Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceșta est împărăția lui Dumnezeu"! Sf. Evanghelie după Marcu 10:14. Candela Copiilor Nr.2, Anul I, Decembrie 2012 Periodic bisericesc pentru copii, al Parohiei Ortodoxe Române Pesac, care apare cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Dr.Nicolae Corneanu,Mitropolitul Banatului HRISTOS S-A NĂSCUT! CUPRINS: Hristos se naște, slăviți-l! Hristos din ceruri, întâmpinați-l!, Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul! Sfântul Grigorie Teologul Pag 2: Intro Pag 3-4: Lecția biblică - Nașterea Domnului Pag 5: 5 Colinde românești Pag 6-7:Pilde ale sfințeniei- Povestea lui Moș Nicolae S.G.Bazavan Pag 8-9: Lecția biblică- Neascultarea primilor oameni Pag 10-11: Basme populare Povestea lui Moș Crăciun Preot Mihai Vucu Pag 12 Activități duhovnicești- Pelerinaj la Mănăstiri-Bezdin Pag13-14Paginile Paginile părinților- Datini la români Cornelia Marcu Pag 15: Embrionul este om deplin Pag 16: Post Scriptum-Caseta redacțională
INTRO Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim (...)Matei2,1 (...) Și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul.Și văzând ei steaua, s- au bucurat cu bucurie mare foarte. Matei2,9-10 Dragi copii și părinți,cittri ai revisti Candela Copiilor, Marea sărbătare a Naștrii Mântuitrului Iisus Hrists, să vă aducă multă bucurie,sănătat și pace,să aveți mesele îmbelșugat, iar sufetle să vă fe luminat de lumina faptlor bune, Moș Crăciun cel drag și bun să vă aducă sub bradul împodobit mult darur.pruncul Iisus vă aștaptă în Sfânta zi de Crăciun la Biserică, la Sfânta Liturghie să vă întâlniți împreună cu magii și cu păstrii. Vă urez să creștți mari, să fți cuminți și să aveți împreună cu cei dragi : Sărbătri Fericit! Părintle Mihai Petu Vucu Fie ca acest zile binecuvântat ale Naștrii Domnului Iisus Hrists, să fe un prilej de împlinire sufetască și să vă aducă în dar fericire, sănătat și prosperitat! Crăciun Fericit și An Nou Binecuvântat! Cu deosebită considerație, Directr prof. Lidia Onica
LECTIA BIBLICĂ - noul testament - Nasterea Domnu lu i nostru Iisus H ristos Dragi copii, demult, tare demult, pe când în vechea ţară Iudeea domnea cumplitul împărat Irod, iar asupra întregii lumi şi-a impus stăpânirea Imperiul Roman, într-un mic orăşel iudeu, Betleem, S-a pogorât din ceruri şi S-a născut din Fecioara Maria Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Vrei să-ţi povestesc despre această mare minune? Am aflat despre ea din Sfânta Evanghelie şi din cărţile, scrise de sfinţi şi oameni înţelepţi. Haide să deschidem împreună aceste pagini şi să vedem ce ne spun ele. Urmăreşte cu atenţie! Acest mare eveniment a avut loc, cu mai bine de două mii de ani în urmă pe pământurile Palestinei. Astăzi noi numim Palestina Ţara Sfântă, pentru că acolo s-a născut Mântuitorul lumii Iisus Hristos şi acest pământ este sfinţit prin viaţa Lui. Ştii oare unde se află această ţară? Ea se întinde de-a lungul litoralului Mării Mediterane. În Nordul Palestinei, la poalele munţilor libani se află un pământ foarte pitoresc, numit Galileea. Aici, în orăşelul galileean Nazaret, s-a născut din urmaşul lui David Ioachim şi a soţiei sale Ana, o fetiţă mult aşteptată de ei. Ea a fost numită Maria, ceea ce înseamnă Doamnă, Speranţă. Naşterea Mariei a fost un eveniment de mare bucurie nu numai pentru părinţii ei, dar şi pentru întreaga omenire, pentru că anume ea a fost aleasă de Dumnezeu să fie Maica Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Partea de sud a Palestinei se numea Iudeea. Pe colinele Mării Mediterane şerpuiesc o mulţime de râuleţe, iar mai 3
