GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2016 Disciplina Farmacodinamie

Transcript

1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GR.T.POPA din IAȘI FACULTATEA DE FARMACIE GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2016 Disciplina Farmacodinamie Tema nr. 1 FARMACOCINETICĂ GENERALĂ 1.1. Următoarele afirmaţii caracterizează difuziunea simplă: A. are loc la nivelul complexului lipoproteic membranar B. are loc în sensul gradientului de concentraţie până la egalizarea concentraţiei C. se realizează cu ajutorul sistemelor membranare de transport D. depinde de gradul de ionizare şi deci de interrelaţia dintre pka şi ph E. are loc la nivelul porilor membranari 1.2. Filtrarea: A. se efectuează la nivelul porilor membranei B. se efectuează pentru substanţele hidrosolubile C. are loc în sensul gradientului de concentraţie sau electrochimic D. se realizează la nivelul complexului lipoproteic membranar E. se realizează cu ajutorul sistemelor membranare de transport 1.3. Transportul activ: A. se realizează cu ajutorul sistemelor membranare de transport B. implică consum de energie C. depinde de procesele metabolice celulare furnizoare de energie D. prezintă înaltă specificitate sterică E. se realizează în sensul gradientului de concentraţie 1.4. Difuziunea facilitată: A. se realizează cu ajutorul cărăuşilor B. se realizează în sensul gradientului de concentraţie C. se realizează cu consum de energie D. se realizează fără consum de energie E. se realizează împotriva gradientului de concentraţie 1.5. Căile de administrare intraseroase sunt: A. intravenoasă B. intramusculară C. intraperitoneală D. intrapericardică E. intrapleurală 1.6. Stările patologice ale căii orale care influenţează negativ absorbţia pe cale orală sunt: A. aclorhidria B. spasmul sfincterului piloric 1

2 C. tranzitul intestinal accelerat (diaree) D. febra E. insuficienţa cardiacă 1.7. Avantajele căii orale de administrare sunt: A. poate fi locul activării unor substanţe medicamentoase B. reprezintă calea naturală, fiziologică de aport, cu o autoadministrare comodă a medicamentelor C. latenţa este mare D. biodisponibilitate mică E. poate fi utilă mai ales pentru administrări repetate şi tratament de întreţinere precum şi pentru medicamentele cu efect retard 1.8. Utilizarea căii pulmonare este indicată pentru următoarele acţiuni locale: A. bronhodilatatoare (administrate în astm bronşic) B. expectorantă (expectorante din grupa mucoliticelor) C. anestezice generale gazoase sau volatile D. vaccinuri E. antiseptică, antiinflamatoare etc. (antiseptice şi antibiotice administrate în bronşite, inflamaţii, infecţii locale) 1.9. Factorii dependenţi de organism care influenţează absorbţia substanţei medicamentoase sunt: A. fluxul sanguin crescut B. vâscozitatea mediului C. ph-ul mediului D. greutatea moleculară E. volumul soluţiei injectate Factorii care influenţează legarea de proteinele plasmatice dependenţi de organism sunt: A. structura chimică B. stările fiziologice speciale (nou-născut, sarcină, vârstnic) C. stările patologice (hipoproteinemie, hiperproteinemie) D. poziţia orizontală sau verticală E. caracterul acid sau bazic Factorii care influenţează difuziunea medicamentelor dependenţi de organism sunt: A. presiunea hidrostatică B. masa ţesutului C. permeabilitate capilară D. greutatea moleculară E. lipo- şi hidrosolubilitatea Următoarele medicamente sunt metabolizate la metaboliţi activi cu acelaşi tip de acţiune: A. fenacetina B. fenilbutazona C. amitriptilina D. adrenalina 2

3 E. diazepam Care dintre următoarele medicamente sunt inductori enzimatici? A. fenobarbital B. rifampicină C. disulfiram D. griseofulvină E. cloramfenicol Care dintre următoarele medicamente sunt inhibitori enzimatici? A. eritromicina B. fenitoina C. metronidazol D. fenobarbital E. izoniazida Eliminarea medicamentelor pe cale respiratorie se realizează prin: A. secreţii nazale B. secreţia glandelor bronşice C. epiteliul alveolar D. salivă E. secreţie lacrimală Precizaţi medicamentele care se elimină prin secreţia lactată şi care nu au efecte asupra sugarului: A. cafeina B. streptomicina C. gentamicina D. codeina E. fenolftaleina Factorii fiziologici dependenţi de organism care influenţează distribuirea sunt: A. vascularizaţia B. tesuturile inflamate C. tesuturile cicatriceale D. proteinele tisulare E. conţinutul în lipide Următoarele situaţii cresc alfa-1- acid glicoproteina, CU EXCEPŢIA: A. arsuri B. infarct de miocard C. neoplasm D. traumatisme E. sindrom nefrotic Următoarele situaţii produc hiperalbuminemie: A. arsuri B. mialgii C. schizofrenie D. tumori benigne E. infecţii acute 3

4 1.20. Următoarele medicamente, din diferite grupe farmacodinamice, produc fenomenul de inhibiţie enzimatică: A. tranchilizante şi neuroleptice (meprobamat, unele benzodiazepine ca diazepam şi clordiazepoxid; clorpromazina) B. antidepresivele triciclice (nortriptilina) şi inhibitori de monoaminoxidază (IMAO) C. antibiotice (cloramfenicol, eritromicină) D. antiepileptice (fenobarbital, fenitoina, carbamazepina) E. antihistaminice H 2 (cimetidina) Condiţii obligatorii, generale, pe care trebuie să le îndeplinească formele farmaceutice injectabile: A. izotone sau slab hipertone B. sterile C. ph egal aproximativ cu 7,4 D. facultativ sterile E. apirogene Administrarea medicamentelor pe cale rectală prezintă următoarele avantaje: A. absorbţia incompletă B. ocolirea primului pasaj intestinal şi hepatic C. apariţia eventuală a reflexului de respingere, care micşorează perioada de retenţie în rect, deci timpul de contact D. absorbţie inegală E. abordabilă la copii, bolnavi cu vărsături, bolnavi în comă Căi de administrare utilizate exclusiv pentru acţiunea generală (sistemică) sunt: A. calea intravenoasă B. calea subcutanată C. calea oculară D. calea sublinguală E. calea intramusculară Formele în care medicamentele pot fi transportate în sânge sunt: A. substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă, o parte sub formă liberă (dizolvată în plasmă) B. substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă numai sub formă liberă (dizolvate în plasmă) C. substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă, o parte sub formă legată de proteinele plasmatice (formă de depozit) D. substanţele medicamentoase (puţine) pot fi transportate în sânge şi în elementele figurate E. substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă numai sub formă legată de proteinele plasmatice Căile fiziologice de eliminare a medicamentelor sunt: A. calea parenterală, pentru substanţele administrate pe cale injectabilă B. calea digestivă, de elecţie pentru substanţele neabsorbabile, administrate pe cale orală C. calea renală, de elecţie pentru substanţele hidrosolubile absorbite D. calea cutanată, pentru substanţele volatile şi lipofile E. calea respiratorie, de elecţie pentru substanţele gazoase şi volatile 4

