fie aplicabile, trebuie să fie îndeplinite următoarele trei condiții: respectiva maşină trebuie să se fie în domeniul de aplicare al unuia sau mai multor standarde armonizate de tip C, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2); standardul sau standardele armonizate respective trebuie să acopere toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile maşinii, astfel cum au fost stabilite prin evaluarea riscurilor a se vedea secțiunea 159: observații privind principiul general 1; 116

121 maşina trebuie să fie proiectată și construită în conformitate deplină cu standardele armonizate respective. Atunci când aceste trei condiții sunt îndeplinite, producătorul poate alege procedura specificată în articolul 12 alineatul (3) litera (a) sau una dintre procedurile alternative specificate în articolul 12 alineatul (3) literele (b) și (c). Procedura menționată la articolul 12 alineatul (3) litera (a) evaluarea conformității cu control intern al producției de maşini este identică celei menționate la articolul 12 alineatul (2) care este aplicabilă categoriilor de maşini neincluse în anexa IV. Procedura menționată la articolul 12 alineatul (3) litera (b) cere producătorului să supună modelul de maşină unei examinări CE de tip realizată de către un organism notificat pentru a se asigura că aceasta respectă cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. Conformitatea maşinilor produse ulterior în conformitate cu modelul examinat de către organismul notificat este apoi evaluată de către producătorul însuși prin intermediul controalelor interne a se vedea secțiunile : observații privind anexa IX, și secțiunea 395: observații privind anexa VIII punctul 3. Procedura stabilită la articolul 12 alineatul (3) litera (c) cere producătorului să dețină un sistem de asigurare totală a calității care să acopere proiectarea, fabricaţia, inspecția finală și încercările maşinii. Sistemul trebuie să fie evaluat și aprobat de către un organism notificat pentru a garanta că acesta este adecvat pentru a asigura că proiectarea și fabricarea maşinii sunt conforme cu cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile. De asemenea, organismul notificat trebuie să supravegheze aplicarea corectă a sistemului de asigurare totală a calității a se vedea secțiunile : observații privind anexa X. Producătorul sau reprezentantul său autorizat din UE poate solicita o examinare CE de tip a unui model de maşină sau evaluarea unui sistem de asigurare totală a calității de la orice organism notificat din UE, la alegerea sa, cu condiția ca organismul respectiv să fie notificat pentru procedura de evaluare a conformității și pentru categoria de maşini în cauză a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul 14. Totuși, cererea de examinare CE de tip a unui model dat de maşină sau cererea de evaluare a unui sistem dat de asigurare totală a calității poate fi depusă numai la un singur organism notificat a se vedea secțiunea 397: observații privind anexa IX punctul 2.1 și secțiunea 402: observații privind anexa X punctul 2.1. Certificatul de examinare CE de tip sau decizia de aprobare a unui sistem de asigurare totală a calității emisă de un organism notificat este valabilă pe întreg teritoriul UE. 117

122 Articolul 12 (continuare) 4. În cazul în care maşina este menționată în anexa IV și nu este fabricată în conformitate cu standardele armonizate prevăzute la articolul 7 alineatul (2) sau este doar parțial în conformitate cu astfel de standarde ori dacă standardele armonizate nu acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate sau dacă nu există standarde armonizate pentru,aşina respectivă, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre următoarele proceduri: (a) procedura de examinare CE de tip prevăzută în anexa IX, împreună cu controlul intern al producţiei de maşini prevăzută în anexa VIII punctul 3; (b) procedura de asigurare totală a calității prevăzută în anexa X. Secțiunea 130 Alte maşini din anexa IV Articolul 12 alineatul (4) stabilește proceduri de evaluare a conformității care pot fi aplicate pentru categorii de maşini menționate în anexa IV atunci când una sau mai multe din cele trei condiții pentru aplicarea articolului 12 alineatul (3) nu sunt îndeplinite. În consecință, procedurile menționate la articolul 12 alineatul (4) se aplică în următoarele cazuri: atunci când nu sunt disponibile standarde armonizate care să acopere respectivul tip de maşină atunci când standardele armonizate aplicate de producător nu acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile maşinii respective atunci când producătorul maşinii respective nu a aplicat sau a aplicat doar parțial standardele armonizate aplicabile. În aceste cazuri, procedura pentru evaluarea conformității cu controlul intern al producției de maşini nu poate fi utilizată și, în consecință, trebuie urmată una din cele două proceduri care implică un organism notificat. Articolul 13 Procedura pentru cvasimaşini 1. Înainte de introducerea pe piață, producătorul cvasimaşinii sau reprezentantul său autorizat se asigură că: (a) documentația tehnică aferentă, descrisă în anexa VII partea B, este pregătită; (b) instrucțiunile de asamblare, descrise în anexa VI, sunt pregătite; (c) declarația de încorporare, descrisă în anexa II partea 1 secțiunea B, a fost întocmită. 2. Instrucțiunile de asamblare și declarația de încorporare trebuie să însoțească cvasimaşina până la încorporarea acesteia în echipamentul final și să devenă atunci parte a dosarului tehnic pentru acea maşină. 118

123 Secțiunea 131 Procedura pentru cvasimaşini Articolul 13 alineatul (1) stabilește procedura care trebuie urmată pentru introducerea pe piață a cvasimaşinilor prevăzute în articolul 1 alineatul (1) litera (g) a se vedea secțiunea 384 și secțiunea 385: observații privind anexa II partea 1 secțiunea B, secțiunea 390: observații privind anexa VI și secțiunea 394: observații privind anexa VII secțiunea B. Articolul 13 alineatul (2) vizează garantarea faptului că instrucțiunile de asamblare și declarația de încorporare elaborate de producătorul de cvasimaşini sunt puse la dispoziția producătorului ansamblului final de maşină în care cvasimaşina este încorporată, astfel încât acesta să poată aplica instrucțiunile de asamblare și să includă instrucțiunile de asamblare și declarația de încorporare în dosarul tehnic al maşinii respective a se vedea secțiunea 392: observații privind cea de a opta liniuță a anexei VII secțiunea A punctul 1 litera (a). În general, acest lucru presupune ca declarația de încorporare și o copie a instrucțiunilor de asamblare trebuie să fie furnizate cu fiecare exemplar de cvasimaşină. Cu toate acestea, în cazurile în care un producător de cvasimaşini furnizează un lot de produse identice unui producător identificat de ansambluri finale de maşini, nu este necesar ca producătorul de cvasimaşini să furnizeze declarația de încorporare și instrucțiunile de asamblare cu fiecare exemplar, cu condiția ca acesta să se asigure că producătorul asamblului final al maşinii a primit aceste documente odată cu prima livrare a produselor din respectivul lot și să specifice clar faptul că declarația de încorporare și instrucțiunile de asamblare se aplică tuturor exemplarelor cvasimaşinilor care aparțin lotului respectiv. 119

124 Secțiunea 132 Diagrama procedurilor pentru introducerea pe piață a maşinilor și a cvasimaşinilor Următoarea diagramă rezumă procedurile stabilite în articolele 12 și 13: Maşini Produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(f) prevăzute la articolul 1 alineatul (1) litera (g) Categorie de maşini care nu sunt prevăzute în anexa IV Dosar tehnic Anexa VII secțiunea A Instrucțiuni Categorie de maşini din anexa IV Documentație tehnică aferentă Anexa VII secțiunea B Instrucțiuni de asamblare Anexa VI Proiectate integral conform standardelor armonizate care acoperă toate cerințele esenţiale de securitate şi sănătate și aplicabile Nu sunt proiectate integral conform standardelor armonizate care acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile* Evaluarea conformității cu control intern al producției Anexa VIII Asigurarea totală a calității Anexa X Examinare CE de tip Anexa IX + control intern al producției Anexa VIII partea 3 Declarație CE de conformitate Anexa II partea 1 secțiunea A Declarație de încorporare Anexa II partea 1 secțiunea B Marcaj CE Articolul 16 Anexa III * Standarde armonizate nu sunt disponibile, standardele armonizate nu acoperă toate cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile sau standardele armonizate nu sunt aplicate sau sunt aplicate doar parțial. Cod de culoare: Categorie produs Documente Procedură Declarație marcăj 120

125 Articolul 14 Organisme notificate 1. Statele membretrebuie să notifice Comisiei și celorlalte state membre organismele desemnate pentru a efectua evaluarea conformității în vederea introducerii pe piață prevăzută la articolul 12 alineatele (3) și (4), împreună cu procedurile specifice de evaluare a conformității și categoriile de maşini pentru care aceste organisme au fost desemnate, precum și numerele de identificare care le-au fost alocate în prealabil de către Comisie. Statele membre trebuie să notifice Comisiei și celorlalte state membre orice modificare ulterioară. 2. Statele membre trebuie să se asigure că organismele notificate sunt supravegheate în mod regulat, pentru a verifica dacă acestea îndeplinesc în mod permanent criteriile stabilite în anexa XI. Organismul notificat trebuie să pună la dispoziţie, la cerere, toate informațiile necesare, inclusiv documentele financiare, pentru a permite statelor membre să se asigure că cerințele din anexa XI sunt îndeplinite. 3. Statele membre trebuie să aplice criteriile stabilite în anexa XI în evaluarea organismelor care urmează să fie notificate și a organismelor deja notificate. 4. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, spre informare, o listă cu organismele notificate și numerele lor de identificare, precum și sarcinile pentru care au fost notificate. Comisia asigură actualizarea acestei liste. 5. Se presupune că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele armonizate aplicabile, ale căror referințe sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, îndeplinesc aceste criterii. Secțiunea 133 Organisme notificate Articolul 14 prezintă dispoziţiile referitoare la organismele notificate. Organismele notificate sunt organisme independente, pentru evaluarea conformității de treţă parte, cărora li se încredinţează procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 12 alineatele (3) și (4) pentru categoriile de Maşini menționate în anexa IV. Termenul notificat se referă la faptul că aceste organisme sunt notificate de către statele membre Comisiei și celorlalte state membre. Înainte ca un organism de evaluare a conformității să fie notificat, trebuie să i se atribuie un număr de identificare (alcătuit din 4 cifre) de către Comisie. Un organism are un singur număr de identificare și poate fi notificat în conformitate cu una sau mai multe directive UE. Conform Directivei Maşini, organismele pot fi notificate numai pentru evaluarea conformității categoriilor de maşini menționate în anexa IV. De asemenea, organismele care au fost notificate pot presta servicii de evaluare a conformității pentru producătorii altor categorii de maşini; totuși, în aceste cazuri, organismele trebuie să comunice clar clienților lor că nu acționează în calitate de organisme notificate și că nu pot să utilizeze numărul de identificare care le-a fost atribuit de către Comisie pe documentele aferente unei astfel de activităţi a se vedea secțiunea 128: observații privind articolul 12 alineatul (2). Evaluarea, desemnarea și supravegherea organismelor notificate reprezintă responsabilitatea exclusivă a statelor membre. Notificarea se efectuează folosind 121

126 sistemul informatic online NANDO (New Approach Notified and Designated Organisations). Această pagină de internet inventariază toate organismele notificate, precum și organismele din țările terțe desemnate în baza acordurilor oficiale precum acorduri de recunoaștere reciprocă (ARR), Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) și acordurile privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale (ACAA). Atunci când se notifică un organism pentru evaluarea conformității potrivit directivei Maşini, autoritatea de notificare din statul membru implicat trebuie să indice categoria de maşini pentru care organismul a fost desemnat. Un organism notificat poate fi desemnat pentru evaluarea conformității uneia sau mai multor categorii de maşini enumerate în anexa IV. Notificarea trebuie, de asemenea, să indice procedura sau procedurile de evaluare a conformității pentru care organismul a fost desemnat. Un organism notificat poate fi desemnat pentru una sau ambele proceduri de mai jos prevăzute în articolul 12: procedura de examinare CE de tip - articolul 12 alineatul (3) litera (b) și articolul 12 alineatul (4) litera (a) anexa IX; procedura de asigurare totală a calității articolul 12 alineatul (3) litera (c) și articolul 12 alineatul (4) litera (b) anexa X. Prin urmare, înainte de a depune o cerere de evaluare a conformității la un organism notificat, este important să se verifice în NANDO dacă respectivul organism notificat a fost notificat conform Directivei Maşini pentru respectiva categorie de maşini și pentru respectiva procedură de evaluare a conformității a se vedea secțiunea 129: observații privind articolul 12 alineatul (3). Secțiunea 134 Evaluarea și supravegherea organismelor notificate Articolul 14 alineatul (3) se referă la criteriile stabilite în anexa XI care trebuie utilizate la evaluarea organismelor care urmează să fie notificate a se vedea secțiunea 408: observații privind anexa XI. Statele membre sunt puternic încurajate să utilizeze acreditarea ca mijloc pentru evaluarea organismelor notificate. Regulamentul (CE) nr.765/2008 impune ca fiecare stat membru să desemneze un singur organism de acreditare pentru a evalua dacă organismele de evaluare sunt competente să efectueze activități specifice de evaluare a conformității. Fiecare organism național de acreditare este supus unei evaluării între părţi (inter pares) organizată de Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA) 90. Articolul 14 alineatul (5) se referă la standardele armonizate aplicabile care pot fi utilizate pentru evaluarea organismelor notificate. Standardele armonizate aplicabile sunt EN ISO/CEI 17020, şi Regulamentul (CE) nr. 765/2008 articolele EN ISO/CEI 17020: Criterii generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții (ISO/CEI 17020:1998); EN ISO/CEI 17021:2006 Evaluarea conformității Cerințe pentru organisme care efectuează audit și certificare de sisteme de management (ISO/CEI 17021:2006); EN ISO/CEI 17025: Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări si etalonări (ISO/CEI 17025:2005) - EN ISO/CEI 17025:2005/AC:2006; 122

127 În conformitate cu Articolul 14 alineatul (2), statele membre trebuie de asemenea să supravegheze organismele notificate pentru a se asigura că acestea continuă să îndeplinească criteriile stabilite în anexa XI. Atunci când se utilizează acreditarea pentru evaluarea inițială a unui organism notificat, de regulă, acreditarea este acordată pe perioadă limitată. Supravegherea organismului notificat poate, așadar, să fie efectuată prin intermediul auditurilor periodice în vederea reînnoirii acreditării. Articolul 14 (continuare) 6. În cazul în care un organism notificat constată că cerințele aplicabile din prezenta directivă nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite de către producător ori că nu ar fi trebuit emis un certificat de examinare CE de tip sau aprobat un sistem de asigurare a calității, acesta trebuie, având în vedere principiul proporționalității, să suspende sau să retragă certificatul ori aprobarea emise sau poate să impună restricții asupra acestora, indicând motivele detaliate, cu excepția cazurilor în care conformitatea cu respectivele cerințe este garantată de către producător prin aplicarea unor măsuri corective adecvate. În cazul suspendării sau retragerii certificatului ori a aprobării sau a oricărei restricții impuse asupra acestora sau în cazul în care se poate dovedi necesară intervenția autorității competente, organismul notificat trebuie să informeze autoritatea competentă în temeiul articolului 4. Statul membru trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia fără întârziere. Trebuie să fie disponibilă o procedură de apel. Secțiunea 135 Retragerea certificatelor sau deciziilor emise de organismele notificate Articolul 14 alineatul (6) prezintă sarcinile unui organism notificat în următoarele cazuri: organismul notificat este informat că o maşină introdusă pe piață acoperită de un certificat de examinare CE de tip sau de o decizie de aprobare a sistemului de asigurare totală a calității utilizat de producător nu îndeplineşte cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile sau nu este sigură. Acesta poate fi cazul, de exemplu, dacă maşina în cauză face obiectul unei măsuri notificate în baza procedurii de salvgardare în conformitate cu articolul 11 sau al unei măsuri luate pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase conform articolului 9. organismul notificat este informat că producătorul nu își mai îndeplinește obligațiile care îi revin pentru un sistem de asigurare totală a calității aprobat. - a se vedea comunicarea Comisiei în cadrul implementării Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, Decizia 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (Publicarea titlurilor și referințelor standardelor armonizate) - OJ C136 din , p

128 Acesta poate fi cazul, de exemplu, ca urmare a unui audit periodic al sistemului de asigurare totală a calității sau ca urmare a unei vizite neanunțate pentru verificarea bunei funcţionări a unui astfel de sistem a se vedea secțiunea 406: observații privind anexa X punctul 3. Măsurile care trebuie luate de către organismul notificat în aceste cazuri depind de gravitatea neconformității și de riscurile implicate. Cu toate acestea, dacă producătorul nu ia măsuri corective adecvate în intervalul de timp alocat, certificatul de examinare CE de tip respectiv sau decizia de aprobare a sistemului de asigurare totală a calității trebuie să fie suspendat sau retras. Atunci când un certificat sau o decizie de aprobare este suspendat/ă sau se retras/ă, organismul notificat trebuie să informeze autoritățile de supraveghere a pieței din statul membru în care își are sediul, astfel încât să poată fi luate toate măsurile necesare pentru tratarea maşinilor neconforme sau periculoase. Autoritățile naționale trebuie să informeze celelalte state membre și Comisia dacă sunt necesare măsuri pentru tratarea maşinilor neconforme sau periculoase în afara teritoriului lor. La articolul 14 alineatul (6) paragraful al treilea se precizează că trebuie să fie disponibilă o procedură de apel. Un producător trebuie să poată contesta o decizie a unui organism notificat care refuză să emită, care suspendă, retrage sau nu reînnoiește un certificat de examinare CE de tip - a se vedea secțiunea 399 și secțiunea 400: observații privind anexa IX punctele 5 și 9. De asemenea, un producător trebuie să poată contesta o decizie de a nu aproba un sistem de asigurare totală a calității, de retragere sau de suspendare a unei astfel de aprobare sau care impune restricții asupra acesteia a se vedea secțiunea 404 și secțiunea 406: observații privind anexa X punctele 2.3 și 3. Producătorul trebuie, în primul rând, să adreseze organismului notificat o cerere motivată de reconsiderare a deciziei sale. Dacă caz de nereuşită și dacă producătorul continuă să nu fie de acord cu decizia respectivă, el trebuie să poată introduce un apel. Forma apelului și procedura care trebuie urmată depind de prevederile naționale care reglementează activitatea organismelor notificate. 124 Articolul 14 (continuare) 7. Comisia asigură organizarea unui schimb de experiență între, pe de o parte, autoritățile responsabile pentru desemnarea, notificarea și supravegherea organismelor notificate din statele membre și, pe de altă parte, organismele notificate, în vederea coordonării unei aplicări uniforme a prezentei directive. Secțiunea 136 Schimb de experiență între autoritățile de notificare Schimbul de experiență între autoritățile responsabile pentru evaluarea și supravegherea organismelor notificate prevăzute la articolul 14 alineatul (7) este organizat în cadrul Grupului de lucru Maşini a se vedea secțiunea 148: observații privind articolul 22. Secțiunea 137 Coordonarea organismelor notificate Schimbul de experiență între organismele notificate este organizat în cadrul unei

129 Coordonări europene a organismelor notificate pentru maşini, ON-M. Scopul ON-M este de a dezbate problemele care apar pe parcursul procedurilor de evaluare a conformității și de a armoniza practicile organismelor notificate. În anumite cazuri, organismele notificate sunt reprezentate de un grup național de coordonare constituit în țara de origine. Participarea la activitățile de coordonare reprezintă unul dintre criteriile pentru notificarea organismelor a se vedea secțiunea 408: observații privind anexa XI. ON-M este împărțită într-o serie de grupuri care acoperă diferitele categorii de maşini enumerate în anexa IV. Acestea sunt denumite grupuri verticale (GV). În prezent, există 12 GV care se reunesc după cum este necesar pentru a trata următoarele subiecte: GV1 GV2 GV3 GV4 GV5 GV6 GV7 GV8 GV9 GV 11 GV 12 Mașini pentru prelucrarea lemnului Mașini pentru industria alimentară în anexa IV Prese pentru prelucrarea la rece a metalelor Mașini de formare prin injecție sau compresie Mașini pentru lucru în subteran Maşini de colectare a deșeurilor menajere Arbori de transmisie amovibili Elevatoare pentru vehicule Dispozitive pentru ridicarea persoanelor Componente de securitate Structuri de protecție împotriva răsturnării (ROPS) și structuri de protecție împotriva căderii de obiecte (FOPS) GV 13 Asigurarea totală a calității În plus, ON-M are un comitet orizontal care supraveghează și coordonează activitatea grupurilor verticale și care tratează aspecte comune tuturor organismelor notificate. Comitetul orizontal se reunește de două ori pe an și este prezidat de un reprezentant ales al unuia dintre organismele notificate. Reprezentanții Comisiei Europene și ai celor trei state membre alese de Grupul de lucru Maşini iau parte la aceste reuniuni în calitate de observatori. Comisia Europeană contribuie la funcționarea ON-M prin finanțarea secretariatului tehnic, care pregătește materialele de lucru ale grupului, și a secretariatului administrativ care organizează reuniunile și gestionează difuzarea documentelor. ON-M adoptă așa-numitele Recomandări pentru utilizare (RfUs Recommendations for Use) care furnizează răspunsuri convenite la întrebările care 125

130 au fost dezbătute în cadrul grupurilor verticale. În general, RfUs sunt stabilite atunci când nu este disponibil un standard armonizat pertinent sau atunci când standardul armonizat pertinent nu oferă un răspuns suficient de precis la o anumită întrebare. Atunci când un standard armonizat pertinent este adoptat sau un standard armonizat este revizuit în consecinţă, RfU este retras. RfUs sunt aprobate de comitetul orizontal al ON-M, după care sunt comunicate Grupului de lucru Maşini pentru avizare. RfUs care au fost avizate de Grupul de lucru Maşini sunt publicate pe pagina de internet EUROPA al Comisiei. RfUs nu sunt obligatorii din punct de vedere legal însă, odată ce au fost convenite de ON-M și avizate de Grupul de lucru Maşini, acestea trebuie să fie considerate drept o referință importantă pentru asigurarea aplicării uniforme a Directivei Maşini de către organismele notificate. Articolul 14 (continuare) 8. Un stat membru care a notificat un organism trebuie să retragă imediat notificarea în cazul în care constată: (a) că organismul nu mai îndeplinește criteriile stabilite în anexa XI; sau (b) că organismul nu își îndeplinește obligaţiile. Statul membru trebuie să informeze imediat Comisia și celelalte state membre referitoare la aceasta. Secțiunea 138 Retragerea notificării Articolul 14 alineatul (8) obligă statele membre să retragă notificarea unui organism care nu mai îndeplinește criteriile menționate în anexa XI sau își încalcă în mod grav obligațiile. Obligația de a retrage o notificare care nu mai este justificată este o consecință a obligației impusă statelor membre de a supraveghea activitatea organismelor pe care le-au notificat pentru a se asigura că acestea își îndeplinesc în mod corect sarcinile a se vedea secțiunea 134: observații privind articolul 14 alineatul (2). Articolul 15 Instalarea și utilizarea maşinilor Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili, cun respectarea integrală a legislației comunitare, cerințele pe care le consideră necesare pentru a se asigura că persoanele, în special lucrătorii, sunt protejate atunci când folosesc maşini, cu condiția ca acest lucru să nu presupună modificări ale acestor maşini într-un mod nemenționat de prezenta directivă. Secțiunea 139 Regulamente naționale privind instalarea și utilizarea maşinilor Directiva Maşini se aplică la proiectarea, construcția, introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a maşinilor - a se vedea secțiunile 71-77: observații privind 126

131 articolul 2 litera (h) și secțiunea 86: observații privind articolul 2 litera (k). Pentru aceste aspecte, directiva asigură armonizarea totală a reglementărilor în vigoare pe întregul teritoriu al UE. Cu alte cuvinte, statele membre nu pot introduce dispoziții naționale care să depășească, să se suprapună sau să fie în contradicție cu dispozițiile directivei. Articolul 15 precizează că statele membre sunt libere să reglementeze instalarea și utilizarea maşinilor în conformitate cu dispozițiile aplicabile din legislația UE, cu condiția ca aceste reglementări să nu aibă drept efect restricționarea liberei circulații a maşinilor care sunt conforme cu dispozițiile Directivei Maşini a se vedea secțiunea 6: observații privind considerentul 3, și secțiunea 107: observații privind articolul 6 alineatul (1). Astfel, reglementări naționale referitoare la instalarea și utilizarea maşinilor sau aplicarea acestora nu trebuie să conducă la modificarea maşinilor conforme cu directiva Maşini. Aceasta presupune că maşinile introduse pe piață sunt într-adevăr conforme cu cerințele directivei. Dacă utilizatorii sau autoritățile naționale consideră că un anumit exemplar de maşină introdusă pe piață nu este suficient de sigură și că cerințele esențiale de securitate şi sănătate aplicabile nu au fost corect aplicate, maşina trebuie să fie semnalată la autoritățile de supraveghere a pieței, luându-se în același timp măsurile necesare pentru a asigura securitatea persoanelor a se vedea secțiunea 100: observații privind articolul 4. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de aspecte care pot face obiectul unor norme naționale referitoare la instalarea și utilizarea maşinilor: instalarea maşinilor în anumite zone, de exemplu instalarea macaralelor în zone urbane sau instalarea generatoarelor eoliene în zone rurale; utilizarea maşinilor mobile în anumite zone, de exemplu utilizarea vehiculelor de teren în zone deschise publicului sau utilizarea anumitor tipuri de maşini agricole în apropierea locuințelor sau pe drumuri publice; circulația maşinilor mobile pe drumuri publice; utilizarea maşinilor la anumite ore, de exemplu restricții pentru utilizarea mașinilor de tuns iarba la sfârșit de săptămână; utilizarea anumitor tipuri de maşini de către persoane sub o anumită vârstă. Secțiunea 140 Reglementări naționale referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor O mențiune specială trebuie să fie făcută referitor la reglementările naționale care transpun dispozițiile directivelor comunitare privind securitatea şi sănătatea în muncă. Aceste directive se bazează pe articolul 137 din Tratatul CE (în prezent, articolul 153 din TFUE) referitor la protecția sănătății și securitatea lucrătorilor. Ele stabilesc cerințele minime, ceea ce înseamnă că statele membre sunt libere să mențină sau să adopte cerințe mai stricte, dacă doresc. În consecință, trebuie să se consulte reglementările naționale în vigoare din fiecare stat membru pentru a identifica obligațiile pertinente. Cele mai importante directive referitoare la utilizarea maşinilor sunt: 127

132 Directiva 89/391/CEE 92 referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor în muncă. Aceasta este cunoscută drept Directiva-cadru, deoarece stabilește obligațiile de bază ale angajatorilor și lucrătorilor în privința securității şi sănătății în muncă și furnizează cadrul pentru o serie de directive specifice care tratează aspecte specifice de sănătate și securitate ori pericole specifice; Directiva 2009/104/CE 93 referitoare la utilizarea de către lucrători a echipamentelor de muncă la locul de muncă. Aceasta este cea de a doua directivă specifică adoptată în baza Directivei-cadru. Deși conceptul de echipamente de muncă este mai cuprinzător decât cel de maşini, maşinile de uz profesional constituie o categorie importantă de echipamente de muncă. Reglementările naționale care transpun dispozițiile Directivei 2009/104/CE se aplică întotdeauna la utilizarea în muncă a maşinilor. În acest sens, Directiva 2009/104/CE poate fi considerată drept o măsură complementară la directiva Maşini. Conform Directivei 2009/104/CE, angajatorii trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor echipamente de muncă adecvate muncii care trebuie realizată și care sunt conforme cu dispozițiile oricărei directive comunitare pertinente care le sunt aplicabile acestora 94. În consecință, toate maşinile noi puse la dispoziția lucrătorilor trebuie să fie conforme cu directiva Maşini și oricare alte directive UE care pot fi aplicabile a se vedea secțiunile 89-92: observații privind articolul 3. Dispozițiile Directivei 2009/104/CE sunt aplicabile maşinilor în exploatare la locurile de muncă. Pe parcursul duratei de viață a unei maşini, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că maşina în exploatare este menţinută, printro întreținere adecvată, la un astfel de nivel încât să fie conformă cu prevederile care îi erau aplicabile atunci când a fost pusă la dispoziție pentru prima dată în întreprindere sau unitate 95. Aceasta nu înseamnă că maşinile trebuie să fie menținute ca noi, deoarece acestea sunt supuse uzurii. Totuși trebuie să se efectueze întreținerea necesară pentru a se asigura că acestea continuă să îndeplinească cerințele de de securitate şi sănătate aplicabile. Prin urmare, maşina care a făcut obiectul dispozițiilor Directivei Maşini atunci când au fost puse la dispoziție pentru prima dată, trebuie să fie menținute în stare de conformitate cu cerințele esențiale de securitate și sănătate din Directiva Maşini care au fost aplicate atunci când a fost introdusă pe piață sau pusă în funcțiune pentru prima dată. Această condiție se aplică ori de câte ori o maşină este modificată de către utilizator pe parcursul duratei de viață, în afară de cazul în care modificările sunt atât de substanţiale încât maşina modificată trebuie considerată o maşină nouă și să facă 92 Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor în muncă - JO L 183, Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă (a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) OJ L260 din , p.5. Directiva 2009/104/CE este o versiune codificată a Directivei 89/655/CEE și modifică Directivele 95/63/CEE, 2001/45/CE și 2007/30/CE. 94 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 4 alineatul (1) litera (a). 95 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 4 alineatul (2). 128

133 obiectul unei noi evaluări a conformității în temeiul Directivei Maşini a se vedea secțiunea 72: observații privind articolul 2 litera (h). Anexa I la Directiva 2009/104/CE stabilește cerințele tehnice minime aplicabile echipamentelor de muncă în exploatare. Aceste cerințe minime sunt aplicabile maşinilor puse în funcţiune înainte de intrarea în vigoare a Directivei Maşini 96. Ele nu sunt aplicabile maşinilor introduse pe piață sau puse în funcţiune în conformitate cu Directiva Maşini. Directiva 2009/104/CE include, de asemenea, dispoziții privind: inspecția inițială a echipamentelor de muncă a căror securitate depinde de condițiile de instalare, de condițiile de după instalare și înainte de a fi puse în funcţiune; inspecția acestor echipamente de muncă după fiecare montare într-un sediu sau amplasament nou; inspecții periodice și speciale și, după caz, încercări ale echipamentelor de muncă expuse unor condiții care pot provoca o deteriorare ce poate avea drept rezultat situații periculoase 97. În cazul maşinilor de ridicat, trebuie să se facă distincţie între inspecțiile inițiale, pentru care este responsabil angajatorul şi măsurile de verificare a aptitudinii la utilizare a maşinilor, care sunt în responsabilitatea producătorului de maşini a se vedea secțiunile : observații privind punctul din anexa I. Alte dispoziții ale Directivei 2009/104/CE care vizează: restricția de utiliare și/sau întreținere a echipamentelor de muncă care prezintă un risc specific pentru lucrătorii desemnați; luarea în considerare a principiilor ergonomice; informațiile, instrucțiunile și instruirea lucrătorilor privind utilizarea echipamentelor de muncă; consultarea și participarea lucrătorilor 98. În plus, anexa II la Directiva 2009/104/CE stabilește regulie specifice pentru utilizarea anumitor categorii de echipamente de muncă inclusiv echipamente de muncă mobile, echipamente de muncă pentru ridicarea sarcinilor și echipamente de muncă pentru ridicarea persoanelor a se vedea secțiunea 10: observații privind considerentul 7. Instrucțiunile furnizate de producător împreună cu maşina constituie un instrument esențial care permite angajatorilor să aplice dispozițiile de punere în aplicare a Directivei 2009/104/CE a se vedea secțiunea 254: observații privind punctul din anexa I. 96 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul 4 alineatul (1) literele (a) (ii) și (b). 97 A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolul A se vedea Directiva 2009/104/CE, articolele

134 Articolul 16 Marcajul CE 1. Marcajul de conformitate CE constă în inițialele CE, aşa cum este arătat în anexa III. 2. Marcajul CE trebuie aplicat pe maşină în mod vizibil, lizibil și indelebil, în conformitate cu anexa III. 3. Aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor și inscripțiilor care pot induce în eroare terțele părți în ceea ce privește semnificația sau forma marcajului CE sau ambele este interzisă. Pe maşini poate fi aplicat orice alt marcaj, cu condiția ca prin aceasta să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea și semnificația marcajului CE. Secțiunea 141 Marcajul CE Prevederile privind marcajul CE al maşinilor stabilite în Directiva Maşini se aplică împreună cu prevederile Regulamentului (CE) 765/2008 care stabilesc principiile generale privind marcajul CE care se aplică în mod complementar. Următoarele observații se bazează pe articolul 16 și anexa III la Directiva Maşini și pe articolul 2 alineatul (20) și articolul 30 din Regulamentul (CE) 765/ Obligațiile referitoare la marcajul CE se aplică producătorului, reprezentantului său autorizat sau persoanei responsabile cu introducerea pe piață a maşinii a se vedea secțiunile 78-85: observații privind articolul 2 literele (i) și (j). Regulamentul (CE) 765/2008 definește marcajul CE drept un marcaj prin care producătorul indică faptul că produsul este conform cu cerințele aplicabile stabilite în legislația comunitară de armonizare care prevede aplicarea acestuia. Prin aplicare sau dispunerea aplicării marcajului CE, producătorul indică faptul că își asumă răspunderea pentru conformitatea produsului. marcajul CE constă în inițialele CE în forma grafică prezentată în anexa III; diversele componente ale marcajului CE trebuie să aibă efectiv aceeași dimensiune verticală, care nu poate fi mai mică de 5 mm. În cazul maşinilor de dimensiune redusă, se poate renunța la dispoziția privind dimensiunea minimă; marcajul CE trebuie să fie aplicat pe maşini în mod vizibil, lizibil și de neşters în imediata vecinătate a denumirii producătorului sau reprezentantului său autorizat,, folosindu-se aceeași tehnică a se vedea secțiunea 250: observații privind punctul din anexa I; în cazul în care procedura de asigurare totală a calității prevăzută la articolul 12 alineatul (3) litera (c) și articolul 12 alineatul (4) litera (b) a fost aplicată, marcajul CE trebuie să fie urmat de numărul de identificare al organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare totală a calității al producătorului a se vedea secțiunea 133: observații privind articolul

135 Marcajul CE trebuie să fie singurul marcaj care atestă conformitatea produsului cu cerințele aplicabile din legislația de armonizare a UE care prevede aplicarea acestuia. Articolul 16 alineatul (3) cere statelor membre să interzică aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor sau inscripțiilor care pot induce în eroare terțele părţi în ceea ce privește semnificaţia sau forma marcajelor CE sau ambele. Marcajele care pot induce în eroare terțele părţi în ceea ce privește forma marcajului CE pot fi, de exemplu, literele EC sau EEC cu o formă grafică similară celei prezentate în anexa III, sau inițialele CE cu o formă grafică diferită de cea ilustrată în anexa III. Marcajele care pot induce în eroare terțele părţi în ceea ce privește smnificaţia marcajului CE sunt marcajele, altele decât marcajul CE, care semnifică faptul că maşina respectă legislația aplicabilă a UE. Măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate a marcajului sunt stabilite la articolul 17. Articolul 17 Marcajul neconform 1. Statele membre trebuie să considere următoarele marcaje drept neconforme: (a) aplicarea marcajului CE conform cu prezenta directivă pe produse la care directiva nu se aplică; (b) absența marcajului CE și/sau absența declarației CE de conformitate pentru o mașină; (c) aplicarea pe maşină a unui marcaj, altul decât marcajul CE, care este interzis în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). 2. În cazul în care un stat membru stabilește că marcajul nu este conform cu dispozițiile pertinente ale prezentei directive, producătorul sau reprezentantul său autorizat are obligaţia să pună în conformitate produsul și să pună capăt încălcării dispoziţiilor în condițiile impuse de statul membru în cauză. 3. În cazul în care neconformitatea persistă, statul membru trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice introducerea pe piață a produsului în cauză sau pentru a asigura ca să fie retras de pe piață conform proceduiia prevăzute la articolul 11. Secțiunea 142 Marcajul neconform Clauza de salvgardare prevăzută în articolul 11 stabilește măsurile care trebuie luate atunci când se constată că o maşină care poartă marcajul CE este periculoasă. Articolul 17 stabilește măsurile tratarea cazurilor de neconformitate oficială cu dispozițiile Directivei Maşini dacă nu există indicii că maşina respectivă este periculoasă. Aceste măsuri sunt conforme cu obligația statelor membre de a asigura punerea corectă în aplicare a regimului care reglementează marcajul CE, de a lua măsuri adecvate în caz de utilizare incorectă a marcajului, astfel cum se prevede la articolul 30 alineatul (6) din Regulamentul (CE) 765/2008. Articolul 17 alineatul (1) precizează cele trei cazuri care sunt considerate drept neconformități ale marcajului. Articolul 17 alineatul (2) dispune că statele membre 131

136 trebuie să ia măsurile necesare pentru a obliga operatorii economici să pună capăt unor asemenea încălcări. Natura măsurilor este lăsată la latitudinea statelor membre. Astfel de măsuri nu trebuie să fie comunicate Comisiei sau altor state membre. Sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor Directivei Maşini trebuie să includă sancțiuni pentru neconformitatea marcajului a se vedea secțiunea 150: observații privind articolul 23. Articolul 17 alineatul (3) prezintă procedura care trebuie urmată în cazul în care măsurile luate pentru a pune capăt încălcărilor prevăzute la articolul 17 alineatul (1) nu sunt eficiente. În acest caz, trebuie urmată procedura de salvgardare prevăzută la articolul Articolul 18 Confidențialitate 1. Fără a aduce atingere dispozițiilor și practicilor naţionale existente în domeniul confidențialității, statele membre trebuie să se asigure că toate părțile și persoanele implicate în aplicarea prezentei directive sunt obligate să trateze drept confidențiale informațiile obținute în îndeplinirea îndatoririlor lor. În special, secretele de afaceri, profesionale și cele comerciale trebuie tratate drept confidențiale, cu excepția cazurilor în care divulgarea acestor informații este necesară pentru a proteja sănătatea și securitatea persoanelor. 2. Dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere obligațiilor statelor membre și ale organismelor notificate cu privire la schimbul reciproc de informații și lansarea avertizărilor. 3. Orice decizie luată de statele membre și de Comisie în conformitate cu articolele 9 și 11 trebuie să fie publicată. Secțiunea 143 Confidențialitate și transparență Părțile și persoanele vizate de prevederile de la articolul 18 includ administrațiile statelor membre, Comisia și organismele notificate. În special, autoritățile statelor membre și serviciile Comisiei pot cere producătorilor să comunice elemente ale dosarului tehnic pentru maşini ale documentației tehnice aferente pentru cvasimaşini care conțin secrete profesionale și comerciale. Funcționarii administrațiilor sau agențiilor publice implicate și orice alte organisme sau instituții care acționează în numele acestora trebuie să respecte confidențialitatea unor asfel de informații obținute sau primite pe parcursul aplicării Directivei Maşini. În mod similar, organismele notificate trebuie să respecte confidențialitatea informațiilor obținute sau primite pe parcursul realizării procedurilor de evaluare a conformității pentru care sunt responsabile a se vedea secțiunea 408: observații privind anexa XI partea 7. Articolul 18 alineatul (2) precizează că obligația de confidențialitate nu împiedică transmiterea de informații între statele membre și Comisiei în cadrul cooperării prevăzute la articolul 19 (Grupul ADCO Maşini ). Obligația de confidențialitate nu se aplică nici la comunicarea de informații între organismele notificate și nici la comunicarea de informații statelor membre de către organismele notificate a se vedea secțiunea 135: observații privind articolul 14 alineatul (6), secțiunea 399:

137 observații privind anexa IX părțile 5 și 7 și secțiunea 407: observații privind anexa X partea 4. Obligația de confidențialitate nu exclude emiterea unor avertismente publice atunci când este necesar pentru protecţia sănătății și securitatea persoanelor. Articolul 18 alineatul (3) prevede o cerință specială pentru transparența referitoare la toate deciziile luate de către statele membre și de către Comisie potrivit articolelor 9 și 11. Deciziile respective includ: măsurile luate de către Comisie prin care se solicită statelor membre să interzică sau să restricționeze introducerea pe piață a maşinilor potenţial periculoase potrivit articolului 9 alineatul (1); măsurile luate de către statele membre pentru retragerea de pe piață, interzicerea introducerii pe piață și/sau punerea în funcțiune sau restricționarea liberei circulații a maşinilor care pot compromite sănătatea și securitatea persoanelor și, după caz, a animalelor domestice sau a bunurilor potrivit articolului 11 alineatul (1) (clauza de salvgardare); deciziile luate de către Comisie referitor la clauzele de salvgardare potrivit articolului 11 alineatul (3). Articolul 19 Cooperarea între statele membre 1. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că autoritățile competente prevăzute la articolul 4 alineatul (3) cooperează între ele şi cu Comisia și își transmit reciproc informațiile necesare pentru a permite aplicarea unitară a prezentei directive. 2. Comisia asigură organizarea unui schimb de experiență între autoritățile competente responsabile pentru supravegherea pieței în vederea coordonării unei aplicări unitare a prezentei directive. Secțiunea 144 Grupul ADCO Maşini Articolul 19 alineatul (1) cere statelor membre să organizeze cooperarea între autoritățile naționale de supraveghere a pieței și să își transmită reciproc informațiile necesare. Cooperarea este esențială în acest domeniu deoarece, deși maşinile care poartă marcajul CE pot să circule liber în cadrul pieței unice, supravegherea este realizată de fiecare dintre statele membre. Articolul 19 alineatul (2) atribuie Comisiei responsabilitatea de a se îngriji de organizarea unui schimb de experiență între autoritățile de supraveghere a pieței. Aplicarea practică a articolului 19 se realizează în cadrul Grupului de cooperare administrativă pentru maşini (Grupul ADCO Maşini ). Acesta este un for pentru schimbul de informaţii între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre și Comisie. De regulă, Grupul ADCO Maşini se întrunește de două ori pe an și este prezidat, pe rând, de reprezentanți ai statelor membre. La reuniuni pot participa numai reprezentanții statelor membre și ai Comisiei, iar lucrările și documentele Grupului ADCO sunt confidențiale, având în vedere că se referă în mod frecvent la 133

