AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢǍ NR.6177/2006/01 Anexa 2 Rezumatul caracteristicilor produsului REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI 1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS SEREVENT CFC-FREE INHALER 25 μg 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ O dozǎ (un puf) conţine salmeterol 25 μg sub formă de xinafoat de salmeterol. Un flacon conţine 120 doze suspensie de inhalat presurizatǎ. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Suspensie de inhalat presurizată. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Salmeterolul este un bronhodilatator selectiv cu acţiune de lungǎ duratǎ indicat pentru tratamentul simptomatic de întreţinere al obstrucţiei respiratorii reversibile la pacienţii cu astm bronşic, inclusiv astm bronşic nocturn, precum şi la cei cu bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) sau bronşită cronică. De asemenea, salmeterolul poate fi utilizat pentru prevenirea astmului de efort. Salmeterolul este indicat la pacienţii cu astm bronşic trataţi cu glucocorticoizi inhalatori care necesitǎ tratament asociat cu agonişti beta-adrenergici cu acţiune de lungǎ duratǎ. Salmeterolul nu substituie tratamentul oral sau inhalator cu glucocorticoizi; acesta trebuie continuat cu aceeaşi dozǎ. 4.2 Doze şi mod de administrare Pentru a obţine un efect terapeutic maxim, se recomandă utilizarea regulată a salmeterolului în tratamentul obstrucţiei reversibile a căilor respiratorii datorată astmului bronşic, BPOC şi bronşitei cronice. Iniţierea bronhodilataţiei eficace (îmbunătăţire cu >15% a FEV 1 ) apare în 10-20 minute în cazul pacienţilor cu astm bronşic. Efectul optim va apare după primele doze de medicament. Efectul bronhodilatator al salmeterolului durează de obicei 12 ore. Acest fapt este util în special în tratamentul simptomelor nocturne ale astmului bronşic, BPOC şi bronşitei cronice şi în controlul astmului bronşic indus de efort. Pacienţii trebuie instruiţi să nu utilizeze doze suplimentare pentru tratarea simptomelor, ci să utilizeze un agonist β 2 -adrenergic inhalator cu durată scurtă de acţiune. În cazul în care se observă agravarea stării terapeutice, medicul va decide dacă este necesară creşterea dozei şi/sau frecvenţei administrării, având în vedere reacţiile adverse potenţiale. Salmeterolul se administrează numai pe cale inhalatorie. 1
Se recomandă ca fiecare doză prescrisă să se administreze în minimum 2 inhalaţii (puf-uri). La pacienţii care nu pot realiza coordonarea între inspir şi administrarea suspensiei de inhalat presurizate, poate fi utilizat spacer-ul Volumatic. Adulţi Tratamentul astmului bronşic, BPOC şi bronşitei cronice Se recomandǎ 2 doze (2 puf-uri a câte 25 μg salmeterol) de 2 ori pe zi. La pacienţii cu obstrucţie mai severă a căilor respiratorii, se pot administra până la 4 doze (4 puf-uri a câte 25 μg salmeterol) de 2 ori pe zi. Copii cu vârsta peste 4 ani Tratamentul astmului bronşic Se recomandǎ 2 doze (2 puf-uri a câte 25 μg salmeterol) de 2 ori pe zi. Copii cu vârsta sub 4 ani În prezent, nu există suficiente date clinice privind utilizarea salmeterolului la copii sub 4 ani. Grupe speciale de pacienţi Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici sau la pacienţii cu insuficienţă renală. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la xinafoat de salmeterol sau la agentul său propulsor, HFA 134-a (1,1,1,2 tetrafluoroetan). 