5 Tema nr. 2 FARMACODINAMIE GENERALĂ 2.1. Etapele fazei farmacodinamice a interacţiunii (contactului) medicament - organism, având ca rezultat apariţia acţiunii farmacodinamice sunt următoarele: A. formarea complexului medicament-receptor (MR) B. legarea medicamentului (M) de substratul reactiv, respectiv de receptori (R) C. apariţia unor modificări locale, declanşate de prezenţa complexului medicament-receptor (MR) la locul de acţiune (acţiunea primară) D. apariţia efectului farmacodinamic (Ef) (etapa farmacodinamică propriu-zisă) E. legarea medicamentului de proteinele plasmatice 2.2. Eficacitatea maximă a acţiunii farmacodinamice depinde de următoarele: A. organism B. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active C. potenţa D. activitatea intrinsecă (numărul de receptori pe care substanţa medicamentoasă îi poate activa) E. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active 2.3. Potenţa acţiunii farmacodinamice a unui medicament este dependentă de: A. eficacitatea maximă (efectul maxim) B. afinitatea substanţei active pentru substrat (numărul de receptori ocupaţi, conform teoriei ocupaţionale) C. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active D. organism E. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active 2.4. Acţiunea farmacodinamică a medicamentelor: A. se manifestă ca diminuarea sau înlăturarea unei tulburări a unei funcţii fiziologice B. este rezultatul contactului medicament-organism (substratul reactiv) C. este manifestată ca o modificare a unei funcţii fiziologice (în sens stimulator sau inhibitor) D. nu este rezultatul contactului medicament-organism E. se manifestă ca fenomen fizic, chimic, biochimic şi fiziologic 2.5. Care dintre următoarele afirmaţii privind latenţa acţiunii farmacodinamice (timpul de debut al efectului) sunt adevărate: A. medicamentele legate de proteinele plasmatice în procent mare au latenţa mai mare (pentru că timpul de transport este mai mare) B. in administrarea intravenoasă (i.v.) latenţa este mai mică (pentru că timpul de absorbţie = 0) C. formele farmaceutice retard au latenţa mai mare decât formele cu eliberare rapidă D. substanţele care acţionează prin metabolit activ au latenţa mai mică E. medicamentele cu mecanism indirect de acţiune au latenţa mai mare (pentru că timpul de apariţie a efectelor biologice este mai mare) 2.6. După mecanismul de acţiune, acţiunea farmacodinamică poate fi: A. acţiune locală (topică) 5

6 B. acţiune farmacodinamică directă C. acţiune asupra metabolismului substanţelor fiziologic active D. acţiune farmacodinamică pe receptori E. acţiune farmacodinamică indirectă 2.7. Factorii care influenţează acţiunea farmacodinamică, dependenţi de medicament, sunt: A. factori farmacocinetici (profilul farmacocinetic) B. factori fizico-chimici (de ex. structura chimică) C. factorii farmacografici (de ex. doza) D. calea de administrare E. factorii farmacodinamici (de ex. locul, mecanismul acţiunii) 2.8. Sensul acţiunii farmacodinamice poate fi: A. indiferent B. deprimant C. excitant D. inhibitor E. stimulator 2.9. Interacţiunile medicamentoase antagoniste au următoarele caracteristici: A. rezultatul asocierii poate fi anularea acţiunii farmacodinamice (antagonism total) B. rezultatul asocierii poate fi diminuarea acţiunii farmacodinamice (antagonism parţial) C. antagonismul apare când substanţele medicamentoase acţionează în acelaşi sens D. antagonismul apare când substanţele medicamentoase acţionează în sensuri opuse E. rezultatul asocierii poate fi chiar inversarea acţiunii farmacodinamice (antagonism total) După sensul acţiunii, acţiunea farmacodinamică poate fi: A. acţiune inhibitoare B. acţiune mimetică C. acţiune litică D. acţiune stimulatoare E. acţiune principală Antagoniştii competitivi prezintă următoarele caracteristici: A. au activitate intrinsecă B. au afinitate şi sunt capabili să se lege de receptori, la nivelul situsurilor de legare ale agoniştilor specifici C. diminuă potenţa agoniştilor specifici, prin competiţia pentru receptori D. nu sunt capabili să declanşeze un efect la nivelul receptorilor, pe care doar îi blochează E. nu au activitate intrinsecă După criteriul farmacoterapeutic, acţiunea farmacodinamică poate fi de următoarele tipuri, cu EXCEPŢIA: A. de substituţie B. fiziopatologică C. indiferentă D. simptomatică E. etiotropă (cauzală) 6

7 2.13. Factorii dependenţi de viata sociala si stres care pot influenţa acţiunea farmacodinamică, sunt: A. cresterea secretiei de hormon antidiuretic cu consecinte asupra echilibrului hidroelectrolitic si farmacocinetic B. temperatura ambiantă C. hiperventilatie pumonara cu alcaloza gazoasa si consecinte farmacocinetice D. lumina şi zgomotul E. altitudinea şi presiunea Următoarele afirmaţii privind factorii de care depinde eficacitatea maximă a acţiunii farmacodinamice sunt adevărate, cu EXCEPŢIA: A. potenţa B. proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active C. activitatea intrinsecă (numărul de receptori pe care substanţa medicamentoasă îi poate activa) D. proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active E. organism Factorii de care depinde durata de acţiune sunt următorii: A. factorii farmacocinetici B. factori farmacodinamici (afinitatea pentru substrat şi tipul de legătură) C. factori biofarmaceutici D. denumirea substanţei active E. calea de administrare Selectivitatea acţiunii farmacodinamice se referă la faptul că: A. este proprietatea unei substanţe medicamentoase de a avea un număr cât mai limitat de acţiuni farmacodinamice B. este proprietatea unei substanţe medicamentoase de a avea un număr cât mai mare de acţiuni farmacodinamice C. majoritatea substanţelor medicamentoase au un număr n de efecte, pe un teritoriu mai mult sau mai puţin larg D. este proprietatea unei substanţe medicamentoase de a influenţa un teritoriu cât mai limitat din organism E. este proprietatea unui medicament de a manifesta efect benefic terapeutic, fără efecte secundare nedorite Următoarele afirmaţii privind sensul acţiunii farmacodinamice sunt adevărate, cu EXCEPŢIA: A. sensul stimulator rezultă prin stimularea unei funcţii B. sensul stimulator rezultă prin deprimarea unei funcţii antagoniste C. sensul inhibitor apare prin inhibarea unei funcţii D. sensul inhibitor nu apare prin stimularea excesivă a funcţiei respective (până la epuizarea ei) E. sensul acţiunii farmacodinamice este dependent atât de substanţa activă cât şi de substratul biologic reactiv Interacţiunile medicamentoase sinergice au următoarele caracteristici: A. sinergismul apare când se asociază substanţe medicamentoase care acţionează în sensuri opuse 7