138 cazuri particulare în curs de investigare. Cu toate acestea, și alte părți interesate sunt invitate să participe la reuniunile ADCO în calitate de experți, pentru o perioadă limitată, pentru a contribui la anumite subiecte. Principalele activități ale Grupului ADCO Maşini sunt: schimbul de informații și experiență referitoare la activitatea de supraveghere a pieței; promovarea celor mai bune practici și optimizarea utilizării resurselor; asigurarea ca acțiunile corective pentru tratarea maşinilor neconforme și nesigure să fie aplicate în toate statele membre; comunicarea informațiilor privind derularea și rezultatul procedurii de salvgardare și urmărirea deciziilor adoptate în temeiul clauzei de salvgardare; urmărirea deciziilor privind măsuri specifice pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase; planificarea și organizarea unor proiecte comune de supraveghere a pieței. Articolul 20 Căi de atac Orice măsură luată în aplicarea prezentei directive, care restricționează introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a unei maşini care intră sub incidența prezentei directive trebuie să specifice motivele exacte pe care se întemeiază. O astfel de măsură trebuie notificată cât mai curând posibil părții vizate, care trebuie să fie informată în același timp referitoare la căile de atac pe care le are la dispoziție potrivit legislației în vigoare în statul membru în cauză și la termenele în care pot fi exercitate aceste căi de atac. Secțiunea 145 Motivarea deciziilor și a apelurilor Articolul 20 se aplică oricăror măsuri luate de autoritățile statelor membre care restricționează introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a maşinilor indiferent dacă sunt luate pe baza articolului 11 (clauza de salvgardare), a articolului 9 (măsuri speciale pentru tratarea maşinilor potenţial periculoase) sau a articolului 17 (neconformitatea marcajului ). Articolul 21 Diseminarea informației Comisia ia măsurile necesare pentru ca informațiile corespunzătoare referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive să fie disponibile. Secțiunea 146 Surse de informare Informații legate de punerea în aplicare a Directivei Maşini sunt disponibile online în mod public pe paginile DG Întreprinderi și Industrie a site-ului de Internet EUROPA al Comisiei, la secțiunea Maşini. 134

139 Mai exact, pe site-ul de Internet EUROPA sunt disponibile următoarele informații: textul Directivei Maşini ; referințele textelor, comunicate de către statele membre, care transpun dispozițiile directivei în legislația națională; o listă a punctelor de contact din statele membre pentru punerea în aplicare a directivei; lista de referințe a standardelor armonizate pentru maşini; lista organismelor notificate pentru maşini; recomandările de utilizare (RfUs) adoptate de către coordonarea europeană a organismelor notificate pentru maşini (ON-M), care au fost avizate de Grupul de lucru Maşini ; documentele de orientare aprobate de Grupul de lucru Maşini și prezentul ghid de aplicare a Directivei 2006/42/CE; procesele verbale ale tuturor reuniunilor Grupului de lucru Maşini, ce au avut loc din Articolul Comitetul 1. Comisia este asistată de un comitet, numit în continuare "comitetul". 2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta. 3. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1) (4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din aceasta. Secțiunea 147 Comitetul Maşini Articolul 22 prevede constituirea unui comitet, denumit Comitetul Maşini, care este alcătuit din reprezentanți ai statelor membre și este prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul își adoptă propriul regulament intern pe baza regulilor standard publicate în JOUE. Parlamentul European este informat referitoare la ordinea de zi a reuniunilor și referitoare la orice proiecte de măsuri care îi sunt adresate și primește rezultatele votului și rezumatele reuniunilor. Comitetul Maşini are două roluri distincte: 100 Articolul 22 a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control (PRAC) - Adaptare la procedura de reglementare cu control Partea a patra JO L188, , p

140 rol consultativ Rolul consultativ al Comitetului Maşini, stabilit la articolul 8 alineatul (2), constă în a oferi consiliere Comisiei asupra oricărei măsuri adecvate legată de aplicarea practică a Directivei Maşini, inclusiv măsurile necesare pentru asigurarea cooperării statelor membre între ele și cu Comisia, astfel cum se stipulează la articolul 19 alineatul (1). Respectivele măsuri nu se pot referi la modificarea directivei sau la adoptarea unor decizii de completare a dispozițiilor directivei. Prin urmare, aceste măsuri constau, în principal, în furnizarea unei orientări asupra aplicării corecte și unitare a dispozițiilor directivei. rol de reglementare Rolul de reglementare al comitetului Maşini constă în a-şi da avizul asupra măsurilor propuse de către Comisie care modifică sau completează dispozițiile directivei. Conform articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b), numai două subiecte pot face obiectul acestor măsuri: a) actualizarea listei indicative a componentelor de securitate din anexa V a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c); b) restricția introducerii pe piață a maşinilor potenţial periculoase a se vedea secțiunea 118: observații privind articolul 9. Avizul comitetului Maşini este exprimat prin intermediul voturilor reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului, ponderate cu numărul de voturi în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 205 din Tratatul CE (în prezent, articolul 238 din TFUE). Înainte ca aceste măsuri să fie adoptate de către Comisie, ele sunt transmise Parlamentului European și Consiliului pentru control. Parlamentul European sau Consiliul se pot opune proiectelor de măsuri propuse de Comisie pe motiv că acestea depășesc competențele de punere în aplicare prevăzute în directivă, nu sunt compatibile cu obiectivul sau conținutul directivei sau nu respectă principiile subsidiarității sau proporționalității. În cazul unei asemenea opoziții, Comisia poate transmite un proiect modificat sau poate face o propunere legislativă. Dacă nu există nicio opoziție din partea Parlamentului European şi a Consiliului în termen de trei luni, Comisia poate adopta măsura. Secțiunea148 Grupul de lucru Maşini Grupul de lucru Maşini instituit de Comitetul Maşini pentru a permite observatorilor din industrie, din organismele de standardizare și din organismele notificate să ia parte la dezbaterea problemelor legate de aplicarea practică a Directivei Maşini. Practic, Grupul de lucru Maşini este forul cel mai des utilizat pentru dezbaterea aplicării directivei la nivelul UE. La fel ca în cazul Comitetului Maşini, Grupul de lucru Maşini este prezidat de un reprezentant al Comisiei și este format din reprezentanți ai statelor membre. De asemenea, sunt prezenți și reprezentanții țărilor AELS, ai țărilor candidate și ai țărilor care au încheiat acorduri oficiale cu UE în calitate de observatori. Asociațiile producătorilor de maşini la nivel european participă în calitate de observatori și sunt invitate să ia parte la reuniuni pentru a prezenta informații și opinii 136

141 referitoare la aspecte specifice în curs de dezbatere. Reprezentanții organizațiilor europene de standardizare sunt, de asemenea, prezenți pentru a oferi informații și pentru a răspunde la întrebările adresate de statele membre în legătură cu standardele. Organismele notificate sunt reprezentate de coordonarea europeană a organismelor notificate pentru maşini (ON-M) care prezintă rapoarte despre activitatea de coordonare, ia act de opinia Grupului de lucru Maşini asupra recomandărilor de utilizare supuse avizării Grupului de lucru și adresează întrebări Grupului de lucru referitoare la interpretarea directivei. Sindicatele și reprezentanții organizațiilor pentru protecția consumatorilor sunt, de asemenea, invitați să exprime opiniile utilizatorilor finali de maşini. Subiectele dezbătute cel mai frecvent de către Grupul de lucru Maşini sunt: clarificarea domeniului de aplicare al directivei și procedurile de evaluare a conformității pentru anumite categorii de produse; preocupările legate de elaborarea standardelor armonizate pentru maşini; avizele privind obiecțiile oficiale împotriva standardelor armonizate a se vedea secțiunea 120: observații privind articolul 10. Grupul de lucru Maşini se reunește de două sau trei ori pe an la Bruxelles. Documentele de lucru pentru reuniunile Grupului de lucru Maşini sunt puse la dispoziţia membrilor Grupului în secțiunea «Directiva Maşini» a sistemului informatic online CIRCA al Comisiei. Organizațiile care reprezintă la nivel european părțile interesate în domeniul maşinilor au acces la aceste documente. Alte părți interesate pot solicita documentele de la organizațiile reprezentative respective. Trebuie să se acorde atenție faptului că pozițiile exprimate în documentele de lucru sau în documentele de dezbatere nu trebuie considerate ca reprezentând opiniile Comisiei sau ale Grupului de lucru Maşini. Procesele-verbale ale reuniunilor Grupului de lucru Maşini sunt publicate în paginile consacrate maşinilor de pe site-ul internet EUROPA al Comisiei, după ce au fost corectate și aprobate în cadrul următoarei ședințe. 137

142 Secțiunea 149 Diagrama instituțiilor care se ocupă cu Directiva Maşini Următoarea diagramă prezintă rolurile diferitelor instituții implicate în propunerea, adoptarea, transpunerea, aplicarea sau impunerea aplicării directivei Maşini : Consiliul și Parlamentul European Adoptă legislația UE (codecizie) Comisia Europeană Statele membre Transpun directiva Desemnează organisme notificate Realizează supravegherea pieței ADCO Maşini State membre+comisie Cooperare administrativă pentru supravegherea pieței Organismele notificate Evaluarea conformității pentru maşinile din anexa IV Propune legislația UE Asigură aplicarea corectă Mandatează standardele armonizate Comitetul pentru echipamente tehnice Comisia + statele membre Dă avize privind măsurile care asigură aplicarea corectă a Directivei Maşini Grupul de lucru Maşini Comisia + statele membre + părțile interesate din Europa Dezbat aplicarea practică a Directivei Maşini CEN și CENELEC Organizații europene de standardizare Elaborează standarde armonizate pentru maşini Producătorii de maşini Aplică Directiva Maşini Contribuie la standarde ON-M Coordonarea european ă a organismelor notificate Recomandări pentru utilizare (RfU) Utilizatorii de maşini Angajatori Sindicate Asociații ale consumatorilor Contribuie la standarde 138

143 Articolul 23 Sancțiuni Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 29 iunie 2008 și o informează fără întârziere referitoare la orice modificare ulterioară care le afectează. Secțiunea 150 Sancțiuni pentru încălcări ale dispozițiilor directivei Dispozițiile naționale care pun în aplicare Directiva Maşini trebuie să fie obligatorii din punct de vedere juridic, iar încălcările acestora trebuie, prin urmare, să fie sancționate cu penalități adecvate. Posibilele încălcări pot include următoarele: neaplicarea procedurii de evaluare a conformității aplicabile pentru maşini a se vedea secțiunile : observații privind articolul 12; neaplicarea procedurii pentru cvasimaşini a se vedea secțiunea 131: observații privind articolul 13; neconformitatea marcajului a se vedea secțiunea 142: observații privind articolul 17; nerespectarea de către maşină a cerințelor esențiale de securitate şi sănătate prevăzute în anexa I; dosarul tehnic inexistent sau incomplet - a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 și secțiunile : observații privind anexa VII secțiunea A; instrucțiuni inexistente sau incomplete (inclusiv traducerea necesară) - a se vedea secțiunea 103: observații privind articolul 5 și secțiunile : observații privind punctul din anexa I; nerespectarea măsurilor prevăzute la articolul 11 (clauza de salvgardare) și articolul 9 (măsuri specifice pentru maşinile care pot fi periculoase). Este responsabilitatea fiecărui stat membru să stabilească tipul și nivelul sancțiunilor pentru astfel de încălcări. Articolul 23 precizează că sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare în conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție. Articolul 24 Modificarea Directivei 95/16/CE Directiva 95/16/CE se modifică după cum urmează: 1. La articolul 1, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următoarele: 139

144 În sensul prezentei directive, "ascensor" înseamnă un dispozitiv de ridicat care deservește niveluri specifice, având un suport de transport care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide și înclinate la un unghi mai mare de 15 grade față de orizontală, destinat pentru transportul de: persoane, persoane și obiecte, doar obiecte, dacă există acces la suportul de transport, adică dacă o persoană poate intra în el fără dificultate și dacă este prevăzut cu comenzi situate în interiorul suportului de transport sau în raza de acțiune a unei persoane din interior. Dispozitivele de ridicat care se deplasează de-a lungul unei curse fixe, chiar dacă nu se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide, se încadrează în domeniul prezentei directive. Un "suport de transport" înseamnă o parte a ascensorului cu ajutorul căreia persoanele și/sau obiectele sunt sprijinite pentru a fi ridicate sau coborâte. 3. Prezenta directivă nu se aplică pentru: ascensoare a căror viteză nu depășește 0,15 m/s, ascensoare de şantier, instalaţii pe cablu, inclusiv funiculare, ascensoare special proiectate și construite în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice, dispozitive de ridicat de pe care se pot desfășura activități, ascensoare pentru puțuri de mină, dispozitive de ridicat pentru ridicarea artiștilor în timpul spectacolelor, dispozitive de ridicat instalate în mijloacele de transport, dispozitive de ridicat conectate la o maşină și destinate exclusiv accesului la postul de muncă, inclusiv puncte de mentenanţă și inspecție care se găsesc pe maşină, trenuri cu cremalieră și pinion, scări și trotuare rulante ; 2. În anexa I, punctul 1.2 se înlocuiește cu următorul: 1.2. Suport de transport Suportul de transport al fiecărui ascensor trebuie să fie o cabină. Această cabină trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să ofere spațiul și rezistența corespunzătoare numărului maxim de persoane și sarcina nominală a ascensorului stabilite de instalator. Atunci când ascensorul este destinat transportului de persoane și când dimensiunile sale permit, cabina trebuie proiectată și construită astfel încât facilitățile sale

145 structurale să nu obstrucționeze sau să împiedice accesul și utilizarea de către persoanele cu dizabilități și astfel încât să permită orice modificări adecvate destinate să faciliteze utilizarea de către acestea. Secțiunea 151 Limita dintre Directiva Maşini și Directiva Ascensoare Articolul 24 din Directiva 2006/42/CE introduce o modificare a Directivei Ascensoare 95/16/CE, cu scopul de a defini mai bine limita dintre aceste două directive a se vedea secțiunea 28: observații privind considerentul 27. Pe de o parte, articolul 24 alineatul (1) modifică definiția termenului ascensor prezentată în articolul 1 alineatul (2) din Directiva Ascensoare, prin înlocuirea termenului cabină cu termenul suport de transport. Această modificare implică faptul că natura suportului de transport nu este un criteriu pentru aplicarea Directivei Ascensoare. În același timp, articolul 24 alineatul (2) modifică cerința esențială de securitate şi sănătate stabilită la secțiunea 1.2 din anexa I la Directiva Ascensoare pentru a specifica faptul că suportul de transport al ascensoarelor care fac obiectul acelei directive trebuie să fie o cabină. Trebuie remarcat, de asemenea, că secțiunea 3.1 din anexa I la Directiva Ascensoare impune ca, în cazul ascensoarelor, cabinele să fie complet închise. Pe de altă parte, articolul 24 alineatul (1) modifică lista de excluderi stabilite în articolul 1 alineatul (3) din Directiva Ascensoare, adăugând excluderea dispozitivelor de ridicat a căror viteză nu depășește 0,15 m/s. În consecință, ascensoarele de mică viteză fac obiectul Directivei Maşini a se vedea secțiunea 344: observații privind punctul și secțiunea 377: observații privind punctul 6.4 din anexa I. În ceea ce privește lista modificată de excluderi din Directiva Ascensoare, următoarele aspecte trebuie, de asemenea, remarcate: Ascensoarele de şantier sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Ascensoare. Acestea nu mai sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2006/42/CE și, astfel, fac obiectul Directivei Maşini începând de la 29 decembrie 2009 a se vedea secțiunea 8: observații privind considerentul 5. Următoarele elemente sunt excluse din Directiva Ascensoare și fac obiectul Directivei Maşini : dispozitive de ridicat de pe care se pot desfășura activități lucrative; dispozitive de ridicat instalate în mijloacele de transport; dispozitive de ridicat conectate la o maşină și destinate exclusiv accesului la postul de muncă, inclusiv puncte de mentenanţă și inspecție care se găsesc pe maşină; scări și trotuare rulante. Toate instalațiile pe cablu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Ascensoare. În conformitate cu articolul 3, deși Directiva Maşini nu se aplică instalațiilor pe cablu proiectate pentru transportul persoanelor care fac obiectul Directivei Instalaţii pe cablu 2000/9/CE, aceasta se aplică totuși anumitor tipuri de 141

146 instalaţii pe cablu care sunt în afara sau sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Instalații pe cablu a se vedea secțiunea 90: observații privind articolul 3. Următoarele elemente sunt excluse atât din Directiva Ascensoare, cât și din Directiva Maşini : ascensoare special proiectate și construite în scopuri militare sau de menţinere a ordinii publice - a se vedea secțiunea 59: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (g); ascensoare pentru puțuri de mină a se vedea secțiunea 61: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (i); dispozitive de ridicat pentru ridicarea artiștilor în timpul spectacolelor a se vedea secțiunea 62: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (j); trenurile cu cremalieră și pinion din rețeaua de căi ferate secțiunea 57: observații privind cea de a cincea liniuță din articolul 1 alineatul (2) litera (e). Articolul 25 Abrogare Prin prezenta Directiva 98/37/CE se abrogă începând cu 29 decembrie Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XII. Secțiunea 152 Abrogarea Directivei 98/37/CE Directiva 2006/42/CE înlocuiește Directiva 98/37/CE. Directiva 98/37/CE este, prin urmare, abrogată începând de la 29 decembrie 2009, dată la care intră în vigoare dispozițiile Directivei 2006/42/CE. Cel de al doilea alineat al articolului 25 semnifică faptul că, începând cu data de 29 decembrie 2009, trimiterile la Directiva Maşini din alte acte legislative comunitare rămân valide și vor fi înțelese ca trimiteri la Directiva 2006/42/CE. Atunci când aceste trimiteri se fac la dispozițiile specifice ale directivei, trimiterile se vor înțelege ca trimiteri la dispozițiile echivalente indicate în tabelul de corespondență prezentat în anexa XII. Aceste trimiteri sunt actualizate atunci când legislația în cauză este revizuită. 101 Sub rezerva notei publicate în OJ L 76 din , p

147 Articolul 26 Transpunere 1. Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 29 iunie Statele membre informează Comisia referitoare la aceasta. Statele membre aplică aceste dispoziții de la 29 decembrie Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. 2. Statele membre comunică Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivăîmpreună cu un tabel de corespondență între prezenta directivă și dispozițiile naţionale adoptate. Secțiunea 153 Transpunerea și aplicarea dispozițiilor directivei Directivele UE se adresează statelor membre care sunt astfel invitate să adopte dispozițiile necesare pentru transpunerea lor în legislația națională. Aceste dispoziții naționale sunt cele care creează obligații juridice pentru operatorii economici. În conformitate cu articolul 288 din TFUE (fostul articol 249 CE), directiva este obligatorie în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, însă lasă la alegerea autorităților naționale forma și metodele. Cu toate acestea, deoarece Directiva Maşini se bazează pe articolul 95 din Tratatul CE (în prezent articolul 114 din TFUE), care prevede măsuri de armonizare a dispozițiilor stipulate prin acte cu putere de lege sau acte administrative în statele membre care au ca obiect stabilirea și funcționarea pieței interne, libertatea lăsată statelor membre este practic destul de limitată. În special, cerințele esențiale de securitate şi sănătate pentru proiectarea și construcția maşinilor şi procedurile de evaluare a conformităţii aplicabile trebuie să fie aceleaşi în toate statele membre. Statelor membre li s-au acordat 2 ani de la intrarea în vigoare a directivei pentru a adopta dispozițiile necesare. Aceste dispoziții au devenit aplicabile optsprezece luni mai târziu, la 29 decembrie Până la acea dată, a continuat să se aplice Directiva 98/37/CE. Referințele textelor de transpunere a dispozițiilor directivei în legislația națională a statelor membre, care au fost comunicate Comisiei în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 26 alineatul (2) sunt prezentate pe pagina de internet EUROPA al Comisiei. Articolul 27 Derogare Până la 29 iunie 2011, statele membre pot permite introducerea pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor portabile cu cartușe de fixare a încărcăturii explozive și a altor maşini de impact care sunt conforme cu dispozițiile naţionale în vigoare la data adoptării prezentei directive. 143

148 Secțiunea 154 Perioada de tranziție pentru echipamentele portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și pentru alte maşini de impact Ca regulă generală, dat fiind că producătorii au o perioadă de trei ani și jumătate între data intrării în vigoare a Directivei 2006/42/CE și aplicarea dispozițiilor sale, perioadă în care aceştia pot să își adapteze produsele, dacă este cazul, nu s-a considerat necesar să se prevadă o perioadă de tranziție. Cu toate acestea, prin derogare de la regula generală, articolul 27 prevede o perioadă de tranziție de optsprezece luni pentru echipamentele portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și pentru alte maşini de impact, perioadă în care statele membre pot permite introducerea pe piață a produselor care sunt conforme cu dispozițiile naţionale în vigoare la acea dată. Aceste dispoziții naţionale sunt fie cele de punere în aplicare a Convenției din 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic (Convenția CIP) în cazul statelor membre care sunt semnatare ale acestei Convenții sau, în cazul altor state membre, reglementările naționale existente a se vedea secțiunea 9: observații privind considerentul 6. Trebuie remarcat că perioada de tranziție este o facilitate disponibilă statelor membre și nu o obligație. În consecință, echipamentele portabile cu catuşe de fixare a încărcăturii explozive și alte maşini de impact conforme cu Directiva Maşini beneficiază de libera circulație în cadrul UE începând de la 29 decembrie Aceste maşini care sunt conforme cu dispozițiile naţionale în vigoare anterior pot fi introduse pe piață numai în acele state membre care permit acest lucru. Începând de la 29 iunie 2011, toate aceste maşini trebuie să fie conforme cu directiva Maşini. Articolul 28 Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Secțiunea 155 Data intrării în vigoare a Directivei Articolul 28 stabilește data intrării în vigoare a Directivei 2006/42/CE. Dat fiind că directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 9 iunie 2006, aceasta a intrat în vigoare la 29 iunie Data intrării în vigoare este data la care directiva dobândește statutul legal și nu trebuie să fie confundată cu data punerii în aplicare a dispozițiilor Directivei care este 29 decembrie 2009 a se vedea secțiunea 153: observații privind articolul 26 alineatul (1). Articolul 29 Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre. Adoptată la Strasburg, 17 mai

149 Pentru Parlamentul European Președinte J. BORRELL FONTELLES Pentru Consiliu Președinte H. WINKLER Secțiunea 156 Destinatarii și semnatarii directivei Directiva se adresează statelor membre, dat fiind că este necesară transpunerea dispozițiilor directivei în legislația națională, pentru a crea obligații juridice pentru operatorii economici. Directiva este semnată de președintele Parlamentului European și al Consiliului deoarece a fost adoptată de aceste instituții în conformitate cu procedura de codecizie prevăzută la articolul 251 din Tratatul CE (în prezent, denumită procedura legislativă ordinară la articolul 294 din TFUE) a se vedea secțiunea 2: observații privind citatele. 145

150 ANEXA I Cerințe esențiale de securitate şi sănătate referitoare la proiectarea și construcția maşinilor PRINCIPII GENERALE Secțiunea 157 Principii generale Cerințele esențiale de securitate şi sănătate (CESS) stabilite în anexa I sunt introduse prin patru principii generale. Primul, care tratează evaluarea riscurilor, explică o cerință fundamentală din anexa I constând în identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor asociate maşinii în scopul identificării și aplicării CESS aplicabile. Celelalte principii generale sunt esențiale pentru înțelegerea statutului și implicațiilor CESS. Aceste principii generale trebuie luate în considerare atunci când se aplică fiecare dintre CESS la proiectarea și construcția maşinilor. PRINCIPII GENERALE 1. Producătorul de maşini sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure realizarea unei evaluări a riscurilor pentru a stabili cerințele de securitate şi sănătate care se aplică maşinii. Maşina trebuie să fie proiectată și construită luând în considerare rezultatele evaluării riscurilor. Prin procesul iterativ de evaluare a riscurilor și de reducere a riscurilor menționate mai sus, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie: să stabilească limitele maşinilor, ceea ce include utilizarea normală și orice utilizare anormală rezonabil previzibilă, să identifice pericolele care pot fi generate de maşină și situațiile periculoase asociate, să estimeze riscurile, luând în considerare gravitatea unei posibile vătămări sau afectări a sănătății și probabilitatea apariției acestora, să evalueze riscurile, în scopul stabilirii dacă o reducere a riscurilor este necesară în conformitate cu obiectivul prezentei directive, să elimine pericolele sau să reducă riscurile asociate acestor pericole prin aplicarea unor măsuri de protecție, potrivit ordinii de prioritate stabilită la punctul litera (b). Secțiunea 158 Evaluarea riscurilor În conformitate cu principiul general 2, CESS sunt aplicabile numai atunci când pericolul corespunzător există pentru maşina în cauză. În scopul identificării acestor pericole, luând în considerare toate etapele duratei de viață previzibile a maşinii, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure că se realizează o evaluare a riscurilor în conformitate cu procesul iterativ descris la principiul general 146

151 1. Pentru termenii pericol și risc, a se vedea secțiunea 164: observații privind punctul litera (a) și secțiunea 168: observații privind punctul litera (e). Evaluarea riscurilor poate fi realizată de către producătorul însuși, reprezentantul său autorizat sau de către o altă persoană care acționează în numele acestora. Dacă evaluarea riscurilor este realizată în numele producătorului de către o altă persoană, producătorul rămâne responsabil pentru evaluarea riscurilor și pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție necesare pe parcursul proiectării și construcției maşinilor a se vedea secțiunile 78-81: observații privind articolul 2 litera (i) și secțiunile 83 și 84: observații privind articolul 2 litera (j). Cea de a două frază a primului alineat al principiului general 1 precizează că maşina trebuie să fie proiectată și construită luând în considerare rezultatele evaluării riscurilor. Evaluarea riscurilor este descrisă ca fiind un proces iterativ deoarece fiecare măsură de reducere a riscului preconizată pentru tratarea unui anumit pericol trebuie să fie evaluată pentru a vedea dacă este adecvată și dacă nu generează noi pericole. În caz contrar, procesul trebuie să fie reluat de la început. Acest lucru presupune că procesul de evaluare a riscurilor trebuie realizat în paralel cu procesul de proiectare al fiecărei maşini. Ultima liniuța a celui de al doilea alineat subliniază că măsurile de reducere a riscurilor pentru tratarea pericolelor identificate trebuie să fie luate într-o ordine de prioritate conform principiilor de integrare a securității a se vedea secțiunea 174: observații privind punctul litera (b). Evaluarea riscurilor și rezultatul său trebuie să fie documentate în dosarul tehnic al maşinii a se vedea secțiunea 392: observații privind anexa VII secțiunea A partea 1 litera (a). Standardul EN ISO (standard de tip A) explică principiile generale pentru evaluarea riscurilor maşinii 102. Secțiunea 159 Evaluarea riscurilor și standarde armonizate Procesul de evaluare a riscurilor este facilitat de aplicarea standardelor armonizate, deoarece standardele de tip C pentru maşini identifică pericolele semnificative care sunt asociate, în general, cu categoria respectivă de maşini și precizează măsurile de protecție pentru tratarea acestora. Cu toate acestea, aplicarea standardelor armonizate nu exonerează producătorul maşinii de obligația de a efectua evaluarea riscurilor. Un producător care aplică specificațiile unui standard de tip C trebuie să se asigure că standardul armonizat este adecvat pentru respectivul tip de maşină și că acoperă toate riscurile pe care aceasta le prezintă. Dacă respectiva maşină prezintă pericole care nu sunt acoperite de standardul armonizat, se impune o evaluare a riscurilor completă pentru acele pericole și trebuie să fie luate măsuri de protecție adecvate pentru tratarea lor. În plus, atunci când standardele armonizate specifică mai multe soluții alternative fără a preciza criteriile pentru a alege între ele, alegerea celei mai potrivite soluții pentru 102 EN ISO : Securitatea mașinilor - Aprecierea riscului - Partea 1: Principii (ISO :2007). 147

152 maşina respectivă trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor specifică. Acest lucru este deosebit de important atunci când se aplică standarde de tip B a se vedea secțiunea 111: observații privind articolul 7 alineatul (2). PRINCIPII GENERALE (continuare). 2. Obligațiile prevăzute de cerințele esențiale de securitate şi sănătate se aplică numai atunci când există riscuri corespunzătoare pentru maşina în cauză când aceasta este utilizată în condițiile prevăzute de producător sau reprezentantul său autorizat sau în condiții anormale rezonabil previzibile. În oricare dintre cazuri, se aplică principiile de integrare a securității menționate la punctul și obligațiile privind marcarea maşinilor și instrucțiunile menționate la punctele și Secțiunea160 Aplicabilitatea cerințelor esențiale de securitate şi sănătate Principiul general 2 trebuie avut în vedere atunci când se citește fiecare CESS prezentată în anexa I. De regulă, CESS sunt formulate în termeni generali, fără condiţii. Cu toate acestea, sunt aplicabile doar atunci când sunt potrivite și necesare. Cu alte cuvinte, o CESS se aplică atunci când pericolul respectiv este prezent la un anumit model din maşina în cauză. De asemenea, prima frază din principiul general 2 subliniază că atunci când se identifică pericolele pentru un model dat de maşină, trebuie luate în considerare atât condițiile de utilizare prevăzute cât și situațiile anormale previzibile. Situațiile anormale previzibile sunt acelea care decurg din utilizarea greşită previzibilă în mod rezonabil - a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul litera (i). Cea de a doua frază prevede o excepție de la principiul general 2, dat fiind că cerințele prevăzute la secțiunile 1.1.2, și sunt aplicabile tuturor maşinilor. PRINCIPII GENERALE (continuare) 3. Cerințele esențiale de securitate şi sănătate prevăzute în prezenta anexă sunt obligatorii. Cu toate acestea, ținând cont de stadiul existent al tehnicii, ar putea să nu fie posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite de aceasta. În acest caz, maşina trebuie să fie proiectată și construită cu intenţia de a se apropia cât mai mult cu putință de aceste obiective. Secțiunea 161 Stadiul existent al tehnicii Principiul general 3 reamintește în primul rând că CESS, atunci când sunt aplicabile la un model dat de maşină, sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Acest aspect este clar din condițiile articolului 5 alineatul (1) litera (a) în care se stabilesc obligațiile ce incumbă producătorilor de maşini. În această privinţă, este important să se facă distincția între CESS din anexa I și specificațiile standardelor armonizate, a căror aplicare este voluntară a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). 148

153 De regulă, CESS prezentate în anexa I sunt formulate în termeni generali, fără condiţii. Cea de a doua frază a principiului general 3 recunoaște că, în anumite cazuri, este posibil ca anumite CESS să nu poată fi îndeplinite integral, dat fiind nivelul existent al tehnicii. În asemenea cazuri, producătorul de maşini trebuie să se străduiască să atingă obiectivele stabilite în CESS în cea mai mare măsură posibilă. Noțiunea de stadiul existent al tehnicii" nu este definită în Directiva Maşini ; cu toate acestea, este clar din considerentul 14 că noțiunea de stadiul existent al tehnicii" include atât aspectul tehnic cât, și aspectul economic. Pentru a corespunde stadiului existent al tehnicii, soluțiile tehnice adoptate pentru îndeplinirea CESS trebuie să utilizeze cele mai eficiente mijloace tehnice disponibile la momentul respectiv la costuri rezonabile, luând în considerare costul total al respectivei categorii de maşini și reducerea necesară a riscurilor. Nu se poate aștepta din partea producătorilor de maşini să folosească soluții care încă sunt în stadiu de cercetare sau mijloace tehnice care nu sunt încă larg disponibile pe piață. Pe de altă parte, aceștia trebuie să ia în considerare progresul tehnic și să adopte cele mai eficiente soluții tehnice care sunt adecvate pentru maşina în cauză atunci când acestea devin disponibile la un preț rezonabil. Stadiul existent al tehnicii este, așadar, un concept dinamic: el evoluează atunci când mijloace tehnice mai eficiente devin disponibile sau atunci când costul lor relativ scade. Astfel, o soluție tehnică poate fi considerată că îndeplineşte CESS din directivă la un moment dat poate fi ulterior considerată drept inadecvată, dacă nivelul tehnologic a evoluat. Un producător de maşini poate lua în considerare numai nivelul tehnicii existente la momentul construcţiei maşinii. Dacă o evoluție a nivelului tehnologic face posibilă o apropiere mai mare de obiectivele prezentate în CESS, un producător care fabrică o serie de maşini conform aceluiași proiect trebuie să-şi modernizeze proiectul în consecință (luând în același timp în considerare timpul necesar pentru reproiectare și modificările corespunzătoare din procesul de producție). Secțiunea 162 Standarde armonizate și stadiul existent al tehnicii Standardele armonizate conţin specificații tehnice care permit producătorilor de maşini să se conformeze CESS. Întrucât standardele armonizate sunt elaborate și adoptate pe baza unui consens între părțile interesate, specificațiile lor oferă un bun indiciu asupra stadiului tehnicii existent la momentul adoptării lor. Evoluția nivelului tehnologic este reflectată în modificările ulterioare sau în reviziile standardelor armonizate. În această privinţă, nivelul de securitate conferit de aplicarea unui standard armonizat oferă un punct de reper care trebuie să fie luat în considerare de către toți producătorii unei categorii de maşini acoperită de standard, inclusiv cei care aleg să utilizeze soluții tehnice alternative. Un producător care alege soluții alternative trebuie să fie în măsură să demonstreze că aceste soluții sunt conforme cu CESS din directiva Maşini, luând în considerare stadiul tehnicii momentului. În consecință, asemenea soluții alternative trebuie să asigure un nivel de securitate care să fie cel puțin echivalent celui conferit de aplicarea specificațiilor standardului armonizat aplicabil a se vedea secțiunea 110: observații privind articolul 7 alineatul (2). 149

154 Atunci când nu sunt disponibile standarde armonizate, alte documente tehnice pot furniza indicații utile pentru aplicarea CESS din Directiva Maşini. Astfel de documente includ, de exemplu, standarde internaționale, standarde naționale, proiecte de standarde europene, recomandări pentru utilizare (RfUs) emise de coordonarea europeană a organismelor notificate a se vedea secțiunea 137: observații privind articolul 14 alineatul (7) sau liniile directoare emise de organizații profesionale. Cu toate acestea, aplicarea unor astfel de documente tehnice nu conferă prezumția de conformitate cu CESS din Directiva Maşini a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II partea 1 secțiunea A alineatul (8). 150 PRINCIPII GENERALE (continuare) 4. Prezenta anexă conţine mai multe părți. Prima parte are un domeniu de aplicare general și este aplicabilă tuturor tipurilor de maşini. Celelalte părți se referă la anumite tipuri de pericole mai particulare. Cu toate acestea, este esențial să se examineze prezenta anexă în întregime pentru a se asigura îndeplinirea tuturor cerințelor esențiale aplicabile. În momentul proiectării maşinii trebuie luate în considerare cerințele părții generale și cerințele uneia sau mai multora dintre celelalte părți, în funcție de rezultatele evaluării riscurilor, realizată în conformitate cu punctul 1 din prezentele principii generale. Secțiunea 163 Structura anexei I Principiul general 4 explică structura anexei I. CESS enunţate în partea 1 din anexa I trebuie să fie luate în considerare de către producătorii tuturor categoriilor de maşini. Cu excepția punctelor 1.1.2, și care sunt întotdeauna aplicabile, CESS enunţate în celelalte puncte din partea 1 sunt aplicabile atunci când evaluarea riscurilor realizată de producător arată că pericolul respectiv este prezent. Părțile 2-6 din anexa I tratează următoarele pericole specifice: Partea 2 pericole specifice anumitor categorii de maşini: maşini destinate industriei alimentare, maşini destinate industriei cosmetice sau farmaceutice, maşini portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna, echipamente portabile cu cartuşe de fixare a încărcăturii explozive și pentru alte maşini de impact, maşini pentru prelucrarea lemnului și a materialelor cu caracteristici similare; Partea 3 pericole datorate mobilității maşinilor; Partea 4 pericolele datorate operațiunilor de ridicare; Partea 5 pericole specifice maşinilor destinate lucrărilor subterane; Partea 6 pericole datorate ridicării persoanelor. Oportunitatea aplicării CESS enunţate în fiecare dintre aceste părți depinde de apartenența unui model dat de maşină la una sau mai multe categorii de maşini vizate de părțile 2 sau 5 sau dacă evaluarea riscurilor realizată de producător arată

155 că maşina prezintă unul sau mai multe dintre pericolele specifice prezentate în părțile 3, 4 și 6 - a se vedea secțiunea 160: observații privind principiul general 2. De exemplu, o platformă elevatoare mobilă intră sub incidența cerințelor enunţate în părțile 1, 3, 4 și 6. Un ferăstrău circular portabil pentru prelucrarea lemnului intră sub incidența cerințelor enunţate în părțile 1 și 2. În anumite cazuri, CESS enunţate în părțile 2-6 completează CESS enunţate în celelalte părți din anexa I care tratează același tip de pericol. Acest lucru este indicat în observațiile privind punctele în cauză. 1. CERINȚE ESENȚIALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE 1.1 OBSERVAȚII GENERALE Definiții În sensul prezentei anexe: (a) "pericol" înseamnă o sursă potențială de accidentare sau afectare a sănătăţii; Secțiunea 164 Pericol Termenul pericol este utilizat în contextul evaluării riscurilor cu un sens care poate fi diferit de utilizarea cotidiană. În contextul evaluării riscurilor, termenul pericol se referă la o sursă potențială de vătămare. Prezența unui pericol reprezintă o caracteristică intrinsecă a maşinii și este independentă de faptul că o vătămare sau o afectare a sănătăţii este mai mult sau mai puţin probabil să se producă în realitate. De exemplu, prezența în maşină a unor componente la o temperatură înaltă reprezintă o sursă potențială de vătămare, precum arsuri, sau de afectare a sănătăţii, precum boli legate de stresul termic; prezența în maşină a lamelor ascuțite reprezintă o sursă potențială de vătămare, precum tăieturi sau amputări. În faza de identificare a pericolelor, un pericol trebuie considerat ca fiind prezent chiar dacă este inaccesibilă componenta maşinii care prezintă respectivul pericol. Pericolele pot fi identificate după originea lor fizică (de exemplu, pericol mecanic, pericol electric) sau după natura vătămării potențiale sau a afecţiunii asupra sănătăţii (de exemplu, pericol de tăiere, pericol de zdrobire sau pericol de șoc electric). Principiul general 1 impune producătorului să identifice pericolele care sunt inerente maşinilor sau care pot fi generate prin utilizarea lor și situațiile periculoase asociate. O situație periculoasă este o circumstanță, un eveniment sau o succesiune de evenimente în care o persoană este expusă unui pericol. Situațiile periculoase pot varia în ceea ce privește durata de la un eveniment brusc la o circumstanță care este prezentă permanent în timpul utilizării maşinii Definiții (continuare) (b) "zonă periculoasă" înseamnă orice zonă din interiorul și/sau din jurul maşinii în care o persoană expusă este supusă unui risc privind sănătatea sau securitatea sa; 151