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale Controlul astmului bronşic trebuie să urmeze un program terapeutic în etape, iar răspunsul pacientului trebuie monitorizat clinic şi prin teste funcţionale pulmonare. Tratamentul cu salmeterol nu se va iniţia la pacienţii cu astm bronşic agravat semnificativ sau care prezintă o deteriorare acută a stării clinice. Agravarea bruscă şi progresivă a astmului bronşic prezintă risc letal; în acest caz trebuie luată în considerare începerea tratamentului cu glucocorticoizi sau creşterea dozelor acestora. La pacienţii cu risc, se poate institui monitorizarea zilnică a fluxului expirator maxim. Bronhodilatatoarele nu trebuie să reprezinte unicul sau principalul tratament al pacienţilor cu astm bronşic grav sau instabil. Astmul bronşic grav necesită evaluare medicală regulată, inclusiv teste funcţionale pulmonare, având în vedere riscul crizelor grave sau chiar al decesului. În cazul acestor pacienţi, medicul trebuie să ia în considerare tratamentul cu glucocorticoizi pe cale orală şi/sau administrarea dozei maxime recomandate de glucocorticoizi inhalatori. Creşterea utilizării bronhodilatatoarelor, în special a agoniştilor β 2 -adrenergici cu durată scurtă de acţiune, inhalatori, pentru controlul simptomelor indică deteriorarea controlului astmului bronşic. Dacă pacienţii consideră că efectul tratamentului cu bronhodilatator cu durată scurtă de acţiune devine mai slab sau necesită mai multe doze decât în mod obişnuit trebuie să se prezinte la medic. În acest caz pacienţii trebuie reevaluaţi şi trebuie luată în considerare intensificarea tratamentului antiinflamator (de exemplu, doze mai mari de glucocorticoizi inhalatori sau administrarea orală de glucocorticoizi). Exacerbările grave ale astmului bronşic trebuie tratate conform schemelor terapeutice uzuale. 2
Salmeterolul nu înlocuieşte tratamentul cu glucocorticoizi orali sau inhalatori. Acest tratament trebuie administrat în asociere. Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu întrerupă tratamentul glucocorticoid şi să nu reducă dozele fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele sunt ameliorate cu salmeterol. Salmeterolul nu este destinat ameliorării crizelor acute de astm bronşic, pentru care sunt necesare bronhodilatatoare inhalatorii cu durată scurtă de acţiune (de exemplu, salbutamol). Pacienţii trebuie sfătuiţi să aibă la îndemână o astfel de medicaţie pentru ameliorarea simptomelor. Au existat rapoarte foarte rare privind creşterea glicemiei (vezi pct. 4.8); acest fapt trebuie luat în considerare atunci când se prescrie medicamentul la pacienţi cu antecedente de diabet zaharat. Salmeterolul trebuie administrat cu prudenţǎ la pacienţii cu tireotoxicoză. Ocazional, în cazul tuturor medicamentelor simpatomimetice, în special la doze mai mari decât cele terapeutice, pot fi observate efecte cardiovasculare, cum sunt creşterea tensiunii arteriale sistolice şi a frecvenţei cardiace. Ca urmare, salmeterolul trebuie utilizat cu prudenţǎ la pacienţii cu antecedente de boli cardiovasculare. În cazul tuturor medicamentelor simpatomimetice, la doze mai mari decât cele terapeutice, se poate produce scăderea tranzitorie a kaliemiei. Ca urmare, salmeterolul trebuie utilizat cu prudenţǎ la pacienţii cu predispoziţie la hipokaliemie. Tehnica de inhalare a pacienţilor trebuie verificată, pentru a asigura sincronizarea administrǎrii cu inspiraţia, pentru a obţine eliberarea optimă a medicamentului spre plămâni. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni Atât blocantele beta-adrenergice selective, cât şi neselective trebuie evitate în cazul pacienţilor cu afecţiuni obstructive reversibile ale căilor respiratorii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesară utilizarea lor. 4.6 Sarcina şi alăptarea În studiile la animale, unele efecte asupra fătului, tipice pentru agonişti β 2 -adrenergici, au apărut la niveluri de expunere cu mult mai mari decât cele terapeutice. Experienţa cu alţi agonişti β 2 -adrenergici a evidenţiat faptul că aceste efecte nu sunt relevante pentru pacientele tratate cu doze terapeutice. Totuşi, în prezent, experienţa utilizării salmeterolului în timpul sarcinii este limitată. Ca şi în cazul celorlalte medicamente, administrarea în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacǎ beneficiul potenţial matern este mai mare decât orice risc posibil asupra fătului. Concentraţia plasmatică a salmeterolului după inhalarea dozelor terapeutice este neglijabilă; corespunzǎtor, concentraţia din laptele matern va fi micǎ. Cu toate acestea, având în vedere experienţa limitată a utilizării salmeterolului de către femeile care alăptează, administrarea acestuia în timpul alǎptǎrii trebuie luată în considerare numai dacǎ beneficiul potenţial matern este mai mare decât orice risc posibil asupra sugarului. Studiile la animale în perioada de alǎptare susţin ipoteza conform cǎreia salmeterolul este excretat numai în cantităţi foarte mici în lapte. 3