8 B. sinergismul de adiţie apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează pe acelaşi tip de receptori C. sinergismul poate fi de adiţie şi de potenţare D. sinergismul apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează în acelaşi sens E. sinergismul de potenţare apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează pe receptori diferiţi Acţiunea predominantă şi selectivă a unui medicament poate fi consecinta: A. inexistenţei de subtipuri de receptori specifici în anumite ţesuturi B. realizării unei concentraţii mai mari în ţesutul sau organul respectiv, datorită unei afinităţi deosebite pentru componentele acestora C. existenţei de subtipuri de receptori specifici, în anumite ţesuturi (de ex. receptori beta-2 adrenergici în bronhiole sau beta -1 în miocard) D. realizării unei concentraţii mai mici în ţesutul sau organul respectiv E. realizării unei concentraţii mai mari în ţesutul sau organul respectiv, datorită unei permeabilităţi crescute a membranelor ţesutului respectiv Durata de acţiune depinde de următorii factori, cu EXCEPŢIA: A. factori farmacodinamici (afinitatea pentru substrat şi tipul de legătură) B. calea de administrare C. factori farmacocinetici D. factori biofarmaceutici E. costul substanţei active Următoarele afirmaţii privind latenţa acţiunii farmacodinamice sunt adevărate, cu EXCEPŢIA: A. medicamentele legate de proteinele plamatice în procent mare au latenţa mai mare (pentru că timpul de transport este mai mare) B. formele farmaceutice retard au latenţa mai mică decât formele cu eliberare rapidă C. substanţele care acţionează prin metabolit activ au latenţa mai mare (pentru că apare şi timpul de metabolizare) D. medicamentele cu mecanism indirect de acţiune au latenţa mai mare (pentru că timpul de apariţie a efectelor biologice este mai mare) E. in administrarea intravenoasă (i.v.) latenţa este mai mică (pentru că timpul de absorbţie =0) După selectivitate acţiunea farmacodinamică poate fi: A. acţiune farmacodinamică selectivă (specifică), asupra unui sistem fiziologic, organ, receptor sau unui agent patogen B. acţiune farmacodinamică generală (sistemică), ce se manifestă după absorbţie C. acţiune farmacodinamică neselectivă (nespecifică) D. acţiune farmacodinamică de substituţie E. acţiune locală (topică), la locul administrării După criteriul farmacoterapeutic acţiunea farmacodinamică poate fi de următoarele tipuri: A. acţiune farmacodinamică indiferentă B. acţiune farmacodinamică simptomatică C. acţiune farmacodinamică etiotropă (cauzală) D. acţiune farmacodinamică fiziopatologică E. acţiune farmacodinamică de substituţie 8

9 2.24. După reversibilitate (durată) acţiunea farmacodinamică poate fi: A. acţiune farmacodinamică principală B. acţiune farmacodinamică ireversibilă (cu durată nelimitată) C. acţiune farmacodinamică reversibilă (cu durată limitată) D. acţiune farmacodinamică selectivă (specifică) E. acţiune farmacodinamică secundară Factorii dependenţi de mediul natural care pot influenţa acţiunea farmacodinamică, sunt: A. structura chimică a substanţei active B. temperatura ambiantă C. lumina şi zgomotul D. altitudinea şi presiunea E. calea de administrare Tema nr. 3 FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ 3.1. Intoleranţa dobândită prezintă următoarele caracteristici: A. se mai numeşte hipersensibilitate sau sensibilizare B. apare în timpul vieţii şi este temporară sau permanentă C. nu are mecanism de producere imunologic D. are mecanism de producere imunologic E. reprezintă o alergie la medicamente 3.2. Factorii favorizanţi ai apariţiei alergiei la medicamente, dependenţi de medicament, sunt: A. calea de administrare (apariţie mai frecventă la aplicare locală, pe piele şi mucoase) B. frecvenţa contactului cu organismul C. reactivitatea individuală (mai mare la femei) D. potenţialul antigenic al medicamentului E. atopia ereditară (predispoziţie genetică la reacţii şi boli alergice) 3.3. Intoleranţa dobândită (alergia la medicamente) prezintă următoarele particularităţi, cu EXCEPŢIA: A. lipsa relaţiei gradate doză-efect B. doze extrem de mici pot produce reacţii alergice foarte grave C. prezintă o relaţie gradată doză-efect D. anticorpii pot fi puşi în evidenţă prin teste cutanate sau diverse reacţii serologice E. organismul sensibilizat posedă un titru ridicat de anticorpi (adeseori Ig E) 3.4. Factorii care condiţionează instalarea farmacodependenţei sunt: A. mediul socio-cultural B. mediul ambiant natural C. cantităţile consumate, frecvenţa consumului, căile de administrare D. substanţa incriminată (profilul farmacodinamic, farmacocinetic şi farmacotoxicologic) E. particularităţile şi antecedentele individului 3.5. Specificaţi exemple de medicamente care produc efecte adverse mutagene: A. fungicide 9

10 B. epoxizi C. agenţi fizici (radiaţii) D. citostatice alchilante E. toxicele fusului de diviziune celulară (colchicina, podofilotoxina) 3.6. Efecte adverse medicamentoase de tip efecte secundare sunt următoarele, cu EXCEPŢIA: A. uscăciunea gurii (hiposalivaţia) dată de atropină B. nefropatii (de ex. prin antibiotice aminoglicozide nefrotoxice) C. hipovitaminoza, în cursul tratamentului cu antibiotice cu spectru larg (ex. tetraciclina) pe cale orală D. constipaţia produsă prin atropină E. sindroame depresive induse de simpatolitice (reserpina, alfa-metildopa, beta-1 adrenolitice) 3.7. Substanţe capabile să producă farmacodependenţă sunt: A. deprimante SNC (alcool, hipnotice ca barbituricele, tranchilizante ca diazepam) B. parasimpatomimetice (neostigmina) C. parasimpatolitice (atropina) D. stimulatoare ale SNC (tip amfetamină, tip cocaină) E. opioide (morfinomimetice) (tip morfină, heroină) 3.8. Efectele secundare medicamentoase prezintă următoarele caracteristici: A. sunt consecinţa indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor B. sunt tulburări morfologice diferite de efectele farmacodinamice, care apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare C. sunt un răspuns anormal, cantitativ şi/sau calitativ, la un medicament, deviat de la efectele farmacodinamice ale medicamentului, ce apare numai la o parte din populaţie D. sunt consecinţa directă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor E. sunt tulburări funcţionale, diferite de efectele farmacodinamice, care apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare 3.9. Reacţiile adverse (RA) medicamentoase au următoarele caracteristici: A. sunt reacţii în legătură cu costul medicamentelor B. sunt reacţii nedorite C. sunt reacţii ce apar la dozele eficace terapeutic D. sunt reacţii fără nici o legătură cu farmacoterapia E. sunt reacţii dăunătoare Toleranţa dobândită cronică (obişnuinţa) prezintă următoarele caracteristici: A. este un fenomen ireversibil (nu dispare niciodată) B. durata, după întreruperea tratamentului, este variabilă C. este un fenomen reversibil (dispare, la întrerupere, după un interval de timp variabil) D. se instalează lent şi niciodată nu este completă E. se instalează cu intensităţi diferite pentru diferitele efecte ale unui medicament Mecanismele de instalare a toleranţei cronice (obişnuinţei) ca efect advers medicamentos sunt: A. mecanism farmacocinetic: creşterea eliminării B. scăderea vitezei de metabolizare prin inhibiţie enzimatică 10