156 Secțiunea 165 Zonă periculoasă Conceptul de zonă periculoasă face posibilă localizarea spațiilor în care persoanele pot fi expuse unui pericol. În cazul riscurilor care implică contactul cu părți mobile ale maşinii, de exemplu, zona periculoasă este limitată la vecinătatea componentelor periculoase. În cazul altor riscuri, de exemplu riscul de a fi lovit de obiecte ejectate din maşină sau riscul de expunere la emisii de zgomot sau la emisii de substanțe periculoase din maşină, zona periculoasă poate include zone semnificative din mediul înconjurător al maşinii. Una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a riscurilor este proiectarea maşinii astfel încât să se evite ca o persoană să aibă nevoie să intre în zonele periculoase a se vedea secțiunea 189: observații privind punctul 1.2.2, și secțiunea 239: observații privind punctul Definiții (continuare) (c) "persoană expusă" înseamnă orice persoană aflată total sau parțial într-o zonă periculoasă; Secțiunea 166 Persoană expusă Definiția termenului persoană expusă este foarte cuprinzătoare. Operatorii reprezintă o categorie de persoane potențial expuse a se vedea secțiunea 167: observații privind punctul litera (d). Cu toate acestea, persoanele care nu au nici-o implicare directă cu maşina pot fi prezente într-o zonă periculoasă, în special dacă zonele periculoase cuprind spaţii din mediul înconjurător al maşinii. În cazul maşinilor de uz profesional, aceste persoane pot fi, de exemplu, alți angajați ai întreprinderii în care este utilizată maşina sau alte persoane aflate întâmplător în vecinătate. În cazul maşinilor utilizate pe șantiere de construcții, pe drumuri publice sau în zone urbane, persoanele potențial expuse pot să fie membrii ai publicului prezent pe stradă sau în clădirile apropiate. În cazul maşinilor precum maşini agricole sau maşini destinate utilizării de către consumatori în casă sau în grădină, persoanele potențial expuse pot fi membrii ai familiei inclusiv copii. CESS aspiră să prevină riscurile pentru toate persoanele expuse. În consecință, evaluarea riscurilor realizată de producător trebuie să cuprindă o evaluare a probabilităţii ca operatorii și orice alte persoane să se găsească într-o zonă periculoasă Definiții (continuare) (d) "operator" înseamnă persoana sau persoanele care are/ au sarcina de a instala, a pune în funcțiune, a regla, a întreține, a curăța, a repara sau a transporta o maşină; Secțiunea 167 Operator Definiția termenului operator conferă acestuia un sens foarte larg. În directiva Maşini, termenul este utilizat pentru a desemna toate persoanele cu sarcinii

157 specifice în legătură cu maşina și nu se limitează doar la operatorii de producție. Operatorii includ toate diferitele persoane care manevrează maşina în diverse etape ale duratei lor de viață - a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul litera (a). În cazul maşinilor destinate utilizării la locul de muncă, operatorii pot fi profesionişti care pot avea sau nu formare de specialitate. În cazul maşinilor destinate utilizării de către consumatori, operatorii care utilizează maşinile sunt neprofesionişti și trebuie să se presupună că nu au beneficiat de formare de specialitate a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul litera (d). Trebuie remarcat faptul că anumite tipuri de maşini sunt introduse pe piață atât pentru uz profesional cât și pentru utilizarea de către consumatori Definiții (continuare) (e) "risc" înseamnă o combinație între probabilitatea și gravitatea vătămării sau a afectării sănătăţii care poate apărea într-o situație periculoasă; Secțiunea 168 Risc La fel ca termenul pericol, termenul risc este utilizat în Directiva Maşini cu un sens mai precis decât cel cotidian. Existența unui risc depinde de pericolele generate de către maşină, precum și de interfața dintre maşină și operatori și de alte persoane expuse. Un pericol poate fi prezent la o maşină, însă dacă nici-o persoană nu poate să fie expusă acelui pericol, atunci nu există nici-un risc. Riscurile pot fi caracterizate prin trimitere la pericolul sau situația periculoasă în cauză (de exemplu, un risc datorat contactului cu părți mobile, un risc datorat contactului cu suprafețele fierbinți, un risc datorat emisiilor de zgomot sau emisiilor de substanțe periculoase); de asemenea, riscurile pot fi caracterizate prin trimitere la posibilele lor consecințe (de exemplu, un risc de zdrobire, un risc de tăiere, un risc de arsură, un risc de pierdere a auzului). Cea de a treia etapă în procesul de evaluare a riscurilor este estimarea riscurilor luând în considerare gravitatea posibilelor vătămări sau afectări ale sănătăţii și probabilitatea de manifestare a acestora a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1. Estimarea riscurilor se bazează pe o combinație a acestor doi factori. Cele mai grave riscuri implică o combinație între probabilitatea ridicată de manifestare și posibilitatea vătămării sau de afectare a sănătăţii gravă sau mortală. Cu toate acestea, o probabilitate scăzută de manifestare poate conduce totuși la un risc grav dacă pot rezulta vătămări sau afectări ale sănătăţii grave sau mortale. Prin urmare, riscurile trebuie să fie evaluate pentru fiecare caz în parte luând în considerare faptul că riscurile pot fi diferite în diversele etape ale duratei de viață a maşinii în funcție de operațiunile implicate și de starea maşinii în cursul fiecărei etape a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul litera (a). 153

158 1.1.1 Definiții (continuare) (f) "protector" înseamnă un element al maşinii utilizat în mod special pentru a asigura protecție prin intermediul unei bariere fizice; Secțiunea 169 Protector Termenul protector este utilizat pentru a desemna elemente ale unei maşini special proiectate pentru a îndeplini o funcție de protecție. Alte elemente ale maşinii care îndeplinesc o funcție în principal operațională, ca de exemplu carcasa maşinii, pot, de asemenea, să îndeplinească o funcție de protecție însă nu sunt denumite protectori. Protectorii sunt definiţi ca elemente care asigură protecție prin intermediul unei bariere fizice cum ar fi o carcasă, un scut, un capac, un ecran, o ușă, o împrejmuire sau un gard. Termenul barieră fizică presupune faptul că un protector este alcătuit dintr-un material solid, cum ar fi din oțel sau din plastic, care trebuie ales în funcție de protecția necesară. Materialele utilizate pot fi continue sau perforate și pot fi rigide sau flexibile. Protectorii sunt unul dintre mijloacele care pot fi utilizate pentru împiedicarea accesului în zonele periculoase din interiorul sau din jurul maşinilor. În multe cazuri, protectorul acționează ca o barieră în ambele sensuri pentru a proteja împotriva a două sau mai multe riscuri simultan. De exemplu, un protector poate fi instalat atât pentru a împiedica persoanele să intre în zona periculoasă cât și pentru a împiedica obiecte sau fluide ejectate, emisii de zgomot, radiații sau substanțe periculoase să ajungă la persoanele din mediul înconjurător al maşinii. Directiva Maşini distinge trei tipuri principale de protectori: protectori ficşi, protectori mobili cu dispozitiv de interblocare și protectori reglabili pentru limitarea accesului a se vedea secțiunea 217: observații privind punctul din anexa I. Atunci când sunt introduşi pe piață separat, protectorii sunt consideraţi drept componente de securitate a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V alineatele (1) (3) și (7) Definiții (continuare) (g) "dispozitiv de protecție" înseamnă un dispozitiv (altul decât un protector) care reduce riscurile, fie singur, fie în asociere cu un protector; Secțiunea 170 Dispozitive de protecție Dispozitivele de protecție se deosebesc de protectori având în vedere că primele nu constituie o barieră fizică între persoana expusă și zona periculoasă, însă reduc riscurile prin prevenirea expunerii la pericol prin alte mijloace. Dispozitivele de protecție includ de exemplu organe de comandă bimanuală, dispozitive de protecție sensibile precum covoare și borduri sensibile la presiune, bare și cabluri de declanşare sensibile la presiune și dispozitive de protecție opto-electronice precum

159 bariere imateriale, perdele luminoase, scanere cu laser sau sisteme de protecție pe bază de camere video a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul din anexa I. Atunci când sunt introduse pe piață separat, dispozitivele de protecție sunt considerate drept componente de securitate a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V alineatele (2) și (7) Definiții (continuare) (h) "utilizare normală" înseamnă utilizarea maşinii în conformitate cu informațiile furnizate în instrucțiunile de utilizare; Secțiunea 171 Utilizare normală Prima etapă a procesului de evaluare a riscurilor descrisă în principiul general 1 este cea de stabilire a limitelor maşinii, care include utilizarea normală a maşinii. Maşina nu este neapărat sigură pentru toate utilizările posibile: de exemplu, producătorul unei maşini destinată prelucrării metalelor, de regulă, nu a proiectat maşina pentru a prelucra în siguranță lemnul și viceversa; de exemplu, producătorul unei platforme elevatoare mobile de lucru, de regulă, nu a proiectat maşina pentru a fi utilizată în securitate drept macara. Evaluarea riscurilor realizată de producător și proiectarea și construcția maşinii trebuie așadar să se bazeze pe utilizarea sau utilizările specificate. Specificarea utilizării normale a maşinii trebuie să acopere, după caz, diferitele regimuri de lucru și faze de utilizare a maşinii a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul litera (a). În special, parametrii de care depinde utilizarea în securitatea a maşinii și limitele acestora trebuie să fie specificate în mod exact. Asemenea parametrii includ, de exemplu, sarcina maximă pentru maşini de ridicat; panta maximă la care maşinile mobile pot fi utilizate fără pierderea stabilității; viteza maximă a vântului la care maşinile pot fi utilizate în exterior în securitate; dimensiunile maxime ale pieselor de prelucrat și tipul de materiale care pot fi prelucrate în siguranță de respectiva maşinăunealtă. Utilizarea normală a maşinii reprezintă utilizarea precizată și descrisă în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul litera (g) Definiții (continuare) (i) "utilizare anormală rezonabil previzibilă" înseamnă utilizarea maşinii într-un mod care nu a fost prevăzut în instrucțiunile de utilizare, dar care poate fi rezultatul unui comportament uman previzibil cu uşurinţă. 155

160 Secțiunea 172 Utilizare anormală rezonabil previzibilă Prima etapă a procesului de evaluare a riscurilor descris la principiul general 1 impune, de asemenea, ca producătorul să ia în considerare utilizarea anormală rezonabil previzibilă a maşinii. Nu se poate aștepta din partea producătorului de maşini să ia în considerare toate posibilele utilizări necorespunzătoare ale maşinii. Cu toate acestea anumite tipuri de utilizare necorespunzătoare, intenționată sau neintenționată, sunt previzibile pe baza experienței de utilizare în trecut a aceluiași tip de maşină sau a unor maşini similare, a cercetării accidentelor și cunoaşterii comportamentului uman a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul litera (a), secțiunea 175: observații privind punctul litera (c) și secțiunea 263: observații privind punctul litera (h). Standardul EN ISO oferă următoarele exemple de tipuri de utilizare anormală sau de comportament uman previzibil care pot fi luate în considerare: pierderea controlului maşinii de către operator; comportamentul reflex al unei persoane în cazul unei disfuncţii, unui incident sau a defectării în timpul utilizării maşinii; comportamentul rezultat din lipsă de concentrare sau din neglijență; comportamentul rezultat din aplicarea principiului efortului minim în cursul îndeplinirii unei sarcini; comportamentul rezultat din insistenţa de a menține maşina în funcțiune cu orice preţ; comportamentul anumitor persoane, precum copiii. Aceste comportamente pot avea drept rezultat o serie de situații de utilizare anormală de exemplu, utilizarea unei macarale sau a unei platforme elevatoare mobile de lucru fără amplasarea stabilizatorilor; lăsarea ușii deschise la un utilaj pentru terasamente pe timp de vară, dezactivând astfel echipamentele de filtrare a aerului și de control al zgomotului; două persoane care operează o presă ce a fost proiectată spre a fi utilizată de o singură persoană. Trebuie să se acorde o atenție deosebită factorilor care pot conduce la îndepărtarea, scoaterea sau anularea protectorilor și a dispozitivelor de protecție a se vedea secțiunea 216: observații privind punctul Principii de integrare a securității (a) Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să fie aptă să-şi îndeplinească funcția, să poată fi acționată, reglată și întreținută fără ca persoanele să fie expuse la un risc, atunci când aceste operații sunt efectuate în condițiile prevăzute, dar și ţinând cont de orice utilizare anormală previzibilă. Scopul măsurilor adoptate trebuie să fie eliminarea oricărui risc pe toată durata de viață previzibilă a maşinii, inclusiv în fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare și casare. 156

161 Secțiunea 173 Principii de integrare a securităţii Punctul 1.1.2, care prezintă principiile de integrare a securităţii, uneori denumită securitate prin proiectare, este un punct esenţial al anexei I. Punctul expune o metodologie de bază pentru proiectarea și construirea de maşini sigure, care este fundamentală pentru abordarea Directivei Maşini 103. Principiul general 2 precizează că această CESS este aplicabilă la toate maşinile. Atunci când se aplică celelalte CESS, trebuie respectate principiile de integrare a securităţii expuse la punctul Punctul litera (a) prevede în primul rând că maşinile trebuie să fie apte să-şi îndeplinească funcția. Directiva Maşini vizează în primul rând securitatea și nu conține cerințe referitoare la performanța maşinilor. În general, se consideră că performanța unei maşini este o chestiune care trebuie lăsată pe seama pieței și că utilizatorii vor selecta maşini cu caracteristici de performanță adecvate nevoilor lor. Cu toate acestea, capacitatea maşinilor de a-și îndeplini funcția corect afectează securitatea în măsura în care funcționarea inadecvată a maşinii poate conduce la situații periculoase sau poate induce la utilizarea anormală. Punctul litera (a) prezintă apoi obiectivul general potrivit căruia acea maşină trebuie să fieproiectată și construită astfel încât să poată fi acționată, reglată și întreținută fără a expune persoanele la un risc. Termenul persoane acoperă atât operatorii, cât și orice alte persoane expuse a se vedea secțiunea 166 și secțiunea 167: observații privind punctul literele (c) și (d). În scopul realizării acestui obiectiv, producătorul trebuie să ia în considerare atât condițiile de utilizare normală cât și orice utilizare anormală rezonabil previzibilă a maşinii a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul litera (i). Al doilea paragraf al punctului litera (a) prezintă obiectivul prevenirii riscurilor pe parcursul întregii durate de viață previzibile a maşinii, inclusiv fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare și casare. Pe de o parte, această cerință presupune faptul că toate componentele și ansamblurile cu rol de securitate trebuie să fie îndeajuns de solide și durabile a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul 1.3.2, secțiunile : observații privind punctele , , și secțiunea 369: observații privind punctul și faptul că instrucţiunile trebuie să precizeze adecvat întreținerea și înlocuirile necesare pentru componentele supuse la oboseală şi uzură a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul litera (r). Pe de altă parte, acest paragraf impune producătorului să abordeze nu numai riscurile generate în utilizare, începând cu instalarea și întreținerea maşinii, ci și cele din timpul celorlalte faze din durata sa de viața: transport Măsurile de prevenire a riscurilor asociate cu transportul maşinilor cuprind, de exemplu: proiectarea maşinilor astfel încât să se faciliteze manevrarea acestora a se vedea secțiunea 180: observații privind punctul 1.1.5; 103 EN ISO : A1:2009 Securitatea echipamentelor tehnice Concepte de bază, principii generale de proiectare - Partea 1: Terminologie de bază, metodologie (ISO :2003); EN ISO : A1: Securitatea echipamentelor tehnice - Concepte de bază, principii generale de proiectare - Partea 2: Principii tehnice (ISO :2003). 157

162 măsuri pentru asigurarea stabilității maşinilor în timpul transportului a se vedea secțiunea 206: observații privind punctul 1.3.1, și observații privind punctul ; măsuri pentru asigurarea rezistenței mecanice adecvate în timpul transportului a se vedea secțiunea 338: observații privind punctul ; asigurarea instrucțiunilor pentru transportul în deplină securitate a se vedea secțiunea 269 și secțiunea 270: observații privind punctul literele (o) și (p). Astfel de măsuri sunt importante mai ales pentru maşinile destinate să fie transportate între amplasamente succesive pe parcursul duratei lor de viață. montare și demontare Proiectarea maşinilor pentru a facilita montarea și demontarea este, de asemenea, importantă în cazul maşinilor destinate instalării temporare în amplsamente succesive pe parcursul duratei lor de viață. Măsurile care trebuie luate includ, de exemplu: prevenirea erorilor de instalare a se vedea secțiunea 225: observații privind punctul 1.5.4; furnizarea instrucțiunilor adecvate a se vedea secțiunea 264 și secțiunea 269: observații privind punctul literele (i) și (o). dezmembrarea și casarea Directiva Maşini nu include cerințe referitoare la eliminarea, reciclarea sau reutilizarea componentelor maşinii sau a materialelor atunci când maşina este casată. Măsurile precizate în cel de al doilea alineat pentru prevenirea riscurilor în timpul demontării și casării maşinii la sfârșitul duratei sale de viață sunt cele care pot fi luate de producătorul maşinii. Aceste măsuri pot să cuprindă, de exemplu, asigurarea unei marcări corespunzătoare și indelibile a pieselor care conțin substanțe periculoase, garantându-se astfel că substanțele periculoase conținute în maşini sunt evacuate în deplină securitate, precum și faptul că orice energie stocată poate fi disipată în securitate atunci când maşina este demontată, pentru evitarea pericolelor când maşina este dată la fier vechi (a casării) a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul

163 1.1.2 Principii de integrare a securității (continuare) (b) La selectarea celor mai adecvate metode, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice următoarele principii, în ordinea indicată: să elimine sau să reducă riscurile cât mai mult posibil (proiectare și construcție de maşini cu securitate intrinsecă), să adopte măsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate, să informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacităţii incomplete a măsurilor de protecţie adoptate, să indice dacă este necesară o pregătire specială și să specifice, dacă este necesar, să se utilizeze un echipament individual de protecție. Secțiunea 174 Metoda celor trei etape Punctul litera (b) prezintă abordarea care trebuie adoptată atunci când se stabilesc măsurile care trebuie luate pentru tratarea riscurilor care au fost identificate și evaluate prin intermediul evaluării riscurilor descrisă în principiul general 1. Trei paşi succesivi sunt aşezaţi într-o ordine de prioritate, metoda fiind deseori numită metoda celor trei etape: Etapa 1 = prima prioritate - Măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare Etapa 2 = a doua prioritate - Măsuri tehnice de protecție Etapa 3 = a treia prioritate - Informații pentru utilizatori Această ordine de prioritate trebuie să fie aplicată atunci când se selectează măsuri pentru tratarea unui risc dat în vederea îndeplinirii CESS corespunzătoare. În consecință, producătorul trebuie să epuizeze toate măsurile posibile de securitate intrinsecă din proiectare înainte de a recurge la măsuri de protecție. În mod similar, acesta trebuie să epuizeze toate măsurile de protecție posibile înainte să se bazeze pe avertizări și instrucțiuni pentru operatori. De asemenea, aplicarea metodei celor trei paşi trebuie să ia în consideraţia cuvenită stadiului existent al tehnicii a se vedea secțiunea 161: observații privind principiul general 3. Etapa 1 = prima prioritate Prima prioritate este acordată măsurilor de securitate intrinsecă din proiectare, deoarece sunt mai eficiente decât măsurile de protecție sau avertizările. Câteva exemple de măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare sunt, de exemplu: eliminarea integrală a pericolului, de exemplu, înlocuirea fluidului hidraulic inflamabil cu un tip neinflamabil a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul 1.1.3; proiectarea sistemului de comandă și a dispozitivelor de control pentru a garanta o funcționare sigură a se vedea secțiunile : observații privind punctul 1.2 și secțiunile 297 și 298: observații privind punctul 3.3; 159

164 garantarea stabilității intrinseci a maşinii prin forma sa și prin distribuţia maselor a se vedea secțiunea 206: observații privind punctul 1.3.1; asigurarea ca piesele accesibile ale maşinii nu au muchii ascuțite sau suprafețe rugoase a se vedea secțiunea 209: observații privind punctul 1.3.4; asigurarea unei distanțe suficiente între piesele fixe și mobile ale maşinii pentru evitarea riscului de strivire a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul 1.3.7; evitarea ca suprafețele accesibile să aibă temperaturi extreme a se vedea secțiunea 226: observații privind punctul 1.5.5; reducerea la sursă a emisiilor de zgomot, vibrații, radiații sau substanțe periculoase a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8, secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9, secțiunea 232: observații privind punctul și secțiunea 235: observații privind punctul ; reducerea, acolo unde este posibil, a vitezei și a puterii elementelor mobile sau a vitezei de deplasare a însăşi maşinii; amplasarea elementelor periculoase ale maşinii în locuri inaccesibile a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul 1.3.7; amplasarea punctelor de reglare și de întreținere în afara zonelor periculoase - a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul din anexa I. Etapa 2 = a doua prioritate Atunci când nu este posibilă eliminarea pericolelor sau reducerea suficientă a riscurilor prin măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare, cea de a doua prioritate este acordată măsurilor tehnice de protecție pentru prevenirea expunerii persoanelor la pericole. Câteva exemple de măsuri tehnice de protecție sunt: protectori: protectori ficşi, protectori mobili interconectaţi cu dispozitive de blocare, după caz, sau protectori reglabili cu restricționare a accesului a se vedea secțiunile : observații privind punctele ; dispozitive de protecție a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul 1.4.3; izolarea părţilor electrice sub tensiune a se vedea secțiunea 222: observații privind punctul 1.5.1; izolarea surselor de zgomot a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul 1.5.8; amortizarea vibrațiilor a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul 1.5.9; reținerea sau evacuarea substanțelor periculoase a se vedea secțiunea 235: observații privind punctul ; dispozitive pentru compensarea lipsei de vizibilitate directă a se vedea secțiunea 294: observații privind punctul 3.2.1; 160

165 structuri de protecție împotriva riscului de răsturnare sau basculare sau a riscului de cădere de obiecte a se vedea secțiunea 315 și secțiunea 316: observații privind punctele și 3.4.4; stabilizatori a se vedea secțiunea 335: observații privind punctul Etapa 3 = a treia prioritate În final, pentru riscurile reziduale care nu pot fi reduse în mod adecvat prin măsuri de securitate intrinsecă prin proiectare sau prin măsuri tehnice de protecție, trebuie să fie date informații atât persoanelor expuse, sub formă de avertismente, semnalizare și informații pe maşină, cât și utilizatorilor, sub formă de instrucțiuni, astfel încât utilizatorii să poată acţiona cu prudenţă şi să poată lua măsurile necesare 104. Câteva exemple de asemenea avertizări și instrucțiuni sunt: informații sau avertizări pe maşină sub formă de simboluri sau pictograme a se vedea secțiunea 245: observații privind punctul 1.7.1; semnale de avertizare sonore sau luminoase a se vedea secțiunea 248: observații privind punctul ; indicarea masei maşinii sau a pieselor acestora care trebuie să fie manipulate cu echipamente de ridicat în cursul diferitelor etape ale duratei lor de viață estimate a se vedea observațiile privind secțiunea a se vedea secțiunea 253: observații privind punctul 1.7.3; avertismente împotriva utilizării maşinii de către anumite persoane cum ar fi, de exemplu, tineri sub o anumită vârstă a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul litera (g); informații referitoare la asamblarea și instalarea în deplină securitate a maşinii a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i); specificarea necesității de a furniza operatorilor informațiile și formarea necesare a se vedea secțiunea 266: observații privind punctul litera (k). informații privind măsurile de protecție complementare care trebuie luate la locul de muncă a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul litera (l); specificarea necesității de dotare a operatorilor cu echipament individual de protecție adecvat și să se asigure că acesta este utilizat a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul litera (m) Aceste măsuri sunt supuse dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 89/391/CEE, modificată, privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă ( directiva-cadru ) și directivelor individuale adoptate în sensul acestui cadru - a se vedea secțiunea 40, observații privind articolul Asigurarea echipamentului individual de protecție pentru lucrători la locul de muncă se supune dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 89/656/CEE privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă. 161

166 Punerea la dispoziţie a avertismentelor și instrucțiunilor de utilizare este considerată drept parte integrantă a proiectării și construcției maşinii. Cu toate acestea, faptul că acest al treilea pas este ultimul în ordinea de prioritate specificată la punctul litera (b) are drept consecinţă faptul că avertismentele și instrucțiunile nu trebuie să fie un substitut pentru măsurile de securitate intrinsecă din proiectare și măsurile tehnice de protecție atunci când acestea sunt posibile, luând în considerare stadiul tehnicii actuale Principii de integrare a securității (continuare) (c) La proiectarea și construirea maşinii și la elaborarea instrucțiunilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aibă în vedere nu numai utilizarea normală a maşinii, ci și orice utilizare defectuoasă rezonabil previzibilă a acesteia. Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite utilizarea anormală dacă o astfel de utilizare ar genera un risc. Atunci când este cazul, instrucțiunile trebuie să atragă atenția utilizatorului asupra modalităților constatate din experiență că pot apărea în care maşina nu trebuie utilizată. Secțiunea 175 Prevenirea utilizării anormale Punctul litera (c) urmează în mod logic punctului (a). Întrucât producătorul maşinii trebuie să aibă în vedere atât utilizarea normală a maşinii cât și utilizarea anormală rezonabil previzibilă a se vedea secțiunea 172: observații privind punctul litera (i) trebuie luate măsuri și pentru a împiedica utilizarea anormale care ar genera un risc. Aceste măsuri trebuie să fie alese în conformitate cu ordinea de prioritate stabilită la punctul litera (b). Prin urmare, producătorul trebuie, în măsura posibilului, să împiedice utilizarea anormală rezonabil previzibilă prin mijloace tehnice. Exemple de asemenea mijloace sunt: înzestrarea cu mijloace pentru restricționarea doar la persoane autorizate a acţionării maşinii sau a anumitor organe de comandă a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul și secțiunea 297: observații privind punctul 3.3; proiectarea maşinii astfel încât să se prevină erori de montaj a se vedea secțiunea 225: observații privind punctul 1.5.4; montarea de dispozitive pentru a împiedica deplasarea maşinii mobile atunci când conducătorul nu se află la pupitrul de comandă a se vedea secțiunea 304: observații privind punctul 3.3.2; montarea de dispozitive pentru a împiedica funcţionarea maşinii în afara cazului în care stabilizatorii sunt pe poziţie a se vedea secțiunea 335: observații privind punctul ; montarea de dispozitive pentru a împiedica supraîncărcarea maşinilor de ridicat a se vedea secțiunea 354: observații privind punctul și secțiunea 370: observații privind punctul

167 Atunci când există un risc remanent de utilizare necorespunzătoare previzibilă care nu poate fi pe deplin prevenit prin astfel de mijloace tehnice, trebuie afişate avertizări adecvate pe maşină a se vedea secțiunea 249: observații privind punctul și oferite în instrucțiuni a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul litera (h) Principii de integrare a securității (continuare) (d) Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se țină seama de constrângerile la care este supus operatorul ca urmare a utilizării necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecție. Secțiunea 176 Constrângeri datorate utilizării EIP Punctul litera (d) tratează un aspect particular al utilizării normale a maşinilor. Operatorii maşinilor pot fi obligaţi să îmbrace sau să poarte un echipament individual de protecție (EIP) pentru a face faţă pericolelor reziduale generate de maşina însăşi cum ar fi, de exemplu, protectori auditivi pentru protecția împotriva emisiilor de zgomot sau protectori ai ochilor pentru protecţia împotriva riscului de proiectare de substanțe sau obiecte periculoase. De asemenea, acestora li se poate cere să utilizeze EIP pentru a se proteja împotriva unor pericole care nu sunt generate de maşină dar care sunt prezente în mediul în care maşina este utilizată. De exemplu, se poate ca operatorii de maşini să trebuiască să poarte încălțăminte de protecție pentru a-și proteja picioarele împotriva șocurilor și obiectelor ascuțite existente pe un șantier de construcție sau la locul de muncă în care maşina este utilizată. Operatorii de maşini pot să fie obligaţi să poarte mănuși, îmbrăcăminte sau încălțăminte de protecție dacă maşina este utilizată în atmosfere reci sau calde ori în condiții climaterice nefavorabile. La proiectarea și construcția maşinii dar, mai ales, la proiectare, poziționarea și dimensiunile organelor de comandă trebuie să țină seama de constrângerile la care operatorul ar putea să fie supus datorită acestei utilizări a EIP. De exemplu, pe la maşinile proiectate spre a fi utilizate în condiții de frig, distanța, mărimea și concepţia pedalelor trebuie să fie în așa fel încât să permită purtarea unor cizme mari a se vedea secțiunea 300: observații privind punctul Principii de integrare a securității (continuare) (e) Maşina trebuie să fie livrată cu toate echipamentele și accesoriile speciale esențiale pentru a putea fi reglată, întreţinută și utilizată în deplină securitate. Secțiunea 177 Echipamente și accesorii speciale Punctul litera (e) nu cere producătorilor de maşini să furnizeze unelte și echipamente standard necesare pentru operațiunile de reglare și întreținere (șurubelnițe, chei fixe, chei tubulare, ascensoare pentru construcții și altele similare) care pot fi utilizate cu diferite tipuri de maşini. Cu toate acestea, dacă reglarea, 163

168 întreținerea sau utilizarea în deplină securitatea a maşinii impune folosirea de echipamente sau accesorii care sunt specifice maşinilor în cauză, aceste echipamente sau accesorii trebuie să fie puse la dispoziție de către producătorul maşinii împreună cu maşina. Un astfel de echipament special poate include, de exemplu, dispozitive pentru îndepărtarea pieselor maşinii în vederea curățării sau dispozitive pentru alimentarea sau încărcarea și descărcarea pieselor de prelucrat Materiale și produse Materialele întrebuinţate pentru construcţia maşinii sau produsele utilizate sau rezultate în timpul utilizării acesteia nu trebuie să pericliteze securitatea sau sănătatea persoanelor. În special, în cazul în care sunt utilizate fluide, maşina trebuie să fie proiectată și construită pentru a evita riscurile datorate umplerii, utilizării, recuperării sau evacuării. Secțiunea 178 Materiale și produse utilizate Cerința stabilită la punctul abordează mai multe tipuri de riscuri: a) Riscuri datorate materialelor sau produselor întrebuinţate pentru construcţia maşinii cum ar fi, de exemplu, metale, mase plastice, textile sau vopsele. Trebuie acordată atenție riscurilor pentru sănătătea și securitatea operatorilor sau altor persoane expuse datorită contactului cu aceste materiale sau datorită, de exemplu, substanțelor periculoase care pot fi emise de aceste materiale atunci când se încălzesc, când sunt deteriorate sau sunt supuse uzurii. Pe cât posibil, aceste riscuri trebuie să fie prevenite prin alegerea unor materiale inofensive pentru construcţia maşinii. b) Riscuri datorate materialelor sau produselor utilizate de maşină, precum combustibilii, lubrifianții, fluide hidraulice, produsele chimice, electroliții de baterie, apa, aburul, aerul comprimat și altele. Asemenea riscuri pot fi eliminate sau reduse prin proiectarea maşinii astfel încât acestea să utilizeze materiale sau produse inofensive sau prin înlocuirea materialelor sau produselor periculoase cu unele mai puțin periculoase. Instrucțiunile producătorului trebuie să specifice materialele sau produsele adecvate care trebuie utilizate cu maşina. Atunci când riscurile persistă, trebuie să se ia măsuri de protecție pentru protejarea operatorilor împotriva expunerii la materiale sau produse periculoase utilizate de maşină, de exemplu prin garantarea că acestea sunt inaccesibile sau închise în mod adecvat. Dacă este cazul, trebuie să fie indicate avertizări adecvate pe maşină și în instrucțiuni. 164 A doua frază a punctului subliniază aspectele particulare care trebuie luate în considerare atunci când se folosesc fluide. Măsurile care trebuie luate pentru prevenirea riscurilor datorate umplerii, utilizării, recuperării sau evacuarea fluidelor includ, de exemplu, amplasarea și proiectarea judicioasă a rezervoarelor și bazinelor, dar și a punctelor de umplere și de golire și amplasarea unei cuve de retenție sub echipamentul hidraulic dacă scurgerile nu pot fi integral prevenite. Atunci când rezervoarele sunt sub presiune, acestea trebuie prevăzute cu mijloace care să permită aducerea lor la o

169 presiune sigură și verificarea presiunii înainte de deschiderea punctelor de umplere sau de golire. c) Riscuri datorate materialelor sau produselor prelucrate, tratate sau transformate de maşină, precum metale, cauciuc, mase plastice, lemn, produse alimentare, cosmetice și altele. Producătorul maşinii trebuie să ia în considerare materialele care vor fi prelucrate de maşină și să ia măsurile necesare pentru prevenirea riscurilor datorate pericolelor cum ar fi, de exemplu, muchii ascuțite, așchii, fragmente sau materiale calde sau reci ejectate. d) Riscuri datorate materialelor sau produselor rezultate în timpul utilizării maşinii. Aceste materiale pot fi ori produse obişnuite ale maşinii ori produse derivate sau deșeuri cum ar fi, de exemplu, fragmente, așchii, vapori sau praf. Trebuie remarcat că trimiterea de la punctul la riscurile datorate produselor rezultate în timpul utilizării maşinii nu se referă la securitatea produselor fabricate de maşină. Anumite aspecte ale riscurilor menționate la literele (a)-(d) de mai sus fac obiectul CESS specifice a se vedea secțiunea 208: observații privind punctul referitoare la riscuri datorate căderii sau proiectării de obiecte, secțiunea 226: observații privind punctul referitoare la temperaturi extreme, secțiunea 227: observații privind punctul referitoare la riscul de incendiu, secțiunea 228: observații privind punctul referitoare la riscul de explozie, și secțiunea 235: observații privind punctul referitoare la emisii de materiale și substanțe periculoase Iluminatul Maşina trebuie să fie furnizată cu un iluminat integrat adecvat adecvat pentru operațiile la care absența acestuia poate provoca un risc, în pofida existenței unui iluminat ambiental de intensitate normală. Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să nu existe zone de umbră care pot provoca disconfort, nici străluciri orbitoare iritante și nici efecte stroboscopice periculoase asupra elementelor mobile, datorate iluminatului. Părțile interne care necesită inspectări și ajustări frecvente, precum și zonele de întreținere trebuie să fie prevăzute cu un iluminat adecvat. Secțiunea 179 Iluminatul integrat Producătorul maşinii este îndreptățit să presupună că iluminatul ambiental de la locul de utilizare are o intensitate normală. Intensitatea normală poate fi judecată, de exemplu, luând în considerare nivelurile pentru locuri de muncă în interior și în exterior specificate în standardele EN 12164, părțile 1 și EN :2002 Lumină și iluminat Iluminatul la locurile de muncă - Partea 1: Locurile de muncă interioare; EN :2007 Iluminatul locurilor de muncă - Partea 2: Locurile de muncă exterioare. 165

170 Primul paragraf al punctului impune producătorului să asigure iluminatul integrat al maşinii atunci când iluminatul ambiental normal ar putea fi inadecvat pentru a garanta funcţionarea sigură a maşinii. Un astfel de iluminat poate fi necesar, de exemplu, la posturi de lucru care ar putea să se afle în umbră sau în posturi de lucru sau cabine închise sau acoperite. Un astfel de iluminat poate fi, de asemenea, necesar atunci când sarcinile vizuale ale operatorilor necesită un nivel de luminozitate superior celui care ar putea fi asigurat prin iluminatul ambiental. Cel de al treilea paragraf al secțiunii adaugă cerința privind iluminatul integrat pentru părțile interne la care accesul frecvent este necesar în vederea inspectării, reglării și întreținerii. Cel de-al doilea paragraf al secțiunii se referă la proiectarea iluminatului integrat, pentru a se asigura că acesta nu generează alte pericole. Specificațiile pentru iluminatul integrat sunt indicate în standardul EN Proiectarea maşinii pentru ușurarea manipulării Maşina sau fiecare parte componentă a acesteia trebuie: să poată fi manipulată și transportată în condiții de securitate, să fie ambalată sau să fie proiectată astfel încât să poată fi depozitată în condiţii de securitate, fără deteriorări. În timpul transportării maşinii și/sau a părților componente ale acesteia nu trebuie să existe posibilitatea unor mișcări bruște sau a unor pericole datorate instabilității, atât timp cât maşina și/sau părțile ei componente sunt manevrate în conformitate cu instrucțiunile. În cazul în care greutatea, dimensiunea sau forma maşinii ori a diferitelor sale părți componente împiedică transportarea lor manuală, maşina ori fiecare parte componentă a acesteia trebuie: să fie echipată cu dispozitive de prindere pentru legarea la echipamentele de ridicat, sau să fie proiectată astfel încât să poată fi prevăzută cu aceste dispozitive, sau să aibă o astfel de formă încât dispozitivele obişnuite de ridicat să poată fi atașate cu ușurință. În cazul în care maşina sau una dintre părțile sale componente trebuie transportată manual, acestea trebuie: să fie ușor de transportat, sau să fie dotate cu mijloace de prindere care să permită deplasarea în deplină securitate. Trebuie să fie prevăzute măsuri speciale pentru manipularea sculelor și/sau a părţilor maşinii, care ar putea fi periculoase chiar dacă sunt ușoare. 107 EN 1837:1999+A1: Securitatea mașinilor - Iluminatul integrat al mașinilor. 166

171 Secțiunea 180 Manipularea maşinii și a componentelor maşinii Cerințele enunţate la punctul trebuie să fie aplicate pe baza unei analize a diferitelor faze ale duratei de viață a maşinii în cauză a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul litera (a). Punctul se aplică maşinii sau fiecărei părți componente a acesteia. Acest lucru nu înseamnă că toate componentele maşinii trebuie să fie proiectate pentru o manipulare sigură ci numai acele componente ale maşinii sau maşina însăşi care se poate să necesite să fie manipulate separat. Maşinile portabile ţinute în mână și/sau ghidate cu mâna fac obiectul unor cerințe specifice a se vedea secțiunea 278: observații privind punctul O maşină sau componente ale acesteia sunt frecvent manipulate în timpul fazelor altele decât cele de funcţionare normală cum ar fi, de exemplu, transportul, încărcarea şi descărcarea, montarea, instalarea, demontarea, reglarea sau întreținerea. De exemplu, o maşină portabilă destinată utilizării de către un consumator trebuie să fie ambalat astfel încât să poată fi transportată, depozitată pe parcursul distribuirii și transportată acasă în deplină securitate de către consumator. O mașină-unealtă, de exemplu, trebuie să fie ambalată pentru transportul la sediul utilizatorului și proiectată și construită astfel încât să poată fi încărcată, transportată, descărcată și deplasată în deplină securitate la locul de instalare. Componentele grele ale maşinii cum ar fi, de exemplu, matrița unei mașini de formare prin injecție sau matrița unei prese de prelucrare a metalului pot să necesite schimbarea frecvent în funcție de lucrările de executat. Maşinile destinate să fie instalate în amplasamente diferite pe parcursul duratei lor de viață cum ar fi, de exemplu, macarale turn, trebuie proiectate astfel încât elementele acestora să poată fi manipulte în deplină securitate în timpul montării și demontării și încărcate și atașate în deplină securitate pe mijloacele de transport între locurile de instalare. Trebuie să se acorde o atenție specială componentelor care pot să devină instabile în timpul transportului, de exemplu pe un camion care se deplasează pe un teren accidentat. Sunt necesare instrucțiuni de încărcare și, în anumite cazuri, poate fi nevoie de echipamente suplimentare pentru a garanta stabilitatea în timpul transportului, de exemplu un cadru de susţinere pentru transport. În cel de-al treilea și cel de-al patrulea paragraf al punctului se face distincție între maşinile sau părțile componente care nu pot fi deplasate cu mâna în deplină securitate și maşinile sau părțile componente care pot fi deplasate cu mâna în deplină securitate. Atunci când se evaluează dacă maşina sau părți componente ale sale se încadrează în una sau în cealaltă categorie, trebuie să se țină seama de reglementările naționale de punere în aplicare a dispozițiilor Directivei 90/269/CEE 108 și de criteriile enunţate în standardele armonizate pertinente Directiva 90/269/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de sănătate și securitate pentru manipularea manuală a încărcăturilor în situațiile în care există un risc pentru lucrători și, în special, de producere a unor afecțiuni dorso-lombare [a patra directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) al Directivei 89/391/CEE]. 109 EN :2003+A1: Securitatea mașinilor - Performanța fizică umană - Partea 2: Manipularea manuală a mașinilor și componentelor mașinilor. 167

172 Atunci când maşini sau subansambluri de maşini sunt proiectate pentru a fi deplasate sau ridicate cu mâna în deplină securitate, muchiile ascuțite trebuie să fie evitate. Trebuie să se acorde o atenție deosebită poziției corpului care trebuie adoptată de operator Ergonomie În condițiile de utilizare prevăzute, lipsa de confort, oboseala și constrângerile fizice și psihice cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ţinându-se cont de următoarele principii ergonomice: luarea în considerare a diversităţii operatorilor în ceea ce privește caracteristicile morfologice, capacitatea de efort și rezistența acestora, alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările diferitelor părți ale corpului operatorului, evitarea unui ritm de lucru impus de mașină, evitarea supravegherii care impune o concentrare îndelungată, adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzbile ale operatorilor. Secțiunea 181 Principii ergonomice Cerințele enunţate la punctul se referă la ergonomie. Ergonomia poate fi definită după cum urmează: Ergonomia (sau studiul factorilor umani) este disciplina științifică ce se ocupă de înțelegerea interacțiunilor dintre ființele umane și celelalte elemente ale unui sistem și profesia care pune în practică teorii, principii, date și metode la proiectare pentru a optimiza bunăstarea umană și performanța sistemului în ansamblu 111. Aspectele ergonomice menționate la punctul pot fi împărțite în două grupe. Prima grupă cuprinde factori ergonomici care trebuie luați în considerare la proiectarea maşinilor. Sunt enumerați cinci factori la liniuțele de la punctul 1.1.6; cu toate acestea, trebuie subliniat că această listă nu este exhaustivă, însă este menită să atragă atenția producătorilor asupra anumitor aspecte importante ale principiilor ergonomice. Cea de-a doua grupă, menționată în prima frază a punctului 1.1.6, cuprinde efectele negative care pot fi cauzate de acești factori. O bună proiectare reduce efectele negative ale acestor factori asupra persoanelor, în timp ce o proiectare inadecvată poate să genereze disconfort, oboseală sau stres/constrângeri fizic(e) sau psihologic(e). La rândul lor, aceste efecte pot genera, afecțiuni musculo-scheletice, de exemplu. Ele au, de asemenea, tendința sporirii probabilității de accidentare. 110 EN : 2005+A1: Securitatea mașinilor - Performanța fizică umană - Partea 4: Evaluarea pozițiilor de lucru și a mișcărilor în relație cu mașinile. 111 EN ISO 6385: Principii ergonomice de proiectare a sistemelor de muncă (ISO6385:2004). 168

