Cursul 8 3.5.4. Electronegativitatea Electronegativitatea = capacitatea unui atom legat de a atrage electronii comuni = concept introdus de Pauling. Cantitativ, ea se exprimă prin coeficienţii de electronegativitate (X), care sunt numere cu valori cuprinse între: X = 0,7 (Cs) 4,0 (F) Obs: Cele mai mari electronegativităţile le au, în ordine, elemnetele: F ; O ; N ; Cl. 1
Diferenţa de electronegativitate dintre atomii care se leagă este responsabilă de polaritatea legăturii. - Atomul mai electronegativ atrage spre sine norul electronic comun şi astfel se încarcă cu o sarcină parţială, negativă. - Partenerul său, mai puţin electronegativ, se încarcă pozitiv cu aceeaşi sarcină. Ex: Dacă atomul B este mai electronegativ decât atomul A, legătura se figurează: A B sau A B Cu cât diferenţa de electronegativitate este mai mare, cu atât valoarea sarcinii δ este mai mare. 2
3.5.5. Caracterul electrochimic În funcţie de valorile mărimilor E 1, A e, X, elementele se clasifică în două categorii: Metalele = elemente cu E 1, A e, X mici Nemetalele = elemente cu E 1, A e, X mari. - ele sunt plasate doar în grupele blocului p de elemente. Regulă empirică pentru identificarea elementelor nemetalice dintr-o grupă ştiind că ele sunt plasate în perioadele mici: Nr. de nemetale = nr. grupei - 2 3
Nemetalele: III A IV A V A VI A VII A VIII A He B C N O F Ne Si P S Cl Ar + H Excepţie: Ge As Se Br Kr Te I Xe At Rn Metalele: restul elementelor. Din punct de vedere al electronegativităţii, hidrogenul stabileşte limita dintre metale şi nemetale. Elementele cu X > X H = 2,1 sunt nemetale. 4
Caracteristica esenţială a metalelor = caracterul lor reducător (tendinţa de a ceda electroni) ioni pozitivi (cationi): M M n ne, n 4 ( N. O. 4) În compuşii covalenţi, metalele pot avea N.O. > 4, val. maximă fiind egală cu nr. grupei. 1 7 2 8 2 Ex: K MnO4; OsO4 (Mn grupa VII B; Os grupa VIII B ) Excepţie: elementele grupei I B, care realizează stări de oxidare mai mari decât numărul grupei. 2 2 3 1 Ex: CuO; AuCl3 ( Cu, Au grupa I B) Starea de oxidare minimă a unui metal este N.O. = 0 şi se realizează în substanţa elementară. Metalele tranziţionale au în general N. O. 0 nr. grupei 5
Caracterul reducător al metalelor în soluţie apoasă se apreciază prin o valoarea potenţialului de reducere E red Seria activităţilor sau seria electrochimică : Li K Ca Na Mg Al Zn Fe Sn Pb H 2 Cu Hg Ag Pt Au - se oxidează mai uşor decât H 2 - se oxidează mai greu decât H 2 - se reduc mai greu decât H + - se reduc mai uşor decât H + = metale active. = metale puţin active metale seminobile: Cu, Hg metale nobile: Ag, Pt, Au. 6
Caracteristica esenţială a nemetalelor = caracterul oxidant (tendinţa de a capta electroni) ioni negativi (anioni): E ne E n, n 4 ( N. O. 4) Excepţie: În compuşii cu un element mai electronegativ, un nemetal poate realiza stări de 1 5 2 oxidare pozitive. Ex: K Cl O 3 Regula valenţelor normale: N.O. ale unui nemetal variază din 2 în 2 unităţi, în intervalul: (numărul grupei 8) N.O. numărul grupei Ex: pentru Cl (grupa VII A): N.O. = -1, +1, +3, +5, +7. pentru N (grupa V A): N.O. = -3, -1, +1, +3, +5. Excepţie: Nemetalele realizează şi stări de oxidare anormale, care nu respectă regula enunţată. 4 4 2, 2 Ex: Cl O N O. 7
Capitolul 4. Legături chimice Foarte puţine elemente (gazele rare, inerte ) sunt întâlnite în natură, în condiţii obişnuite, numai sub formă de atomi liberi. Majoritatea elementelor se găsesc sub formă de substanţe simple sau compuse în care atomii sunt legaţi între ei. Tipuri de legături: Legături intramoleculare care se stabilesc între atomii ce formează o combinaţie chimică: - legătura ionică - legătura covalentă - legătura metalică Legături intermoleculare care se stabilesc între molecule deja fomate: - legătura van der Waals - legătura (sau puntea) de hidrogen 8
4.1. Legături intramoleculare 4.1.1. Teoria electronică a valenţei Teoria electronică a valenţei: - legarea se realizează astfel încât fiecare atom (partener) să dobândească o configuraţie electronică de miez atomic (configuraţia cea mai stabilă), sau cel puţin o configuraţie mai stabilă decât cea iniţială. -pentru legare atomii folosesc numai electronii exteriori, pe care şi-i pot transfera îi pot pune în comun 9
Legătura ionică / electrovalentă 1916 - Kossel: - atomii îşi pot realiza o structură stabilă prin cedare sau acceptare de electroni, deci prin formarea de ioni pozitivi şi negativi ce se atrag reciproc, realizând legătura ionică, respectiv compuşii ionici. Legătura ionică = o atracţie electrostatică între ionii de semn contrar, care se realizează prin transfer de electroni între un metal şi un nemetal. Metalul cedează parţial sau în totalitate electronii săi exteriori cation Nemetalul captează aceşti electroni anion Numărul de electroni cedaţi / captaţi = electrovalenţa elementului. 10
Ex: Exemplul clasic de legătură ionică îl oferă NaCl: - Na = atomul donor - Cl = atomul acceptor de electroni. 11