11 C. mecanism farmacodinamic: desensibilizarea celulelor sau receptorilor (reglare down ), manifestată prin internalizarea receptorilor în membrană D. mecanism farmacocinetic: diminuarea absorbţiei E. mecanism farmacocinetic: creşterea vitezei de metabolizare, prin instalarea inducţiei enzimatice Frecvenţa mai mare a reacţiilor adverse (RA) se întâlneşte la vârstnici, datorită unor factori multipli: A. utilizarea, de obicei, de doze mai mari la bătrân, decât la adultul tânăr B. particularităţi farmacodinamice specifice organismului vârstnic C. complianţa (respectarea posologiei prescrise) frecvent deficitară D. particularităţi farmacocinetice specifice organismului vârstnic E. polimedicaţia (număr mare de medicamente utilizat) ca o consecinţă a polipatologiei Medicamente contraindicate (proscrise) la gravide, datorită potenţialului teratogen: A. antineoplazice antimetaboliţi (metotrexat, fluorouracil) B. anticogulante cumarinice (acenocumarol, warfarina) C. antiacide D. antiepileptice (fenitoina, acid valproic), antidepresive (triciclice, litiu), tranchilizante benzodiazepine E. glucocorticoizi (doze mari) Factorii care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse medicamentoase ototoxice sunt: A. insuficienţa renală B. dozele mici şi tratamentul de scurtă durată C. tratamentul îndelungat D. dozele mari E. asocierea de medicamente ototoxice Sunt frecvent implicate, în reacţii adverse (RA) alergice de tip I (anafilactic) următoarele medicamente, cu EXCEPŢIA: A. acidul ascorbic (vitamina C) B. peniciline (penicilina G inj., ampicilina etc.) C. acidul acetilsalicilic (aspirina) D. substanţe iodate radiografice de contrast E. anestezice locale administrate i.v Factorii care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse medicamentoase ototoxice sunt următorii, cu EXCEPŢIA: A. tratamentul îndelungat B. dozele mari C. dozele mici şi tratamentul de scurtă durată D. asocierea de medicamente ototoxice E. insuficienţa renală Exemple de efecte adverse medicamentoase toxice sunt următoarele, cu EXCEPŢIA: A. nefropatii după antibiotice aminoglicozide nefrotoxice B. uscăciunea gurii şi constipaţie date de atropină C. citoliză hepatică produsă de izoniazidă, rifampicină, paracetamol D. methemoglobinemie (după derivaţi de anilină: paracetamol) 11

12 E. ototoxicitate după antibiotice aminoglicozide (kanamicină, gentamicină) Factorii favorizanţi ai apariţiei alergiei la medicamente, dependenţi de organism, sunt: A. reactivitatea individuală (mai mare la femei) B. frecvenţa contactului cu organismul C. atopia ereditară (predispoziţie genetică la reacţii şi boli alergice) D. potenţialul antigenic al medicamentului E. calea de administrare (apariţie mai frecventă la aplicare locală, pe piele şi mucoase) Exemple de efecte adverse medicamentoase toxice sunt următoarele: A. ototoxicitatea după antibiotice aminoglicozide (în special după kanamicină şi amikacină) B. psihoze de tip schizofrenic în hipercorticism provocat de supradozarea glucocorticoizilor C. sindromul neurologic extrapiramidal produs de neuroleptice clasice D. citoliză hepatică produsă după izoniazidă, rifampicină, paracetamol E. uscăciunea gurii şi constipaţia produsă de atropină Substanţe incriminate în producerea de efecte adverse cancerigene sunt următoarele: A. glucoza B. hidrocarburi policiclice (din gudronul de cărbune, fum de ţigară) C. nitrozaminele (apărute, de exemplu, prin tranformarea aminofenazonei în prezenţa acidului clorhidric în stomac) D. aflatoxinele produse de mucegaiuri E. substanţe alchilante (de exemplu citostatice alchilante) Efectele adverse medicamentoase toxice au următoarele caracteristici: A. sunt tulburări morfologice, diferite de efectele farmacodinamice B. sunt tulburări funcţionale, diferite de efectele farmacodinamice C. sunt consecinţa directă sau indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor D. pot fi uşoare sau grave (uneori chiar fatale); se pot manifesta la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor E. apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare Efectele adverse medicamentoase toxice au următoarele caracteristici, cu EXCEPŢIA: A. pot fi uşoare sau grave (uneori chiar fatale); se pot manifesta la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor B. apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare C. sunt consecinţa directă sau indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor D. sunt tulburări morfologice, diferite de efectele farmacodinamice E. sunt tulburări funcţionale, diferite de efectele farmacodinamice Factorii favorizanţi ai apariţiei reacţiilor adverse (RA) medicamentoase sunt: A. numărul ridicat de medicamente asociate (polipragmazia), cu posibilitatea apariţiei interacţiunilor (previzibile sau nu) B. stările patologice (insuficienţele renală sau/şi hepatică) C. dozele eficace mari (peste DE50) şi tratamentul prelungit D. costul medicamentelor 12