173 Următoarea diagramă ilustrează cerințele prevăzute la punctul 1.1.6: Luarea în considerare a diversităţii operatorilor: caracteristici mofologice forţa rezistenţă Diversitatea operatorilor Alocarea unui spațiu suficient pentru mișcările părților corpului operatorului: poziția corpului dinamica Evitarea unui ritm de lucru impuse de maşină: ritm viteză Evitarea supravegheriii care necesită concentrare îndelungată: vigilență Operații mentale (număr, complexitate) Adaptarea interfeței om/mașină la caracteristicile previzibile ale operatorilor: vizuale auditive acuitate senzoriale Spațiu de mișcare Ritm de lucru Concentrare Interfața om/mașină Stres fizic Factori de stres, încărcare Stres psihologic Disconfort Efecte negative Oboseală În condițiile prevăzute de utilizare a maşinii, disconfortul, oboseala și stresul fizic și psihologic cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse. Factori ergonomici Posibile consecințe negative O orientare privind aplicarea practică a principiilor ergonomice la proiectarea și construcţia maşinilor este furnizată prin familia de standarde armonizate elaborate de CEN TC 122 Ergonomie. Relația dintre aceste standarde și factorii ergonomici enumerați mai sus este prezentată într-un tabel separat și într-o serie de fișe de informații. În plus față de cerința generală avută în vedere la punctul 1.1.6, principiile ergonomice trebuie, de asemenea, luate în considerare atunci când se aplică CESS enunţate într-o serie de alte puncte din anexa I. De exemplu, următoarele CESS cuprind aspecte ergonomice importante: CESS aplicabile tuturor maşinilor: Iluminat (punctul 1.1.4), Manipularea maşinilor sau a părților componente ale maşinilor (punctul 1.1.5), Posturi de lucru (punctele și 1.1.8), Organe de comandă (punctul 1.2.2), 169

174 Temperaturi extreme (punctul 1.5.5), Zgomot (punctul 1.5.8), Vibrații (punctul 1.5.9), Radiații (punctul ), Emisii de materii și substanțe periculoase (punctul ), Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere (punctul ), Mentenanţa maşinii (punctul 1.6.1), Acces la posturile de lucru și la punctele de intervenţie (punctul 1.6.2), Intervenția operatorului (punctul 1.6.4), Informații (punctul 1.7); CESS suplimentare pentru maşini portabile /dirijate cu mâna: Cerințe generale (punctul 2.2.1), Instrucțiuni - vibrații (punctul ); CESS suplimentare referitoare la mobilitatea maşinilor: Post de conducere (punctul 3.2.1), Scaun (punctul 3.2.2), Posturi destinate altor persoane (punctul 3.2.3), Organe de comandă (punctul 3.3.1), Pornire/deplasare (punctul 3.3.2), Deplasarea maşinilor cu operator pedestru (punctul 3.3.4), Mijloace de acces (punctul 3.4.5), Semnalizare, semnale și avertismente (punctul 3.6.1), Instrucțiuni - vibrații (punctul ); CESS suplimentare pentru operațiunile de ridicare: Deplasarea sarcinilor în timpul manipulării (punctul ), Accesul la suportul de transport (punctul ), Controlul mișcărilor (punctul 4.2.1); CESS suplimentare pentru ridicarea persoanelor: Organe de comandă (punctul 6.2), Accesul la suportul de transport (punctul 6.4.3). 170

175 1.1.7 Post de lucru Postul de lucru trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să se evite orice risc datorat evacuării gazelor și/sau lipsei de oxigen. Dacă maşina este destinată să fie utilizată într-un mediu periculos, care prezintă riscuri pentru sănătatea și securitatea operatorului, sau dacă maşina însăşi conduce la crearea unui mediu periculos, trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare care să asigure operatorului condiții adecvate de muncă și protejarea lui împotriva oricărui pericol previzibil. Atunci când este cazul, postul de lucru trebuie să fie prevăzut cu o cabină corespunzător proiectată, construită și/sau echipată pentru a îndeplini cerințele de mai sus. Ieșirea trebuie să permită o evacuare rapidă. Mai mult, trebuie să fie prevăzută, atunci când este cazul, o ieșire de siguranță într-o direcție diferită de cea a ieșirii normale. Secțiunea 182 Posturi de lucru în medii periculoase Posturile de lucru sunt locurile situate pe sau la nivelul maşinii în care operatorii, aşa cum sunt definiți la punctul litera (d), își îndeplinesc sarcinile. Instrucțiunile producătorului trebuie să descrie postul sau posturile de lucru care pot fi ocupate de către operatori a se vedea secțiunea 262: observații privind punctul litera (f). Cerința enunţată în primul paragraf al punctului se aplică în principal maşinilor echipate cu motoare cu ardere internă. Această cerință presupune, în primul rând, faptul că emisia de gaze de eșapament periculoase trebuie să fie redusă în limita posibilului. De exemplu, în cazul maşinilor proiectate pentru a fi utilizate în spații închise, trebuie să fie echipate cu sisteme adecvate de extragere sau filtrare a gazelor de eșapament. În al doilea rând, atunci când rămâne un risc de expunere la gaze de eșapament periculoase, trebuie să fie prevăzute mijloace prin care să se asigure că operatorii nu inhalează aceste gaze și că acestea sunt alimentate adecvat la o sursă de aer respirabil. Cel de-al doilea paragraf al punctului este mai general și impune ca operatorii să fie protejați împotriva oricărui risc datorat utilizării previzibile a maşinii într-un mediu periculos. Aceste riscuri pot să includă, de exemplu, expunerea la atmosfere fierbinţi sau reci, la riscuri datorate zgomotului, radiațiilor, umidităţii, condițiilor atmosferice nefavorabile sau atmosferelor poluate de substanțe periculoase. Prin urmare, producătorul trebuie să ia în considerare condițiile prevăzute și previzibile de utilizare a maşinii. De exemplu, dacă maşina este introdusă pe piață într-o țară cu climă temperată, s-ar putea să nu fie necesar să se prevadă o protecție împotriva vremii deosebit de reci, în timp ce o protecție împotriva prafului sau a căldurii s-ar putea să fie necesară. Trebuie să se acorde o atenție deosebită maşinilor care, prin însăşi funcţionarea lor, generează substanțe periculoase precum praf, fum sau aerosoli toxici; exemple de astfel de maşini sunt cele pentru strivirea și cernerea pietrei, maşini pentru tratarea cerealelor și cabine de vopsit prin pulverizare. Cel de-al treilea paragraf al punctului se referă la unul din mijloacele care poate fi utilizat pentru garantarea protecţiei posturilor de lucru. În acest paragraf, termenul cabină este un termen generic ce desemnează un post de lucru închis cum ar fi, de exemplu, o cabină pe o maşină mobilă sau un post de comandă închis pe o maşină 171

176 industrială fixă. Pentru a îndeplini cerințele enunţate în primele două paragrafe ale punctului 1.1.7, cabina sau incinta trebuie să fie echipată cu mijloace necesare pentru purificarea și climatizarea aerului care intră în incintă și pentru prevenirea scurgerilor spre interior, de exemplu, prin menținerea unei diferențe de presiune pozitive față de atmosfera exterioară. Pe lângă asigurarea protecției împotriva mediului înconjurător periculos, aceste incinte pot fi proiectate și construite pentru protejarea operatorilor împotriva expunerii la zgomot a se vedea secțiunea 229: observații privind punctul Pe anumite maşini mobile, cabina poate să includă o structură de protecţie împotriva riscului de răsturnare sau basculare ori a riscului datorat căderii de obiecte sau a ambelor a se vedea secțiunea 315 și secțiunea 316: observații privind punctele Scaun Atunci când este cazul și când condițiile de lucru permit aceasta, posturile de lucru care sunt parte integrantă a maşinii trebuie să fie proiectate pentru instalarea scaunelor. Dacă este prevăzut ca operatorul să stea în timpul lucrului şi dacă postul de lucru este parte integrantă a maşinii, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu maşina. Scaunul operatorului trebuie să-i asigure acestuia o poziție stabilă. Mai mult, scaunul și distanța acestuia față de organele de comandă trebuie să poată fi adaptate operatorului. Dacă maşina este supusă vibrațiilor, scaunul trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să reducă la cel mai scăzut nivel, care este rezonabil posibil, vibrațiile transmise operatorului. Mijloacele de fixare ale scaunului trebuie să reziste la toate solicitările la care sunt supuse. În cazul în care nu există podea sub picioarele operatorului, el trebuie să dispună de reazeme pentru sprijinirea picioarelor, acoperite cu material antiderapant. Secțiunea 183 Scaune și asigurarea cu scaune Cerința enunţată la punctul tratează un aspect specific al interfeței dintre operator și maşină care poate fi în acelaşi timp o sursă de disconfort, oboseală și de afectare a sănătăţii în caz de eroare de proiectare a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul Primul paragraf al punctului precizează că maşina trebuie să fie proiectată astfel încât să permită instalarea de scaune, atunci când este cazul și când condițiile de lucru permit aceasta. Prin urmare, producătorii de maşini trebuie să analizeze dacă este mai confortabil și dacă este mai uşor şi mai eficient pentru operatori să-şi desfășoare toate sau o parte din sarcini din poziţia aşezat 112. Atunci când este cazul, postul de lucru, cu alte cuvinte, locul maşinii în care operatorii urmează să se așeze, trebuie să fie proiectat astfel încât să poată fi instalate scaunele necesare. Acest lucru presupune acordarea unei atenții deosebite înălțimii suprafețelor de lucru, amplasării și proiectării organelor de comandă și a celorlalte elemente ale maşinii la care operatorii trebuie să aibă acces și spațiului rezervat pentru scaunul în sine ca și pentru membrele superioare și inferioare ale operatorilor. 112 EN : 2005+A1: Securitatea mașinilor - Performanța fizică umană - Partea 4: Evaluarea pozițiilor de lucru și a mișcărilor în relație cu mașinile. 172

177 Cel de-al doilea paragraf al punctului se aplică atunci când se prevede ca operatorul să poată să se așeze în timpul lucrului şi când postul de lucru face parte integrantă din maşină, cu alte cuvinte, atunci când scaunul operatorului nu trebuie să fie instalat pe podea lângă maşină ci pe o parte componentă a maşinii înseşi. În acest caz, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu maşina. Al doilea și al treilea paragraf al punctului enunţă cerințe pentru scaun. Scaunul trebuie să fie proiectat astfel încât să-i permită operatorului să mențină o poziție stabilă ţinând cont de condițiile previzibile de utilizare, incluzând în special mișcările previzibile ale maşinii. Parametrii aferenţi scaunului însuşi cum ar fi înălțimea, lățimea, adâncimea și unghiul scaunului, poziția spătarului și, dacă este cazul, poziția rezemătoarelor pentru brațe și picioare trebuie să fie reglabile, având în vedere diversitatea operatorilor în ceea ce priveşte datele morfologice. Poziția scaunului în raport cu poziţia organelor de comandă care trebuie să fie utilizate de operator, inclusiv pedalele de picior, trebuie să fie, de asemenea, reglabilă. Aceasta se poate realiza permițând ajustarea poziției fie a scaunului, fie a organelor de comandă, fie a ambelor 113. Pentru maşinile în care operatorul în poziție șezând poate fi expus la vibrații datorate funcționării maşinii înseşi sau datorate mişcării maşinii pe un teren accidentat, echiparea cu un scaun cu un sistem de suspensii amortizoare adecvat reprezintă un mod de reducere a riscului de expunere a operatorilor aşezaţi la vibrația întregului corp a se vedea secțiunea 231: observații privind punctul A se vedea EN ISO 14738: Securitatea mașinilor - Cerințe antropometrice pentru proiectarea pozițiilor de lucru la mașini (ISO 14738:2002, inclusiv Cor 1:2003 și Cor 2:2005). 114 A se vedea, de exemplu, EN ISO 7096: Mașini de terasament - Evaluarea în laborator a vibrațiilor transmise la scaunul conductorului (ISO 7096:2000). 173

178 1.2 SISTEMELE DE COMANDĂ Securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă Sistemele de comandă trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să evite apariția uricărei situații periculoase. Ele trebuie, mai ales, să fie proiectate și construite astfel încât: să poată rezista solicitărilor normale de funcţionare și influenţelor factorilor externi, defectarea componentei hardware sau software a sistemului de comandă să nu conducă la situații periculoase, erorile de logică ale sistemului de comandă să nu conducă la situații periculoase, erorile umane rezonabil previzibile pe durata funcţionării să nu conducă la situații periculoase. O atenție specială trebuie să se acorde următoarelor puncte: maşina nu trebuie să pornească pe neașteptate, parametrii maşinii nu trebuie să se modificeîntr-un mod necontrolat, în cazul în care astfel de schimbări pot conduce la situații periculoase, maşina nu trebuie să fie împiedicată să se oprească dacă comanda de oprire a fost deja dată, nici o parte mobilă a maşinii sau piesă prinsă în maşină nu trebuie să cadă ori să fie ejectată, oprirea automată sau manuală a părților mobile, oricare ar fi acestea, nu trebuie să fie împiedicată, dispozitivele de protecție trebuie să-și păstreze întegral eficacitatea sau să transmită comanda de oprire, părțile în legătură cu securitatea ale sistemului de comandă trebuie să se aplice într-un mod coerent la întregul ansamblu de maşini și/sau cvasimaşini. În cazul comenzilor de la distanţă fără cablu (radio), activarea opririi automate trebuie să se producă atunci când nu se recepţionează semnale de comandă corecte, inclusiv întreruperea comunicării Secțiunea Securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă Sistemul de comandă al unei maşini este sistemul care răspunde la semnalele de intrare primite de la părți componente ale maşinii, de la operatori, de la echipamente de comandă externe sau orice combinație a acestora și generează semnale de ieşire corespunzătoare către dispozitivele de acționare ale maşinii determinând maşina să funcționeze în maniera prevăzută. Sistemele de comandă pot utiliza diferite tehnologii sau combinații de tehnologii cum ar fi, de exemplu, tehnologii mecanice, hidraulice, pneumatice, electrice sau electronice. Sistemele de comandă electronice pot fi programabile.

179 Proiectarea și construcția sistemului de comandă pentru a garanta o funcționare sigură și fiabilă a maşinii reprezintă factori cheie care permit garantarea securităţii maşinii în ansamblu. Operatorii trebuie să fie capabili să se asigure că maşina funcționează permanent în deplină securitate și conform așteptărilor. Cerințele enunţate la punctul se aplică tuturor componentelor sistemului de comandă care, în cazul unei defecțiuni sau avarii, pot conduce la pericole datorate unui comportament anormal sau neprevăzut al maşinii. Acestea au o importanță deosebită pentru proiectarea și construcția componentelor sistemului de comandăl care au legătură cu funcțiile de securitate cum ar fi, de exemplu, componentele sistemului de comandă care au legătură cu dispozitivele de blocare și de interblocare a protectorilor, cu dispozitivele de protecție sau cu comenzile pentru oprirea de urgență; pentru că o defectare a componentelor sistemului de comandă care au legătură cu securitatea poate genera o situație periculoasă la momentul următoarei solicitări a funcţiei de securitate corespunzătoare. Anumite funcții de securitate pot fi, de asemenea, funcții operaționale cum ar fi, de exemplu, un dispozitiv de comanda a pornirii bimanual. Primul paragraf al punctului și cele 4 liniuțe conținute în acesta enunţă cerințele de bază pentru fiabilitatea și securitatea sistemelor de comandă. Cel de al doilea paragraf al punctului și cele 7 liniuțe descriu principalele evenimente și situații periculoase care trebuie să fie evitate. În conformitate cu prima liniuță a primului paragraf al punctului 1.2.1, sistemele de comandă trebuie să poată rezista simultan solicitărilor normale de funcţionale şi influenţelor factorilor externi, luând în considerare situațiile anormale previzibile a se vedea secțiunea 160: observații privind principiul general 2, și secțiunea 175: observații privind punctul litera (c). Prin urmare, sistemul de comandă trebuie să fie capabil să reziste la efectele mecanice generate de funcţionarea maşinii înseşi sau de mediul acesteia cum ar fi, de exemplu, șocuri, vibrații sau abraziune. Sistemele de comandă trebuie să poată suporta efectele condițiilor interne și externe în care este prevăzută funcționarea maşinii cum ar fi, de exemplu, umiditate, temperaturi extreme, atmosfere corozive și praf. Funcționarea corectă a sistemelor de comandă nu trebuie să fie afectată de radiații electromagnetice, indiferent dacă sunt generate de componente ale maşinii în sine sau de elemente externe în condițiile de utilizare prevăzute a se vedea secțiunea 233: observații privind punctul Cea de-a doua și cea de-a treia liniuță de la primul paragraf al punctului tratează comportamentul sistemului de comandă în caz de defecțiune sau eroare a componentei hardware sau software. Aceste cerințe iau în considerare posibilitatea defecțiunilor care pot apărea în sistemul de comandă datorate, de exemplu, avariei unei componente mecanice, hidraulice, pneumatice sau electrice ori unei erori în programul informatic al unui sistem programabil. Sistemele de comandă trebuie proiectate și construite astfel încât, dacă apar asemenea defecțiuni sau erori, acestea să nu conducă la situații periculoase precum cele descrise în cel de al doilea paragraf al punctului a se vedea și secțiunea 205: observații privind punctul Funcțiile periculoase ale maşinii pot fi aduse sub control, de exemplu, prin oprirea funcției, întreruperea alimentării electrice a funcției sau prin împiedicarea acțiunii periculoase a funcției. Dacă funcțiile respective ale maşinii pot să continue în pofida apariției unei defecțiuni sau avarii, de exemplu, prin intermediul unei arhitecturi 175

180 redundante, trebuie să existe un mijloc de detectare a defecțiunii sau avariei astfel încât să se poată lua măsurile necesare pentru atingerea sau menținerea condițiilor siguranță. Mijloacele care trebuie utilizate pentru îndeplinirea acestei cerințe depind de tipul de sistem de comandă, de componenta sistemului de comandă în cauză și de riscurile care pot fi generate în cazul unei avarii. Conceptele care pot fi utilizate includ: excluderea sau reducerea probabilității de defectare sau avarie care poate să afecteze funcția de securitate prin utilizarea unor componente deosebit de fiabile și prin aplicarea unor principii de securitate bine verificate cum ar fi, de exemplu, principiul acțiunii mecanice pozitive a unei componente asupra altei componente; utilizarea unor componente standard cu o verificare a funcțiilor de securitate la intervale convenabile de către sistemul de comandă; redundanța unor componente ale sistemului de comandă, astfel încât o singură defecțiune sau avarie să nu conducă la pierderea funcției de securitate. Poate fi folosită diversitatea tehnică a elementelor redundante pentru a evita avariile cu aceeași cauză; monitorizarea automată pentru a garanta detectarea defecțiunilor sau avariilor și luarea măsurilor de protecție necesare pentru prevenirea riscului în cauză. Măsurile de protecție pot include oprirea procesului periculos, prevenirea reinițializării acestuia sau declanșarea unei alarme. Aceste concepte pot fi aplicate în diferite combinații. Nivelul de performanță cerut pentru o anumită componentă a sistemului de comandă în legătură cu securitatea depinde de nivelul de risc pentru care funcția de securitate este prevăzută și trebuie să fie determinat pe baza evaluării riscurilor realizată de producător. Standardele de tip C pentru anumite categorii de maşini oferă orientări privind nivelul de performanță cerut pentru diferitele componente în legătură cu securitatea sistemului de comandă. Atingerea nivelului de performanță necesar pentru componentele în legătură cu securitatea sistemelor de comandă trebuie să fie validat luând în considerare atât componentele hardware, cât și cele software ale acestor sisteme. Specificațiile pentru proiectarea componentelor în legătură cu securitatea sistemelor de comandă sunt enunţate în standardele EN ISO și standardul EN Cea de-a patra liniuță a primului paragraf al punctului se referă erorile umane rezonabil previzibile din timpul funcţionării. Pentru a îndeplini această cerință, sistemele de comandă trebuie, pe cât posibil, să fie proiectate cu o toleranță de 115 EN ISO : Securitatea mașinilor - Părți referitoare la securitate ale sistemelor de comandă - Partea 1: Principii generale de proiectare (ISO :2006). 116 EN 62061: Securitatea mașinilor - Securitatea funcțională a sistemelor de comandă electrice, electronice și electronice programabile de securitate (CEI 62061:2005). 176

181 eroare. Acest lucru implică măsuri precum detectarea de erori și comunicarea unor informaţii adecvate operatorului cu scopul de a facilita corectarea erorilor. Principiile generale pentru interacțiunea umană cu maşina pentru minimizarea erorilor operatorului sunt prezentate în standardul EN Cel de-al treilea paragraf al punctului vizează un anumit pericol asociat sistemelor de comandă fără fir, precum sistemele de comandă la distanță care folosesc semnale radio, optice sau acustice (sonare): semnalele incorecte sau pierderea comunicării dintre dispozitivele de comandă și maşina care trebuie comandată. Trebuie remarcat că punctul 3.3 prevede cerințe suplimentare pentru sistemele de comandă la distanță pentru maşini mobile Organe de comandă Secțiunea 185 Organe de comandă Oganele de comandă sunt părți ale sistemului de comandă care detectează semnalele emise de operatori, de regulă prin intermediul unei presiuni exercitată cu mâna sau piciorul. Există diferite tipuri de organe de comandă inclusiv, de exemplu, butoane de comandă, leviere, comutatoare, mânere, cursoare, manșe, volane, pedale, tastaturi și ecrane tactile. Organele de comandă pot fi situate pe maşina însăşi sau, în cazul comenzilor la distanță, pot fi situate la o anumită distanță de maşină la care sunt legate, de exemplu, prin fire sau semnale radio, optice sau acustice (sonare). Aplicarea cerințelor enunţate la punctul necesită acordarea unei atenții deosebite principiilor ergonomice, deoarece organele de comandă se află la interfața dintre maşini și operatori a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul Specificațiile referitoare la cerințele enunţate în următoarele paragrafe ale punctului sunt oferite în standardele din seria EN și în standardele din seria EN EN 894-1:1997+A1:2008 Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 1: Principii generale ale interacțiunilor dintre operatorul uman, sursele de informații și organele de comandă. 118 EN 894-1:1997+A1:2008 Securitatea mașinilor Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă Partea 1: Principii generale ale interacțiunilor dintre operatorul uman, sursele de informații și organele de comandă; EN 894-2:1997+A1: Securitatea mașinilor Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă Partea 2: Surse de informații; EN 894-3:2000+A1: Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 3: Organe de comandă. 119 EN : Securitatea mașinilor Indicare, marcare și manevrare Partea 1: Cerințe pentru semnale vizuale, acustice și tactile (CEI :2007); EN : Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și manevrare - Partea 2: Cerințe pentru marcare (CEI :2007); EN :2008 Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și manevrare Partea 3: Cerințe pentru amplasarea și funcționarea organelor de comandă (CEI :2007). 177

182 În plus față de cerințele generale referitoare la organele de comandă enunţate la punctul 1.2.2, următoarele puncte din anexa I impun cerințe suplimentare referitoare la organele de comandă pentru anumite categorii de maşini sau pentru anumite riscuri: maşini portabile ţinute în mână și/sau dijate cu mâna - punctele și ; mobilitatea maşinilor - punctul 3.3; operațiuni de ridicare punctul 4.2.1; maşini pentru lucrări subterane - punctul 5.3; maşini pentru ridicarea de persoane - punctele 6.2 și Organe de comandă (continuare) Organele de comandă trebuie să fie: vizibile şi identificabile cu uşurinţă, utilizându-se pictograme, dacă este cazul, Secțiunea 186 Identificarea organelor de comandă Prima liniuță de la punctul referitoare la vizibilitatea și identificarea clară a organelor de comandă, are drept scop să permită operatorilor să utilizeze organele fără ezitare și să evite comenzilor involuntare datorate faptului că operatorul confundă un organ de comandă cu un altul. Întrucât operatorii sunt deseori obligaţi să efectueze diferite sarcini și să utilizeze mai multe maşini pe parcursul activității lor, este important ca producătorii să identifice organele de comandă utilizând, pe cât posibil, culori, forme și pictograme standardizate astfel încât operatorii să nu fie surprinși atunci când schimbă sarcina sau trec de la o maşină la alta. Dacă funcția unui organ de comandă este evidentă prin forma și amplasarea standard a acestuia, de exemplu un volan sau ghidon pe o maşină mobilă, nu sunt necesare mijloace suplimentare de identificare. În cazul în care comenzile sunt identificate prin intermediul informațiilor scrise sau verbale, aceste informații fac obiectul cerințelor lingvistice referitoare la informații și avertizări pe maşină a se vedea secțiunea 245: observații privind punctul Organe de comandă (continuare) poziționate în aşa fel încât să permită funcționarea lor în deplină securitate, fără ezitare sau pierdere de timp și fără echivoc, Secțiunea 187 Poziționarea organelor de comandă Cea de-a doua liniuță de la punctul impune producătorilor să ia în considerare principiile ergonomice atunci când poziționează organele de comandă pe maşină, să se asigure că ele sunt vizibile în mod clar pentru operatori și că acestea pot fi

183 accesate și utilizate eficient și în deplină securitate fără să fie necesar să se adopte posturi incomode. Poziționarea organelor de comandă trebuie să ia în considerare sarcinile pe care operatorii trebuie să le efectueze și regimurile de lucru corespunzătoare, poziția și caracteristicile posturilor de lucru sau pozițiile de lucru, dacă operatorii sunt obligaţi să stea în picioare sau așezați și necesitatea ca operatorii să supravegheze anumite părți ale maşinii în timp ce utilizează organele de comandă. Dispunerea organelor de comandă trebuie, de asemenea, să ia în considerare poziția părților maşinii afectate de utilizarea acestora, respectându-se convențiile comun acceptate. De exemplu, un organ care comandă părţile maşinii din dreapta operatorului trebuie să fie poziționat în partea dreaptă a postului de lucru; un organ care comandă deplasarea în sus trebuie să fie poziționat deasupra butonului care comandă deplasarea în jos etc. Atunci când rganele de comandă trebuie să fie acţionate într-o secvenţă dată, acestea trebuie să fie dispuse în funcţie de acea secvenţă. Organele care comandă funcții înrudite trebuie să fie grupate împreună şi organele care comandă funcții ce nu sunt înrudite trebuie să fie separate în mod clar. Organele de comandă care se folosesc cel mai frecvent sau care trebuie să fie utilizate continuu trebuie poziționate în zona centrală a câmpului vizual al operatorului și în zona de acces imediat în care pot fi accesate de acesta fără să se aplece. Acolo unde este necesar, acest lucru poate necesita furnizarea unor mijloace de reglare a poziției organelor de comandă în scopul adaptării la diferite dimensiuni ale corpului operatorilor Organe de comandă (continuare) proiectate astfel încât mișcarea organelor de comandă să fie în concordanță cu efectul său, Secțiunea 188 Mişcarea organelor de comandă Cerința enunţată la a treia liniuță de la punctul tratează două principii de proiectare a organelor de comandă care trebuie să asigure conformitatea cu așteptările utilizatorilor și să respecte practicile comune, în scopul evitării situațiilor periculoase și erorilor. Cerința se aplică mişcărilor organelor de comandă cum ar fi, de exemplu, manete de comandă sau volane de manevră. Ori de câte ori este posibil, direcția de mişcare a acestor organe trebuie să fie în concordanță cu direcția mișcării comandate prin utilizarea lor. În cazul organelor de comandă care controlează alți parametrii, direcția de mişcare a organului ar trebui să corespundă cu convențiile comun acceptate cum ar fi, de exemplu, convenția potrivit căreia rotirea unui organ în sensul acelor de ceasornic mărește valoarea parametrului în cauză iar rotirea organului în sensul contrar acelor de ceasornic o reduce. Trebuie acordată o atenție deosebită proiectării organelor de comandă din maşinile în care postul de comandă se poate roti în raport cu restul maşinii, ceea ce are ca 179

184 rezultat faptul că direcția anumitor mișcări comandate de organele de comandă este inversată Organe de comandă (continuare) situate în afara zonei periculoase cu excepția, dacă este necesar, unor anumite organe de comandă cum ar fi oprirea de urgenţă sau consola pentru instruirea roboților, poziționate astfel încât acționarea lor să nu provoace riscuri suplimentare, Secțiunea 189 Amplasarea și poziționarea organelor de comandă Amplasarea și poziționarea organelor de comandă în afara zonelor periculoase, impusă de cea de-a patra și cea de-a cincea liniuță de la punctul 1.2.2, reprezintă unul din căile de evitare a expunerii operatorilor la pericole a se vedea secțiunea 165: observații privind punctul (b). Această cerință trebuie să fie aplicată luând în considerare nu numai a zonelor în care există un risc de contact direct cu elemente periculoase ale maşinii, ci și a zonelor în care pot exista riscuri datorate obiectelor ejectate sau emisiilor provenite de la maşină. Căile de îndeplinire a acestor cerințe includ, de exemplu, amplasarea organelor de comandă la o distanță suficientă faţă de părțile mobile a se vedea secțiunea 212: observații privind punctul sau amplasarea organelor de comandă în spatele unui ecran sau în interiorul unei cabine adecvate a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul Atunci când este necesară o derogare de la prezenta regulă generală, de exemplu, atunci când organele de comandă trebuie să fie disponibile într-o zonă periculoasă pentru reglare sau întreținere, cerința enunţată la cea de a patra liniuță poate fi îndeplinită prin asigurarea unui mod de reglare sau întreținere a cărui selectare declanșează măsuri de protecție deosebite cum ar fi, de exemplu, viteză redusă și/sau mişcare în trepte - a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul Echiparea cu organe de comandă pentru oprirea de urgență în zonele periculoase reprezintă, de asemenea, o excepție de la regula generală a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul Organe de comandă (continuare) proiectate sau protejate astfel încât efectul dorit, dacă poate genera un pericol, să nu fie posibil decât printr-o acţionare intenţionată, Secțiunea 190 Prevenirea operării neintenționate a organelor de comandă Cerința enunţată la cea de-a șasea liniuță de la punctul vizează evitarea acţionării din neatenţie a organelor de comandă. Acţionarea din neatenție poate avea diverse cauze, de exemplu, contactul accidental dintre o parte a corpului operatorului sau a îmbrăcămintei acestuia și un organ de comandă, acţionarea neintenționată a două organe de comandă adiacente (de exemplu, apăsarea a două butoane sau manete cu o singură mână sau a două pedale cu un singur picior), blocarea organului 180

185 de comandă cu un obstacol din preajma maşinii sau utilizarea unui organ de comandă ca priză pentru mână pentru accesul la postul de lucru a se vedea secțiunea 317: observații privind punctul Aceste riscuri trebuie să fie evaluate în diferitele etape ale duratei de viață previzibile a maşinii, ţinând cont de sarcinile operatorilor și modurile de acţionare corespunzătoare și trebuie să fie prevenite prin măsuri de proiectare adecvate. Aceste măsuri cuprind, de exemplu: proiectarea organelor de comandă cu o rezistență suficientă pentru evitarea acţionării neintenționate prin presiune ușoară; poziționarea organelor de comandă într-o concavitate sau înconjurarea acestora cu un manșon; poziționarea și/sau protejarea organelor de comandă, pentru a împiedica contactul cu părțile corpului operatorului sau a îmbrăcămintei acestuia și pentru a evita blocarea acestora cu obstacole din preajma maşinii; montarea de organe de comandă a căror acţionare necesită două acțiuni independente; montarea de organe de comandă cu sistem de blocare Organe de comandă (continuare) construite astfel încât să reziste unor solicitări previzibile; trebuie să se acorde o atenție specială dispozitivelor pentru oprirea de urgenţă care sunt susceptibile de a fi supuse unor solicitări considerabile. Secțiunea 191 Rezistența organelor de comandă Cerința enunţată în cea de-a șaptea liniuță de la punctul vizează rezistența mecanică a organelor de comandă. Ruperea organelor de comandă poate avea drept rezultat o situație periculoasă datorată incapacităţii de control asupra funcției în cauză. De asemenea, o astfel de ruptură poate provoca ea însăşi vătămări. În aplicarea acestei cerințe, trebuie luate în considerare condițiile previzibile de utilizare în timpul diferitelor etape previzibile ale duratei de viață a maşinii și diferitele sarcini și regimuri de lucru implicate a se vedea secțiunea 207: observații privind punctul Acest lucru este important în special pentru dispozitivele pentru oprirea de urgență care trebuie să fie acționate rapid și care sunt deseori proiectate pentru a fi lovite a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul Organe de comandă (continuare) În cazul în care un organ de comandă este proiectat și construit astfel încât acesta să efectueze mai multe acțiuni diferite, mai ales acolo unde nu există o corespondență univocă, acțiunea ce urmează a fi efectuată trebuie să fie afișată clar și, dacă este necesar, confirmată. 181

186 Secțiunea 192 Organe de comandă care permit efectuarea mai multor acțiuni diferite Cerința enunţată în cel de-al doilea paragraf al punctului se aplică atunci când un singur organ de comandă este capabil să controleze mai multe funcții diferite. De exemplu, anumite organe de comandă pot efectua diferite acțiuni în funcție de modul de funcţionare sau de comandă selectat. Organele de comandă pot efectua diferite acțiuni în funcție de echipamentul interschimbabil care este montat în maşină. Anumite organe de comandă de tip manșă (joy-stick) permit să se comande diferite acțiuni prin intermediul mișcărilor înainte - înapoi, laterale și de rotaţie, iar efectele diferitelor mișcări ale manșei pot fi diversificate folosind butoane superioare sau comutatoare încorporate. Utilizarea acestor organe de comandă poate facilita comanda anumitor categorii de maşini prin reducerea numărului și amplitudinii mișcărilor necesare ale mânii sau ale brațului. Cu toate acestea, este deosebit de important ca atunci când se proiectează aceste organe să se asigure ca efectele diferitelor mișcări ale organului sunt identificate clar și că organele sunt proiectate pentru evitarea confuziei între diferitele acțiuni care pot fi executate. Atunci când este necesar să se evite confuzia, trebuie să fie necesare două acțiuni separate pentru controlul unei funcții date. Cerința eneţattă în cel de al doilea paragraf al punctului se aplică și așanumitelor maşini cu comandă numerică sau maşini cu un sistem de comandă electronic programabil la care semnalele de intrare sunt transmise prin intermediul unei tastaturi sau al unui ecran tactil. O manieră de evitare a erorilor este ca programul informatic să indice acțiunea care trebuie executată și să solicite confirmarea operatorului înainte de trimiterea semnalului de ieșire către organele de acționare ale maşinii Organe de comandă (continuare) Organele de comandă trebuie să fie amplasate astfel încât configurația lor, cursa și rezistența la acționare să fie compatibile cu acțiunea comandată, ținându-se seama de principiile ergonomice. Secțiunea 193 Organe de comandă și principiile ergonomice Cerința enunţată în cel de-al treilea paragraf al punctului presupune faptul că respectivele caracteristici ale organelor de comandăl trebuie să ia în considerare diferiții parametrii ai sarcinilor operatorilor, inclusiv, de exemplu: precizia de poziţionare necesară pentru organul de comandă; viteza de reglare necesară; forța necesară pentru acţionarea organului de comandă. Trebuie să se acorde atenție vizibilității organelor de comandă și capacității operatorilor de a ajunge la acestea și de a le utiliza eficient și în deplină securitate în toate situațiile de muncă și în toate regimurile de lucru, fără a fi necesară adoptarea unor poziții incomode. Dispunerea organelor de comandă, cursa părților mobile ale

187 organelor și forța necesară pentru acţionarea lor trebuie să țină cont de natura acțiunii de executat, anatomia funcțională a mâinii sau piciorului uman și dimensiunile corporale ale populației de operatori. În cazul orgganelor de comandă utilizate frecvent sau încontinuu, proiectarea lor trebuie să evite mișcări repetitive care implică poziții incomode sau hiperextensia palmei care ar putea contribui la afecțiuni musculo-scheletice (dorsolombare). Acolo unde sunt necesare organe de comandă acționate prin presiune continuă, acestea trebuie să fie proiectate pentru a reduce, cât mai mult cu putință, constrângerile operatorilor a se vedea secțiunea 301: observații privind punctul 3.3.1, secțiunea 353: observații privind punctul și secțiunea 371: observații privind punctul 6.2. Spațiul între organele de comandă trebuie să fie suficient pentru reducerea riscului de acţionare neintenționată, fără ca prin aceasta să fie necesare mișcări de prisos. Trebuie să se acorde o atenție deosebită eventualităţii ca operatorii să trebuiască să poarte EIP, precum mănuși sau încălțăminte de protecție a se vedea secțiunea 176: observații privind punctul litera (d). Poziția și dispunerea organelor de comandă trebuie întotdeauna să ia în considerare capacitățile umane de prelucrare a informației, în ceea ce privește atenția, percepția și cunoașterea Organe de comandă (continuare) Maşinile trebuie să fie dotate cu indicatoare necesare funcționării în condiții de securitate. Operatorul trebuie să fie capabil să le citească din postul de comandă. Secțiunea 194 Indicatoare și afișaje Cerința enunţată în cel de al patrulea paragraf al punctului prevede ca maşinile să fie prevăzute cu indicatoarele necesare pentru a permite operatorilor să execute diferitele lor sarcini. Acestea includ, de exemplu, indicatoare pentru informarea operatorilor privind valoarea parametrilor aferenți maşinii (de exemplu, viteza, sarcina, temperatura sau presiunea părților maşinii) și efectele acțiunii acestora asupra organelor de comandă, atunci când acest lucru nu este evident. De asemenea, indicatoarele pot avertiza operatorii atunci când parametrii aferenți depășesc intervalul valorilor de securitate. Aceste indicatoare pot fi asociate cu dispozitive de limitare care declanșează anumite acțiuni atunci când se depășesc parametrii de siguranță. Indicatoarele pot fi utilizate și în combinație cu un mod specific de funcţionare, precum viteza redusă sau funcționarea în trepte. Indicatoarele utilizate în mod obişnuit includ afișaje sau ecrane digitale, afișaje analogice precum cadrane și scale gradate, precum și indicatoare tactile și auditive. Indicatoarele pot fi parte integrantă a organelor de comandă sau pot fi independente. Dacă sunt independente, trebuie să fie proiectate și poziționate astfel încât să poată fi citite și înțelese cu ușurință de către operatorii din postul de comandă atunci când utilizează organele de comandă asociate. 183

188 Indicatoarele și afișajele se supun cerințelor stabilite la punctele 1.7.1, și referitoare la informațiile și avertismentele de pe maşină, dispozitivele de informare și dispozitivele de avertizare. În special, orice informație scrisă sau verbală furnizată de indicatoare sau afișaje face obiectul cerințelor lingvistice stabilite la punctele a se vedea secțiunea : observații privind punctele 1.7.1, și Organe de comandă (continuare) Din fiecare post de comandă, operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigura că nu există persoane expuse în zona periculoasă sau sistemul de comandă trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie împiedicată pornirea atunci când o persoană se află în zona periculoasă. Dacă nici una dintre aceste situații nu se poate realiza, sistemul de comandă trebuie proiectat și construit astfel încât să emită un semnal acustic și/sau vizual înainte ca maşina să pornească. Persoanele expuse trebuie să aibă timp să părăsească zona periculoasă sau să împiedice pornirea maşinii. Secțiunea 195 Vizibilitatea zonelor periculoase în timpul pornirii În conformitate cu punctul litera (b), prima măsură trebuie să fie eliminarea sau reducerea riscului, de exemplu prin proiectarea maşinii în așa fel încât persoanele să nu fie nevoite să intre în zonele periculoase ale maşinii a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul sau prin instalarea de protectori și/sau de dispozitive de protecție pentru detectarea prezenței persoanelor în zona periculoasă și pentru a împiedica pornirea atâta timp cât sunt prezente persoane. Astfel de măsuri nu sunt însă întotdeauna posibile. Dacă există un risc de pătrundere a persoanelor în zonele periculoase, cerința enunţată în al cincilea și al șaselea alineat din punctul are scopul de a permite operatorului să se asigure că nu se află nimeni în zonele periculoase ale maşinii înainte de a porni maşina. Persoanele implicate pot fi alți operatori de producție sau alte persoane expuse, precum operatorii de întreținere. În cazul zonelor periculoase situate în jurul maşinii, persoanele posibil să fie expuse pot include persoane expuse întâmplător a se vedea secțiunea 165: observații privind punctul litera (b). Dacă nu este posibilă proiectarea unei maşini astfel încât operatorul, care îi comandă pornirea, să aibă vizibilitatea directă adecvată a zonelor periculoase din postul de comandă, mijloace auxiliare pentru vizualizarea indirectă pot să fie prevăzute, de exemplu oglinzi sau televiziune cu circuit închis (Closed Circuit TeleVision - CCTV). În acest sens, trebuie menționat că cerințe suplimentare referitoare la vizibilitatea din postul de conducere a maşinilor mobile sunt enunţate la punctul Dacă nu este posibil să se asigure o vizibilitate directă sau indirectă a zonelor periculoase din posturile de comandă, pornirea maşinii trebuie să fie precedată de un semnal de avertizare acustic sau vizual (sau ambele) existând suficient timp între semnalul de avertizare și pornirea sau deplasarea maşinii pentru a permite tuturor persoanelor expuse să părăsească zonele periculoase sau, dacă acest lucru nu este