4.7 Efecte asupra capacitǎţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Nu s-au raportat efecte asupra capacitǎţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. 4.8 Reacţii adverse Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate şi sisteme şi în funcţie de frecvenţǎ. În funcţie de frecvenţǎ sunt clasificate ca fiind: foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente ( 1/1000 şi <1/100), rare ( 1/10000 şi <1/1000) şi foarte rare (<1/10000), inclusiv rapoarte izolate. În general, evenimentele frecvente şi mai puţin frecvente au fost cele înregistrate în studiile clinice. Nu a fost luat în calcul incidenţa la grupul placebo. În general, evenimentele foarte rare au fost cele înregistrate din rapoartele spontane de dupǎ punerea pe piaţǎ a medicamentelor. Următoarele frecvenţe sunt estimate la doza standard de 50 micrograme de două ori pe zi. De asemenea, a fost luatǎ în considerare frecvenţa în cazul unei doze mai mari, de 100 micrograme de două ori pe zi, atunci când era cazul. Tulburǎri ale sistemului imunitar Reacţii de hipersensibilitate Mai puţin frecvente: erupţii cutanate Foarte rare: reacţii anafilactice, inclusiv edem şi edem angioneurotic, bronhospasm şi şoc anafilactic. Tulburǎri metabolice şi de nutriţie Foarte rare: hiperglicemie. Tulburǎri ale sistemului nervos Frecvente: tremor şi cefalee. Au fost raportate efecte secundare farmacologice legate de administrarea agoniştilor β 2 - adrenergici, cum sunt tremor şi cefalee, dar, de regulǎ, acestea sunt tranzitorii şi se reduc pe parcursul utilizǎrii regulate a acestora. Obişnuit, tremorul apare când se administrează doze mai mari de 50 micrograme de două ori pe zi. Tulburǎri cardiace Frecvente: palpitaţii Au fost raportate efecte secundare farmacologice legate de administrarea agoniştilor β 2 - adrenergici, cum sunt palpitaţii, dar, de regulǎ, acestea sunt tranzitorii şi se reduc pe parcursul utilizǎrii regulate a acestora. Mai puţin frecvente: tahicardie. Obişnuit, tahicardia apare când se administrează doze mai mari de 50 micrograme de două ori pe zi. Foarte rare: aritmii cardiace (incluzând fibrilaţie atrială, tahicardie supraventriculară şi extrasistole). Tulburǎri respiratorii, toracice şi mediastinale Foarte rare: iritaţie orofaringiană şi bronhospasm paradoxal. Ca şi în cazul altor tratamente inhalatorii, poate sǎ aparǎ bronhospasm paradoxal, cu intensificarea imediată a wheezing-ului după administrare. Bronhospasmul trebuie tratat imediat cu un bronhodilatator inhalator cu acţiune rapidă. Administrarea salmeterolului trebuie întreruptǎ imediat, pacientul evaluat, şi, dacă este necesar, se va institui o terapie alternativă. 4
Tulburǎri musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente: crampe musculare. Foarte rare: artralgii. 4.9 Supradozaj În caz de supradozaj al salmeterolului pot sǎ aparǎ semne şi simptome tipice stimulǎrii beta 2 -adrenergice, incluzând tremor, cefalee, tahicardie, creşterea tensiunii arteriale sistolice şi hipokaliemie. În caz de supradozaj cu salmeterol, antidotul specific este un blocant beta-adrenergic cardioselectiv. Medicamentele blocante beta-adrenergice cardioselective trebuie utilizate cu prudenţǎ la pacienţii cu antecedente de bronhospasm. 