13 E. stările fiziologice particulare (sarcină, vârstă înaintată) Idiosincrazia (intoleranţa congenitală de grup) prezintă următoarele particularităţi: A. nu apare la scurt timp după începerea tratamentului sau chiar la prima doză B. deviaţia de la răspunsul farmacodinamic normal poate să fie cantitativă (efecte de supradozare sau ineficienţă) C. se manifestă ca deviaţie de la răspunsul farmacodinamic normal al populaţiei, la medicament D. deviaţia de la răspunsul farmacodinamic normal poate să fie calitativă (reacţie anormală diferită de acţiunea farmacodinamică) E. apare la scurt timp după începerea tratamentului sau chiar la prima doză Exemple de efecte adverse medicamentoase de tip efecte secundare sunt următoarele: A. uscăciunea gurii (hiposalivaţie) dată de atropină B. psihoze şi halucinaţii produse de antiinflamatoare nesteroidiene (indometacina, ibuprofen, sulindac) C. sindromul neurologic extrapiramidal produs de medicamente neuroleptice clasice D. constipaţia produsă de atropină (scăderea tonusului şi peristaltismului normal intestinal) E. somnolenţă după trezirea din somn produc hipnocoercitivele cu acţiune de lungă durată (de exemplu fenobarbital) Tema 4 ANTIBIOTICE CU STRUCTURĂ BETALACTAMICĂ 4.1. Care dintre următoarele peniciline sunt active faţă de Pseudomonas: A. benzilpenicilina B. carbenicilina C. ticarcilina D. azlocilina E. ampicilina 4.2. Care dintre următoarele peniciline sunt active faţă de enterobacteriaceae: A. ampicilină + acid clavulanic B. pivmecilinam C. ampicilină + sulbactam D. mecilinam E. temocilina 4.3. Acidul clavulanic: A. este un inhibitor al betalactamazelor produse de stafilococi şi bacili gram negativ B. este un compus care face parte din grupa macrolide C. in asociere cu amoxicilina lărgeşte spectrul antimicrobian al acesteia D. asocierea acidului clavulanic cu amoxicilina este activă faţă de Pseudomonas E. în asociere cu amoxicilina îngustează spectrul antimicrobian al acesteia 4.4. Carbenicilina prezintă următoarele caracteristici: A. se absoarbe foarte bine pe cale orala B. se administrează numai pe cale injectabilă i.m. sau i.v. C. nu se asociază cu aminoglicozide în aceeaşi seringă sau sac perfuzor D. rezistenţa bacteriană este mediată cromozomial prin fixarea subunităţilor 50S 13

14 E. produce creşterea enzimelor hepatice, hepatită 4.5. Următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru cefalosporinele de generaţia I, cu EXCEPŢIA: A. sunt utile în infecţii cu bacterii gram pozitiv rezistente la penciline B. substanţele active după administrare orală sunt indicate în infecţii uşoare şi medii C. substanţele administrate parenteral sunt utile pentru profilaxia infecţiilor chirurgicale D. în cazul infecţiilor sistemice cu bacili gram negativ sensibili, se asociază cu aminoglicozide E. se utilizează în meningite deoarece traversează bariera hematoencefalică în concentraţii active terapeutic 4.6. Rezistenţa la cefalosporine se instalează prin: A. scăderea permeabilităţii membranei celulare externe B. modificarea PBP C. inactivarea prin beta -lactamaze D. alterarea subunităţii ribozomale 50S E. alterarea subunităţii ribozomale 30S 4.7. Spectrul antimicrobian al cefalosporinelor injectabile din generaţia a IV-a include: A. Klebsiella B. Salmonella C. Stafilococ auriu (exceptie stafilococul resistent la meticilina) D. Neisseria gonorrhoeae E. Listeria monocitogenes 4.8. Care dintre următoarele cefalosporine sunt de generaţia a III-a? A. cefotaxima B. ceftriaxona C. cefoperazona D. cefepima E. ceftazidima 4.9. Următoarele cefalosporine au timp de înjumătăţire scurt şi mediu, cu EXCEPŢIA: A. ceftriaxona B. cefazolina C. cefamandolul D.cefalotina E. latamoxef Penicilinele active pe enterobacteriaceae (mecilinam) au următoarele caracteristici: A. spectrul bacterian este îngust B. acţionează prin legarea de un recepteor specific PBP2 împiedicând procesul de alungire a bacteriilor care devin sferice C. acţionează prin fixarea pe unitatea ribozomală 50S D. acţionează prin fixarea pe unitatea ribozomală 30S E. efectul poate fi bactericid sau bacteriostatic dependent de concentraţie Care dintre următoarele peniciline cu spectru larg sunt active ca atare: A. bacampicilina B. pivampicilina 14

15 C. ampicilina D. amoxicilina E. talampicilina Penicilinele antistafilococice au următoarele caracteristici, cu EXCEPŢIA: A. difuziunea în ţesuturi este bună B. trec prin placentă şi laptele matern C. realizează concentraţii active în lichidul cefalorahidian D. epurarea se face predominant pe cale renală E. în insuficienţa renală apare tendinţa de cumulare datorită scăderii eliminării şi legării de proteinele plasmatice Care dintre următoarele afirmaţii caracterizează mecanismul de acţiune al penicilinelor: A. legare de proteinele membranare PBP, care servesc drept receptori specifici pentru betalactamine B. legarea covalentă a penicilinelor de transpeptidazele care asigură soliditatea peretelui bacterian C. activarea unor enzime autolitice: autolizine, mureinhidrolaze D. interferarea procesului de sinteză a acidului folic E. inhibarea ADN-topoizomerazelor Care dintre următoarele peniciline se administrează pe cale injectabilă: A. benzilpenicilina B. fenoximetilpenicilina C. benzatinbenzilpenicilina D. feneticilina E. procainbenzilpenicilina Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt peniciline antistafilococice: A. cloxacilina B. oxacilina C. eritromicina D. tetraciclina E. dicloxacilina Benzilpenicilina este: A. indicată în infecţii cu pneumococ B. indicată în infecţii cu streptococ hemolitic C. utilă în aplicare locală pe tegumente şi mucoase D. indicată în endocardită lentă cu Streptococ viridans E. indicată în lues Benzatinbenzilpenicilina este contraindicată în următoarele situaţii, cu EXCEPŢIA: A. infecţii cu germeni puţin sensibili B. faringită streptococică şi scarlatină C. infecţii grave care necesită niveluri plasmatice ridicate de bezilpenicilină D. antecedente alergice E. copii sub trei ani sau mai mari dacă au masă musculară redusă 15

16 4.18. Benzatinbenzilpenicilina este indicată în următoarele situaţii: A. faringită streptococică şi scarlatină B. profilaxia infecţiei streptococice la bolnavii cu reumatism poliarticular acut C. sifilis D. antecedente alergice E. infecţii grave care necesită niveluri plasmatice ridicate de benzilpenicilină Reacţia Herxheimer care apare în primele zile de tratament al sifilisului cu penicilină se manifestă prin: A. mialgii B. artralgii C. reactivarea leziunilor sifilitice D. hepatită E. nefrită Precizaţi metaboliţii penicilinelor care funcţionează ca haptene: A. fenoximetilpenicilina B. benzatinbenzilpenicilina C. peniciloilamida D. acid penicilanic E. cloxacilina Din grupa penicilinelor antistafilococice fac parte: A. dicloxacilina B. amoxicilina C. cloxacilina D. oxacilina E. ampicilina Aztreonamul prezintă următoarele caracteristici: A. este rezistent la majoritatea betalactamazelor produse de bacili gram negativ aerobi B. acţionează bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice C. este indicat în infecţii cu bacili gram negativ (septicemii, infecţii urinare, respiratorii) D. spectru antimicrobian cuprinde: bacili gram negativ aerobi (inclusiv Pseudomonas) E. mecanismul de acţiune este bactericid, prin împiedicarea sintezei peretelui bacterian Benzilpenicilina se administrează corect în următoarele condiţii: A. se poate asocia cu alte medicamente în aceeaşi seringă B. soluţia se prepară extempore în ser fiziologic steril; nu se asociază cu alte medicamente în aceeaşi seringă C. in perfuzii se preferă soluţiile acide (glucoza 5%) sau alcaline D. se administrează, cel mai frecvent, intramuscular (i.m.) profund sau intravenos (i.v.) în perfuzie E. stabilitatea în soluţie este de maximum 24 ore la frigider (+4 C) Următoarele substanţe medicamentoase sunt inhibitori de beta-lactamaze produse de stafilococi şi bacili gram negativ, astfel încât în asociere cu peniciline cu spectru larg le lărgeşte spectrul antimicrobian: A. amoxicilina B. acid clavulanic C. ampicilină 16