189 posibil, persoanele expuse trebuie să aibă un mijloc pentru împiedicarea pornirii maşinii, cum ar fi, de exemplu, un dispozitiv de oprire de urgență în zona periculoasă a se vedea secțiunea 202: observații privind punctul Specificații referitoare la semnale de avertizare acustice și vizuale sunt date în standardul EN Atunci când este posibil să fie efectuate operațiuni de întreținere în zonele periculoase ale maşinii, trebuie să fie prevăzute mijloace specifice pentru preîntâmpinarea pornirii neașteptate a maşinii sau a părţilor acesteia a se vedea secțiunea 241: observații privind punctul Organe de comandă (continuare) Dacă este necesar, trebuie să se prevadă mijloace pentru ca maşina să poată fi comandată numai din posturile de comandă situate în una sau mai multe zone sau locații prestabilite. Secțiunea 196 Dispunerea posturilor de comandă Cerința enunţată în cel de-al șaptelea paragraf al punctului are scopul de a garanta faptul că poziția din care operatorul comandă funcţionarea maşinii este în afara zonelor periculoase și amplasată, pe cât posibil, astfel încât operatorul să se poată asigura nu mai sunt și alte persoane expuse riscurilor. Trebuie să se acorde o atenție deosebită acestei cerințe atunci când se ia în considerare recurgerea la organe de comandă mobile, precum comenzi suspendate sau comenzi la distanță. Evaluarea riscurilor trebuie să ia în considerare riscul ca operatorul să poată comanda maşina dintr-o poziție periculoasă, cum ar fi, de exemplu, o zonă în care există un risc de a fi zdrobit sau lovit de obiecte în cădere sau ejectate Organe de comandă (continuare) În situaţia în care există mai multe posturi de comandă, sistemul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încât utilizarea unuia dintre acestea să împiedice folosirea celorlalte, cu excepția comenzilor de oprire și de oprire de urgență. Secțiunea 197 Posturi de comandă multiple Cerințele enunţate în al optulea paragraf al punctului vizează maşinile prevăzute cu unul sau mai multe posturi de comandă destinate să fie utilizate pe rând, fie de un singur operator, fie de doi sau mai mulți operatori, pentru a executa sarcini diferite sau pentru a comanda maşina în diferite faze ale funcționării acesteia. 120 EN 981:1996+A1:2008 Securitatea mașinilor Sistem de semnale acustice și vizuale de pericol și de informare. 185

190 În scopul evitării confuziei sau a comenzilor contradictorii, organele de comandă de la fiecare post de comandă trebuie să fie legate la sistemul de comandă astfel încât utilizarea unui post de comandă să excludă utilizarea celorlalte, cu excepția comenzilor de oprire și a celor de oprire de urgență Organe de comandă (continuare) Când o maşină are două sa mai multe posturi de lucru, fiecare post trebuie să fie prevăzut cu toate organele de comandă necesare fără ca operatorii să se stânjenească reciproc sau să se pună unul pe altul într-o situație periculoasă. Secțiunea 198 Posturi de lucru multiple Ultimul paragraf al punctului se aplică maşinilor prevăzute cu două sau mai multe posturi de lucru care pot fi utilizate simultan. Acest caz este tipic pentru ansambluri de maşini în care diferitele unităţi constituente ale ansamblului au propriul post de lucru a se vedea secțiunea 38: observații privind cea de a patra liniuță din articolul 2 litera (a). Sistemul de comandă centralizat al unui asemenea ansamblu și atribuirea funcțiilor de comandă diferitelor posturi de lucru trebuie să fie proiectate astfel încât comenzile date de la un post de lucru să nu împiedice sau să nu creeze o situație periculoasă pentru operatorii din celelalte posturi de lucru. Măsuri de prevedere speciale trebuie să fie luate dacă funcţionarea unui element al ansamblului antrenează automat pornirea unui alt element a se vedea secțiunea 199: observații privind punctul Pornirea Trebuie să fie posibil să se pornească maşina numai printr-o acționare voluntară a unui organ de comandă prevăzut în acest scop. Aceeași cerință se aplică: atunci când se reporneşte maşina după o oprire, indiferent din ce cauză, atunci când se efectuează o modificare semnificativă în condițiile de funcționare. Cu toate acestea, repornirea maşinii sau o modificare a condițiilor de funcţionare pot fi efectuate printr-o acțiune voluntară asupra unui organ altul decât organul de comandă prevăzut în acest scop, cu condiția ca aceasta să nu conducă la o situație periculoasă. În cazul unei maşini care funcționează în regim automat, pornirea maşinii, repornirea după o oprire sau a unei schimbări în condițiile de funcţionare se pot face fără intervenție, cu condiția ca aceasta să nu conducă la o situație periculoasă. Dacă o maşină are mai multe organe de comandă pentru pornire şi, ca urmare, operatorii se pot pune în pericol unul pe altul, trebuie să fie prevăzute dispozitive suplimentare pentru a se exclude un astfel de risc. Dacă securitatea impune ca pornirea și/sau oprirea să fie efectuate într-o anumită secvenţă, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să asigure că aceste operații se realizează în ordinea corectă. 186

191 Secțiunea 199 Comanda de pornire Cerințele enunţate la punctul au scopul de a împiedica pornirea neprevăzută sau neașteptată, care reprezintă cauze frecvente de accidente grave în care sunt implicate maşini. Cerința de bază enunţată în primul paragraf al punctului este cea conform căreia maşinile pornesc doar atunci când operatorul dă o comandă de pornire prin utilizarea unui organ de comandă specific pentru pornire. Această cerință se aplică la pornirea inițială a maşinii la începutul unei perioade de funcționare. În conformitate cu al doilea paragraf al punctului 1.2.3, această cerință de bază se aplică și atunci când maşina este repornită după o oprire sau atunci când se efectuează o modificare semnificativă a condițiilor de funcționare cum ar fi, de exemplu, reglarea vitezei maşinilor. Prin urmare, ca regulă generală, pornirea nu trebuie să fie inițiată prin închiderea unui protector cu interblocare mobil sau prin dezactivarea unei comenzi de oprire ori a unei comenzi de oprire de urgență a se vedea secțiunile : observații privind punctul Cu toate acestea, în conformitate al treilea paragraf al punctului 1.2.3, cerința referitoare la echiparea cu un organ de comandă specific pentru pornire sau repornire nu se aplică la repornirea sau modificarea condițiilor de funcţionare dacă utilizarea unui organ de comandă, altul decât organul specific pentru pornire, nu conduce la o situație periculoasă. Astfel, de exemplu, în mod excepțional este posibil să se comande inițierea anumitor funcții ale maşinilor prin închiderea unui protector cu interblocare (protector de comandă) sau prin retragerea unei persoane sau a părții detectate a unei persoane din câmpul de detecție al unui dispozitiv de protecție. Această caracteristică poate fi utilă din motive ergonomice pentru evitarea necesităţii de acționare repetată a organului de comandă pentru pornire a maşinii cu un ciclu de lucru scurt. Totuși, aceste soluții excepționale pot fi aplicate numai dacă maşina este proiectată și construită cu măsuri de protecţie compensatorii adecvate care să prevină riscul de pornire neprevăzută sau neașteptată. Specificațiile pentru recurgerea în mod excepțional la protectori de comandă sau la dispozitive de protecție utilizate pentru inițierea unui ciclu sunt prezentate în standardul EN ISO Cel de-al patrulea paragraf al punctului permite o a doua excepție de la regula generală enunţată în primul alineat, în cazurile în care pornirea maşinii, repornirea după o oprire sau după o modificare a condițiilor de funcționare este declanșată automat, cu condiția ca aceasta să nu conducă o situație periculoasă. Această cerință presupune ca pornirea sau repornirea să fie posibile numai atunci când există și funcţionează corect mijloacele necesare de protejare a persoanelor împotriva riscurilor asociate funcțiilor comandate în mod automat. 121 EN ISO :2003+A1:2009 Securitatea mașinilor - Concepte de bază, principii generale de proiectare - Partea 2: Principii tehnice (ISO :2003) a se vedea clauzele și

192 Cerințele enunţate la al cincilea paragraf al punctului completează cerințele din al optulea și al nouălea paragraf al punctului O maşină poate fi echipată cu mai multe organe de comandă pentru pornire deoarece ea dispune mai multe posturi de comandă care sunt destinate să fie utilizate în diferite momente sau pentru sarcini diferite. În aceste cazuri, sistemul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze că un singur organ de comandă pentru pornire poate fi acționat într-un anumit moment, în conformitate cu al optulea paragraf al punctului Mai multe organe de comandă pentru pornire pot, de asemenea, să fie montate pe maşini, mai ales pe ansambluri de maşini care au mai multe posturi de lucru pentru diferite unități constitutive. În acest caz, sistemul de comandă centralizat al ansamblului trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze că utilizarea unuia dintre organele de comandă pentru pornire nu generează o situație periculoasă pentru ceilalți operatori. În mod similar, sistemul de comandă centralizat trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze că elemente ale maşinii care trebuie să fie pornite sau oprite într-o ordine dată pot fi pornite sau oprite numai în acea ordine și că semnalele incorecte de comandă pentru pornire sau oprire să fie fără efect. Specificații referitoare la prevenirea pornirii neașteptate a maşinilor sunt prezentate în standardul EN Trebuire remarcat că, în plus față de cerințele generale referitoare la pornire enunţate la punctul 1.2.3, cerințe suplimentare pentru pornire în raport cu mobilitatea maşinilor sunt enunţate la punctul Oprirea Oprirea normală Maşina trebuie să fie prevăzută cu un organ de comandă care să permită oprirea completă a maşinii în condiții de securitate. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un organ de comandă care să permită, în funcție de pericolele existente, oprirea uneia sau a tuturor funcțiilor maşinii, astfel încât maşina să fie adusă în stare de securitate. Comanda de oprire a maşinii trebuie să aibă prioritate la îndeplinire față de comanda de pornire. Odată ce maşinal sau funcțiile ei periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a acționărilor respective trebuie să fie întreruptă. Secțiunea 200 Organe de comandă pentru oprirea normală Cerința enunţată la punctul are drept scop garantarea faptului că operatorii pot să oprească maşina în deplină securitate în orice moment. În afară de necesitatea de oprire a maşinii în deplină securitate pentru motive operaționale, este, de asemenea, esenţial ca operatorii să poată opri maşina în cazul unei defecțiuni care ar putea conduce la o situație periculoasă. 122 EN 1037:1995+A1:2008- Securitatea mașinilor - Prevenirea pornirii neașteptate. 188

193 Cel de al doilea paragraf se aplică maşinilor cu două sau mai multe posturi de lucru. În anumite cazuri, un singur operator poate să controleze ansamblul maşinii din diferite posturi de comandă în funcție de sarcinile pe care le execută și de faza de funcţionare. În alte cazuri, diferite părți ale maşinii pot fi comandate de operatori diferiți. Organulul de comandă pentru oprire prevăzut la fiecare post de lucru poate opri fie întreaga maşină, fie numai o parte a acesteia în cazul în care acest lucru se poate face fără risc a se vedea secțiunea 203: observații privind punctul Dacă este cazul, organul de comandă pentru oprire va opri părțile aferente ale maşinii complexe printr-o procedură secvențială a se vedea secțiunea 199: observații privind punctul Cerința enunţată în cel de-al treilea paragraf al punctului este o cerință pentru proiectarea sistemului de comandă care este deosebit de importantă în cazul maşinii cu mai multe posturi de lucru, dat fiind că aceasta nu permite ca o comandă de pornire dată de un operator să se suprapună cu o comandă de oprire dată de un alt operator. Aceasta urmărește, de asemenea, să garanteze că o comandă de oprire poate fi dată, chiar și în cazul unei avarii a comenzii de pornire în sensul unei comenzi de pornire prelungite. Cerința, enunţată în ultimul paragraf al punctului , conform căreia odată ce maşina sau funcțiile sale periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a dispozitivelor de acționare trebuie să fie întreruptă, urmărește să prevină riscul de pornire neintenționată, neaşteptată după o comandă de oprire care poate fi cauzată de o defecțiune sau avarie a sistemului de comandă. Acest lucru înseamnă fie că oprirea poate fi obţinută prin întreruperea imediată a alimentării cu energie a organelor de comandă, fie cu energia disponibilă organelor de comandă a maşinii să se realizeze oprirea și apoi întreruperea alimentării cu energie odată ce oprirea a fost realizată. Trebuie remarcat faptul că, în plus față de cerințele generale pentru oprire prezentate la punctul , cerințele suplimentare pentru oprirea funcției de deplasare a maşinilor mobile sunt enunţate la punctul Oprirea operațională În cazul în care, din motive operaționale, este necesară existența unui dispozitiv de de comandă a opririi care să nu întrerupă sursa de energie a dispozitivelor de acționare, condiția de oprire trebuie supravegheată și menținută. Secțiunea 201 Oprirea operațională La punctul se recunoaște că, de exemplu, pentru a permite o repornire mai ușoară sau mai rapidă a maşinii, poate fi necesar să se prevadă, în plus față de comanda de oprire normală stipulată la punctul , o comandă de oprire care să nu întrerupă alimentarea cu energie a dispozitivelor de acționare. Întrucât, în acest caz, o avarie a sistemului de comandă poate să conducă la o pornire neintenționată, sistemul de comandă trebuie să includă mijloacele de supravehgere a condiției de oprire pentru a se asigura că maşina rămâne oprită până în momentul în care este repornită intenționat prin utilizarea organului de comandă pentru pornire. Partea sistemului de comandă aferentă supravegherii trebuie să fie considerată ca o parte a 189

194 sistemului de comandă referitoare la securitate care trebuie să aibă un nivel de performanță adecvat a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul Oprirea de urgenţă Maşina trebuie să fie prevăzută cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţă care să permită evitarea situaţiilor periculoase care sunt în curs de producere sau care sunt iminente. Sunt exceptate de la această obligaţie: maşinile la care un dispozitiv pentru oprirea de urgenţă nu reduce riscul, fie din cauză că nu reduce timpul necesar opririi, fie din cauză că nu permite luarea de măsuri speciale necesare combaterii riscului, maşini portabile ţinute în mână și/sau maşini dirijate cu mâna. Dispozitivul trebuie: să aibă organe de comandă identificabile şi vizibile cu uşurinţă și rapid accesibile, să oprească procesul periculos cât mai repede posibil, fără a genera riscuri suplimentare, când este necesar, să declanșeze sau să permită declanșarea anumitor mișcări de protecție. Dacă acționarea dispozitivului pentru oprirea de urgenţă a încetat după transmiterea comenzii de oprire, această comandă trebuie să rămână menținută, printr-o blocare a dispozitivului pentru oprirea de urgenţă, până când această blocare este înlăturată intenționat; blocarea dispozitivului nu trebuie să fie posibilă fără declanșarea unei comenzi de oprire; deblocarea dispozitivului trebuie să fie posibilă numai printr-o acţionare adecvată și această deblocare nu trebuie să repornească maşina, ci numai să permită o repornire. Funcția de oprire de urgenţă trebuie să fie disponibilă și operațională în orice moment, indiferent de regimul de lucru. Dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să vină în sprijinul altor măsuri de protecţie și nu trebuie să se substituie acestora. Secțiunea 202 Dispozitive pentru oprirea de urgenţă Un dispozitiv pentru oprirea de urgenţă se compune dintr-un organ de comandă specific legat la sistemul de comandă care dă comanda de oprire şi componentele sau sistemele necesare pentru oprirea funcțiilor periculoase ale maşinii cât mai repede posibil fără a genera alte riscuri suplimentare. Dispozitivele pentru oprirea de urgenţă au scopul de a permite operatorilor să oprească funcțiile periculoase ale maşinii cât mai repede posibil dacă, în pofida celorlalte măsuri de protecție luate, apare o situație periculoasă sau un eveniment periculos. Oprirea de urgenţă nu furnizează ea însăşi protecție, drept pentru care ultima frază de la punctul subliniază că instalarea unui dispozitiv pentru

195 oprirea de urgență este un element de rezervă pentru alte măsuri de protecție, precum protectorii și dispozitivele de protecție, și nu un substitut al acestora. Cu toate acestea, o oprire de urgenţă poate, de asemenea, permite operatorilor să împiedice ca o situație periculoasă să conducă la un accident sau cel puțin să reducă gravitatea consecințelor unui accident. O oprire de urgenţă poate, de asemenea, să permită operatorilor să împiedice ca o funcţionare defectuoasă a maşinii să deterioreze maşina. Primul paragraf al punctului stipulează că maşina trebuie să fie echipată, ca regulă generală, cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţă. Cel de al doilea paragraf al punctului enunţă două excepții în care dispozitivele de oprire de urgenţă nu sunt necesare. Prima excepție este atunci când dispozitivul de oprire de urgenţă nu ar reduce riscul în comparație cu un dispozitiv de oprire normală. Acesta poate fi cazul, de exemplu, dacă nu este posibil să se obțină o oprire semnificativ mai rapidă decât cea care este obținută cu un dispozitiv de oprire normală fără a crea riscuri suplimentare, precum pierderea stabilității sau riscul de rupere a unor elemente ale maşinii. În cazurile în care un dispozitiv de oprire de urgenţă nu este prevăzut, dispozitivul de oprire normală trebuie să fie ușor de identificat, vizibil cu uşurinţă și accesibil în mod rapid, astfel încât să poată fi utilizat pentru oprirea maşinii în caz de urgenţă. Cea de a doua excepție se referă la maşinile portabile ţinute în mână și/sau dirijate cu mâna a se vedea secțiunea 278: observații privind punctul Cel de al treilea și al patrulea paragraf al punctului enunţă cerințele pentru proiectarea dispozitivelor de oprire de urgenţă: în primul rând, dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să fie ușor de identificat și vizibile cu uşurinţă. Acest lucru este important deoarece, într-o situație de urgență, o reacţie într-o fracțiune de secundă poate fi crucială. De obicei, dispozitivele de oprire de urgenţă sunt roșii pe fond galben. în al doilea rând, dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să fie accesibile în mod rapid. Această cerință are consecințe atât asupra alegerii tipului de organ de comandă cât și asupra numărului și amplasamentului organelor de comandă cu care va fi dotată maşina. Dispozitivele de oprire de urgenţă se prezintă frecvent sub forma unor butoane tip ciupercă acţionate manual. Cu toate acestea, atunci când există riscul ca operatorul să întâmpine dificultăți în a ajunge la oprirea de urgenţă, de exemplu, dacă ambele mâini ale operatorului sunt ocupate, pot fi de preferat organe de comandă pentru oprirea de urgenţă acționate cu piciorul sau bare care pot fi acţionate de alte părți ale corpului. Pe maşinile la care zonele periculoase se întind pe o distanță lungă, de exemplu, maşinile de manipulare continuă, precum transportoarele cu bandă (conveiere), dispozitivele de oprire de urgenţă pot fi activate prin cabluri sau corzi. Întrucât dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să fie accesibile în mod rapid, numărul și amplasamentul dispozitivelor care urmează să fie montate trebuie să fie decise ținând seama de mărimea și configurația maşinii, numărul de operatori, și de poziția zonelor periculoase, poziţia posturilor de lucru și a punctelor de întreținere. În special, poate fi necesar să se instaleze dispozitive de oprire de 191

196 urgenţă în zonele periculoase care nu sunt vizibile operatorului care porneşte maşina sau în zonele maşinii în care persoanele ar putea fi blocate, pentru a permite oricăror persoane expuse să împiedice punerea în funcțiune dacă acestea nu pot părăsi zona periculoasă în timp util a se vedea secțiunea 195: observații privind cel de al șaselea paragraf al punctului Cea de a doua liniuță de la paragraful al treilea precizează că dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să oprească procesul periculos cât mai rapid posibil, fără a genera riscuri suplimentare. Mijloacele pentru respectarea acestei cerințe depind de caracteristicile maşinilor. În anumite cazuri, întreruperea imediată a sursei de energie a dispozitivelor de acționare este suficientă. Atunci când este necesară o oprire controlată, dispozitivele de acționare por rămâne sub tensiune în timpul procesului de oprire, iar sursa de energie poate fi întreruptă odată ce oprirea a fost realizată. În anumite cazuri, pentru a evita generarea unor riscuri suplimentare, poate fi necesară menținerea alimentării cu energie a anumitor componente chiar și după oprire, de exemplu în scopul prevenirii căderii componentelor maşinii. Cea de a treia liniuță de la paragraful al treilea se referă la cazurile în care alte acțiuni decât cele de oprire a maşinii pot fi necesare pentru a evita sau elimina o situație periculoasă. De exemplu, odată ce maşina a fost oprite, poate fi necesar să se deschidă sau să se permită deschiderea punctelor în care părți ale corpului operatorului au fost prinse sau blocate. În asemenea cazuri, dispozitivul de oprire de urgenţă trebuie să fie proiectat pentru a declanșa astfel de acțiuni în mod automat sau, cel puțin, pentru a permite controlarea unor astfel de acțiuni. Dacă este necesar din motive de siguranță, anumite funcții ale maşinii nu sunt oprite (de exemplu sistemele de răcire sau aparatele pentru filtrare). Cerința prevăzută la cel de al patrulea paragraf al punctului urmărește prevenirea riscului repornirii neintenționate a maşinii după ce dispozitivul de oprire de urgenţă a fost activat. Această cerință poate fi îndeplinită prin montarea unor dispozitive de urgenţă cu blocare, ce au nevoie de o acțiune deliberată pentru a fi deblocate. Deblocarea dispozitivului de comandă de urgenţă nu trebuie să repornească maşina ci numai să permită repornirea maşinii folosind dispozitivul normal de control al pornirii a se vedea secțiunea 199: observații privind punctul Cel de al cincilea paragraf al punctului prevede ca funcția de oprire de urgenţă să fie disponibilă și operațională permanent, indiferent de modul de operare a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul Specificațiile pentru opririle de urgenţă sunt prezentate în standardul EN ISO EN ISO 13850:2008 Securitatea mașinilor - Oprire de urgență - Principii de proiectare (ISO 13850:2006). 192

197 Asambluri de maşini În cazul maşinilor sau al părților componente de maşini proiectate să funcționeze împreună, acestea trebuie proiectate și construite astfel încât comenzile de oprire, inclusiv dispozitivele de oprire de urgenţă, să poată opri nu numai maşina în sine, ci și toate echipamentele asociate, dacă menţinerea lor în funcţiune poate constitui un pericol. Secțiunea 203 Dispozitive de oprire pentru ansambluri de maşini Cerința enunţată la punctul trebuie aplicată în conformitate cu evaluarea riscurilor efectuată de producătorul unui ansamblu de maşini a se vedea secțiunea 38: observații privind cea de patra liniuță a articolului 2 litera (a). Posibilitatea ca o comandă normală a opririi să oprească numai anumite componente ale unui ansamblu de maşini permise la punctul nu se aplică dacă menţinerea funcţionării altor elemente ale maşinii poate genera o situație periculoasă. În mod similar, în cazurile în care este important pentru operatorii unei unități a ansamblului de maşini să poată opri unitățile asociate ale ansamblului în caz de urgență, dispozitivele de oprire de urgenţă trebuie să acționeze asupra tuturor părților asociate ale ansamblului. Dacă un ansamblu de maşini este împărțit în diferite zone controlate de dispozitive de oprire normală și de dispozitive de oprire de urgenţă diferite, aceste zone trebuie să fie clar definite și trebuie să se indice clar care dintre elementele ansamblului de maşini aparține fiecărei zone. Interfețele între zone trebuie să fie proiectate astfel încât menţinerea funcţionării într-o zonă să nu poată genera situații periculoase în alte zone care au fost oprite. 193

198 1.2.5 Selectarea modurilor de comandă sau de funcţionare Modul de comandă sau de funcţionare selectat trebuie să aibă prioritate asupra tuturor celorlalte moduri de funcţionare sau comandă, cu excepția opririi de urgenţă. Dacă maşina a fost proiectată și construită pentru a permite utilizarea sa în mai multe moduri de funcţionare sau de comandă necesitând măsuri de protecție și/sau proceduri de lucru diferite, acesta trebuie să fie prevăzut cu un selector de moduri care să poată fi blocat în fiecare poziție. Fiecare poziție a selectorului trebuie să fie clar identificabilă și trebuie să corespundă unui singur mod de funcţionare sau de comandă. Selectorul poate fi înlocuit printr-o altă metodă de selectare care să împiedice utilizarea anumitor funcții ale maşinii de către anumite categorii de operatori. Dacă, pentru anumite operații, maşina trebuie să poată funcționa cu un protector care a fost deplasat ori retras și/sau cu un dispozitiv de protecțiecare a fost neutralizat, selectorul modurilor de comandă sau funcţionare trebuie, în mod simultan: să facă inoperante toate celelalte moduri de comandă sau funcţionare, să permită pornirea funcțiilor periculoase numai prin intermediul organelor de comandă care necesită ca acționarea lor să fie menţinută, să permită pornirea funcțiilor periculoase numai în condiții de risc redus, evitându-se totodată pericolele care decurg din înlănţuirea unor secvențe, să interzică orice pornire a funcțiilor periculoase printr-o acționare voluntară sau involuntară a senzorilor interni ai maşinii. Dacă aceste patru condiții nu se pot îndeplini simultan, selectorul de modurilor de comandă sau de funcţionare trebuie să activeze alte măsuri de protecție proiectate și construite astfel încât să asigure o zonă de intervenție sigură. În plus, la locul de intervenţie pentru reglare, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a comanda funcționarea părţilor maşinii asupra cărora a intervenit. Secțiunea 204 Selectarea modului de funcţionare Punctul tratează riscurile care pot fi generate atunci când o maşină este proiectată cu mai multe moduri de comandă sau de funcţionare. În anumite cazuri, maşina pot fi concepută cu moduri de comandă specifice, de exemplu, pentru operațiuni de reglaj sau întreținere. În alte cazuri, sunt prevăzute diferite moduri de funcţionare, de exemplu pentru funcţionare cu alimentare manuală sau automată a pieselor de lucru. Maşinile mobile pot fi proiectate pentru a fi comandate de un conducător transportat sau prin intermediul unei comenzi la distanţă (telecomandă). Primul paragraf al punctului se aplică în toate aceste cazuri și impune ca diferitele moduri de comandă sau de funcţionare să se excludă reciproc, cu excepția funcției de oprire de urgenţă, care trebuie să fie disponibilă oricare ar fi modul de comandă sau funcţionare selectat. Cel de al doilea paragraf al punctului se aplică modurilor de funcţionare care necesită diferite măsuri de protecție și proceduri de lucru care şi care au impact diferit asupra securității. De exemplu, pentru un mod de funcţionare cu alimentare manuală a pieselor de lucru, poate fi adecvat să se recurgă la protectori mobili cu interblocare 194

199 sau la dispozitive de protecție, precum dispozitive de protecție optoelectronice sau comenzi bimanuale. Pentru un mod de funcţionare cu alimentare automată, utilizarea unei comenzi bimanuale ca principal mijloc de protecție nu va fi, probabil, acceptabilă. Modurile de reglare sau întreținere pot permite ca anumite funcții ale maşinii să fie comandate cu apărători deschise sau cu dispozitive de protecție neutralizate sau prin intermediul unui organ de comandă special, precum un dispozitiv consolă sau o comandă la distanţă (telecomandă), care să înlocuiască organele de comandă utilizate pentru funcţionarea normală. În aceste cazuri, fiecare poziție a selectorului de moduri trebuie să corespundă unui singur mod de comandă sau de funcţionare și trebuie să fie posibil să se blocheze dispozitivul de selectare a modului în fiecare poziție, iar dispozitivul trebuie să fie prevăzut cu indicatoarele necesare pentru a specifica în mod clar operatorilor care mod de comandă sau funcţionare a fost selectat a se vedea secțiunea 194: observații privind cel de al patrulea paragraf al punctului Cel de al treilea paragraf al punctului permite, ca alternativă la selectorul cu blocare fizică, ca selectarea unui mod de comandă sau de funcţionare, precum un mod de reglaj sau de întreținere, să fie limitat la operatorii formaţi special în acest sens și autorizați prin alte mijloace cum ar fi, de exemplu, un cod de acces. Cel de al patrulea paragraf al punctului enunţă patru condiții care trebuie îndeplinite simultan pentru ca maşinile să să poată funcţiona într-un mod de comandă sau de funcţionare selectat atunci când protectorii sunt deschişi sau dispozitivele de protecție sunt anulate: Prima condiție vizează excluderea tuturor celorlalte moduri de funcţionare sau comandă în timpul utilizării acestui mod; Cea de a doua condiție vizează să garanteze faptul că operatorul deține permanent controlul deplin asupra funcțiilor periculoase; Cea de a treia condiție impune dezactivarea mijloacelor de protecție normale să fie compensată prin alte măsuri de protecție, precum o viteză redusă și/sau o funcţionare în trepte a elementelor mobile. Măsurile de protecție trebuie să fie menținute pentru componentele periculoase la care nu este necesar accesul; Cea de a patra condiție impunee ca selectorul de moduri să dezactiveze nu numai toate celelalte moduri de comandă ci și senzorii interni prezenţi pe maşină care ar putea, de altfel, să declanșeze mișcări sau alte funcții periculoase ale maşinii sau ale elementelor maşinii în timpul respectivei funcţionări. Cel de al cincilea paragraf al punctului se aplică dacă este necesar să se prevadă un mod de funcţionare cu dezactivarea anumitor mijloace de protecție normale și atunci când una sau mai multe dintre cele patru condiții stipulate la al patrulea paragraf nu pot fi îndeplinite. În acest caz, maşina trebuie să fie dotată cu alte mijloace de protecție pentru a se garanta că zona în care operatorul trebuie să intervină este sigură. Trebuie subliniat că aceste mijloace trebuie să fie integrate în proiectarea și construcția maşinii și că nu este suficient, în acest caz, să se bazeze numai pe instrucțiunile producătorului și pe avertizările de pe maşină sau numai formarea operatorilor. 195

200 Defectarea alimentării cu energie Întreruperea, restabilirea după o întrerupere sau variația de orice fel a alimentării cu energie a maşinii nu trebuie să conducă la situații periculoase. o atenție deosebită trebuie să fie acordată următoarelor puncte: maşina nu trebuie să pornească neașteptat, parametrii maşinii nu trebuie să se modific în mod necontrolat, caz în care astfel de schimbări pot conduce la situații periculoase, maşina nu trebuie să poată fi împiedicată să se oprească odată ce comanda s-a dat deja, nici o parte mobilă a maşinii sau piesă prinsă în mașină nu trebuie să cadă sau să fie ejectată, oprirea automată sau manuală a părților mobile, indiferent care sunt acestea, nu trebuie să poată fi împiedicată, dispozitivele de protecție trebuie să-şi păstreze pe deplin eficacitatea sau să transmită comanda de oprire. Secțiunea 205 Defectarea alimentării cu energie Punctul tratează situațiile periculoase care pot surveni în caz de defectare a alimentării cu energie sau ca urmare a unei astfel de defecțiuni. Primul paragraf enunţă cerința de bază ca întreruperea alimentării cu energie, restabilirea alimentării cu energie după o întrerupere sau orice variaţie a alimentării cu energie nu trebuie să conducă la o situație periculoasă. Alimentarea cu energie poate fi întreruptă ca urmare a unei pene de curent locale sau generale sau ca urmare a defectării altor surse de energie precum abur, aer comprimat, fluid hidraulic etc. Variațiile în alimentarea cu energie pot include variații de tensiune sau frecvență electrică, variații de presiune a aburului, aerului comprimat, fluidului hidraulic etc. Pentru a îndeplini această cerință, evaluarea riscurilor efectuată de producător trebuie să includă o analiză a comportamentului posibil al maşinii în astfel de cazuri, iar maşina trebuie să fie concepută și construită astfel încât să împiedice apariția situațiilor periculoase. Cele șase liniuțe ale celui de-al doilea paragraf al punctului atrag atenția asupra anumitor situații periculoase frecvente care pot surveni în caz de defecare a alimentării cu energie. Trebuie evidențiat faptul că această listă este doar cu titlu indicativ. Trebuie să se rețină, de asemenea, că aceste situații periculoase sunt identice cu cele menționate în al doilea paragraf al punctului referitoare la securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă, astfel încât unele dintre măsurile de proiectare necesare pot fi comune ambelor cerințe. Prima liniuță se referă la riscul pornirii neașteptate a maşinii. Această situație poate surveni cel mai probabil atunci când alimentarea cu energie este restabilită după o întrerupere. Prin urmare, sistemul de comandă trebuie conceput pentru a garanta faptul că întreruperea alimentării cu energie împiedică în mod automat orice pornire până în momentul în care maşina este repornită cu ajutorul organului de comandă pentru pornire.

201 A doua liniuță se referă la cazurile în care o alimentare cu energie este necesară pentru a menține în limite de securitate anumiți parametri ai maşinii, precum presiunea sau temperatura, de exemplu. În anumite cazuri, poate fi necesar să se prevadă o sursă de energie de rezervă în acest scop. În plus, pot fi salvate date aferente pentru a fi utilizate în momentul restabilirii alimentării cu energie. A treia liniuță se aplică acelor componente ale sistemului de comandă care controlează funcțiile de oprire și de oprire de urgență. Sistemul de comandă trebuie conceput astfel încât, odată ce s-a acționat o comandă de oprire, aceasta rămâne activă chiar dacă alimentarea cu energie este întreruptă. A patra liniuță impune ca maşina să fie proiectată astfel încât componentele mobile sau cele susținute de maşină să nu cadă sau să nu fie ejectate în caz de defecțiune a alimentării cu energie. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul cleștilor, frânelor, dispozitivelor de blocare, supapelor de control etc., care sunt acționate prin oprirea alimentării cu energie sau, dacă acest lucru nu este posibil, printr-o sursă de energie înmagazinată cum ar fi, de exemplu, un resort sau un rezervor de aer comprimat. În acest sens, trebuie să se rețină că o cerință specifică se aplică la operațiile de ridicare a se vedea secțiunea 342: observații privind punctul litera (c). A cincea liniuță impune ca maşina să fie concepută astfel încât părţile mobile să poată fi oprite în deplină securitate în caz de defectare a alimentării cu energie. În cazul în care energia este necesară pentru oprirea elementelor mobile în deplină securitate, aceasta poate fi furnizată de o sursă de energie înmagazinată. În anumite cazuri, poate fi necesar să se prevadă o alimentare cu energie de rezervă pentru a permite ca elementele mobile ale maşinii să fie oprite în deplină securitate. Ultima liniuță impune ca dispozitivele de protecție să fie concepute astfel încât să rămână active în absența alimentării cu energie sau astfel încât să se declanșeze automat o comandă de oprire dacă alimentarea cu energie este întreruptă. 1.3 PROTECȚIA ÎMPOTRIVA PERICOLELOR MECANICE Riscul pierderii stabilității Maşina, componentele și echipamentele sale, trebuie să fie suficient de stabile pentru a evita răsturnarea, căderea sau mișcările necontrolate pe durata transportului, montajului, demontajului şi orice altă acțiune care implică maşina. Dacă prin însăşi forma maşinii sau prin modalitatea de instalare prevăzută pentru ea nu oferă suficientă stabilitate, trebuie să fie încorporate mijloace de ancorare adecvate, care trebuie indicate în instrucțiuni. Secțiunea 206 Stabilitate Primul paragraf al punctului impune ca producătorul să garanteze stabilitatea maşinii și a componentelor și echipamentelor acesteia pe durata diverselor faze ale duratei de viață previzibile a maşinii a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul litera (a). 197

202 Factorii care trebuie luați în considerare includ, de exemplu, forma maşinii și a fundaţiei sale, caracteristicile suprafeței sau structurii pe care se intenționează a fi utilizată, montată sau instalată maşina, distribuția greutății, efectele dinamice datorate mișcărilor maşinii propriu-zise, a componentelor sale sau ale elementelor procesate sau susținute de maşină, efectele vibrațiilor, ale forțelor externe, cum ar fi presiunea vântului și condițiile meteorologice precum zăpada și gheața. În cazul în care stabilitatea maşinii depinde de condițiile de utilizare cum ar fi, de exemplu, panta, încărcarea pe sol, condițiile în care maşina îndeplineşte cerința de stabilitate trebuie să fie specificată în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 264 și secțiunea 269: observații privind punctul literele (i) și (o). Al doilea paragraf al punctului se referă la cazurile în care stabilitatea maşinii necesită luarea unor măsuri deosebite atunci când este utilizată sau instalată. În astfel de cazuri, elementele necesare pentru ancorare trebuie să fie integrate în proiectarea și construcția maşinii, iar măsurile pe care utilizatorul sau montatorul trebuie să le ia trebuie să fie specificate în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i) și secțiunea 269: observații privind punctul litera (o). Trebuie remarcat faptul că, pe lângă cerințele generale referitoare la stabilitate enunţate la punctul 1.3.1, cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor portabile sunt specificate la punctul 2.2.1; cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor mobile sunt enunţate la punctele și 3.4.3; cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor de ridicat sunt specificate la punctele și 4.2.; cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea susţinerilor mecanizate pentru tavan în lucrări subterane sunt enunţate la punctul 5.1; cerințe suplimentare referitoare la stabilitatea maşinilor pentru ridicarea de persoane sunt enunţate la punctul

203 1.3.2 Risc de rupere în timpul funcţionării Diferitele părţi ale maşinii și legăturile dintre ele trebuie să poată rezista solicitărilor la care sunt supuse în timpul utilizării. Rezistenţa materialelor utilizate trebuie să fie adecvată caracteristicilor mediului de muncă prevăzut de producător sau de reprezentantul său autorizat, în special în ceea ce priveşte fenomenele de oboseală, îmbătrânire, coroziune şi abraziune. Instrucțiunile trebuie să indice tipul și frecvența inspecțiilor și lucrărilor de întreținere necesare din motive de securitate. Acestea trebuie să indice, acolo unde este cazul, componentele supuse uzurii și criteriile de înlocuire. În cazul în care riscul de rupere sau spargere rămâne prezent în pofida măsurilor luate, părţile componente respective trebuie montate, dispuse și/sau protejate astfel încât toate fragmentele să fie reținute, evitându-se situațiile periculoase. Atât conductele rigide, cât și cele flexibile, prin care se vehiculează fluide, în special cele aflate sub presiune înaltă, trebuie să poată rezista la solicitările interne și externe prevăzute și trebuie să fie fixate solid și/sau protejate pentru a garanta că, în caz de rupere, ele nu pot genera riscuri. În cazul în care materialul de prelucrat este dirijat automat spre sculă, trebuie îndeplinite următoarele condiții pentru a se evita riscurile pentru persoane: când materialul de prelucrat vine în contact cu scula, aceasta din urmă trebuie să fi atins parametrii normali de lucru, când scula pornește și/sau se oprește (intenționat sau accidental), mișcarea de alimentare cu material și mișcarea sculei trebuie să fie coordonate. Secțiunea 207 Rupere în timpul funcţionării Pericolele asociate ruperii în timpul funcţionării pot fi datorate, de exemplu, degradării maşinii înseşi sau a componentelor ei ori mișcării sau ejectării necontrolate a unor părţi din maşină din cauza defectării componentelor sau subansamblurilor. Primele două paragrafe ale punctului au ca scop prevenirea ruperii părţilor maşinii în timpul funcţionării prin utilizarea unor materiale constitutive adecvate și prin proiectarea și construcţia adecvată a componentelor și ansamblurilor cu scopul de a rezista solicitărilor la care vor fi supuse în timpul funcţionării. În anumite cazuri, standarde armonizate furnizează specificații pentru materialele, proiectarea, construcția și încercarea anumitor părţi critice. În alte cazuri, îndeplinirea acestor cerințe trebuie să se realizeze prin respectarea unor principii și bune practici inginereşti. Al doilea paragraf al punctului atrage atenția asupra importanței luării în considerare a condițiilor în care se intenționează să se utilizeze maşina în timpul diverselor faze ale duratei sale de viață a se vedea secțiunea 173: observații privind punctul (a). Anumite condiții de utilizare, cum ar fi căldura sau frigul extrem, atmosferele corozive, umiditatea sau radiațiile, pot afecta rezistența anumitor materiale și ansambluri. Viteza excesivă, de exemplu, a sculelor rotative poate provoca un risc de rupere și, prin urmare, trebuie evitată în astfel de cazuri. Condițiile de utilizare pentru care a fost proiectată maşina și limitele acestora trebuie să fie 199