5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE 5.1 Proprietăţi farmacodinamice Grupa farmacoterapeuticǎ: medicamente pentru tratamentul bolilor obstructive ale cǎilor respiratorii, adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta 2 -adrenergici. Cod ATC: R03A C12. Salmeterolul este un agonist selectiv β 2 -adrenergic cu durată lungă de acţiune (12 ore), cu un lanţ lung prin intermediul cǎruia se leagǎ de situsul extern al receptorului. Aceste proprietăţi farmacologice ale salmeterolului oferă o protecţie mai eficace contra bronhoconstricţiei induse de histamină şi produce un efect bronhodilatator cu durată mai lungă, de cel puţin 12 ore, faţă de dozele recomandate de agonişti β 2 -adrenergici cu durată scurtă de acţiune. Testele in vitro au arătat că salmeterolul este un inhibitor puternic şi de lungă durată al eliberării, din plǎmânul uman, a mediatorilor din mastocite, cum sunt histamina, leucotrienele şi prostaglandina D 2. La om, salmeterolul inhibă răspunsul imediat şi întârziat la alergenul inhalat; rǎspunsul întârziat persistă peste 30 ore după administrarea unei singure doze, când efectul bronhodilatator nu mai este evident. Administrarea numai a salmeterolului atenuează hiperreactivitatea bronşică. Aceste proprietăţi ilustrează faptul că salmeterolul are şi acţiune non-bronhodilatatoare, dar semnificaţia clinică nu este pe deplin cunoscutǎ. Acest mecanism este diferit de efectul antiinflamator al glucocorticoizilor, a cǎror administrare nu trebuie întreruptǎ sau a cǎror dozǎ nu trebuie redusǎ atunci când se prescrie salmeterol. Salmeterolul a fost studiat în tratamentul unor manifestări asociate BPOC şi a dovedit că ameliorează simptomele şi funcţia pulmonară, precum şi calitatea vieţii. Salmeterolul acţionează ca agonist β 2 -adrenergic pe componenta reversibilă a afecţiunii. In vitro, s-a dovedit că salmeterolul creşte frecvenţa mişcării ciliare a celulelor epiteliale bronşice umane şi, de asemenea, reduce efectul acidotoxic al toxinei Pseudomonas asupra epiteliului bronşic al pacienţilor cu fibroză chistică. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice Deoarece salmeterolul acţioneazǎ local la nivel pulmonar, concentraţiile plasmatice nu sunt un indicator al efectelor terapeutice. În plus, există puţine date privind farmacocinetica salmeterolului, datorită concentraţiilor plasmatice foarte mici (aproximativ 200 pg/ml sau mai puţin) realizate după inhalarea dozei. După administrarea regulată a xinafoatului de salmeterol, în circulaţia sistemică poate fi detectat acidul hidroxinaftoic, care atinge concentraţii în platou de aproximativ 100 ng/ml. Aceste concentraţii sunt de 1000 ori mai mici decât concentraţiile obţinute în studiile de toxicitate. La pacienţii cu obstrucţie la nivelul căilor respiratorii, în cazul administrǎrii de doze repetate timp îndelungat (mai mult de 12 luni), nu s-au observat efecte dăunătoare. 5
5.3 Date preclinice de siguranţă În studiile de reproducere la animale, unele efecte asupra fătului, tipice pentru un agonist β 2 -adrenergic, au fost observate numai la doze foarte mari. Xinafoatul de salmeterol nu a produs modificǎri genetice într-o serie de studii care au utilizat, fie sisteme celulare procariote, fie eucariote, in vitro, sau în studii la şobolan, in vivo. În studii de lungǎ duratǎ, xinafoatul de salmeterol a indus tumori benigne legate de clasǎ ale musculaturii netede de la nivelul mezovarului şobolanilor şi uterului şoarecilor. Literatura de specialitate şi studiile farmacologice efectuate au evidenţiat faptul că aceste efecte au specificitate de specie şi nu sunt relevante pentru utilizarea clinică. 6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE 6.1 Lista excipienţilor HFA 134-a (1,1,1,2 tetrafluoroetan). 6.2 Incompatibilitǎţi Nu este cazul. 