17 D. sulbactam E. ticarcilina Specificaţi grupele de antibiotice care acţionează asupra peretelui celulei bacteriene (inhibarea sintezei peptidoglicanului care intră în constituţia peretelui bacterian): A. betalactamine B. tetracicline C. vancomicina D. aminoglicozide E. macrolide Tema nr. 5 ANTIBIOTICE DIN ALTE CLASE STRUCTURALE: MACROLIDE, AMINOGLIGOZIDE, TETRACICLINE, FENICOLI ŞI POLIPEPTIDE 5.1. Rezistenţa bacteriană la macrolide se poate explica prin: A. scăderea permeabilităţii peretelui bacterian pentru antibiotic B. inhibarea girazei bacteriene C. alterarea subunităţii ribozomale 50S D. inactivarea prin hidroliză enzimatică, catalizată de o esterază mediată plasmidic E. secreţie de beta-lactamaze 5.2. Rezistenţa bacteriană la macrolide (eritromicină) apare prin: A. scaderea permeabilitatii peretelui bacterian pentru antibiotic B. alterarea subunitatii ribozomale 50S C. inactivarea prin hidroliză enzimatică, catalizată de o esterază mediată plasmidic D. cresterea permeabilitatii peretelui bacterian pentru antibiotic E. activarea prin hidroliză enzimatică, catalizată de o esterază mediată plasmidic 5.3. Spectrul antimicrobian al eritromicinei curpinde următorii coci gram pozitiv: A. Pneumococ B. Neisseria gonnohoreae C. Treponema pallidum D. Streptococ piogen E. Mycoplasma pneumoniae 5.4. Care dintre următoarele macrolide fac parte din prima generaţie: A. claritromicina B. azitromicina C. josamicina D. eritromicina E. spiramicina 5.5. Rezistenţa bacteriană la aminoglicozide se instalează prin: A. prezenţa unor enzime mediate plasmidic B. modificarea învelişului celulei bacteriene cu scăderea capacităţii de transport a antibioticului în celulă C. apariţia unor mutaţii cromozomiale care modifică locul de legare a aminoglicozidului de subunităţile ribozomale 30S D. inhibarea girazei bacteriene 17

18 E. apariţia unor mutaţii cromozomiale care modifică locul de legare a aminoglicozidului de subunităţile ribozomale 50S prin: 5.6. Leziunile cohleare instalate în urma tratamentului cu aminoglicozide se manifestă A. tinitus B. greaţă C. senzaţie de înfundare a urechilor D. tulburări de echilibru E. cefalee 5.7. Intensitatea blocului neuromuscular produs de aminoglicozide este crescută de : A. curarizante B. anestezice generale C. peniciline D. miorelaxante centrale E. sulfat de magneziu 5.8. În infecţia cu enterococ aminoglicozidele se pot asocia cu următoarele substanţe: A. benzilpenicilină B. cloramfenicol C. ampicilină D. metronidazol E. vancomicină 5.9. Spectrul antimicrobian al kanamicinei cuprinde: A. E. coli B. Shigella C. Pseudomonas D. Pneumococ E. Streptococ piogen şi viridans Nefrotoxicitatea şi ototoxicitatea aminoglicozidelor este crescută de : A. furosemid B. cisplatin C. anestezice generale D. miorelaxante centrale E. curarizante Precizaţi care dintre următoarele substanţe medicamentoase se administrează exclusiv pe cale injectabilă: A. metacilina B. minociclina C. rolitetraciclina D. doxiciclina E. tetraciclina Precizaţi indicaţiile de prima alegere ale tetraciclinei: A. bruceloza B. tularemie C. gonoree 18

19 D. holera E. rickettsioze Precizaţi substanţa medicamentoasă care realizează concentraţii terapeutice în LCR: A. tetraciclina B. doxiciclina C. rolitetraciclina D. minociclina E. demeclociclina Următoarele reacţii adverse sunt specifice minociclinei: A. toxicitate vestibulară B. pigmentarea sclerei, unghiilor, pielii (la administrare prelungita) C. bombarea fontanelei la sugari D. colorarea în brun a dinţilor E. hiperplazia smalţului dentar Tulburările neuropsihice care apar după administrarea de cloramfenicol sunt: A. nevrită optică B. confuzie mintală C. delir D. glosite E. stomatite Indicaţiile terapeutice ale polimixinei B sunt: A. meningite cu Pseudomonas aeruginosa B. dispepsii colibacilare la sugari şi copii C. miastenia gravis D. insuficienţă renală E. infecţii traheo -bronşice cu bacili gram negativ Cloramfenicolul este un antibiotic de rezervă în următoarele situaţii, cu EXCEPŢIA: A. febra tifoidă B. abcese cerebrale (cu bacterii anaerobe) C. septicemii de origine abdominală (asociat cu amikacina) D. infecţii cu germeni sensibili la alte antibiotice şi chimioterapice E. infecţii cu stafilococ penicilinazo-pozitiv Mecanismul de acţiune al cloramfenicolului: A. este de tip bacteriostatic B. este de tip bactericid C. se instalează prin fixare pe subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni D. presupune inhibarea sintezei proteice microbiene E. se instalează prin fixare pe subunitatea 30S a ribozomilor bacterieni Bacitracina este activă pe: A. clostridii B. bacil difteric C. meningococi D. Klebsiella 19