204 indicate în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 263: observații privind punctul litera (g). În cazurile în care oboseala este un factor semnificativ, producătorul trebuie să ia în considerare durata de viață preconizată a maşinii și natura funcțiilor pe care se așteaptă să le îndeplinească aceasta, luând în considerare numărul de cicluri de funcţionare la care va fi supus(ă) componenta sau ansamblul respectiv pe durata sa de viață. Al treilea paragraf al punctului ia în considerare faptul că se poate ca anumite părţi ale maşinii, supuse unei uzuri care ar putea conduce la rupere, trebuie verificate cu regularitate de către utilizator și reparate sau înlocuite, după caz. Instrucțiunile producătorului trebuie să indice tipul de controale care trebuie efectuate asupra unor astfel de părţi (de exemplu, controale vizuale, controale sau încercări funcționale), frecvența unor astfel de controale (de exemplu, aspecte referitoare la numărul de cicluri de funcționare sau durata de utilizare) și criteriile pentru repararea sau înlocuirea părţilor respective a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul litera (r). Al patrulea paragraf al punctului abordează cazurile în care, în pofida utilizării materialelor și ansamblurilor adecvate, există un risc rezidual de rupere sau spargere în timpul funcţionării. În astfel de cazuri, măsurile necesare trebuie luate pentru a fi împiedicat contactul dintre fragmente și persoane. Acest lucru poate fi realizat prin montarea și dispunerea părţilor care pot să se rupă în așa fel încât fragmentele să fie reținute de alte părţi ale maşinii, precum batiul, de exemplu, sau prin montarea unor protectori adecvaţi. Indiferent dacă fragmentele sunt reținute prin intermediul părţilor funcționale ale maşinii sau prin protectori, părţile respective trebuie să fie suficient de solide pentru a rezista energiei fragmentelor ejectate a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul (f) și secțiunea 216: observații privind punctul Al cincilea paragraf al punctului tratează riscurile specifice asociate conductelor şi tuburilor flexibile prin care se vehiculează fluide, în special cele aflate sub presiune înaltă cum ar fi, de exemplu, cele utilizate în sistemele de acționare hidraulică şi pneumatică. Pe de o parte, astfel de tuburi şi conducte trebuie concepute și montate astfel încât să suporte presiunile interne și alte solicitări la care pot fi supuse. Pe de altă parte, atunci când există un risc rezidual de rupere, acestea trebuie amplasate sau protejate astfel încât să se evite ca fluidele ejectate să genereze un risc pentru persoane și trebuie fixate adecvat pentru a preveni lovirile. Trebuie remarcat că unele dintre aceste echipamente pot intra sub incidența directivei 97/23/CE Echipamentele sub presiune, în ceea ce privește riscul datorat presiunii a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3. Specificații generale pentru conductele şi tuburile flexibile hidraulice şi pneumatice sunt oferite în standardele EN 982 și EN Ultimul paragraf al punctului tratează riscurile specifice asociate maşinilor care utilizează scule concepute pentru a funcționa în deplină securitate într-un anumit 124 EN 982:1996+A1: Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora - Hidraulică; EN 983:1996+A1: Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora Pneumatică. 200

205 interval de viteze, atunci când contactul dintre materialul prelucrat și sculă la viteze mai mici sau mai mari poate genera un risc de rupere a sculei sau a materialului. Nu trebuie să existe contact între piesa prelucrată și sculă până la atingerea parametrilor normale de lucru. Din același motiv, viteza sculei trebuie să fie coordonată automat cu mişcarea de alimentare cu material în timpul fiecărei porniri și opriri a sculei. Trebuie să se rețină că, pe lângă instrucțiunile generale referitoare la riscul de rupere în timpul functionării enunţate la punctul 1.3.2, cerințe suplimentare referitoare la rezistența mecanică a maşinilor pentru ridicat sunt enunţate la punctele , și ; cerințe suplimentare referitoare la rezistența mecanică a maşinilor pentru ridicarea de persoane sunt enunţate la punctul Riscuri datorate căderii sau ejectării de obiecte Trebuie să fie luate măsuri de prevenire pentru evitarea riscurilor datorate căderii sau ejectării de obiecte. Secțiunea 208 Cădere sau ejectare de obiecte Cerința enunţată la punctul tratează riscurile de vătămare datorate contactului cu obiecte care cad sau sunt ejectate, precum piese prelucrate sau fragmente ale acestora, scule sau fragmente de scule, deșeuri, fragmente, așchii, pilitură, pietre etc. Dacă este posibil, proiectarea și construcția maşinii trebuie să prevină căderea sau ejectarea de obiecteîn direcția persoanelor. Cu toate acestea, dacă aceste condiții nu pot fi realizate integral, trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare. Măsurile de protecție includ instalarea de protectori pentru a împiedica obiectele ejectate să ajungă la persoane sau împrejmuirea posturilor de lucru a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul Atunci când aceste măsuri de protecție pot să nu fie pe deplin eficiente, producătorul maşinii trebuie să specifice în instrucțiunile sale necesitatea de a se pune la dispoziție și de a se utiliza echipament individual de protecție adecvat, de exemplu, mijloace de protecție pentru ochi a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul (m). Trebuie de remarcat că, în plus față de cerința generală referitoare la riscurile datorate căderii sau ejectării de obiecte enunţate la punctul 1.3.3, cerințe suplimentare referitoare la protectori împotriva așchiilor pentru maşinile portabile acționate cu cartușe explozive și alte maşini de impact sunt enunţate la punctul ; cerințe suplimentare referitoare la riscul ejectării de piese prelucrate sau părți din acestea pentru maşini pentru prelucrarea lemnului și materialelor cu caracteristici fizice similare sunt enunţate la punctul 2.3 litera (b); cerințe suplimentare referitoare la protecția împotriva căderii de obiecte pentru maşinilor mobile sunt enunţate la punctul 3.4.4; cerințe suplimentare referitoare la riscul datorat căderii sau scăpării încărcăturii la maşinile de ridicat sunt enuţate la punctul ; 201

206 cerințe suplimentare referitoare la riscul datorat căderii sarcinii de pe suportul de transport al maşinii de ridicat ce deservește paliere fixe sunt enunţate la punctul ; cerințe suplimentare referitoare la riscul datorat căderii de obiecte pe suportul de transport al maşinii pentru ridicarea persoanelor sunt enunţate la punctul Riscuri datorate suprafețelor, muchiilor sau unghiurilor Atât cât le permite destinaţia, părţile accesibile ale maşinii nu trebuie să aibă muchii tăioase, unghiuri ascuțite și suprafețe rugoase care pot să provoace răniri. Secțiunea 209 Muchii și unghiuri ascuțite și suprafețe rugoase Cerința enunţată la punctul se referă la riscul de zgârieturi, tăieturi și contuzii datorate contactului cu muchii și unghiuri ascuțite sau contactului cu suprafețe rugoase. Factorii care trebuie luați în considerare la evaluarea acestui risc cuprind: accisibilitatea componentelor în cauză; amplasarea acestora în raport cu posturile de lucru, organele de comandă și punctele de întreținere; părțile corpului care ar putea să intre în contact cu acestea; tipul de acțiune care ar putea determina contactul cum ar fi, de exemplu, accesul, menținerea echilibrului, observația, efectuarea unui pas înapoi etc. Atenție deosebită trebuie acordată muchiilor protectorilor mobili. Orientări generale referitoare la riscurile datorate muchiilor și unghiurilor ascuțite și suprafețe rugoase sunt prezentate în standardul EN ISO în timp ce unele standarde de tip C definesc raza minimă a muchiilor accesibile Riscuri asociate maşinilor combinate Atunci când maşina este destinată să execute mai multe operațiuni diferite cu schimbarea manuală a piesei după operațe ( maşini combinate), ea trebuie să fie proiectată și construită astfel încât fiecare parte componentă să poată fi utilizată separat, fără ca celelalte părţi componente să constituie un risc pentru persoanele expuse. În acest scop, trebuie să existe posibilitatea de a porni și de a opri, separat, oricare dintre părţile componentecare nu sunt protejate. Secțiunea 210 Maşini combinate Cerința enunţată la punctul se aplică maşinilor combinate, de exemplu, maşinile combinate pentru prelucrarea lemnului. Primul paragraf impune ca producătorul să se 125 EN ISO :2003+A1: Securitatea mașinilor - Concepte de bază, principii generale de proiectare Partea 2: Principii tehnice (ISO :2003) clauza

207 asigure că părţile componente ale maşinii concepute să realizeze operațiuni sau funcții diferite să poată fi utilizate separat fără ca celelalte părţi componente să genereze un risc. Pentru părţile componente care nu sunt protejate, sau nu sunt complet protejate, paragraful al doilea al punctului completează cerințele enunţate la punctele 1.2.3, și Riscuri asociate variației condițiilor de funcţionare În cazul în care maşina este destinată să execute operațiuni în condiții de utilizare diferite, ea trebuie să fie proiectată și construită astfel încât selectarea și reglarea acestor condiții săpoată fi efectuate într-o manieră sigură și fiabilă. Secțiunea 211 Variații ale condițiilor de funcționare Cerința enunţată la punctul se referă la maşini care pot funcționa în condiții de utilizare diferite, de exemplu, cu diferite tipuri de scule, la diferite viteze sau cadenţe de alimentare, cu materiale diferite sau în condiții de mediu diferite. În acest cazuri, selectarea condiției de utilizare dorite trebuie să fie clară operatorilor și, dacă este necesar, trebuie să declanșeze şi măsurile de protecție corespunzătoare. Selecția involuntară sau neintenționată trebuie să fie împiedicată prin proiectarea organelor de comandă dacă aceasta poate conduce la situații periculoase - a se vedea secțiunea 124: observații privind punctul Riscuri asociate părţilor mobile Părţile mobile ale maşinii trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să se evite riscurile de contact care pot conduce la accidente sau, dacă riscurile persistă, trebuie prevăzute cu protectori ori dispozitive de protecție. Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentală a pieselor mobile implicate în funcționare. În cazurile în care, în pofida măsurilor de precauție luate, este posibil să se producă un blocaj, dispozitivele de protecție și sculele specifice necesare trebuie, dacă este cazul, să fie prevăzute pentru a permite o deblocare a echipamentului în condiții de securitate. Instrucţiunile şi, unde este posibil, o indicaţie pe maşină trebuie să menţioneze aceste dispozitive de protecție specifice și modul de a le utiliza. Secțiunea 212 Părți mobile Primul paragraf al punctului tratează una dintre cauzele primare ale accidentelor în care sunt implicate maşini. Contactul cu părțile mobile ale maşinii poate provoca vătămări datorate impactului, abraziunii, tăierii sau secționării, forfecării, înjunghierii sau străpungerii, strivirii, agățării și tragerii sau blocării. Pot fi luate mai multe măsuri pentru a elimina pericolele sau a reduce riscurile datorate de contactul cu părțile mobile fără a recurge la protectori sau dispozitive de protecție. 203

208 În unele cazuri, riscurile pot fi evitate sau reduse prin proiectarea părților mobile înseşi, de exemplu, prin limitarea forței de acționare astfel încât partea acționată să nu genereze un pericol mecanic, sau prin limitarea masei și/sau a vitezei părților mobile și, prin urmare, a energiei cinetice a acestora. Părțile mobile pot fi situate în locuri în care sunt, în mod normal, inaccesibile persoanelor cum ar fi, de exemplu, în interiorul carcasei maşinii, la o înălțime suficientă sau la o distanță suficientă de structurile de protecție pentru a se garanta că acestea nu pot fi atinse. Dimensiunile pentru distanțele de securitate sunt indicate în standardul EN ISO Spații despărţitoare suficiente pot fi prevăzute între părțile mobile și părțile fixe sau alte părți mobile pentru a evita riscurile de strivire, forfecare sau prindere. Dimensiunile necesare ale spațiilor despărţitoare pentru prevenirea riscurilor de strivire sunt indicate în standardul EN În cazul în care nu este posibil să se prevină riscurile datorate părților mobile prin proiectarea părților respective sau prin utilizarea unor distanțe sau spații de securitate, accesul la aceste părți trebuie împiedicat prin intermediul unor prtectori sau dispozitive de protecție. Al doilea și al treilea paragraf al punctului tratează problema blocării părților mobile implicate în activitate. Chiar dacă un blocaj nu creează el însuşi o situație periculoasă, producerea unor blocaje necesită de multe ori intervenția rapidă a operatorilor pentru a evita deteriorările și pierderile de producție, ceea ce crește probabilitatea unei intervenții periculoase. Producătorii trebuie, prin urmare, să proiecteze maşina astfel încât să fie evitate, pe cât posibil, blocajele şi, când acestea nu pot fi în totalitate împiedicate, să prevadă mijloacele care să permită deblocarea în deplină securitate a părților mobile, de preferat fără a fi necesară îndepărtarea protectorilor. Mijloacele de deblocare trebuie să fie identificate printr-o indicaţie pe partea componentă respectivă a maşinii, în timp ce modul de acţionare care trebuie urmat în astfel de cazuri trebuie să fie specificată în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 271: observații privind punctul (q). Dacă sunt necesare echipamente speciale în acest scop, acestea trebuie furnizate împreună cu maşina a se vedea secțiunea 117: observații privind punctul (e). 126 EN ISO 13857: Securitatea mașinilor. Distanțe de securitate pentru a preveni atingerea zonelor periculoase cu membrele superioare și inferioare (ISO 13857:2008). 127 EN 349:1993+A1: Securitatea mașinilor - Distanțe minime pentru prevenirea strivirii părților corpului uman. 204

209 1.3.8 Alegerea protecției împotriva riscurilor asociate părţilor mobile Protectorii sau dispozitivele de protecție proiecta(ţi)te pentru a proteja împotriva riscurilor asociate părţilor mobile trebuie să fie selecta(ţi)te în funcţie de tipul riscului. Criteriile următoare trebuie utilizate pentru a facilita alegerea Părţi de transmisie mobile Protectorii proiectaţi pentru a proteja persoanele împotriva pericolelor generate de părţile de transmisie mobile trebuie să fie: ori protectori ficşi menționaţi la punctul , sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare, menționaţi la punctul Protectorii mobili cu dispozitive interconectate trebuie utilizaţi dacă se prevede un acces frecvent. Secțiunea 213 Părţi de transmisie mobile Părţile de transmisie mobile includ, de exemplu, angrenaje, curele, cabluri și lanțuri, împreună cu scripeții, roțile dințate și tamburii aferenți, precum și cu arborii de transmise și cuplajele aferente. Întrucât părţile de transmisie mobile nu sunt direct implicate în proces, este în general posibil să se împiedice în totalitate accesul la ele în timpul funcționării normale. Dacă sunt necesari protectori pentru împiedicarea unui astfel de acces, selecția protectorilor depinde frecvenţa accesului necesar pentru operațiile de întreținere cum ar fi reglarea, ajustarea și curățarea. Dacă este necesar accesul frecvent, trebuie să fie prevăzuţi protectori mobili cu dispozitive de interblocare a se vedea secțiunea 217: observații privind punctul În plus față de cerința generală enunţată la punctul , cerințe suplimentare pentru dispozitivele amovibile de transmisie mecanică ce leagă o maşină autopropulsată sau un tractor de o maşină receptoare sunt enunţate la punctul O excepție la cerința generală prevăzută la punctul , referitoare la părți mobile din compartimentul motor al unei maşini mobile este prevăzută la punctul

210 Părţi mobile implicate în proces Protectorii sau dispozitivele de protecție proiecta(ţi)te pentru a proteja persoanele împotriva pericolelor generate de părţile mobile implicate în proces trebuie să fie: protectori ficşi menționaţi la punctul , sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare menționaţi la punctul , ori dispozitive de protecție menționate la punctul 1.4.3, sau o combinație a elementelor sus-menționate. Cu toate acestea, când anumite părţi mobile, implicate direct în proces, nu pot fi făcute complet inaccesibile în timpul funcţionării datorită operațiilor care necesită intervenția operatorului, aceste părţi trebuie prevăzute cu: protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare care să împiedice accesul la acele sectoare ale părţlor care nu sunt utilizate în proces; și protectori reglabili în conformitate cu punctul care să limiteze accesul la acele sectoare ale părţilor mobile unde accesul este necesar. Secțiunea 214 Piese în mișcare implicate în proces Punctul descrie tipurile de protectori sau dispozitive de protecție care trebuie utilizate pentru a împiedica accesul la părţile mobile implicate în procesul de lucru. În cazul în care este necesar să se împiedice accesul la părţile mobile implicate în procesul de lucru, dacă este posibil, protectori sau dispozitive de protecție trebuie instala(ţi)te pentru a împiedica total accesul în timpul mișcărilor periculoase. Alegerea între protectori ficşi, protectori mobili cu dispozitive de interblocare, dispozitive de protecție sau o combinație a lor trebuie să ţină cont de evaluarea riscurilor, de frecvența cu care accesul este necesar și de aspecte ergonomice, precum efortul necesar pentru deschiderea și închiderea în mod repetat un protector mobil - a se vedea secțiunea 217: observații privind punctul Dispozitivele de protecție pot să nu ofere o protecție adecvată acolo unde alte riscuri precum riscurile datorate obiectelor ejectate, temperaturilor extreme sau radiațiilor, de exemplu, sunt prezente a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul Al doilea paragraf al punctului tratează cazurile în care accesul la zona periculoasă nu poate fi complet împiedicat, de exemplu, în cazul maşinilor la care alimentarea materialului sau a piesei de prelucrat se efectuează manual. În aceste cazuri, trebuie să se instaleze o combinație de protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare pentru sectoarele părților mobile la care nu este necesar accesul în timpul funcționării normale și protectori reglabili care să limiteze accesul la sectoarele părților mobile unde accesul este necesar a se vedea secțiunea 220: observații privind punctul Trebuie subliniat că mai multe categorii de maşini cu care necesită o alimentare sau încărcare şi descărcare manuală a materialului sau pieselor de prelucrat sunt enumerate în anexa IV a se vedea secțiunea 129 și secțiunea 130: observații privind articolul 12 alineatele (3) și (4), și secțiunea 388: observații privind anexa IV. 206

211 1.3.9 Riscuri datorate mișcărilor necontrolate Atunci când o parte a unei maşini a fost oprită, orice mișcare ce decurge din poziția de oprire, din orice alt motiv decât acționarea dispozitivelor de comandă, trebuie să fie împiedicată sau trebuie să fie de așa natură încât să nu prezinte un pericol. Secțiunea 215 Mișcări necontrolate Cerința enunţată la punctul este complementară cerinței de la punctul referitoare la oprire. În cazul în care există un risc datorat mișcării necontrolate a părților mobile ale maşinii după oprirea acestora, sisteme de frânare, dispozitive de blocare sau sisteme de monitorizare a stării de oprire necesare trebuie montate pentru a împiedica sau limita mișcările necontrolate astfel ca acestea să nu creeze un risc a se vedea secțiunea 201: observații privind punctul Trebuie subliniat că, în plus față de cerința generală prevăzută la punctul 1.3.9, cerințe suplimentare referitoare la mișcări necontrolate ale maşinii mobile sunt prevăzute la punctul 3.4.1; cerințele suplimentare referitoare la riscul mișcărilor necontrolate ale maşinilor de ridicat sunt prezentate la punctul CARACTERISTICI CERUTE PENTRU PROTECTORI ȘI DISPOZITIVE DE PROTECȚIE Cerințe generale Protectorii și dispozitivele de protecție trebuie: să fie de construcție robustă, să fie prinse sigur în locaş, să nu dea naștere nici unui pericol suplimentar, să nu fie ușor de ocolit sau de făcut inoperante, să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă, să limiteze cât mai puţin posibil vederea asupra ciclului de lucru și să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea și/sau înlocuirea sculelor, precum și pentru întreținere, prin limitarea accesuuil numai la zona în care operaţia trebuie efectuată, dacă este posibil, fără să fie necesară îndepărtarea protectorului sau neutralizarea dispozitivului de protecție. Suplimentar, ori de câte ori este posibil, protectorii trebuie să asigure o protecţie împotriva ejectării sau căderii de materiale sau obiecte, precum și împotriva emisiilor produse de mașină. Secțiunea 216 Cerințe generale pentru protectori și dispozitive de protecție Punctul enunţă cerințe generale pentru protectori și dispozitive de protecție. Cerințe specifice pentru cele trei tipuri principale de protectori și pentru dispozitivele de protecție sunt enunţate la punctele , , și

212 Prima liniuță de la punctul impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să aibă o rezistență mecanică suficientă, având în vedere atât pericolele împotriva cărora protejează acestea cât și condițiile de utilizare preconizate. În cazul în care este necesar un grad deosebit de înalt de rezistență, în special pentru protectorii destinaţi să protejeze împotriva căderii sau ejectării de obiecte, standardele armonizate aferente precizează criteriile de proiectare și, după caz, încercările care trebuie efectuate. A doua liniuță de la punctul impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie prinse în mod sigur în locaş. Acest aspect este deosebit de important atunci când securitatea depinde de distanța dintre protector și partea periculoasă a maşinii. A treia liniuță de la punctul prevede că protectorii sau dispozitivele de protecție nu trebuie să creeze nici un pericol suplimentar. De exemplu, deschiderea sau închiderea unui protector mobil nu trebuie să creeze un pericol de strivire sau forfecare. Acolo unde este necesar pentru a evita un efort excesiv sau repetat, deschiderea și închiderea protectorilor trebuie să fie mecanizată sau asistată, de exemplu, prin resorturi sau cilindri hidraulici ori pneumatici. A patra liniuță de la punctul impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să nu fie ușor de ocolit sau de făcut inoperant. Această cerință se referă, în mod special, la dispozitivele interblocare ale protectorilor mobili și la dispozitivele de protecție. A cincea liniuță de la punctul impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie amplasate la o distanță adecvată față de zona periculoasă. Distanțele adecvate pentru dispozitivele de protecție sunt prevăzute în standardul EN Pentru protectorii prevăzuţi cu deschideri, distanțele de securitate în ceea ce privește dimensiunile și forma deschiderilor sunt prevăzute în standardul EN ISO Amplasarea punctelor de reglare, ajustare și alte puncte de întreținere în afara zonelor periculoase poate evita necesitatea îndepărtării protectorilor pentru operațiunile de întreținere curentă a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul A șasea liniuță de la punctul impune ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie proiectate și construite, în măsura posibilului, în așa fel încât să nu constituie un obstacol pentru operatori prin blocarea vederii asupra zonei de lucru a maşinii. Neluarea în considerare a acestui aspect sporește riscul ca protectorii și dispozitivele de protecție să fie îndepărtate sau neutralizate de către operatori. Vizibilitatea procesului de lucru poate fi îmbunătățită, de exemplu, prin instalarea unor protectori transparenţi sau, în cazul în care nu există riscuri datorate ejectării de obiecte sau emisiilor, prin instalarea unor protectori prevăzuţi cu deschideri sau dispozitive de protecție a se vedea secțiunea 221: observații privind punctul A șaptea liniuță de la punctul prevede ca proiectarea și construcția protectorilor și dispozitivelor de protecție să ia în considerare nevoia de acces la zonele 128 EN 999:1998+A1:2008 Securitatea mașinilor Amplasarea echipamentelor de protecție în funcție de vitezele de apropriere a părților corpului uman. 129 EN ISO 13857: Securitatea mașinilor - Distanțe de securitate pentru a preveni atingerea zonelor periculoase cu membrele superioare și inferioare (ISO 13857:2008). 208

213 periculoase, în timpul funcționării normale a maşinii sau pentru operațiuni de întreținere. Protectorii și dispozitivele de protecție trebuie să limiteze accesul în zona în care trebuie să se efectueze operaţia. Amplasarea punctelor de reglare, ajustare și întreținere în afara zonelor periculoase poate evita necesitatea îndepărtării protectorilor pentru operațiunile curente a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul Al doilea paragraf al punctului subliniază faptul că protectorii pot adesea să ofere protecție împotriva mai multor pericole în același timp și trebuie să fie proiectaţi și construiţi în consecință a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul litera (f). Protectorii și dispozitivele de protecție proiectate pentru a proteja persoanele împotriva părților de transmisie mobile implicate în procesele maşinii, atunci când sunt introduse pe piață separat, sunt componente de securitate a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V Cerințe speciale pentru protectori Secțiunea 217 Cerințe speciale pentru protectori Cerințele prevăzute la punctul se aplică la protectorii definiţi la punctul 1.1.1, cu alte cuvinte, componentelor maşinii proiectate special pentru a oferi protecție prin intermediul unei bariere fizice a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul litera (f). Directiva Maşini diferențiază trei tipuri principale de protectori: protectori ficşi, protectori mobili cu dispozitive de interblocare și protectori reglabili pentru limitarea accesului. În general, protectorii ficşi trebuie să fie instalaţi când accesul în zona protejată de protector nu este necesar sau nu este în mod frecvent necesar. Dacă accesul în zona protejată de protector este necesar în mod frecvent, trebuie să fie instalaţi protectori mobili cu dispozitive de interblocare. Protectorii reglabili care restricționează accesul pot fi instalaţi pentru a proteja părțile maşinii implicate în procesele în care nu se poate împiedica în totalitate accesul în timpul utilizării. Pentru alegerea protectorilor pentru protejarea împotriva riscurilor asociate părților mobile a se vedea secțiunea 213 și secțiunea 214: observații privind punctele și Criteriile de selecție a protectorilor, luând în considerare frecvența accesului necesar, și de proiectare a protectorilor sunt prevăzute în standardul EN EN 953:1997+A1: Securitatea mașinilor Protectori - Cerințe generale pentru proiectarea și construcția protectorilor ficși și mobili. 209

214 Protectori ficşi Protectorii ficşi trebuie să fie fixaţi prin intermediul sistemelor care nu pot să fie deschise sau îndepărtate decât cu ajutorul unor scule. Sistemele de fixare ale acestora trebuie să rămână solidare cu protectorul sau cu mașina atunci când protectorii sunt îndepărtaţi. Acolo unde este posibil, protectorii nu trebuie să poată să rămână în locaş fără elementele de fixare a lor. Secțiunea 218 Protectori ficşi Punctul enunţă trei cerințe pentru primul tip de protectori: protectori ficşi. Cerințele prevăzute la punctul sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție enunţate la punctul Dacă zona protejată de un protector fix nu trebuie accesată sau dacă accesul necesar poate fi obținut pe o altă cale, protectorii ficşi pot fi fixaţi în mod permanent, de exemplu, prin sudare, nituire sau lipire. Pe de altă parte, dacă este necesar să se deschidă sau îndepărteze un protector fix, primul paragraf al punctului precizeză că sistemele de fixare nu trebuie să poată fi deschise sau îndepărtate decât cu ajutorul unor scule. Scopul acestei cerințe este de a permite exclusiv persoanelor competente sau autorizate să efectueze operațiile de îndepărtare a protectorilor ficşi. Protectorii ficşi pot fi fixaţi, de exemplu, cu ajutorul bolțurilor, șuruburilor sau a altor sisteme de prindere care pot fi îndepărtate doar prin utilizarea unor scule precum chei fixe sau reglabile. Alegerea sistemului de fixare și a sculelor trebuie să se efectueze în lumina evaluării riscurilor. Sisteme de prindere care pot fi desfăcute sau îndepărtate ușor, de exemplu, piulițe fluture sau cleme nu trebuie să fie utilizate. A doua liniuță de la punctul prevede că sistemele de fixare pentru protectorii ficşi trebuie să rămână atașate de protectori sau de maşină atunci când protectorii sunt îndepărtaţi. Scopul acestei cerințe este de a reduce riscurile datorate pierderii unuia sau mai multor elemente de fixare atunci când protectori sunt îndepărtaţi, de exemplu, pentru operații de mentenanţă. Acest lucru poate determina ca protectorii să nu fie înlocuiţi, să fie fixaţi doar parțial în locaş sau sau să fie fixaţi cu elemente de fixare înlocuitoare care nu au rezistența corespunzătoare astfel încât protectorul nu își poate îndeplini corect funcția de protecție, de exemplu, când este necesară reținerea componentelor ejectate. Aplicarea acestei cerințe depinde de evaluarea realizată de producător asupra riscului în cauză. Cerința se aplică oricăror protectori ficşi care pot fi îndepărtaţi de către utilizator cu riscul pierderii elementelor de fixare, de exemplu, protectorilor ficşi care pot fi îndepărtaţi în timpul operațiunilor de curățare, reglare sau întreținere curente efectuate la locul de utilizare. Cerința nu se aplică în mod obligatoriu protectorilor ficşi care pot fi îndepărtaţi, de exemplu, numai atunci când maşina este în reparaţie capitală, este supusă unor reparații semnificative sau este dezasamblată pentru a fi transferată la un alt amplasament. Din același motiv, este posibil să nu fie necesar ca cerința să se aplice carcaselor maşinilor destinate utilizării de către consumatori, atunci când instrucțiunile producătorului precizează că reparațiile care

215 necesită îndepărtarea acestor carcase trebuie să fie efectuate numai într-un atelier de reparații specializat. În acest caz, sistemele de fixare care trebuie să fie utilizate sunt cele care nu sunt ușor de îndepărtat. Cerința enunţată la cel de la patrulea paragraf al punctului are ca scop evitarea situațiilor în care operatorii nu știu că un protector fix nu a fost fixat corect în locaş sau că nu au înlocuit corect protectorul. Acolo unde este posibil, protectorii ficşi trebuie să iasă automat din locaşul lor de fixare atunci când elementele de fixare sunt slăbite Protectori mobili cu dispozitive de interblocare Protectori mobili cu dispozitive de interblocare trebuie: pe cât posibil, să rămână atașate de mașină atunci când sunt deschişi, să fie proiectaţi și construiţie astfel încât să poată fi reglaţi numai printr-o acțiune intenționată. Protectorii mobili cu dispozitive de inteblocare trebuie asociaţi cu un dispozitiv de interblocare, care: să prevină pornirea funcțiilor periculoase ale maşinii până când aceştia sunt închişi și să declanşeze o comandă de oprire ori de câte ori nu mai sunt închişi. Atunci când există posibilitatea ca operatorul să ajungă în zona periculoasă înainte ca riscul datorat funcţiilor periculoase ale maşinii să fi încetat, protectorii mobili trebuie să fie asociaţi cu un protector cu dispozitiv de blocare, suplimentar dispozitivului de interblocare, care: să prevină pornirea funcțiilor periculoase ale maşinii până când protectorul este în poziţia închisă și blocată, și să mențină protectorul în poziţia închisă și blocată până când riscul de vătămare asociat funcțiilor periculoase ale maşinii încetează. Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare trebuie să fie proiectaţi astfel încât absența sau defectarea uneia dintre componentele lor să împiedice pornirea ori să provoace oprirea funcțiilor periculoase ale maşinii. Secțiunea 219 Protectori mobili cu dispozitive de interblocare Punctul enunţă cerințe pentru al doilea tip de protectori: protectori mobili cu dispozitive de interblocare. Cerințele precizate la punctul sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție prezentate la punctul Cele două liniuțe ale primului paragraf al punctului prezintă cerințele pentru protectorii mobili în sine. Spre deosebire de protectorii ficşi, protectorii mobili trebuie, ori de câte ori este posibil, să rămână fixaţi pe maşină atunci când sunt deschişi. De exemplu, aceştia pot fi prinşi în balamale sau să gliseze în lungul unor ghidaje fixe. Reglarea lor trebuie să fie posibilă numai printr-o acțiune intenționată pentru a 211

216 împiedica, de exemplu, modificarea neintenționată a distanței dintre protector și zona periculoasă în timpul deschiderii sau închiderii. Cele două liniuțe din al doilea paragraf al punctului enunţă cerințele pentru dispozitivul de interblocare care trebuie să echipeze toţi protectorii mobili. Cele două liniuțe din al treilea paragraf al punctului prezintă cerințele pentru dispozitivul de blocare al protectorului care trebuie montat, în plus față de dispozitivul de interblocare, atunci când există posibilitatea ca operatorul să ajungă în zona periculoasă înainte ca funcțiile periculoase ale maşinii să fi încetat. Adesea, această situație apare atunci când părțile mobile ale maşinii au nevoie de un anumit timp pentru a se opri după ce a fost declaşată comanda de oprire (timp de oprire îndelungat). De asemenea, poate fi cazul în care sunt prezente alte pericole cum ar fi, de exemplu, temperaturi extreme sau emisii de substanțe periculoase. Parametrii specificați în standardul EN 999 pot ajuta să se determine dacă un protector mobil cu dispozitiv de interblocare trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de blocare 131. Ultimul paragraf al punctului se referă la integrarea dispozitivelor de interblocare și blocare montate pe protectorii mobili în sistemul de comandă al maşinii. Această cerință este o aplicare specifică a cerinței generale referitoare la securitatea și fiabilitatea sistemelor de comandă a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul Specificațiile privind dispozitivele de interblocare și blocare pentru protectori sunt prezentate în standardul EN Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare acționate de o sursă de energie destinaţi pentru a fi utilizaţi ca protectori în maşinile menționate la punctele 9, 10 și 11 din anexa IV, atunci când sunt introduse pe piață separat, sunt considerate drept componente de securitate a se vedea secțiunea 42: observații privind articolul 2 litera (c) și secțiunea 389: observații privind anexa V. De asemenea, ei sunt enumeraţi în anexa IV alineatul (20) Protectori reglabili de limitare a accesului Protectorii reglabili de limitare a accesului la acele zone ale părţilor mobile strict necesare în procsul de lucru trebuie: să fie reglabili manual sau automat, în concordanţă cu natura sarcinii de muncă, și să fie reglabili cu uşurinţă, fără utilizarea sculelor. 131 EN 999:1998+A1: Securitatea mașinilor - Amplasarea echipamentelor de protecție în funcție de vitezele de apropiere a părților corpului uman. 132 EN 1088:1995+A2: Securitatea mașinilor - Dispozitive de interblocare asociate cu protectori - Principii de proiectare și alegere. 212

217 Secțiunea 220 Protectori reglabili de limitare a accesului Cele două liniuțe de la punctul prezintă cerințele pentru al treilea tip de protectori: protectori reglabili de limitare a accesului. Cerințele enunţate la punctul sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție prezentate la punctul Protectorii reglabili de limitare a accesului trebuie să fie montate, în special, pe maşini cu alimentare manuală a materialului sau pieselor de prelucrat, atunci când nu se poate împiedica în totalitate accesul la zona periculoasă din jurul sculelor. Pentru a reduce cât mai mult posibil riscul de contact cu funcțiile periculoase, este important să se faciliteze ajustarea protectorului în funcție de dimensiunile pieselor de prelucrat în cauză. Atâta timp cât aceasta nu generează un risc suplimentar, protectorul poate fi proiectat și construit astfel încât poziția sa să se adapteze automat la dimensiunea pieselor de prelucrat. În caz contrar, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a ajusta poziția protectorului rapid și cu ușurință fără utilizarea unei scule Cerințe speciale pentru dispozitive de protecție Dispozitivele de protecție trebuie să fie proiectate și încorporate în sistemul de comandă astfel încât: părţile mobile să nu poată porni atât timp cât pot fi atinse de operator, persoanele să nu poată atinge la părţile mobile, odată ce acestea sunt în mișcare, și absența sau defectarea oricăreia dintre componentele lor să împiedice pornirea sau să provoace oprirea părților mobile. Dispozitivele de protecție trebuie să fie reglabile numai printr-o acțiune intenționată. Secțiunea 221 Dispozitive de protecție Punctul enunţă cerințele pentru dispozitive de protecție. Cerințele enunţate la punctul sunt complementare cerințelor generale pentru protectori și dispozitive de protecție prezentate la punctul Cerințele pentru dispozitivele de protecție sunt similare celor pentru protectori mobili cu dispozitive de interblocare, întrucât au același scop acela de a garanta că operatorii nu intră în contact cu părțile mobile în timp ce acestea se află în mișcare, Trebuie subliniat faptul că întrucât dispozitivele de protecție nu constituie o barieră fizică, ele nu sunt adecvate atunci când se impune protecţia împotriva unor pericole precum, de exemplu, obiecte ejectate, temperaturi extreme, emisii de zgomot, radiații sau emisii de substanțe periculoase. 213

218 specificații pentru dispozitivele sensibile la presiune sunt prevăzute în standardele EN 1760, părțile ; specificații pentru dispozitivele de comandă bimanuală sunt prevăzute în standardul EN ; specificații pentru dispozitivele de protecție electrosensibile sunt prevăzute în standardul EN RISCURI DATORATE ALTOR PERICOLE Alimentarea cu energie electrică Atunci când maşina este alimentată cu energie electrică, ea trebuie proiectată, construită și echipată astfel încât toate pericolele de natură electrică să fie sau să poată fi prevenite. Obiectivele de securitate prevăzute de Directiva 73/23/CEE trebuie să se aplice maşinilor. Totodată, obligațiile referitoare la evaluarea conformităţii și introducerea pe piaţă și/sau punerea în funcțiune a maşinilor în privința pericolelor datorate energiei electrice sunt reglementate exclusiv prin prezenta directivă. Secțiunea 222 Electricitate Punctul tratează riscurile datorate utilizării energiei electrice. Energia electrică poate fi transformată în energie mecanică prin intermediul unui motor electric sau poate fi utilizată, de exemplu, pentru generarea căldurii sau radiației necesare în procesul de lucru efectuat de maşină. Electricitatea statică este, de asemenea, utilizată în anumite procese precum vopsire, separare de materiale sau precipitare de emisii, de exemplu. Principalele riscuri asociate energiei electrice sunt șocul electric datorat contactul ui direct cu părţile aflate sub tensiune (contactul accidental cu părţi care se află de obicei sub tensiune) sau contactul indirect (contactul cu părţi care se află sub tensiune ca urmare a unei defecțiuni) și arsurile, incendiul sau explozia datorate scânteilor electrice sau supraîncălzirii echipamentului electric. 133 EN :1997+A1:2009 Securitatea mașinilor - Dispozitive de protecție sensibile la presiune. Partea 1: Principii generale pentru proiectarea și încercarea covoarelor și pardoselilor sensibile la presiune; EN :2001+A1: Securitatea mașinilor - Dispozitive de protecție sensibile la presiune Partea 2: Principii generale pentru proiectarea și încercarea muchiilor și barelor sensibile la presiune; EN :2004+A1: Securitatea mașinilor - Dispozitive de protecție sensibile la presiune Partea 3: Principii generale pentru proiectarea și încercarea parașocurilor, plăcilor, cablurilor și dispozitivelor similare, sensibile la presiune. 134 EN 574:1996+A1: Securitatea mașinilor Organe de comandă bimanuală - Aspecte funcționale - Principii de proiectare. 135 EN :2004+A1: Securitatea mașinilor Echipamente de protecție electrosensibile - Partea 1: Cerințe generale și încercări (IEC :2004 (Modificat)). 214

219 Primul paragraf al punctului impune ca producătorul maşinii să ia măsurile necesare pentru prevenirea tuturor pericolelor de natură electrică. Această regulă generală se aplică oricare ar fi tensiunea sursei de energie electrică. Al doilea paragraf al punctului specifică faptul că cerințele de securitate din Directiva Joasă tensiune 2006/95/CE (DJT) (anterior Directiva 73/23/CEE, astfel cum a fost modificată) sunt aplicabile maşinilor. A doua frază a acestui paragraf clarifică faptul că procedurile din DJT referitoare la introducerea pe piață și punerea în funcțiune nu se aplică maşinilor care intră sub incidența Directivei Maşini. Aceasta înseamnă că declarația de conformitate pentru maşinile care intră sub incidența Directivei Maşini nu trebuie să facă referire la DJT. Trebuie reamintit faptul că anumite categorii de echipamente electrice de joasă tensiune sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini a se vedea articolul 63: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (k). Specificații generale referitoare la proiectarea echipamentelor electrice al maşinilor sunt date în EN ; specificații pentru echipamentele electrice de înaltă tensiune al maşinilor sunt date în standardul EN Specificații privind echipamentele electrice sunt, de asemenea, furnizate în numeroase standarde aplicabile unor categorii specifice de maşini. Pe lângă cerințele generale enunţate la punctul 1.5.1, cerințe suplimentare referitoare la acumulatori (baterii) pentru maşini mobile sunt prezentate la punctul Electricitatea statică Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să prevină sau să limiteze apariţia sarcinilor electrostatice potențial periculoase și/sau să fie echipată cu un sistem de descărcare. Secțiunea 223 Electricitate statică nedorită Punctul tratează riscurile generate de sarcinile electrostatice ce se pot acumula în maşină sau în părţile sale componente în principal din cauza fricțiunii dintre părţile componente ale maşinii sau între maşină și piesele de prelucrat, materialele ori fluidele utilizate sau produse de către maşină. Sarcinile electrostatice pote apărea, de asemenea, la părţile metalice care nu sunt legate la pământ prin inducție într-un câmp electric. Atunci când o persoană vine în contact sau se apropie de o parte componentă încărcată cu sarcini electrostatice, un curent electric de descărcare poate străbate corpul scurgându-se în pământ. Efectele fiziologice rezultate depind în mare măsură de mărimea suprafaței de contact, cantitatea de energie descărcată și de amplitudinea și frecvența curentului. Aceste efecte pot fi doar supărătoare sau 136 EN :2006+A1: Securitatea mașinilor. Echipamentul electric al mașinilor. Partea 1: Cerințe generale (IEC :2005 (Modificat)). 137 EN : Securitatea mașinilor. Echipamentul electric al mașinilor. Partea 11: Cerințe pentru echipamente IT care funcționează la tensiuni mai mari de 1000 V c.a. sau 1500 V c.c. și care nu depășesc 36 kv (IEC :2000). 215