6.3 Perioada de valabilitate 2 ani. 6.4 Precauţii speciale pentru păstrare A se păstra la temperaturi sub 30ºC, ferit de lumina directă a soarelui, în ambalajul original. A nu se congela. La fel ca în cazul celorlalte medicamente inhalatorii din flacoane presurizate, efectele terapeutice scad atunci când flaconul este rece. A nu se perfora, sparge sau arde, chiar dacă flaconul este gol. 6.5 Natura şi conţinutul ambalajului Cutie cu un flacon din Al prevǎzut cu valvǎ dozatoare şi dispozitiv de administrare conţinând 120 doze suspensie de inhalat presurizatǎ. 6.6 Instrucţiuni privind pregǎtirea produsului medicamentos în vederea administrǎrii şi manipularea sa Instrucţiuni de utilizare 1. Se îndepărteazǎ capacul de pe piesa bucală prin apăsarea uşoară a părţilor laterale ale capacului şi se controleazǎ piesa bucală în interior şi exterior pentru a vedea dacă este curată. 2. Se agitǎ energic flaconul. 3. Se ţine flaconul în poziţie verticală între police şi celelalte degete, cu policele pe bază, sub piesa bucală. 6
4. Se expirǎ cât mai mult, dar fără a forţa, apoi se plaseazǎ piesa bucală în cavitatea bucală între dinţi şi se strâng buzele în jurul ei, fără a o muşca. 5. Imediat după ce pacientul începe să inspire pe gură, se apasǎ pe capătul superior al flaconului pentru a elibera salmeterolul în timp ce inspirǎ calm şi profund. 6. În timp ce pacientul îşi ţine respiraţia, scoate flaconul din cavitatea bucală şi ia degetul de pe partea superioară a acestuia. Pacientul trebuie sǎ continue să îşi ţinǎ respiraţia atât timp cât poate, fără a forţa. 7. Pentru a administra un al doilea puf, se păstreazǎ flaconul în poziţie verticală şi se aşteaptǎ aproximativ o jumătate de minut înainte de a repeta etapele de la 2 la 6. 8. După utilizare, se reaşazǎ capacul piesei bucale, pentru a o proteja de praf. Capacul piesei bucale se reaşază prin apăsare fermă, până când se aude un mic zgomot. Important Pacientul nu trebuie sǎ se grăbeascǎ la etapele 4, 5 şi 6. Este important să înceapǎ inspirul cât mai lent posibil, chiar înainte de a acţiona flaconul. Pacientul trebuie sǎ exerseze la început de câteva ori în faţa unei oglinzi. Dacă observǎ o "ceaţă" ieşind din capătul flaconului sau din colţurile gurii, trebuie să reînceapǎ de la etapa 2. Dacă medicul i-a dat instrucţiuni de folosire diferite, pacientul trebuie să le urmeze cu atenţie. Pacientul trebuie sǎ anunţe medicul dacă are dificultăţi în administrare. Copii Copiii mici ar putea avea nevoie de ajutor şi este necesar ca un adult să manipuleze flaconul pentru ei. Copilul trebuie încurajat să expire; cel care manipuleazǎ flaconul trebuie sǎ-l acţioneze imediat după ce copilul începe să inspire. Tehnica trebuie exersatǎ împreună. Copiii mai mari sau persoanele fără forţă trebuie să ţină flaconul cu ambele mâini. Se pun cele două arătătoare pe capătul superior al flaconului şi ambele police pe bază, sub piesa bucală. Curăţare Flaconul trebuie curăţat cel puţin o dată pe săptămână. 1. Se scoate flaconul de metal din învelişul de plastic al inhalatorului şi se îndepărteazǎ capacul piesei bucale. 2. Se clăteşte învelişul de plastic şi piesa bucală cu apă caldă. 3. Se lasǎ la uscat într-un loc cald. Trebuie evitatǎ căldura excesivă. 4. Se pune flaconul şi capacul piesei bucale. Se poate adăuga în apă un detergent slab sau o soluţie de tipul celor folosite la curăţarea biberoanelor pentru copii (farmacistul poate sfătui pacientul în acest scop). Se clăteşte apoi cu apă curată înainte de uscare. NU SE PUNE FLACONUL DE METAL IN APĂ. Testarea inhalatorului Înainte de prima utilizare sau dacă flaconul nu a fost utilizat timp de o săptămână sau mai mult, se îndepărtează capacul de pe piesa bucală prin apăsarea uşoară a părţilor laterale ale 7
capacului, se agită bine flaconul şi se eliberează un puf în aer pentru a fi siguri că funcţionează. 7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ Glaxo Wellcome UK Ltd. Stockley Park West, Uxbridge, Middlesex UB11 1BT, Marea Britanie 8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE 6177/2006/01 9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI Autorizare Februarie 2006 10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI Ianuarie 2006 8