20 E. Salmonella Polimixinele sunt active pe următorii bacili gram negativ: A. Klebsiella B. Salmonella C. E. coli D. clostridii E. bacil difteric Dintre antibioticele macrolide, sunt substanţe naturale următoarele: A. eritromicina B. claritromicina C. spiramicina D. azitromicina E. josamicina Următoarele antibiotice macrolide sunt substanţe de semisinteză, cu EXCEPŢIA: A. eritromicina B. diritromicina C. claritromicina D. roxitromicina E. azitromicina Specificaţi tetraciclina care nu este contraindicată în insuficienţa renală: A. tetraciclina B. minocicilina C. doxiciclina D. demeclociclina E. rolitetraciclina Dintre tetracicline sunt substanţe de sinteză următoarele: A. metacilina B. rolitetraciclina C. minociclina D. tetraciclina E. doxiciclina Următoarele afirmaţii privind tetraciclinele in special din prima generatie sunt adevărate, cu EXCEPŢIA: A. biodisponibilitatea orală a tetraciclinelor este scăzută de alimente (mai ales lactate), de medicamente antiacide cu Ca, Mg, Al, Fe, care formează chelaţi cu acestea B. tetraciclinele sunt contraindicate la femei gravide, copii mai mici de 8 ani C. rezistenţa bacteriană se instalează rapid D. spectrul antimicrobian este larg E. difuziunea în ţesuturi este bună pentru tetraciclinele din generaţia a II-a (doxiciclina, minociclina), datorită liposolubilităţii crescute Tema nr. 6 ANALGEZICE ANTIPIRETICE 20

21 6.1. Homeostazia termică este rezultanta echilibrului dintre următoarele procese: A. termogeneză B. termoliză C. răspuns iniţial la agresiunea tisulară D. răspuns final la agresiunea tisulară E. dezechilibru al mesagerilor secunzi nucleotizi ciclici AMPc/GMPc, în favoarea GMPc 6.2. Termogeneza este controlată de: A. centrul simpatic, din hipotalamusul anterior B. centrul parasimpatic din hipotalamusul posterior C. căi nervoase aferente D. căi nervoase eferente E. receptorii termici cutanaţi 6.3. Febra reprezintă: A. creşterea temperaturii corpului, datorită funcţionării centrilor termoreglării la nivel superior celui normal fiziologic dar cu păstrarea echilibrului dintre termogeneză şi termoliză B. reacţie nespecifică de apărare a organismului faţă de agentul nociv C. reacţie specifică de apărare a organismului faţă de agentul nociv D. pericol pentru desfăşurarea normală a proceselor biologice (aparat cardiovascular, SNC) când este prea mare E. creşterea temperaturii corpului datorită funcţionării centrilor termoreglării la un nivel superior celui normal fiziologic, fără păstrarea echilibrului dintre termogeneză şi termoliză 6.4. Precizaţi compusul care NU prezintă acţiune antiinflamatoare: A. acid acetilsalicilic B. tenoxicam C. paracetamol D. aminofenazonă E. diflunisal 6.5. Precizaţi substanţele medicamentoase care pe langă acţiunea analgezică prezintă acţiune antispastică de tip musculotrop: A. paracetamol B. acid acetilsalicilic C. metamizol D. propifenazonă E. aminofenazonă 6.6. Analgezicele antipiretice prezintă următoarele acţiuni cu EXCEPŢIA: A. analgezică B. antiinflamatoare C. anestezică generală D. antispastică E. antipiretică 6.7. Indicaţiile medicamentelor analgezice antipiretice bazate pe acţiunea analgezicăantipiretică-antiinflamatoare sunt: A. infecţii virale ale căilor respiratorii cu febră B. artralgii C. mialgii 21

22 D. infecţii microbiene cu febră mare (asociate la tratamentul etiotrop antimicrobian) E. dureri postoperatorii moderate 6.8. Mecanismul molecular al acţiunii antipiretice constă în: A. inhibarea biosintezei de PGE2, cu efect pirogen la nivel central hipotalamic B. inhibarea biosintezei de PGE2 la nivel periferic C. acetilare ireversibilă a COX1 la nivel respirator D. inhibarea biosintezei de TXA2 E. sensibilizarea terminaţiilor nervoase aferente la acţiunea algogenă a histaminei şi bradikininei 6.9. Medicamentele analgezice antipiretice produc: A. euforie B. toleranţă C. farmacodependenţă D. deprimare respiratorie E. reacţii alergice încrucişate în grupa analgezicelor antipiretice şi antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) Următoarele afirmaţii caracterizează acidul acetilsalicilic: A. efect ulcerogen, prin hipersecreţie gastrică acidă B. hipocoagulare (antiagregant plachetar la doze mici si hipoprotombinizant la doze mari) cu favorizarea microhemoragiilor si anemiei C. hiperagregare plachetară, la doze foarte mari antiinflamatoare cu favorizarea accidentelor trombotice D. contraindicat în algii moderate E. contraindicat în afecţiuni tromboembolice Acidul acetilsalicilic este indicat în următoarele situaţii: A. algii moderate (nevralgii, mialgii, cefalee) B. afecţiuni reumatismale inflamatorii C. diateză hemoragică de sarcină D. ulcer gastro-duodenal E. înainte de o intervenţie chirurgicală În timpul tratamentului cu acid acetilsalicilic se vor monitoriza următoarele reacţii adverse: A. tinitus B. melenă C. sângerări D. toleranţa E. convulsii Intoxicaţia acută cu paracetamol prezintă următoarele semne şi simptome: A. necroză acută hepatică B. GOT crescut C. edem cerebral D. febră E. mialgii Farmacodinamia paracetamolului implică următoarele acţiuni: 22

23 A. analgezică B. antiinflamatoare C. antipiretică D. sedativă E. tranchilizantă mari: Următoarele afirmaţii reprezintă reacţii adverse posibile ale paracetamolului la doze A. methemoglobinizant slab B. trombocitopenie C. citoliză hepatică D. edem cerebral E. encefalopatie Următoarele substanţe medicamentoase potenţează toxicitatea hepatică a paracetamolului: A. izoniazida B. rifampicina C. fenotiazine D. cafeina E. codeina Care dintre următoarele reacţii adverse ale acidului acetilsalicilic sunt de tip efecte secundare: A. efect ulcerogen B. erupţii cutanate C. edem angioneurotic şi laringian D. bronhoconstricţie E. reducerea filtrării glomerulare Intoxicaţia acută cu acid acetilsalicilic se manifestă prin : A. iniţial alcaloză respiratorie B. ulterior acidoză metabolică C. convulsii D. reducerea filtrării glomerulare E. eritem nodos În profilaxia infarctului de miocard se utilizează următoarea doză de acid acetilsalicilic: A. 0,5 g de 4-6 ori/zi B. 3,5 g în 3-5 prize C. 0,1-0,3 g /zi D. 0,3 g (0,160-0,325 g) /zi E. 0,3-0,5 g la 2-3 zile Metamizolul este indicat în: A. agranulocitoză B. nevralgii C. mialgii D. colici (biliare, renale) E. dismenoree 23