220 dureroase sau pot avea consecințe care pot pune în pericol viața. Efectul de surprindere poate contribui la apariția riscului de accidentare. Descărcarea electricității statice poate, de asemenea, declanșa un incendiu sau o explozie a se vedea articolele 227 și 228: observații privind punctele și Descărcarea electricității statice poate, de asemenea, deteriora circuitele electrice ale sistemelor de comandă sau poate împiedica funcționarea lor corectă şi să conducă astfel la situații periculoase. Pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice nedorite pot fi aplicate diferite tehnici, precum înlocuirea materialelor izolante cu materiale disipative sau conductoare de electricitate, evitarea atmosferei uscate sau crearea unei atmosfere ionizate în zonele respective. Descărcarea sarcinilor electrostatice în condiții de deplină securitate poate fi realizată, de exemplu, prin crearea unei legături echipotenţiale între părţile conductoare ale maşinii și legarea lor la pământ Alimentarea cu altă formă de energie decât cea electrică Dacă maşina este alimentată cu altă formă de energie decât cea electrică, ea trebuie să fie proiectată, construită și echipată astfel încât să se evite toate riscurile potenţiale asociate acestor tipuri de energie. Secțiunea 224 Alimentare cu alte forme de energie decât cea electrică Sursele de energie altele decât cea electrică cuprind, de exemplu, energia hidraulică, energia pneumatică, energia mecanică și energia termică. Energia poate fi produsă chiar de maşină, prin intermediul unei pompe hidraulice acționate electric sau al unui compresor sau prin intermediul unui motor cu combustie internă sau poate fi preluată de la o sursă externă, precum o sursă de aer comprimat sau priza de putere a unui tractor. Energia mecanică poate fi, de asemenea, furnizată de un alt echipament precum pe un banc de probă pentru vehicule acţionat de vehiculul supus încercării. Energia poate, de asemenea, să provină din surse naturale, precum vântul sau mişcarea apei. Fiecare tip de energie este asociat unor pericole specifice precum suprapresiunea sau scurgerile interne ori externe în sisteme hidraulice sau pneumatice sau supraîncălzirea și emisiile de gaze în motoare cu combustie internă, de exemplu. La punctul 1.5.3, impune producătorilor de maşini obligaţia să evalueze și să prevină toate riscurile datorate unor astfel de surse de energie. Standardul EN 982 conţine specificații generale pentru sistemele de alimentare hidraulică 138 ; standardul EN 983 furnizează specificații generale pentru sistemele de alimentare pneumatică 139. Pe lângă cerința generală enunţată la punctul 1.5.3, cerințe suplimentare referitoare la motoare cu combustie internă pentru maşini pentru lucru în subteran sunt prezentate la punctul EN 982:1996+A1: Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora Hidraulică. 139 EN 983:1996+A1: Securitatea mașinilor - Cerințe de securitate referitoare la sistemele de acționare hidraulice și pneumatice și la componentele acestora Pneumatică. 216

221 1.5.4 Erori de montaj Erorile posibil a fi comise la montarea sau remontarea anumitor părţi ale maşinii, care pot fi o sursă de riscuri, trebuie să fie făcute imposibile prin proiectarea şi construcţia acestor părţi ori, dacă aşa ceva nu este posibil, prin informații care să figureze pe aceste părţi sau pe carcasele lor. Aceleași informații trebuie să figureze pe părţile mobile și/sau pe carcasele lor, atunci când sensul lor de mișcare trebuie cunoscut pentru a se evita un risc. Când este necesar, informații suplimentare referitoare la aceste riscuri trebuie să fie specificate în instrucțiuni. În cazul în care o greşeală de cuplare poate fi o sursă de risc, cuplarea incorectă trebuie să fie făcută imposibilă prin proiectare, sau dacă aşa ceva nu este posibil, prin informațiile disponibile pe elementele care trebuie conectate și, unde este cazul, pe sistemele de cuplare. Secțiunea 225 Erori de montaj Primul paragraf al cerinței enunţate la punctul tratează riscurile care pot fi create atunci când se montează părţile componente la maşină în cadrul instalării ei sau atunci când se remontează acestea în urma transferului maşinii într-un nou amplasament sau a demontării acestor părţi pentru lucrări de mentenanţă. Această cerință se aplică pentru părţile maşinii care sunt concepute pentru a fi montate sau demontate și remontate de către sau sub supravegherea utilizatorului. Montarea corectă a altor părţi ale maşinii trebuie să fie garantată de propriul sistem de fabricație al producătorului. Atunci când este previzibilă o montare sau remontare incorectă, care ar putea determina apariția unui risc, aceasta trebuie să fie prevenită, în măsura posibilului, prin concepţia și construcția maşinii şi a componentelor respective și a sistemelor de cuplare. De exemplu, o formă asimetrică corespondentă a piesei de montat și a partea receptoare a maşinii poate să garanteze că piesa nu poate fi montată în mod greşit. Utilizarea unor sisteme de fixare distincte pentru componentele care ar putea fi confundate poate avea același efect. Atunci când o soluție de proiectare nu este realizabilă, instrucțiunile necesare pentru evitarea erorilor de montare trebuie inscripționate pe părţile maşinii sau pe carcasele lor. A doua frază a primului paragraf al punctului conține aceleași cerințe aplicabile părţilor mobile, precum lanțuri sau curele, care trebuie montate într-un sens dat. Inscripționările pentru evitarea erorilor de montare fac obiectul cerințelor enunţate la punctul referitor la informațiile și avertismentele afișate pe maşină. Conform celui de-al doilea paragraf al punctului 1.5.4, dacă este cazul, instrucțiunile producătorului trebuie să conțină informații suplimentare privind măsurile luate pentru evitarea erorilor de montaj și, dacă este cazul, să ofere explicații privind informațiile inscripționate pe părţile în cauză a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i). Al treilea paragraf al punctului tratează cazul specific al riscului de eroare de cuplare. Tipurile de conectare vizate pot cuprinde, de exemplu, conectarea maşinii la 217

222 surse de energie ori de fluide sau conectarea sistemului de comandă al unei maşini remorcate la sistemul de comandă al unei maşini autopropulsate sau al unui tractor. Abordarea acestui risc este aceeași ca în cazul prevenirii erorilor de montare în general. Din punct de vedere practic, erorile de cuplare care pot da naştere unui risc trebuie să fie evitate prin concepţia elementelor care trebuie conectate, de exemplu, prin utilizarea unor diametre, filete sau sisteme de conectare diferite. Inscripționările precum codurile de culori sunt utile, dar nu pot substitui măsurile prin proiectare. Totuşi, dacă măsurile prin proiectare nu pot fi aplicate, informațiile necesare trebuie inscripționate pe elementele care urmează să fie conectate și, dacă este cazul, pe sistemele de cuplare Temperaturi extreme Trebuie să fie luate măsuri pentru eliminarea oricărui risc de leziune care decurge din contactul cu sau apropierea de părţi ale maşinii ori de materiale aflate la temperatură foarte înaltă sau foarte scăzută. Trebuie, de asemenea,să fie luate măsurile necesare pentru evitarea riscului de ejectare a materialelor fierbinți sau foarte reci ori pentru protejarea împotriva acestor riscuri. Secțiunea 226 Temperaturi extreme Contactul cu sau apropiere de părţi ale maşinii sau materiale la temperaturi foarte înalte poate provoca disconfort, durere și arsuri. Contactul cu componente sau materiale foarte reci poate provoca amorțeală sau degerături. Expunerea repetată la frig poate provoca vătămarea nervilor şi a vaselor de sânge. Ori de câte ori este posibil, riscurile datorate contactului cu sau apropierea de părţi ale maşinii sau materiale utilizate ori produse de maşină la temperaturi înalte sau foarte scăzute trebuie să fie reduse prin evitarea generării unor temperaturi periculoase. Atunci când acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate măsurile necesare de protecție pentru a evita contactul periculos sau apropierea periculoasă de zonele respective, fie prin amplasarea lor la o distanță suficientă de pozițiile accesibile, în mod obişnuit, persoanelor, fie sau prin montarea de protectori sau alte structuri de protecție prevăzute cu izolația termică necesară. Cerința enunţată la paragraful al doilea al punctului este complementară cerinței prezentate la punctul privind riscul legat de obiectele ejectate. Atunci când sunt montaţi protectori pentru protecția împotriva ejectării de materiale fierbinți sau foarte reci, aceştia trebuie proiectaţi astfel încât să reziste la respectivele temperaturi - a se vedea secțiunea 216: observații privind punctul Standardele EN ISO 13732, părțile 1 și oferă orientări privind evaluarea riscului de vătămare datorat contactului cu suprafețe fierbinți şi, respectiv, reci. Astfel de orientări sunt oferite și în Ghidul CENELEC EN ISO : Ergonomia ambianțelor termice - Metode de evaluare a răspunsului uman la contactul cu suprafețele - Partea 1: Suprafețe fierbinți (ISO :2006); EN ISO : Ergonomia ambianțelor termice - Metode de evaluare a răspunsului uman la contactul cu suprafețele - Partea 3: Suprafețe reci (ISO :2005). 218

223 1.5.6 Incendiu Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite toate riscurile de incendiu sau de supraîncălzire provocate de maşina însăşi ori de gaze, lichide, pulberi, vapori şi alte substanțe produse sau utilizate de maşină. Secțiunea 227 Incendiu Incendiul declanșat de o maşină generează un risc major atât pentru persoane, cât și pentru proprietate, întrucât incendiul poate deteriora sau distruge atât maşina însăşi, cât și instalațiile și clădirile învecinate. Evaluarea pericolului de incendiu implică identificarea și evaluarea celor trei elemente de bază necesare declanșării unui incendiu, prezentate adeseori sub forma unui triunghi 142 : Combustibil materiale sau substanțe inflamabile încorporate în sau utilizate sau produse de maşină INCENDIU Oxigen din aer sau din substanțe oxidante Surse de aprindere precum scântei provenind de la echipamente mecanice sau electrice, descărcări de electricitate statică, suprafețe, materiale sau substanțe fierbinți, flăcări Reducerea riscului de incendiu implică luarea mai multor măsuri combinate în legătură cu cele trei elemente ale triunghiului: Evitarea sau reducerea încorporării, utilizării sau producerii de materiale ori substanțe inflamabile. Astfel de măsuri cuprind, de exemplu, utilizarea de materiale rezistente la foc pentru construcția maşinilor, depozitarea în condiții de securitate a lichidelor, pulberilor sau gazelor inflamabile utilizate ori produse de maşină și eliminarea în condiţii de securitate a deșeurilor inflamabile a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul 1.1.3; 141 CLC Ghidul 29: 2007 Temperaturile suprafețelor fierbinți posibil a fi atinse Document de îndrumare pentru comisiile tehnice și producători. 142 Procesul de ardere poate fi, de asemenea, susținut sau reținut de prezența altor substanțe (catalizatori). 219

224 Prevenirea supraîncălzirii maşinii înseşi sau a materialelor ori substanțelor utilizate sau produse de maşină și, în cazul în care poate să apară supraîncălzirea, detectarea acesteia și inițierea măsurilor corective necesare sau transmiterea unui avertizări către operator înainte de apariția unui risc de incendiu; Evitarea contactului dintre materiale sau substanțe inflamabile și surse de aprindere precum scântei de origine mecanică sau electrică ori suprafețe fierbinți a se vedea secțiunile 222 și 223: observații privind punctele și 1.5.2; Reducerea concentrației de oxigen (în măsura în care acest lucru nu determină apariția unui risc suplimentar pentru persoane) sau evitarea prezenței substanțelor oxidante. În cazul în care riscul de incendiu nu poate fi redus suficient prin astfel de măsuri, trebuie să se ia măsuri de protecție complementare pentru limitarea efectelor unui incendiu. Aceste măsuri pot să cuprindă, de exemplu, protecţia maşinii prin intermediul unor ecrane sau împrejmuirea maşinii și instalarea de detectoare de incendiu, alarme și/sau sisteme de stingere a incendiilor. Măsurile necesare trebuie să fie definite pe baza unei evaluări a riscului de incendiu. Specificații generale pentru evaluarea, prevenirea și protecția împotriva riscului de incendiu sunt conţinute în standardul EN Pe lângă cerințele generale enunţate la punctul 1.5.6, cerințe suplimentare referitoare la riscul de incendiu pentru maşinile mobile sunt enunţate la punctul 3.5.2; cerințe suplimentare referitoare la riscul de incendiu pentru maşini pentru lucru în subteran sunt enunţate la punctul Explozie Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să se evite orice risc de explozie provocat de maşina însăşi sau de gaze, lichide, pulberi, vapori şi alte substanțe produse sau utilizate de maşină. Maşina trebuie să fie conformă cu dispozițiile directivelor comunitare specifice, în ceea ce privește riscul de explozie datorat utilizării sale într-o atmosferă potențial explozivă. Secțiunea 228 Explozie Cerința vizată la primul paragraf al punctului se aplică în cazul riscurilor de explozie datorate funcţionării maşinii înseşi sau materialelor ori substanțelor utilizate sau produse de maşină. Exploziile se pot produce dacă arderea anumitor concentrații de substanțe inflamabile prezente în aer sub formă de gaze, vapori, ceaţă sau pulberi, de exemplu, este declanșată de o sursă de aprindere ce dagajă o energie suficientă. Exploziile implică o propagare autoîntreținută foarte rapidă a reacției de combustie cu acumularea unei presiuni înalte. Vătămările corporale ale persoanelor și pagubele materiale ale bunurilor provocate de explozii se datorează emisiilor violente de flăcări, radiații termice, unde de presiune, proiecție de fragmente și substanțe periculoase. 143 EN 13478:2001+A1: Securitatea mașinilor - Prevenirea și protecția împotriva incendiilor. 220

225 Gravitatea daunelor potențiale depinde în principal de cantitatea de amestec exploziv prezent și de natura acestuia. Principiile care se aplică la prevenirea riscului de explozie sunt similare celor pentru prevenirea riscului de incendiu. Prevenirea riscului de explozie implică o combinație a următoarelor: evitarea acumulării de amestecuri explozive în zonele din interiorul sau din jurul maşinii prin evitarea utilizării unor materiale și substanțe inflamabile sau prin menținerea permanentă a concentrației acestora în aer la valori aflate în afara limitelor de explozie; evitarea prezenței surselor de aprindere în zonele periculoase; reducerea concentrației de oxigen în zonele periculoase (în măsura în care acest lucru nu provoacă un risc suplimentar pentru persoane). În cazul în care riscul de explozie nu poate fi complet împiedicat, trebuie să se ia măsuri de protecție complementare pentru a limita consecințele unei explozii. Astfel de măsuri includ, de exemplu, proiectare cu rezistenţă la explozie, instalare de dispozitive de reducere a presiunii de explozie (ventile), instalare de sisteme sau dispozitive automate de detectare a exploziilor, sisteme de suprapresiune sau dispozitive pentru prevenirea propagării flăcărilor și exploziei. Specificații generale pentru evaluarea, prevenirea și protecția împotriva riscului de explozie sunt furnizate în standardul EN Conform celui de-al doilea paragraf al punctului 1.5.7, maşinile destinate utilizării în sau în legătură cu o atmosferă potențial explozivă fac obiectul dispozițiilor Directivei ATEX a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3. Conceptul de atmosferă potențial explozivă este explicat în Ghidul de aplicare a Directivei ATEX 146. Echipamentele care intră sub incidența Directivei ATEX fac obiectul unor cerințe de marcaj specifice a se vedea secțiunea 251: observații privind paragraful al treilea al punctului Cu toate că Directiva ATEX nu se aplică ca atare în cazul riscurilor de explozie generate în interiorul maşinii, echipamente conforme cu cerințele Directivei ATEX trebuie să fie instalate în zone ale maşinii unde există riscul de acumulare a unei atmosfere potențial explozive. 144 EN : Atmosfere explozive - Prevenirea și protecția la explozii - Partea 1: Concepte fundamentale și metodologie. 145 Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive JO L 100, , p Ghid de punerea în aplicare a Directivei 94/9/CE din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive ediția a treia, iunie 2009 a se vedea punctul 3.7.1: 221

226 1.5.8 Zgomot Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât riscurile rezultate din emisiilor de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special la sursă. Nivelul de emisie sonoră poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare. Secțiunea 229 Reducerea emisiilor de zgomot Cerința enunţată la punctul tratează riscurile asociate expunerii operatorilor de maşini și a altor persoane la zgomotul produs de maşini. Expunerea prelungită la zgomotul produs de maşini este principala cauză a afecțiunilor auditive de origine profesională induse de zgomot. De multe ori, riscul asupra sănătății nu are manifestări perceptibile, întrucât vătămarea auzului este cumulativă și ireversibilă, dar persoana în cauză nu este conștientă de acest lucru la momentul expunerii la zgomot. Expunerea la un zgomot sub formă de impulsuri cu energie înaltă poate produce o pierdere bruscă a auzului. Expunerea la zgomot este, de asemenea, asociată cu alte afecțiuni auditive precum acufena (percepția unui sunet în absența unei surse externe ţiuit continuu în ureche). Expunerea la zgomotul maşinilor constituie, de asemenea, un factor care contribuie la oboseală și stres şi poate fi la originea accidentelor, de exemplu, din cauza interferențelor în comunicare a se vedea secțiunea 181: observații privind punctul Este important să se facă o distincție între expunerea persoanelor la zgomot și emisiile de zgomot ale maşinilor. Emisiile de zgomot ale maşinilor, măsurate în condiții prestabilite, este o proprietate intrinsecă a maşinilor. Expunerea persoanelor la zgomotul produs de maşină depinde de factori precum instalarea maşinii, condițiile de utilizare a maşinii, caracteristicile locului de muncă (de exemplu, absorbția zgomotului, dispersia zgomotului, reflecțiile zgomotului), emisiile de zgomot provenind din alte surse (de exemplu, de la alte maşini), poziția persoanelor față de sursele de zgomot, durata expunerii și utilizarea echipamentului individual de protecție (protectori auditivi). Producătorul unei maşini este responsabil pentru contribuția maşinii sale la riscul generat de zgomot. Expunerea lucrătorilor la zgomot este reglementată de dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 2003/10/CE privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot 147. Această directivă stabilește valori limită de expunere și valori de expunere de la care se declanşează acțiunea care ţin cont de nivelurile de expunere zilnică la zgomot și nivelurile limită de presiune acustică de vârf pentru lucrători. Cu cât nivelul de zgomot emis de maşini este mai scăzut, cu atât este mai ușor pentru utilizatori să respecte limitele de expunere prescrise de Directiva 2003/10/CE. Utilizatorii sunt astfel interesați în selectarea unor maşini cu emisii de zgomot cât mai 147 Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] JO L 42, , p

227 scăzute posibil pentru performanța cerută 148 a se vedea secțiunea 275: observații privind punctul Directiva Maşini nu stabilește limite pentru emisiile de zgomot, însă impune producătorilor să reducă riscurile provocate de emisia de zgomot la cel mai scăzut nivel, ţinând cont de progresul tehnic și de disponibilitatea unor mijloace de reducere a zgomotului. Pe lângă directiva Maşini, anumite categorii de maşini fac obiectul unor limite ale emisiilor de zgomot stabilite prin Directiva 2000/14/CE Echipamentele de exterior a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3 și secțiunea 273: observații privind punctul litera (u). Abordarea producătorului referitoare la prevenirea riscurilor datorate emisiilor de zgomot trebuie să ia în considerare principiile de integrare a securităţii enunţate la punctul 1.1.2: prima prioritate trebuie să fie acordată măsurilor de proiectare și construcție pentru reducerea emisiei de zgomot la sursă; a doua prioritate trebuie să fie acordată măsurilor integrate de protecție care completează măsurile de reducere a zgomotului la sursă, permițând astfel o reducere suplimentară a emisiilor de zgomot; a treia prioritate trebuie să fie acordată informării utilizatorilor asupra riscurilor reziduale de emisii de zgomot astfel încât să le permită acestora să ia măsurile de protecție necesare precum măsuri legate de instalarea maşinii, proiectarea locului de muncă și furnizarea și utilizarea echipamentului individual de protecție (protectori auditivi) a se vedea secțiunile 264, 267 și 273: observații privind punctul literele (j), (l) (m) și (u). Reducerea la sursă a emisiilor de zgomot reprezintă cea mai eficientă metodă de a reduce riscurile datorate zgomotului atât pentru operatorii maşinii în cauză cât și pentru alte persoane care pot fi expuse la zgomotele produse de maşină. Pentru a reduce în mod eficient emisiile de zgomot la sursă, este necesar să se identifice principalele surse de zgomot produs de maşina în cauză. Măsurile de reducere a sursei sau a surselor dominante de zgomot trebuie să fie luate cât mai devreme posibil în cadrul procesului de proiectare. Măsurile integrate de protecție împotriva emisiilor de zgomot includ instalarea de panouri acustice izolante în jurul maşinii sau în jurul principalei surse de zgomot de pe maşină. Dacă este cazul, trebuie să se conceapă protectori pentru a asigura atenuarea acustică necesară pentru zgomot în acelaşi timp cu protecția împotriva altor pericole a se vedea secțiunea 169: observații privind punctul litera (f) și secțiunea 216: observații privind punctul Este, de asemenea, posibil să se conceapă incinte izolate fonic pentru posturile de lucru sau posturile de conducere (cabine) pentru a se asigura atât atenuarea acustică 148 A se vedea articolul 4 alineatul (6) din Directiva 2003/10/CE. 149 Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior - JO L 162, , p. 1 a se vedea articolul

228 precum și protecția împotriva altor pericole a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul și secțiunea 294: observații privind punctul Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că astfel de măsuri nu asigură protecția operatorilor atât timp cât aceștia se află în afara incintelor și nici a altor persoane expuse. Specificații generale referitoare la reducerea emisiilor de zgomot produs de maşini sunt prevăzute în standardul EN ISO Secțiunea 230 Date comparative privind emisiile Paragraful al doilea al punctului face referire la un mijloc de evaluare a adecvării măsurilor luate pentru a reduce riscurile datorate emisiilor de zgomot: compararea nivelului de risc cu cel al maşinilor similare. Această abordare face parte din a patra etapă a procesului de evaluare a riscurilor prezentat în cadrul principiului general 1: evaluarea riscurilor 151 a se vedea secțiunea 158: observații privind principiul general 1 și reprezintă principalul mijloc de stabilire a nivelului progresului tehnic existent a se vedea secțiunea 161: observații privind principiul general 3. Abordarea constă în compararea valorii emisiilor de zgomot măsurate pe maşina în cauză cu valorile măsurate pe maşini similare aparținând aceleiași familii. Conceptul maşini similare reprezintă maşini destinate să îndeplinească aceleiași funcții cu caracteristici de performanță echivalente. Parametrii care descriu performanța sunt specificați, de regulă, în codul de încercare acustică pentru categoria de maşini în cauză. Zgomotul emis de maşinile de comparat trebuie măsurat utilizând același cod de încercare. În cazul în care comparația indică faptul că un număr semnificativ de maşini similare cu parametri comparabili înregistrează un nivel de emisii sonore mai scăzut, acest lucru indică faptul că maşina în cauză nu este la nivelul tehnicii existente, întrucât mijloace care permit o şi mai mare reducere a emisiei de zgomot sunt disponibile şi ar trebui aplicate. În cazul în care comparația arată că maşini similare înregistrează un nivel similar sau mai ridicat de emisii de zgomot, aceasta indică faptul că măsurile de reducere a zgomotului sunt adecvate, cu excepția cazului în care este evident că sunt disponibile mijloace tehnice pentru o şi mai mare reducere a emisiilor de zgomot, caz în care acestea ar trebui să fie aplicate. Aplicarea acestei abordări trebuie să se bazeze pe codul de încercare acustică adecvat și pe date comparative ale emisiilor de zgomot, demne de încredere și reprezentative. Până în prezent, datele colectate sunt limitate. Cu toate acestea, se intenționează ca un număr din ce în ce mai mare de standarde de tip C să cuprindă date comparative privind emisiile pentru categoriile de maşini care sunt cuprinse în domeniul lor de aplicare. 150 EN ISO :2009 Acustică - Recomandări practice pentru proiectarea mașinilor și echipamentelor cu zgomot redus - Partea 1: Planificare (ISO/TR :1995). 151 A se vedea clauza 8.3 din standardul EN ISO :2007 Securitatea mașinilor Aprecierea riscului Partea 1: Principii. 224

229 O metodă de comparare a datelor de emisie de zgomot ale maşinilor este prezentată în standardul EN ISO Vibrații Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât riscurile rezultând din vibrațiile produse de maşină să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ținându-se seama de progresul tehnic și de disponibilitatea unor mijloace de reducere a vibraţiilor, în special, la sursă. Nivelul vibrației poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare. Secțiunea 231 Vibrații Cerința enunţată la punctul tratează riscurile asociate expunerii la vibrațiile generate de maşini. Vibrațiile pot fi generate de funcționarea echipamentului, de exemplu de masele aflate în mișcare de rotație sau oscilantă, pulsațiile gazului sau fenomenele aerodinamice, precum cele generate de ventilatoare sau de impactul maşinilor portabile cu materiale rigide. Vibrațiile pot fi, de asemenea, generate de interacțiunea dintre maşină și mediul său înconjurător, de exemplu deplasarea unei maşini mobile pe un teren accidentat. Expunerea la vibrații transmise prin picioare sau prin scaun în întregul corp poate provoca sau agrava afecțiuni musculo-scheletice precum dureri de spate și poate provoca leziuni ale coloanei vertebrale. Expunerea sistemului mână-braț la vibrații poate determina leziuni vasculare în degete și mâini (boala Raynaud) și leziuni ale sistemului nervos periferic, a tendoanelor, mușchilor, oaselor și articulaţiilor mâinilor și brațelor. Este important să se facă o distincție între expunerea persoanelor la vibrații și emisia de vibrații de către maşină. Trebuie remarcat faptul că expunerea lucrătorilor la vibrații este guvernată de dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 2002/44/CE 153. Această directivă stabilește valori limită de expunere zilnică și valori de la care se declanşează acțiunea pentru vibrațiile transmise sistemului mână-braț și pentru vibraţiile transmise întregului corp. Expunerea zilnică a persoanelor la vibrații nu poate fi dedusă pur și simplu din măsurarea vibrațiilor emise de maşină, întrucât expunerea depinde, de asemenea, de durata și condițiile de utilizare a maşinii în cauză. Cu toate acestea, cu cât nivelul de emisii de vibrații ale maşinii este mai redus, cu atât este mai ușor pentru utilizatori să respecte limitele de expunere stabilite de Directiva 2002/44/CE. Utilizatorii au astfel interesul de a selecta maşini ale căror emisii de vibrații sunt cât mai reduse posibil 152 EN ISO 11689: Acustică Procedura de comparare a datelor privind emisia de zgomot a mașinilor și echipamentelor. 153 Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE](1) din Directiva 89/391/CEE] 225

230 pentru performanța cerută a se vedea secțiunea 275: observații privind punctul Abordarea producătorului în ceea ce privește prevenirea riscurilor datorate emisiilor de vibrații trebuie să ia în considerare principiile de integrare a securității enunţate la punctul 1.1.2: prima prioritate trebuie să fie acordată măsurilor de proiectare și construcție pentru reducerea generării de vibrații la sursă, de exemplu, prin garantarea că frecvențele de rezonanță ale părţilor componente ale maşinii nu sunt apropiate de frecvențele de excitație, prin alegerea, pentru construcția maşinii, a unor materiale care prezintă înalte caracteristici de amortizare intrinsecă, prin integrarea unor mase auxiliare sau prin echilibrarea părţilor componente aflate în mișcare de rotație sau alternantă; a doua prioritate trebuie să fie acordată măsurilor integrate de protecție: măsuri de izolare pot să fie luate cu scopul de a preveni transmiterea vibrațiilor în întregul corp sau în sistemul mână-braț. Măsurile de izolare cuprind instalarea de arcuri din metal sau elastomer, instalarea de amortizoare cu fricțiune, cu lichid sau cu gaz ori instalarea unei combinații de arcuri și amortizoare; a treia prioritate trebuie să fie acordată informării utilizatorului asupra vibrațiilor reziduale, pentru ca acesta să poată lua măsurile de protecție necesare, precum măsuri legate de instalarea maşinii sau de furnizarea unei instruiri corespunzătoare a se vedea secțiunile 264 și 267: observații privind punctul literele (j) și (l), secțiunea 279: observații privind punctul și secțiunea 325: observații privind punctul Paragraful al doilea la punctului face referire la o abordare pentru evaluarea adecvării măsurilor luate pentru a reduce riscurile datorate vibrațiilor: compararea nivelului de risc cu cel al unor maşini similare. Această metodă trebuie să fie aplicată în aceleași condiții ca cerința echivalentă aplicabilă datelor comparative privind emisiile de zgomot a se vedea secțiunea 230: observații privind punctul Specificații generale privind izolarea surselor de vibrații sunt prevăzute în standardul EN Pe lângă cerințele generale enunţate la punctul 1.5.9, cerințe suplimentare privind postul de lucru pe maşinile supuse vibrațiilor sunt prezentate la punctul EN 1299:1997+A1: Vibrații și șocuri mecanice - Izolarea mașinilor împotriva vibrațiilor - Informații privind realizarea izolării sursei. 226

231 Radiații Radiațiile nedorite emise de mașină trebuie să fie eliminate sau reduse la niveluri care nu au un efect nociv asupra persoanelor. Orice radiație ionizantă funcțională emisă de maşină trebuie să fie limitată la cel mai scăzut nivel necesar bunei funcționări a maşinii în timpul reglării, funcţionării și curățării sale. În cazul în care există un risc, trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare. Orice radiație neionizantă funcțională emisă de maşină în timpul reglării, funcţionării și curățării sale trebuie să fie limitată la niveluri care nu au efecte nocive asupra persoanelor. Secțiunea 232 Radiații ionizante și neionizante emise de maşină Cerințele enunţate la punctul vizează riscuri datorate radiațiilor emise de părţi componente ale maşinii sau de materiale ori substanțe utilizate sau produse de maşina în cauză. Punctul tratează atât radiațiile ionizante, cât și radiațiile neionizante. Riscurile datorate radiației optice coerente (lasere) sunt tratate la punctul Radiațiile ionizante includ radiații radioactive alfa, beta și gama și razele X. Expunerea la radiații ionizante provoacă vătămarea celulelor și poate fi cancerigenă. Radiațiile neionizante includ radiații magnetice și electromagnetice în gamele de frecvență radio și microunde și radiațiile optice în gamele de frecvență infraroșu, vizibil și ultraviolet. Expunerea la câmpuri magnetice puternice poate rovoca amețeală (vertij), greață și magnetofosfenă (senzația vizuală de puncte luminoase). Expunerea la radiații în frecvențe radio și microunde poate conduce la efecte de încălzire și tulburarea răspunsurilor nervoase și musculare. Expunerea la anumite niveluri de radiații optice poate provoca arsuri și alte leziuni oculare și cutanate. Expunerea la radiații ultraviolete poate fi cancerigenă. Trebuie remarcat faptul că expunerea lucrătorilor la radiații este reglementată de dispozițiile naționale de punere în aplicare a următoarelor directive: Radiații ionizante: Directiva 96/29/Euratom 155 Câmpuri electromagnetice: Directiva 2004/40/CE 156 Radiații optice artificiale: Directiva 2006/25/CE Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante JO L 159, p Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] Directiva 2004/40/CE a fost modificată prin Directiva 2008/46/CE care amână termenul de transpunere pentru data de 30 aprilie

232 Aceste directive stabilesc valori limită de expunere. Deși este important să se facă o distincție între expunerea persoanelor la radiații și emisia de radiații de către maşină, cu cât nivelul emisiilor maşinii este mai redus, cu atât este mai ușor pentru utilizatori să respecte limitele de expunere. Cerința generală enunţată la primul paragraf al punctului se aplică la emisii de radiații nedorite, adică la emisii care nu sunt esențiale pentru funcționarea maşinii. Ea se aplică atât la radiații ionizante cât și la radiaţii neionizante. Prevenirea riscurilor datorate radiațiilor nedorite implică următoarele acţiuni: evitarea emisiilor de radiații sau reducerea puterii acestora la niveluri nedăunătoare trebuie subliniat faptul că se consideră că nu există niveluri nedăunătoare de expunere la radiații ionizante; atunci când emisiile nu pot fi eliminate sau puterea acestora nu poate fi redusă suficient, ecranarea în vederea evitării expunerii operatorilor și a altor persoane; informarea utilizatorilor asupra riscurilor reziduale datorate radiațiilor și asupra necesităţii de furnizare și utilizare a echipamentului individual de protecție a se vedea secțiunea 267: observații privind punctul literele (l) și (m). Al doilea paragraf al punctului tratează riscurile datorate radiațiilor ionizante funcționale. Trebuie reamintit faptul că maşinile special proiectate pentru necesităţile industriei energetice nucleare sau pentru producerea ori prelucrarea de materiale radioactive sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Maşini. Cu toate acestea, maşinile supuse Directivei Maşini pot să încorporeze surse de radiații ionizante, de exemplu, în scop de măsurare, de încercare nedistructivă sau de prevenire a acumulării de sarcini electrostatice a se vedea secțiunea 50: observații privind articolul 1 alineatul (2) litera (c). Astfel de radiații ionizante funcționale trebuie să fie limitate la cel mai redus nivel care este cerut de buna funcționare a maşinii și trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare pentru a se garanta că operatorii și celelalte persoane nu sunt expuse la radiații, fie în timpul funcționării normale a maşinii, fie în timpul operațiunilor de întreținere, precum reglarea sau curățarea. Trebuie remarcat că utilizarea de surse radioactive poate face obiectul autorizării și controlului în conformitate cu dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivei 96/29/Euratom și a directivei 2003/122/Euratom 158. Paragraful al treilea al punctului tratează radiații neionizante funcționale. Întrucât expunerea la niveluri reduse a anumitor tipuri de radiații neionizante poate să fie nepericuloasă, paragraful al treilea al punctului impune ca nivelurile de radiații neionizante la care persoanele sunt expuse nu trebuie să aibă efecte nocive. Specificațiile generale privind evaluarea, măsurarea și protecția împotriva radiației neionizante sunt furnizate în standardele EN 12198, părțile Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale) [A nouăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]. 158 Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane JO L 346, , p

233 Radiații exterioare Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât radiația exterioare să nu perturbe funcționarea sa. Secțiunea 233 Radiații exterioare Cerința enunţată la punctul tratează un aspect al compatibilității electromagnetice a maşinilor, respectiv imunitatea maşinii la perturbările datorate radiațiilor electromagnetice provenind din surse exterioare, care pot afecta securitatea și sănătatea persoanelor. În această privință, o atenție deosebită ar trebui să fie acordată proiectării și construcției componentelor sistemului de comandă care au legătură cu securitatea a se vedea secțiunea 184: observații privind punctul În ceea ce privește imunitatea maşinii la radiațiile electromagnetice care pot perturba funcționarea maşinii în general, și în ceea ce privește emisiile de radiații electromagnetice provenind de la maşină care pot perturba funcționarea altor echipamente, Directiva EMC 2004/108/CE se aplică în plus față de Directiva Maşini 160 a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3. Cerința enunţată la punctul impune, de asemenea, producătorilor de maşini să împiedice interferențele cu alte tipuri de radiații exterioare care pot fi anticipate în mod rezonabil în condițiile de utilizare prevăzute. De exemplu, radiații artificiale sau naturale exterioare pot să interfereze cu funcționarea anumitor dispozitive fotoelectrice sau dispozitive radio de comandă la distanță. 159 EN :2000+A1: Securitatea mașinilor - Aprecierea și reducerea riscurilor datorate radiațiilor emise de mașini - Partea 1 - Principii generale; EN :2002+A1: Securitatea mașinilor - Aprecierea și reducerea riscurilor datorate radiațiilor emise de mașini - Partea 2: Proceduri de măsurare a emisiilor de radiații; EN :2002+A1: Securitatea mașinilor - Aprecierea și reducerea riscurilor datorate radiațiilor emise de mașini - Partea 3: Reducerea radiațiilor prin atenuare sau ecranare. 160 Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la compatibilitatea electromagnetică și de abrogare a Directivei 89/336/CEE - JO L 390, , p

234 Radiații laser În cazul în care se utilizează echipamente laser, trebuie luate în considerare următoarele dispoziții: echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să împiedice orice radiații accidentale, echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie protejat astfel încât radiația efectivă, radiația produsă prin reflecție sau difuzine şi radiația secundară să nu afecteze sănătății, echipamentele optice pentru observarea și reglarea echipamentului laser de pe o maşină trebuie să fie de aşa natură încât radiațiile laser să nu genereze un risc pentru sănătate. Secțiunea 234 Radiații laser Sursele de radiații laser sunt frecvent încorporate în maşini pentru scopuri precum: măsurare, prelucrare de date ori detectare a prezenței sau în maşini de prelucrare cu laser, precum maşini pentru tratament termic, marcare, tăiere, îndoire sau sudare de materiale ori piese. Riscurile datorate laserelor depind de lungimea de undă și puterea radiațiilor. Expunerea la radiația laser poate provoca leziuni şi arsuri oculare sau cutanate. Trebuie subliniat faptul că expunerea lucrătorilor la radiația laser este guvernată de prevederile naționale de punere în aplicare a Directivei 2006/25/CE privind radiații optică artificială, care stabilește valorile limită de expunere. Cerința enunţată la punctul prevede ca producătorii de maşini să integreze generatoarele sau sursele laser în maşină astfel încât radiația să nu fie aplicată decât acolo unde şi atunci când acest lucru este necesar. La nevoie, blindaje sau ecrane locale ori periferice trebuie să fie instalate în vederea protejării persoanelor împotriva radiației directe, reflectate, difuzate sau dispersate care poate fi dăunătoare. Ca regulă generală, pe maşinile de prelucrare cu laser, accesul în zona de prelucrare trebuie să fie împiedicat pe parcursul funcționării normale. Atunci când operatorii trebuie să urmărească echipamentul laser, de exemplu, în scop de reglare sau ajustare, producătorul trebuie să integreze măsurile de protecție necesare pentru a evita orice risc de vătămare a sănătății. În conformitate cu punctul litera (b), instrucțiuni referitoare la punerea la dispoziţie și utilizarea de EIP(protectori pentru ochi) împotriva radiațiilor laser vor fi date numai pentru riscurile rezidule care nu pot fi evitate prin măsuri integrate de protecție. A treia liniuță de la punctul impune ca echipamentele optice instalate pentru protecția operatorilor în timpul supravegherii sau reglării echipamentului laser, precum ecranele, trebuie să prezinte caracteristicile de transmisie maxim necesare, luând în considerare gama de lungimi de undă și celelalte caracteristici ale radiațiilor laser, în vederea evitării oricărui risc de vătămare a sănătății. 230

235 Specificații generale pentru maşini de prelucrare cu laser sunt furnizate în standardele EN ISO 11553, părțile 1 și Specificații generale referitoare la ecranele de protecție sunt furnizate în standardul EN Emisii de materiale și substanțe periculoase Maşina trebuie proiectată și construită astfel încât să poată fi evitate riscurile de inhalare, ingerare, de contact cu pielea, ochii și mucoasele și de penetrare prin piele a materialelor și substanțelor periculoase pe care le produce. Când un pericol nu poate fi eliminat, maşina trebuie să fie echipată astfel încât materialele și substanțele periculoase să poată fi reținute, evacuate, precipitate prin pulverizare cu apă, filtrate sau tratate printr-o altă metodă la fel de eficace. Când procesul nu este în totalitate închis pe durata regimului normal de funcţionare a maşinii, dispozitivele de reținere și/sau evacuare trebuie să fie situate astfel încât să aibă un efect maxim. Secțiunea 235 Emisii de materiale și substanțe periculoase Cerințele enunţate la punctul tratează riscurile la adresa sănătății datorate emisiei de materiale și substanțe periculoase produse de maşini. Materialele și substanțele periculoase includ materiale și substanțe chimice și biologice clasificate drept toxice, vătămătoare, corozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, mutagene, teratogene, patogene sau asfixiante. Emisiile aeropurtate de substanțe periculoase pătrund, cel mai probabil, în organism prin inhalare, dar ele pot să intre și pe alte căi atunci când se depun pe suprafața corpului sau sunt ingerate. Emisiile de substanțe periculoase care nu sunt aeropurtate pătrund în corp, cel mai probabil, prin ingestie sau prin contact cu pielea, ochii sau mucoase. Prevenirea riscurilor datorate emisiilor de materiale și substanțe periculoase poate fi realizată prin evitarea utilizării de materiale și substanțe periculoase sau prin utilizarea unor substanțe mai puţin periculoase a se vedea secțiunea 178: observații privind punctul Procesul de producție poate fi de asemenea proiectat pentru a evita sau reduce emisiile. Atunci când emisiile de materiale și substanțe periculoase nu pot fi evitate sau reduse suficient, paragraful al doilea de la punctul impune ca maşina să fie echipată cu echipamentul necesar pentru reținerea, evacuarea sau precipitarea materialelor și substanțelor periculoase în vederea protejării persoanelor împotriva expunerii. Atunci când materialele sau substanțele periculoase sunt inflamabile sau pot forma cu aerul un amestec exploziv, trebuie luate măsurile de prevenire necesare pentru a evita 161 EN ISO : Securitatea mașinilor - Mașini de prelucrat cu laser - Partea 1: Cerințe generale de securitate (ISO :2005); EN ISO : Securitatea mașinilor - Mașini de prelucrat cu laser Partea 2: Cerințe de securitate pentru dispozitivele de procesare cu laser portative (ISO :2007). 162 EN 12254: Ecrane pentru locuri de muncă cu laseri. Cerințe și încercări de securitate. 231

