Lucrarea de laborator nr.6 STABILIZATOR DE TENSIUNE CU REACŢIE ÎN BAZA CIRCUITELOR INTEGRATE

Μέγεθος: px

Εμφάνιση ξεκινά από τη σελίδα:

Download "Lucrarea de laborator nr.6 STABILIZATOR DE TENSIUNE CU REACŢIE ÎN BAZA CIRCUITELOR INTEGRATE"

Άνθεια Μέλιοι
6 χρόνια πριν
Προβολές:

1 Lucrarea de laborator nr.6 TABILIZATOR DE TENIUNE CU REACŢIE ÎN BAZA CIRCUITELOR INTEGRATE 6.1. copul lucrării: familiarizarea cu principiul de funcţionare şi metodele de ridicare a parametrilor de bază pentru stabilizatoarele de tensiune cu reacţie construite în baza circuitelor integrate tip K142FH1, KPEH5, KPEH8 etc arcina teoretică ă se studieze principiul de funcţionare şi metodele de ridicare a parametrilor de bază pentru stabilizatoarele de tensiune în baza circuitelor integrate utilizând conspectul ciclului teoretic şi literatura propusă ă se studieze structura interioară şi rezolvările privind tehnica circuitelor stabilizatoarelor de tensiune în baza circuitelor integrate ă se modeleze schemele de apărare a stabilizatoarelor la supraîncărcare Descrierea machetei de laborator Macheta de laborator (fig.6.1) prezintă un stabilizator de tensiune cu reacţia tip K142EH1 şi câteva elemente exterioare pentru asigurarea regimului nominal de funcţionare. Microcircuitul K142EH1 constă din următoarele părţi principale: a) sursa tensiunii de referinţă un stabilizator parametric în baza diodei Zener VD1 şi tranzistorului cu efect de câmp VT1. Cu scopul de a micşora sarcina stabilizatorului parametric este utilizat repetorul pe emitor VT3. Divizorul R1, R2 serveşte pentru reducerea valorii tensiunii stabilizate, aplicate la baza tranzistorului VT4 până la valoarea nominală de 2,5 V. Această valoare dirijează tensiunea minimă care poate fi obţinută la ieşirea stabilizatorului K142EH1. Dioda VD2 serveşte pentru 1

2 compensarea stabilizării la variaţia temperaturii mediului ambiant; b) elementul de dirijare care conţine un amplificator diferenţial (VT4, VT5) şi cu sarcina dinamică în baza VT2; c) elementul de reglare în baza tranzistoarelor VT6, VT7; d) sistemul de apărare după curent (tranzistorul VT9); e) circuitul pentru dirijarea stabilizatorului din exterior ce conţine tranzistorul VT8, dioda VD3 şi rezistorul R4. VT6 R lim. +U ieş. +U C VT1 VT2 VT3 VT7 R P R6 R1 VT4 R2 VT5 VD1 R3 VD2 VT8 R4 VT9 VD3 R5 R7 Fig.6.1 nom. La valori nominale ale curentului sarcinii I tensiunea pe joncţiunea emitorului tranzistorului VT9 este aproape egală cu zero şi tranzistorul blocat VT9 nu influenţează asupra funcţionării prag stabilizatorului. Când curentul depăşeşte valoarea de prag I tranzistorul VT9 se deschide. Tensiunea la baza tranzistorului de 2

3 reglare se micşorează şi el începe să se blocheze. Dacă la ieşire avem scurtcircuit, prin tranzistorul de reglare curge curentul I.C.. La micşorarea valorii sarcinii tensiunea de ieşire a stabilizatorului începe să se mărească datorită I.C.. Din această cauză tensiunea pe joncţiunea emitorului VT9 se măreşte, el se blochează, iar tranzistoarele VT6, VT7 se deschid. Curentul de rest al tranzistorului de reglare după acţiunea sistemului de apărare permit reîntoarcerea automată a stabilizatorului în regim de funcţionare la dispariţia supraîncărcării. Nominalele rezistoarelor R1, R5 pot fi calculate conform relaţiilor următoare: 0,5[ V] R 1 = ; (6.1) I prag. ( Uieş ) [ V] 0.3[ ma] R5 =. (6.2) Tensiunea pe joncţiunea emitorului VT9 este direct proporţională curentului sarcinii. Pentru ca acest tranzistor să fie blocat la curentul nominal al sarcinii şi să nu influenţeze asupra funcţionării stabilizatorului este necesar ca curentul de prag să difere de valoarea curentului nominal al sarcinii arcina de laborator ă se alimenteze intrarea stabilizatorului cu tensiunea U 0 = 15V de la sursa de alimentare universală Б5-45 prin intermediul ampermetrului PA 0. La ieşirea stabilizatorului să se cupleze sarcina R prin ampermetrul PA. Paralel sarcinii să se cupleze voltmetrul PV. Tensiunea de ieşire este reglată cu ajutorul rezistorului R5 la valoarea nominală de 9 V ă se ridice dependenţele U = f ( ) şi I = f ( I ) la I int r. 3

4 max. min. variaţia curentului sarcinii în gama I... I până nu începe să funcţioneze sistemul de apărare Cu ajutorul aparatelor de măsură să se ridice dependenţa U ieş = f ( U 0 ) la variaţia tensiunii U 0 în gama de la 5 până la 20 V. La efectuarea măsurărilor curentul sarcinii se menţine de ordin 30 ma ă se determine gama tensiunii reglabile de ieşire pentru U 0 = 15V. Valoarea U este schimbată cu ajutorul rezistorului variabil R Conform datelor obţinute la efectuarea măsurărilor să se determine rezistenţa interioară a stabilizatorului după relaţia următoare: 1 2 Uieş. Uieş. ri = 1 2, (6.3) I I unde U ieş.,uieş.,i, I prezintă valorile tensiunii şi curentului ce corespund punctelor 1 şi 2 ale dependenţei ridicate Utilizând datele obţinute în punctul să se determine randamentul stabilizatorului: Pieş. η = 100%. (6.4) Pint r Conform datelor ridicate să se determine coeficientul de stabilitate a schemei analizate: U U 0 ieş. Cst. =. (6.5) U U ieş ă se traseze dependenţele U = f ( I ) şi U = f ( U ) utilizând datele obţinute în punctele şi

5 6.5.Întrebări de control 1. Principiul de funcţionare a stabilizatorului cu reacţie pentru schema cuplării elementului de reglare serie cu sarcina. 2. Principiul de funcţionare a stabilizatorului cu reacţie pentru schema cuplării elementului de reglare paralel cu sarcina. 3. Metodele de ridicare a parametrilor de bază pentru stabilizatoarele de tensiune cu reacţie pe baza circuitelor integrate. 4. Randamentul stabilizatoarelor de tensiune cu reacţie. 5. Coeficientul de stabilizare a dispozitivului analizat. 6. chema de principiu a stabilizatorului de tensiune cu reacţie în baza circuitelor integrate tip KPEN5 şi KPEN8. 7. Metodele de stabilitate a parametrilor stabilizatoarelor de tensiune cu reacţie la variaţia temperaturii mediului ambiant. 8. Metodele de calcul a parametrilor de bază pentru stabilizatoarele de tensiune cu reacţie. 5

Σχετικά έγγραφα

10. STABILIZATOAE DE TENSIUNE 10.1 STABILIZATOAE DE TENSIUNE CU TANZISTOAE BIPOLAE Stabilizatorul de tensiune cu tranzistor compară în permanenţă valoare tensiunii de ieşire (stabilizate) cu tensiunea