24 6.21. Următoarele afirmaţii privind enzima ciclooxigenaza-2 (COX-2) sunt adevărate, cu EXCEPŢIA: A. Inhibarea de COX-2 reprezintă mecanismul acţiunii antiinflamatoare a analgezicelor antipiretice B. Inhibarea de COX-2 reprezintă un mecanism generator de efecte secundare nedorite. C. COX-2 inductibilă este implicată în biosinteza de prostaglandine cu rol inflamator şi hiperalgic, atât la nivel periferic, cât şi la nivel medular D. COX-2 este izoformă constitutivă numai în unele ţesuturi (plămâni, rinichi, măduva spinării) E. COX-2 este inductibilă în toate ţesuturile în prezenţa unor stimuli externi proinflamatori (microorganisme, citokine şi leziuni tisulare) Analgezicele-antipiretice au următoarele indicaţii pentru acţiunea analgezică (potenţată de acţiunea antiinflamatoare), cu EXCEPŢIA: A. Durere acută foarte intensă (postoperator, traumatisme, infarct miocardic) B. Durereri postoperatorii moderate C. Algii moderate: cefalee, dismenoree D. Afecţiuni ortopedice: fracturi, luxaţii, entorse E. Algii moderate: nevralgii, artralgii, mialgii Acidul acetilsalicilic are următoarele indicaţii: A. Afecţiuni reumatismale inflamatorii (reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă) B. Infecţii virale (gripă, varicelă, hepatită), la copii sub 4 ani C. Ulcer gastro-duodenal D. Febră de etiologie diversă (procese inflamatorii, infecţii microbiene şi virale acute) E. Algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee etc.) Paracetamolul poate produce următoarele efecte, cu EXCEPŢIA: A. Intoxicaţia acută se manifestă prin necroză acută hepatică B. Antipiretic moderat C. Antiinflamator D. La doze mari poate produce toxicitate renală E. Analgezic moderat Analgezice-antipiretice derivaţi de pirazolonă sunt următoarele, cu EXCEPŢIA: A. Paracetamol (acetaminofen) B. Propifenazona C. Fenazona D. Metamizol (Noraminofenazona) E. Aminofenazona Tema nr. 7 HIPNOTICE TRANCHILIZANTE 7.1. În funcţie de etiologie, hiposomniile pot fi: A. psihogenă B. neurologică C. simptomatică 24

25 D. intermitentă E. terminală 7.2. Hipnocoercitivele au următoarele caracteristici: A. sunt deprimante SNC neselective B. forţează somnul şi la indivizi normali C. modifică EEG nocturnă D. acţionează selectiv asupra unor receptori specifici E. efectul hipnogen este mai evident în hiposomnii 7.3. Hipnoinductoarele au următoarele caracteristici: A. trezirea din somn este uşoară B. produc o datorie de somn paradoxal, la administrare repetată cu consecinţe negative asupra echilibrului psihic C. inducţia enzimatică este redusă sau absentă D. nu reduc durata de somn REM E. reduc durata somnului REM 7.4. Mecanismul nespecific de acţiune a hipnoticelor barbiturice constă în: A. deprimarea formaţiei reticulate ascendente activatoare (SAA) B. potenţarea neurotransmisiei inhibitoare mediată de GABA C. deschiderea canalelor de clor D. creşterea timpului de deschidere a canalelor de clor E. activarea unui situs specific de pe complexul receptor GABA-A postsinaptic efector 7.5. La doze mari hipnoticele barbiturice prezintă următoarele efecte: A. scăderea metabolismului bazal B. deprimarea centrului termoreglator cu hipotermie C. acţiune hipnocoercitivă D. acţiune anticonvulsivantă E. deprimarea ganglionilor vegetativi simpatici şi parasimpatici 7.6. Forma gravă a sindromului de abstinenţă care apare prin întreruperea tratamentului cu hipnotice barbiturice constă în: A. crize convulsivante de mare rău epileptic B. agitaţie C. tremor D. insomnie E. febră în: 7.7. Tratamentul intoxicaţiei acute datorate administrării de hipnotice barbiturice constă A. perfuzie cu NaHCO3 B. diureză osmotică cu soluţie de manitol 5% C. susţinerea respiraţiei şi tensiunii arteriale cu analeptice respiratorii şi cardiovasculare D. administrare de antidot flumazenil E. ventilaţie respiratorie cu administrare de oxigen 7.8. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune hipnotică sunt hipnoinductoare: A. nitrazepam 25

26 B. fenobarbital C. ciclobarbital D. flunitrazepam E. midazolam 7.9. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune hipnotică sunt hipnocoercitive: A. amobarbital B. zolpidem C. zopiclone D. fenobarbital E. midazolam Precizaţi interacţiunile cu mecanism farmacocinetic: A. barbiturice + alcool B. barbiturice + cloramfenicol C. barbiturice + deprimante SNC D. barbiturice + cimetidină E. barbiturice + paracetamol Acţiunea tranchilizantă constă în: A. reducerea stării de tensiune psihică B. echilibrarea comportamentului afectiv C. atenuarea contracţiilor şi a stărilor spastice musculare D. creşterea pragului de apariţie a convulsiilor E. temperarea reacţiilor emoţionale Precizaţi substanţele medicamentoase cu timp de înjumătăţire lung: A. diazepam B. alprazolam C. tofisopam D. medazepam E. oxazepam Următoarele reacţii adverse sunt reacţii comune tranchilizantelor, cu EXCEPŢIA: A. somnolenţă B. efecte teratogene C. obişnuinţă D. farmacodependenţă E. sindrom de sevraj Precizaţi antidotul în intoxicaţia cu benzodiazepine: A. acetilcisteina B. glucoza C. atropina D. flumazenil E. cafeină Diazepamul se utilizează în practica medicală pentru următoarele acţiuni: A. anxiolitică B. miorelaxantă 26

27 C. anticonvulsivantă D. sedativ-hipnoinductoare E. analgezică-antipiretică Acţiunea anticonvulsivantă a diazepamului este utilă în: A. reducerea stării de tensiune psihică B. tetanos C. temperarea reacţiilor emoţionale D. starea de rău epileptic E. echilibrarea comportamentului afectiv Următoarele benzodiazepine se utilizează în inducţia anesteziei generale şi preanestezie: A. midazolam B. oxazepam C. medazepam D. alprazolam E. diazepam Acţiunea miorelaxantă a diazepamului este utilă în: A. nevroze B. combaterea contracturilor musculare C. combaterea stărilor spastice musculare D. tetanos E. status epilepticus Precizaţi substanţa care este antagonist pe complexul receptor GABA: A. flumazenil B. flunitrazepam C. fenobarbital D. nitrazepam E. ciclobarbital Următoarele situaţii reprezintă contraindicaţii ale tranchilizantelor benzodiazepine: A. contracturi musculare B. status epilepticus C.nevroze D. conducători auto E. miastenia gravis Care din următoarele medicamente cu acţiune tranchilizantă nu aparţin clasei benzodiazepinelor: A. buspirona B. diazepam C. hidroxizin D. medazepam E. meprobamat Care din următoarele hipnotice barbiturice au durată medie sau lungă de acţiune: A. secobarbital B. ciclobarbital 27