236 riscul de incendiu sau de explozie în timpul reținerii sau evacuării acestora a se vedea secțiunile 227 și 228: observații privind punctele și Paragraful al treilea de la punctul tratează cazurile în care procesul nu se desfășoară în întregime într-un spațiu închis. În astfel de situații, echipamentul de reținere sau evacuare a materialelor și substanțelor periculoase trebuie să fie proiectat și amplasat astfel încât să se evite scurgerile. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin menținerea containerelor la o presiune negativă sau prin amplasarea hotelor sau duzelor de extracție cu un flux de aer adecvat cât mai aproape de punctele de emisie. Specificații generale privind prevenirea riscurilor datorate emisiilor de materiale și substanțe periculoase sunt furnizate în standardele EN 626, părțile 1 și Risc de a rămâne închis în mașină Maşina trebuie proiectată și construită sau echipată cu mijloace care să prevină ca o persoană să rămână închisă în interiorul acesteia sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu mijloace de chemare în ajutor. Secțiunea 236 Riscul de a rămâne închis într-o mașină Cerința enunţată la punctul se aplică în situațiile în care prezența persoanelor în spațiile închise ale maşinii nu poate fi complet evitată. Cerința de aplică, de asemenea, pentru suporturile de transport (cabine) ale anumitor tipuri de maşini destinate pentru ridicarea persoanelor, atunci când există un risc ca utilizatorii să rămână închiși în mașină atunci când suportul de transport (cabina) este imobilizat(ă) la înălțime sau între două paliere fixe. Trebuie să de acorde, de asemenea, atenție riscului ca o persoană să rămână închisă în mașină într-un post de lucru la înălțime, de exemplu, în caz de incapacitate. Cerința enunţată la punctul trebuie luată în considerare în coroborare cu cerințele vizate la punctul referitoare la intrări și ieșiri de urgență din posturile de lucru a se vedea secțiunea 182: observații privind punctul și punctele și privind intervenția operatorului și curățarea pieselor interne. 163 EN 626-1:1994+A1: Securitatea mașinilor - Reducerea riscurilor pentru sănătate datorate substanțelor periculoase emise de mașini - Partea 1: Principii și condiții tehnice pentru producătorii de mașini; EN 626-2:1996+A1: Securitatea mașinilor - Reducerea riscurilor pentru sănătate datorate substanțelor periculoase emise de mașini Partea 2: Metodologie care conduce la proceduri de verificare. 232

237 Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere Acele părți ale maşinii, pe care este posibil să se deplaseze ori să staţioneze persoane, trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să prevină alunecarea, împiedicarea sau căderea persoanelor pe sau în afara acestor părți. Unde este cazul, aceste părţi trebuie să fie prevăzute cu mijloace de sprijin pentru mâini care să fie fixate în apropierea utilizatorului și care să îi permită acestuia să își mențină stabilitatea. Secțiunea 237 Risc de alunecare, dezechilibrare sau cădere Cerința enunţată la primul paragraf al punctului se aplică pentru toate părțile maşinii pe care este posibil să se deplaseze sau să staţioneze persoane fie pentru a accesa posturi de lucru și puncte de întreținere, fie pentru a se deplasa dintr-o parte a maşinii la alta a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul Aceasta se aplică, de asemenea, pentru părți ale maşinii pe care persoane se deplasează sau staţionează în timpul utilizării maşinii destinate ridicării sau deplasării de persoane. Cerința se aplică deci pentru părți ale maşinii precum: pasarele, platforme de lucru, pasaje, culoare, rampe, trepte, scări pliante, scări, podele, trepte ale scărilor rulante sau banda rulantă a transportoarelor de pasageri (trotoare rulante). Cerința enunţată la punctul se aplică numai pentru părți ale maşinii, inclusiv mijloace de acces la maşină instalate în clădirile utilizatorului a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul Obligațiile angajatorului în ceea ce privește podelele de la locul de muncă sunt stabilite în Directiva 89/654/CEE a Consiliului 164. Orice cerințe specifice privind podeaua pe care trebuie utilizată sau instalată maşina trebuie să fie specificate în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 264: observații privind punctul litera (i). Pentru a preveni riscul de alunecare, producătorul trebuie să garanteze ca suprafețele maşinii, pe care se presupune că vor circula sau vor staţiona persoane, să aibă o rezistență la alunecare corespunzătoare, având în vedere condițiile de utilizare. Întrucât acumularea de substanțe precum apă, ulei sau lubrifiant, pământ, noroi, zăpadă sau gheață tinde să mărească riscul de alunecare, suprafețele pe care se presupune că vor circula și vor staţiona persoane trebuie, pe cât posibil, să fie proiectate și amplasate astfel încât să se evite prezența unor astfel de substanțe sau să fie proiectate astfel încât să nu se acumuleze astfel de substanțe sau să poată fi drenate. Atunci când este posibil ca suprafețele să rămână ude sau umede, suprafețele netede trebuie să fie evitate. Pentru a preveni riscul de împiedicare, este important să se evite diferențe de nivel între suprafețe adiacente. De exemplu, precizia de oprire a maşinilor de ridicat care deservesc paliere fixe unde persoanele au acces la suportul de transport trebuie să fie de așa natură încât să se prevină o diferență de nivel între podeaua suportului de transport și palier care ar putea crea un risc de împiedicare. Trebuie să se acorde 164 Directiva 89/654/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] anexa I, secțiunea

238 atenție la amplasarea și fixarea cablurilor și conductelor pentru a evita crearea de obstacole care ar putea crea un risc de împiedicare. Atunci când există un risc de cădere, spațiile în cauză trebuie să fie echipate cu îngradiri adecvate sau cu balustrade și protectori laterali pentru a preveni căderea. Dispozitive de ancorare pentru fixarea echipamentului individual de protecție (EIP) împotriva căderii de la înălțime trebuie să fie instalate în zonele în care există un risc rezidual de cădere a se vedea secțiunea 265: observații privind punctul litera (m) și secțiunea 374: observații privind punctul Dispozitive de ancorare adecvate trebuie să fie alese, luând în considerare necesitatea operatorilor de a se deplasa. Cu toate acestea, conform punctului litera (b), instrucțiunile privind punerea la dispoziţie și utilizarea EIP nu trebuie să fie un substitut al măsurilor integrate de protecție împotriva riscului de cădere în situațiile în care astfel de măsuri sunt realizabile. Paragraful al doilea al punctului impune ca zonele maşinii în care se presupune că vor circula sau vor staţiona persoane să fie dotate, acolo unde este cazul, cu balustrade fixe în raport utilizatorul pentru a-i permite acestuia să își păstreze echilibrul. Aceasta reprezintă o măsură complementară pentru reducerea riscului de alunecare, împiedicare și cădere şi este deosebit de importantă pentru maşinile în cadrul cărora utilizatorii urmează să păşească pe o suprafață aflată în mișcare, precum scări rulante și trotoare rulante. Specificații generale privind prevenirea riscurilor de alunecare, împiedicare și cădere sunt furnizate în standardele din seria EN ISO a se vedea secțiunea 240: observații privind punctul Pe lângă cerința generală enunţată la punctul , cerințe suplimentare privind riscul de cădere din suportul de transport al unei maşini destinate ridicării persoanelor sunt stabilite la punctul Fulgere Maşina care necesită protecție împotriva efectelor fulgerelor în timpul utilizării sale trebuie să fie echipată cu un sistem care să permită scurgerea la pământ a sarcinilor electrice rezultate. Secțiunea 238 Fulgere Cerința enunţată la punctul se aplică în special maşinilor destinate a fi utilizate în aer liber, indiferent dacă acestea urmează a fi instalate într-un amplasament fix sau să fie ridicate în diferite amplasamente succesive. Cerința poate fi, de asemenea, aplicată pentru maşinile care sunt legate la exterior prin părți conductoare. Maşinile care fac obiectul riscurilor datorate fulgerelor trebuie să fie echipate cu un paratrăsnet adecvat și cu mijloace care să permită legarea sa la pământ. Instrucțiunile producătorului trebuie să indice cum se efectuează, inspectează și întreține legarea la pământ astfel încât aceasta să îşi mențină eficacitatea a se vedea secțiunile 264 și 272: observații privind punctul literele (i) și (r). 234

239 1.6 MENTENANŢA Mentenanţa maşinii Punctele de reglare și întreținere trebuie să fie amplasate în afara zonelor periculoase. Operațiile de reglare, întreținere, reparare, curățare și de depanare trebuie să poată fi efectuate în timp ce maşina este oprită. Dacă una sau mai multe dintre condițiile de mai sus nu pot fi îndeplinite din motive tehnice, trebuie să fie luate măsuri ca aceste operații să poatăe fi efectuate în condiţii de securitate (a se vedea punctul 1.2.5) În cazul unei maşini automate și, atunci când este necesar, pentru alte maşini, trebuie să se prevadă un dispozitiv de conectare care să permită racordarea unui echipament de diagnoză pentru depistarea defectelor. Componentele maşinii automate care trebuie să fie înlocuite frecvent trebuie să poată fi demontate și înlocuite cu ușurinţă și în condiții de securitate. Accesul la aceste componente trebuie să permită efectuarea acestor operații cu mijloacele tehnice necesare, în concordanţă cu modul de intervenţie specificat. Secțiunea 239 Mentenanţă Primul paragraf al punctului enunţă principii generale importante pentru proiectarea maşinilor pentru a garanta că operațiile de mentenanţă/întreţinere pot fi efectuate în deplină securitate. Amplasarea punctelor de reglare și întreținere în afara zonelor periculoase permite evitarea ca operatorii de întreţinere să fie obligaţi să intre în zonele periculoase pentru executarea sarcinilor lor, precum și necesitatea, ca în acest scop, să îndepărteze protectorii ficşi sau să deschidă protectorii mobili cu dispozitiv de interblocare. În măsura posibilului, maşina trebuie să fie proiectată astfel încât operațiunile de întreținere să poată fi efectuate în timp ce maşina este oprită. De exemplu, atunci când sculele trebuie să fie înlocuite sau demontate pentru a fi curățate, maşina trebuie să fie dotată cu dispozitive care să permită eliberarea lor fără pornirea maşinii. Atunci când este necesar să se utilizeze un echipament special în acest scop, el trebuie să fie livrat împreună cu maşina a se vedea secțiunea 177: observații privind punctul litera (e). În anumite cazuri, se poate să nu fie necesară oprirea maşinii în ansamblu, cu condiția ca părțile asupra cărora se efetuează lucrări și părțile care ar putea afecta securitatea operatorilor să fie oprite. Paragraful al doilea al punctului recunoaște că nu este posibil, în toate cazurile, să se evite necesitatea de a intra în zonele periculoase pentru asigurarea întreținerii și că poate fi necesar să se efecteze anumite operații de reglare sau de ajustare cu maşina în funcţiune. În acest caz, sistemul de comandă al maşinii trebuie să includă un regim adecvat de funcţionare în securitate, astfel cum este indicat la punctul a se vedea secțiunea 204: observații privind punctul Cerințele enunţate la paragrafele al treilea și al patrulea de la punctul vizează reducerea riscurilor datorate intervenției operatorului, în special pentru maşinile automate. Paragraful al treilea de la punctul impune ca maşina să fie dotată, atunci când este cazul, cu mijloacele de conectare a echipamentului necesar de diagnoză pentru depistarea defectelor. Paragraful al patrulea impune ca producătorul 235

240 să proiecteze maşinile automate astfel încât să faciliteze demontarea și înlocuirea componentelor care trebuie să fie înlocuite frecvent. Metoda sigură care trebuie să fi e întrebuinţată pentru astfel de operații de mentenanţă trebuie să fie indicată și explicată în mod clar în instrucțiuni a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul litera (s) Accesul la postul de lucru și la punctele de intervenție Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să permită accesul în condiții de securitate la toate amplasamentele folosite pentru operațiile de producție, de reglare și de mentenanţă a maşinii. Secțiunea 240 Accesul la poziția de lucru și la punctele de intervenție Cerința enunţată la punctul trebuie să fie luată în considerare la amplasarea posturilor de lucru și a punctelor de intervenție. Amplasarea posturilor de lucru și a punctelor de intervenție în zone ușor accesibile, de exemplu la nivelul solului, poate să evite necesitatea de a asigura mijloace speciale de acces. Atunci când sunt necesare mijloace speciale de acces, posturile de lucru și punctele de intervenție la care este necesar acces frecvent trebuie să fie amplasate astfel încât ele să poată fi accesate cu ușurință prin intermediul unor mijloace adecvate de acces. La fel ca punctele de reglare și întreținere, mijloacele de acces la acestea trebuie să fie, de asemenea, amplasate în afara zonelor periculoase a se vedea secțiunea 239: observații privind punctul Producătorul maşinii este responsabil pentru furnizarea, împreună cu maşina, a mijloacelor necesare unui acces în deplină securitate. Aceasta include maşini a căror construcție este finalizată în spaţiile utilizatorului. În acest caz, mijloacele de acces existente deja în spaţiile utilizatorului pot fi luate în considerare de către producătorul maşinii și ar trebui specificate în dosarul tehnic. Mijloacele de acces la punctele de intervenție trebuie proiectate luând în considerare sculele și echipamentele necesare pentru întreținerea maşinii. Mijloacele speciale de acces pentru accesul în situații excepționale, precum efectuarea reparațiilor excepționale, pot fi descrise în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul litera (s). Specificații pentru selecția și proiectarea mijloacelor de acces permanent la maşini sunt conţinute în standardele din seria EN ISO EN ISO :2001 Securitatea mașinilor Mijloace permanente de acces la mașini Partea 1: Alegerea mijloacelor fixe de acces între două niveluri (ISO :2001); EN ISO : Securitatea mașinilor Mijloace permanente de acces la mașini Partea 2: Platforme de lucru și pasarele (ISO :2001); EN ISO : Securitatea mașinilor Mijloace permanente de acces la mașini Partea 3: Scări pentru construcții civile, scări industriale și balustrade (ISO :2001). 236

241 1.6.3 Separarea de sursele de energie Maşina trebuie să fie echipată cu mijloace pentru separarea ei de toate sursele de energie. Aceste mijloace trebuie să fie clar identificate. Ele trebuie să poată fi blocate dacă reconectarea ar putea periclita persoane expuse. Mijloacele de separare trebuie să fie, de asemenea, blocabile atunci când un operator nu are posibilitatea, din oricare dintre punctele la care are acces, să verifice dacă energia este în continuare întreruptă. În cazul unei maşini care poate fi alimentată cu energie electrică printr-o fişă conectată la o priză, separarea prin scoaterea fişei este suficientă, cu condiţia ca operatorul să poată verifica, din orice punct la care el are acces, dacă fişa rămâne deconectată. După întreruperea energiei, trebuie să existe posibilitatea disipării normale a oricărei energii remanente sau înmagazinate în circuitele maşinii, fără risc pentru persoanele expuse. Prin exceptare de la cerințele enunţate la alineatele precedente, anumite circuite pot rămâne conectate la sursele lor de energie, în scopul, de exemplu, de menținere a prinderii pieselor, de protejare a informației, de iluminare a părţilor interioare etc. În aceste cazuri anumite măsuri trebuie luate pentru a asigura siguranța operatorului. Secțiunea 241 Separarea de sursele de energie Obiectivul cerinței enunţate la punctul este de menținere a maşinii în condiții de securitate pe parcursul operaţiunilor de întreținere. În acest scop, operatorii care efectuează operațiuni de întreținere în timp ce maşina este oprită trebuie să fie în măsură să separeu maşina de sursele sale de energie înainte de a interveni pentru a evita incidente periculoase precum pornirea neprevăzută a maşinii, datorită fie defecţiunilor maşinii, fie acțiunii altor persoane care nu ştiu de eventuala prezență operatorilor de întreținere sau datorită acțiunilor din neatenţie ale operatorilor de întreţinere inşişi. În acest scop, trebuie să fie prevăzute mijloace de separare care să permită operatorilor să deconecteze maşina și să o separe într-o manieră care să confere deplină încredere de toate sursele de energie, inclusiv de alimentarea cu energie electrică și de sursele de energie mecanică, hidraulică, pneumatică sau termică. În cazul în care operatorii care execută operaţiuni de întreținere nu pot să verifice ușor dacă mijloacele de separare rămân în poziția de deconectare, mijloacele de separare trebuie să fie proiectate astfel încât să rămână blocate în poziția respectivă. Atunci este previzibil ca mai mulți operatori să efectueze simultan operații de întreținere, mijlocul de separare trebuie să fie proiectat astfel încât fiecare dintre operatorii în cauză să poată aplica propriul sistem de blocare pe acesta pe întreaga durată a intervenției sale. Paragraful al doilea al punctului se aplică în special pentru uneltele portabile acționate electric sau pentru maşina transportabilă atunci când operatorul poate să verifice din oricare dintre punctele la care are acces dacă sursa de energie este sau nu conectată. În acest caz, îndepărtarea conectorului electric, scoaterea fişei din priză, este suficientă pentru a garanta separarea de sursa de energie. Al treilea paragraf de la punctul impune ca maşina să fie dotată cu mijloace de disipare a oricărui tip de energie înmagazinată care ar putea să pună în pericol 237

242 operatorii. O astfel de energie înmagazinată poate să includă, de exemplu, energia cinetică (inerția părţilor în mişcare), energia electrică (condensatori), fluide sub presiune, arcuri sau părți ale maşinii care pot să se deplaseze ca efect al propriei greutăți. La paragraful al patrulea al punctului se acceptă o excepție de la cerințele enunţate la primele trei paragrafe, în situațiile în care este necesar să se mențină alimentarea cu energie a anumitor circuite pe parcursul operațiilor de întreținere, în vederea garantării unor condiții de muncă sigure. De exemplu, poate să fie necesar să se mențină alimentarea electrică pentru conservarea informațiilor stocate, iluminat, funcţionarea uneltelor sau pentru extragerea substanțelor periculoase. În astfel de cazuri, alimentarea electrică trebuie să fie menținută numai pentru circuitele în care ea este necesară și trebuie să fie luate măsuri pentru garantarea securităţii operatorilor, de exemplu prin împiedicarea accesului la circuitele respective sau prin furnizarea avertismentelor sau a dispozitivelor de avertizare corespunzătoare. Instrucțiunile producătorului referitoare la reglarea și întreținerea în deplină securitate trebuie să includă informații asupra separării de sursele de energie, blocarea mijloacelor de separare, disiparea energiilor reziduale și verificarea stării de securitate a maşinii a se vedea secțiunea 272: observații privind punctul litera (s). Specificații generale pentru mijloacele de separare și de blocare a diferitelor surse de energie sunt furnizate în standardul EN Pentru maşinile care sunt în domeniul său de aplicare, standardul EN oferă specificații pentru deconectarea în condiții de securitate a sursei de energie. O cerință specifică referitoare la deconectarea bateriilor pe maşini mobile este enunţată la punctul Intervenția operatorului Maşina trebuie să fie proiectată, construită și echipată astfel încât să fie limitată necesitatea intervenţiei operatorului. Dacă intervenția operatorului nu poate fi evitată, aceasta trebuie să poată fi efectuată cu ușurință și în condiții de securitate. Secțiunea 242 Intervenția operatorului Proiectarea și construcția maşinii și instalarea dispozitivelor și echipamentelor care să permită evitarea sau limitarea necesitatea intervenției operatorului în zonele periculoase reprezintă un mijloc eficace de reducere a riscurilor asociate. Atunci când intervenția operatorului nu poate fi complet evitată, maşina trebuie să fie proiectată astfel încât aceasta să poată fi efectuată cu ușurință și în condiții de securitate. 166 EN 1037:1995+A1:2008 Securitatea mașinilor Prevenirea pornirilor accidentale. 167 EN :2006+A1: Securitatea mașinilor Echipamentul electric al mașinilor Partea 1: Cerințe generale (IEC :2005 (Modificat)). 238

243 1.6.5 Curățarea părţilor interioare Maşina trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să fie posibil să se cureţe părţile interioare care au conținut substanțe sau preparate periculoase, fără a pătrunde în interiorul lor; de asemenea, orice eventuală deblocare a lor trebuie să poată fi făcută din exterior. Dacă este imposibil să se evite pătrunderea în interiorul maşinii, aceasta trebuie să fie proiectată și construită astfel încât să permită efectuarea curățării în condiții de securitate. Secțiunea 243 Curățarea părţior interioare Cerința enunţată la punctul tratează un exemplu de intervenție a unui operator menționat la punctul anterior care poate fi deosebit de periculos. Pătrunderea în părţile interioare ale maşini cum ar fi, de exemplu, silozuri, rezervoare, containere sau conducte, care au conținut substanțe sau preparate periculoase poate da naştere unui risc de intoxicare sau asfixiere atât pentru operatorii în cauză, cât și pentru persoanele care încearcă să îi salveze. Regula generală enunţată în prima frază de la punctul este că trebuie să existe posibilitatea de a curăța sau debloca astfel de părți din exterior, fără a fi necesar să se pătrundă în interiorul acestora. Atunci când nu este posibil să se evite pătrunderea în astfel de părți, trebuie să fie luate măsurile de protecție necesare, precum instalarea unui sistem de ventilație adecvat, urmărirea concentrației de substanțe periculoase sau a lipsei de oxigen în aer și trebuie să fie aplicate măsurile care permit supravegherea și salvarea în deplină securitate a operatorilor. 1.7 INFORMAŢII Secțiunea 244 Informații pentru utilizatori Întrucât utilizarea în deplină securitate a maşinii depinde de o combinaţie de măsuri de proiectare și de construcție luate de către producător și de măsuri de protecție luate de utilizator, furnizarea de informații și instrucțiuni necesare utilizatorilor constituie o parte esențială și face parte integrantă din concepţia maşinii. Informațiile, avertizările și instrucțiunile referitoare la riscurile reziduale a treia etapă a din metoda în trei etape prezentată la punctul referitor la principiile de integrare a securității. Faptul că această a treia etapă este ultimul în ordinea de prioritate implică faptul că avertizările și instrucțiunile nu trebuie să substituie măsurile de proiectare cu securitate intrinsecă și măsurile de protecție integrate atunci când este posibil, luând în considerare nivelul tehnicii existente a se vedea secțiunea 174: observații privind punctul litera (b). Cerințele enunţate la punctele se aplică la maşini în sens larg, cu alte cuvinte fiecăruia dintre produsele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a) - (f) a se vedea secțiunea 33: observații privind articolul 2. Pentru aplicarea acestor cerințe la cvasimaşini a se vedea secțiunea 390: observații privind anexa VI. 239

244 1.7.1 Informațiile și avertismentele de pe maşină Informațiile și avertismentele de pe maşină trebuie să fie relizate, de preferință, sub forma unor simboluri sau pictograme ușor de înțeles. Toate informațiile și avertismentele scrise sau verbale trebuie să fie exprimate într-una din limbile oficiale ale Comunității, care poate fi determinată în conformitate cu tratatul de către statul membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune și acestea pot fi însoțite, la cerere, de versiuni în orice altă limbă oficială a Comunității sau limbi înțelese de către operatori. Secțiunea 245 Informațiile și avertismentele de pe maşină Cerințele enunţate la punctul se referă la forma informațiilor și avertismentelor care fac parte din maşină. Prima frază de la punctul recomandă producătorilor să utilizeze în acest scop simboluri sau pictograme uşor de înțeles de către aceștia. Simbolurile sau pictogramele bine concepute pot fi înțelese în mod intuitiv şi evită nevoia de traducere a informațiilor scrise sau verbale. A doua frază de la punctul se aplică atunci când informațiile sunt furnizate sub formă de cuvinte sau texte scrise pe maşină, pe un ecran de supraveghere sau sub formă de text oral transmis, de exemplu, prin intermediul unui sintetizator de voce. În astfel de cazuri, informațiile și avertismentele trebuie să fie furnizate în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune. Utilizatorul maşinii poate solicita, de asemenea, producătorului să furnizeze informații și avertismente despre maşină sau despre ecranele de supraveghere însoțite de versiuni în oricare altă limbă sau limbi ale UE care sunt înțelese de către operatori. Aceasta se poate face din diverse motive, de exemplu: persoanele care trebuie să utilizeze maşina nu înțeleg limba oficială a statului membru în cauză; maşina trebuie să fie utilizată la un loc de muncă în care se vorbește o singură limbă de lucru, alta decât limba/limbile oficiale ale statului membru în cauză; maşina trebuie să fie utilizată într-un stat membru şi să fie întreținută de tehnicieni dintr-un alt stat membru; diagnoza de la distanță trebuie să fie efectuată într-un stat membru diferit de statul membru în care maşina este utilizată. Furnizarea de informații sau avertismente despre maşină în limbi ale UE, altele decât limba/limbile oficiale ale statului membru în care maşina este introdusă pe piaţă și/sau pusă în funcțiune sau în oricare altă limbă/limbi este o problemă care trebuie să fie reglementată prin contract încheiat între producător și utilizator în momentul emiterii comenzii pentru maşina în cauză. 240

245 Secțiunea 246 Limbile oficiale ale UE Există 23 de limbi oficiale ale UE utilizate în următoarele state membre: Austria germană Letonia letonă Belgia olandeză, franceză și germană Lituania lituaniană Bulgaria bulgară Luxemburg franceză și germană Cipru engleză și greacă Malta: engleză și malteză Republica Cehă cehă Țările de Jos olandeză Danemarca daneză Polonia polonă Estonia estonă Portugalia portugheză Finlanda finlandeză și suedeză România română Franța franceză Slovacia slovacă Germania germană Slovenia slovenă Grecia greacă Spania spaniolă Ungaria maghiară Suedia suedeză Irlanda engleză și irlandeză Regatul Unit engleză Italia italiană Anumite state membre care au două sau mai multe limbi oficiale (Belgia, Finlanda) acceptă utilizarea unei singure limbi în zonele în care se vorbește numai respectiva limbă. Se recomandă producătorilor să verifice acest aspect la autoritățile naționale respective. Alte state membre care au două limbi oficiale (Cipru, Malta și Irlanda) acceptă utilizarea exclusivă a limbii engleze. În celelalte țări în care Directiva Maşini se aplică în virtutea acordului privind SEE, a acordului de recunoaștere reciprocă dintre Elveția şi UE și uniunea vamală UE- Turcia, prevederile naționale de punere în aplicare a Directivei Maşini impun utilizarea limbii/limbilor oficiale a/ale țării respective: Islanda islandeză Elveția franceză, germană și italiană Liechtenstein germană Turcia turcă Norvegia norvegiană Informațiile și dispozitivele de informare Informațiile necesare pentru comanda o maşină trebuie să fie furnizate sub o formă lipsită de ambiguitate și ușor de înțeles. Acestea nu trebuie să fie excesive, pentru a nu suprasolicita operatorul. Ecranelede vizualizare sau orice alt mijloc de comunicare interactiv între operator și maşină trebuie să fie ușor de înțeles și de folosit. Secțiunea 247 Informații și dispozitive de informare Cerința enunţată la punctul se aplică LA toate informațiile despre maşină care sunt necesare pentru a ajuta operatorii să comande funcționarea sa. Aceste informații se aplică, în special, la dispozitivele de semnalizare și ecranele de vizualizare legate de organele de comandă a se vedea secțiunea 194: observații privind punctul Astfel de informații sunt guvernate de cerințele stabilite la punctul

246 Specificații pentru prezentarea informațiilor, pentru dispozitive de informare, dispozitive de semnalizare și ecranele de vizualizare sunt furnizate în standardele din seria EN și în standardele din seria EN Dispozitive de avertizare În cazul în care sănătatea și securitatea persoanelor expuse pot fi periclitate de o defectare în funcționarea unei maşini nesupravegheate, această maşină trebuie să fie echipată astfel încât să poată emite un semnal de avertizare acustic sau luminos adecvat. În cazul în care maşina este echipată cu dispozitive de avertizare, acestea trebuie să fie lipsite de ambiguitate și ușor de înţeles. Operatorul trebuie să aibă posibilitatea să verifice funcționarea unor astfel de dispozitive de avertizare în orice moment. Cerințele directivelor specifice referitoare la culori și semnale de securitate trebuie să fie respectate. Secțiunea 248 Dispozitive de avertizare Punctul tratează riscurile pentru persoane datorate funcţionării defectuoase a unei maşini sau a părților unei maşini concepute să funcționeze fără să fie supravegheate permanent de către operatori. Dispozitivele de avertizare trebuie să fie concepute astfel încât să informeze operatorii sau celelalte persoane expuse despre defecţiunile periculoase cu scopul de a permite întreprinderea acţiunii necesare pentru protecția persoanelor aflate în pericol. Atunci când este cazul, dispozitivele de avertizare pot fi instalate pe maşina însăşi sau pot fi activate de la distanță. Standardul EN oferă specificații pentru semnalele vizuale și acustice. Ultimul paragraf al punctului face referire la Directiva 92/58/CEE 170, care stabilește cerințe minime pentru semnalizarea de securitate utilizată la locul de muncă. Prin urmare, reglementările naționale de implementare a acestei directive nu se aplică direct producătorilor de maşini. Cu toate acestea, punctul impune ca producătorii de maşini să respecte cerințele tehnice conținute în respectiva directivă în interesul uniformizării indicatoarelor/panourilor de securitate la locul de muncă. 168 EN 894-1:1997+A1:2008 Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 1: Principii generale ale interacțiunilor dintre operatorul uman, sursele de informații și organele de comandă; EN 894-2:1997+A1: Securitatea mașinilor - Cerințe ergonomice de proiectare a surselor de informații și a organelor de comandă - Partea 2: Surse de informații. 169 EN : Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și acționare. Partea 1: Specificații pentru semnale vizuale, auditive și tactile (IEC :2007); EN : Securitatea mașinilor - Indicare, marcare și acționare. Partea 2: Specificații pentru marcare (IEC :2007). 170 Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] a se vedea anexa VI cerințe minime privind semnalele luminoase și anexa VII cerințe minime privind semnalele acustice. 242

247 1.7.2 Avertizarea asupra riscurilor remanente Atunci când în pofida aplicării măsurilor de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi a adoptării de măsuri de protecție şi de măsuri de prevenire complementare, trebuie să fie prevăzute avertismentele necesare, inclusiv dispozitivele de avertizare. Secțiunea 249 Avertizarea asupra riscurilor remanente Cerința enunţată la punctul face referire la riscurile remanente, și anume la riscurile care nu pot fi eliminate sau reduse în mod suficient prin aplicarea măsurilor de proiectare cu securitate intrinsecă și care nu pot fi complet prevenite măsuri de protecție integrată a se vedea secțiunea 174: observații privind litera (b). Avertismentele cu privire la riscurile remanente legate de pe maşină completează informațiile privind riscurile remanente care trebuie să fie date în instrucțiunile producătorului a se vedea secțiunea 267: observații privind litera (l). Avertismentele de pe maşină sunt utile atunci când operatorii sau celelalte persoane expuse trebuie să fie informate cu privire la anumite măsuri de prevenire ce trebuie luate în privinţa riscurilor remanente din timpul utilizării maşinii, precum prezența suprafețelor fierbinți sau a laserelor. Acestea pot, de asemenea, să fie utile pentru a reaminti necesitatea de a utiliza echipamentul individual de protecție. Avertismentele inscripționate pe maşină trebuie să fie conforme cu cerințele enunţate la punctul Avertismentele furnizate prin intermediul dispozitivelor de avertizare trebuie să fie conforme cu cerințele enunţate la punctul Standardele de tipul C pot defini forma și pot oferi orientări privind conținutul avertismentelor. În plus, directiva 92/58/CEE și standardul EN conțin îndrumări care se aplică la conceperea unor astfel de avertismente Marcarea maşinilor Fiecare maşină trebuie marcată vizibil, lizibil și indelebil, cu următoarele informaţii minime: denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său autorizat; denumirea maşinii, marcajul CE (a se vedea anexa III), indicarea seriei sau tipului, numărul de serie, dacă există, anul de fabricație, acesta fiind anul în care procesul de fabricație a fost finalizat. Este interzisă antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea marcajului CE. 243

248 Secțiunea 250 Marcarea maşinilor Primul paragraf al punctului tratează detaliile care trebuie să fie inscripționate pe toate maşinile, pe lângă alte informații sau avertismente adresate utilizatorilor. În afară de marcajul CE și marcajul ATEX, punctul nu impune nici o formă specială pentru marcajul aplicat pe maşină, cu condiția ca acesta să fie vizibil, lizibil și indelebil. Prin urmare, marcajul trebuie să fie aplicat într-un loc de pe maşină care este vizibil din exterior și care nu este ascuns în spatele sau sub alte părți componente ale maşinii. În funcţie de dimensiunea maşinii, literele utilizate trebuie să fie suficient de mari pentru a fi citite cu ușurință. Tehnica de marcare utilizată trebuie să asigure ca marcajul să nu se poată şterge pe întreaga durată de viață a maşinii, ţinând cont de condițiile de utilizare previzibile. Dacă marcajul este afișat pe o plăcuță, aceasta trebuie să fie fixată permanent pe maşină, de preferat prin sudare, nituire sau lipire. În cazul produselor care sunt prea mici pentru a purta un marcaj citeţ cu informaţiile cerute la punctul 1.7.3, marcajul poate fi afișat pe o etichetă durabilă atașată produselor (având grijă ca funcționarea corectă a maşinii să nu fie afectată). Cerințe specifice de marcare pentru lanțuri, cabluri și chingi sunt enunţate la punctul a se vedea secțiunea 357: observații privind punctul Cerințele lingvistice enunţate la punctul nu se aplică la informaţiile menţionate la primul paragraf al punctului Totuși, aceste informaţii trebuie să fie scrise în una dintre limbile oficiale ale UE. Următoarele observații se referiră la cele șase liniuțe ale primului paragraf al punctului 1.7.3: denumirea și adresa completă a producătorului și, dacă este cazul, a reprezentantului său autorizat Scopul cerinței enunţate la prima liniuță de la punctul este de a permite utilizatorului sau autorităților de supraveghere a pieței să contacteze producătorul în caz de probleme - a se vedea secțiunile 79-81: observații privind articolul 2 litera (i). Aceleași informații trebuie să fie date în declarația CE de conformitate a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Termenul de denumire se referă la denumirea sub care societatea în cauză este înregistrată. Termenul de adresă completă semnifică o adresă poștală care este suficientă pentru a permite ca o scrisoarei să ajungă la producător. Doar denumirea țării sau a orașului nu este suficientă. Nu este obligatoriu să se indice adresa de sau pagina de internet (site-ul web) a producătorului, cu toate că adăugarea acestora ar putea fi utilă. Denumirea și adresa completă a reprezentantului autorizat al producătorului stabilit pe teritoriul UE trebuie, de asemenea, marcate pe maşină în situațiile în care producătorul a împuternicit un astfel de reprezentant autorizat a se vedea secțiunile 84 și 85: observații privind articolul 2 litera (j). Dacă nu este posibil să se includă în marcaj adresa completă a producătorului sau a reprezentantului său autorizat, de exemplu, în cazul maşinilor de foarte mici dimensiuni, aceste informații pot fi furnizate sub forma unui cod, cu condiția ca acest 244

249 cod să fie explicat, iar adresa completă să fie specificată în instrucțiunile oferite împreună cu maşina a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul litera (b) și în declarația de conformitate CE aferentă maşină a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. denumirea maşinii Termenul de denumirea maşinii se referă la denumirea uzuală a categoriei de maşini din care face parte modelul respectiv de maşină (termenul are un înţeles similar cu cel al termenului denumire generică și funcție utilizat în anexa II în lrgătură cu declarația CE de conformitate). Ori de câte ori este posibil, este preferabil să se utilizeze acelaşi termen cu cel care apare în standardele armonizate pentru desemnarea categoriei respective de maşini. Aceleași informații trebuie să apară în declarația CE de conformitate a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Dacă nu este posibil să se includă în marcaj denumirea explicită a maşinii, de exemplu în cazul maşinilor de foarte mici dimensiuni, denumirea poate fi specificată sub forma unui cod, cu condiția ca acest cod să fie explicat iar denumirea explicită să fie dată în instrucțiunile oferitete împreună cu maşina a se vedea secțiunea 259: observații privind punctul litera (b) și în declarația CE de conformitate a maşinii a se vedea secțiunea 383: observații privind anexa II 1 A. Denumirea maşinii indicată de producător nu trebuie să servească drept bază pentru a stabili dacă anumite cerințe esențiale de securitate şi sănătate (CESS) sau proceduri de evaluare a conformității sunt sau nu aplicabile, aceste probleme trebuie să fie tratate în mod independent. marcajul CE ( a se vedea anexa III) Cerințele pentru marcajul CE sunt enunţate la articolul 16 și în anexa III. Conform anexei III, marcajul CE trebuie să fie aplicat în imediata vecinătate a denumirii producătorului sau a reprezentantului său autorizat, cu utilizarea aceleiași tehnici a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16 și Secțiunea 387: observații privind anexa III. indicarea seriei sau a tipului Prin indicarea seriei sau a tipului se înţelege denumirea, codul sau numărul dat de producător modelului respectiv de maşină care a fost supus procedurii de evaluare a conformității aplicabile. Indicarea seriei sau a tipului include adeseori o marcă înregistrată. numărul de serie, dacă există Numărul de serie reprezintă un mijloc de identificare a unui anumit exemplar de maşină care face parte dintr-o serie sau tip. Directiva Maşini nu impune ca maşina să poarte un număr de serie, dar atunci când un număr de serie a fost atribuit de către producător, acesta trebuie să fie indicat după denumirea seriei sau a tipului. 245

250 anul de fabricație, acesta fiind anul în care procesul de fabricație a fost finalizat. Este interzisă antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea marcajului CE. Anul fabricației este definit ca anul în care procesul de fabricație a fost finalizat. Pentru maşinile care sunt asamblate în localurile producătorului, se poate considera că procesul de fabricație s-a finalizat, cel mai târziu, atunci când maşina părăsește incinta producătorului pentru a fi transferat unui importator, distribuitor sau la utilizator. Pentru maşinile care nu sunt asamblate final decât în localurile utilizatorului, procesul de fabricație se poate considera finalizat atunci când asamblarea in situ a maşinii a fost finalizată şi aceasta este gata pentru a fi pusă în funcţiune. În cazul maşinilor fabricate de utilizator pentru uz propriu, procesul de fabricație se poate considera finalizat atunci când maşina este gata pentru a fi pusă în funcţiune a se vedea secțiunea 80: observații privind articolul 2 litera (i). Pe lângă cerințele generale privind marcarea enunţate la punctul 1.7.3, cerințe suplimentare privind marcarea maşinilor mobile sunt formulate la punctul 3.6.2; cerințe privind marcarea lanțurilor, cablurilor și chingilor, a accesoriilor și maşinilor de ridicat sunt enunţate la punctul 4.3; cerințe suplimentare privind marcarea maşinilor destinate ridicării de persoane sunt prezentate la punctul 6.5. Trebuie remarcat faptul că, pe maşinile care fac obiectul Directiva Echipamente de exterior, marcajul CE este însoțit de indicarea nivelului de putere acustică garantat a se vedea secțiunea 92: observații privind articolul 3 și secțiunea 271: observații privind punctul litera (u) Marcarea maşinilor (continuare) În plus, dacă maşina este proiectată și construită pentru a fi utilizate într-o atmosferă potențial explozivă, această informaţie trebuie indicată pe maşină. Secțiunea 251 Marcajul de conformitate pentru echipamentele ATEX Al treilea paragraf al punctului se aplică echipamentelor care fac obiectul Directivei ATEX 94/9/CE 171 pe lângă Directiva Maşini - a se vedea secțiunea 91: observații privind articolul 3 și secțiunea 228: observații privind punctul Marcajul CE reprezintă conformitatea maşinii cu directivele UE aplicabile care prevăd aplicarea acestuia a se vedea secțiunea 141: observații privind articolul 16. Pe lângă marcajul CE, directiva ATEX prevede un marcaj specific pentru protecția împotriva exploziei: 171 Directiva 94/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentele și sistemele de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive JO L 100, , p