departe spre interiorul continentului se înalţă munţii Iudeii. La poalele lor murmură în bătaia vântului livezi de măslini. Înaintând mai sus munţii devin mai pietroşi şi mai trişti. Anume între aceşti munţi, pe o colină întinsă se află măreţul oraş Ierusalim, capitala Iudeii şi a întregii Palestine.În acele vremuri Palestina se afla sub stăpânirea Imperiului Roman. Împăratul roman Octavian Augustus a poruncit să se facă recensământul populaţiei aflate sub stăpânirea lui.aşa că fiecare locuitor al provinciei trebuia să plece la locul de unde-şi trage neamul pentru a se înscrie. Fecioara Maria împreună cu logodnicul său Iosif au purces şi ei, să împlinească porunca împăratului, într-o lungă călătorie spre Betleem, oraşul lui David, de unde ambii erau de baştină. Se apropia sorocul când Maria trebuia să nască, iar ei încă nu ajunseră la Betleem.Dar, văzându-se ajunşi în sfârşit în orăşel, nici o gazdă nu mai avea locuri pentru ei. Atunci sărmanii călători au început a căuta un sălaş la periferiile orăşelului şi n-au găsit decât o peşteră. De obicei aici se adăposteau, pe vreme neprielnică, păstorii cu turmele lor. Aici nu pătrundea nici vântul, nici zăpada, era cald şi mirosea a fân. Aici s-au şi oprit să se odihnească sfinţii călători.în această peşteră, la miezul nopţii s-a născut Fiul lui Dumnezeu, Pruncul Iisus. Sfânta Fecioară L-a înfăşurat în scutece şi L-a aşezat în iesle pe paie ca într-un leagăn.măgăruşul şi viţelul, aflaţi în peşteră, încălzeau Pruncul cu respiraţia lor. Iată aşa într-o noapte rece de iarnă, într-o peşteră din marginea orăşelului Betleem, într-o iesle pentru animale, a venit Dumnezeu în lume. Iar Betleemul dormea. Şi numai în câmp, încălzindu-se la foc, păstorii îşi păzeau turmele. Deodată, se întâmplă un lucru ciudat: o lumină orbitoare trezeşte păstorii din amorţire şi un Înger se coboară în mijlocul lor. Ei s-au speriat, iar Îngerul le-a spus: Nu vă temeţi, vă vestesc o mare bucurie: în oraşul lui David s-a născut Mântuitorul lumii. Mergeţi în peşteră şi veţi vedea Pruncul, culcat în iesle. De îndată ce le-a vorbit Îngerul acestea, cerurile s-au deschis şi au coborât o mulţime de Îngeri minunaţi. Cerul şi pământul s-a umplut de lumină şi cântări îngereşti: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Aşa îl slăveau Îngerii pe Dumnezeu şi se bucurau că L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, ca să-i înveţe pe toţi oamenii să iubească şi să-i ia, apoi, în Împărăţia Sa. După ce au dispărut Îngerii, păstorii s-au grăbit să meargă la peşteră, unde au găsit-o pe Fecioara Maria, pe Dreptul Iosif şi pe minunatul Prunc, Care, vesel le zâmbea din iesle tuturor.păstorii I s-au închinat Dumnezeiescului Prunc şi le-au povestit Mariei şi lui Iosif despre cele întâmplate cu ei. După aceea păstorii s-au întors fericiţi la turmele lor, slăvindu-l şi mulţumindu-i Domnului pentru toate câte au văzut şi au auzit. Între timp, de oraşul Ierusalim se apropiau nişte călători deosebiţi. Aceştia erau trei magi, sosiţi din Orientul îndepărtat. Probabil, ştiţi deja că magii aceştia erau nişte oameni învăţaţi, care cercetau aştrii cereşti. Ce i-a făcut, atunci, să pornească la un drum atât de lung? De ce-au venit la Ierusalim? Urmărind bolta cerească, au observat, într-o zi, o stea neobişnuită dinspre Răsărit. Ea era mult mai mare şi mai luminoasă decât celelalte şi ei au înţeles că acesta este un semn prin care se vesteşte că s-a născut Marele Împărat, 4 Care va cuceri întreaga lume. Atunci aceşti oameni învăţaţi au decis să meargă în ţara, în care s-a născut Regele, să I se închine şi să-i aducă darurile sale. Tradiţia a păstrat numele celor trei magi. Cel mai în vârstă, reprezentat pe icoane cu barbă lungă şi părul cărunt, era Melchior, care i-a adus în dar Pruncului aur. Altul era Baltasar, el I-a adus smirnă. Iar cel mai mic dintre ei, tânărul Gaspar, I-a adus Domnului tămâie. Steaua care a răsărit i-a călăuzit în drum până au ajuns. Ei se minunau, urmărind cât de neobişnuită era această stea: toate stelele luminează de la răsărit spre apus, iar aceasta de la răsărit la sud, îndreptându-i spre Ierusalim. Toate stelele luminează numai noaptea, însă aceasta chiar şi ziua, asemeni soarelui. Sfânta Tradiţie dă explicaţie la acest fenomen şi zice că în formă de stea magilor li s-a arătat puterea îngerească. Ajunşi la Ierusalim steaua s-a oprit şi a luminat puternic întreaga lume. Deasupra Ierusalimului şi a râului Iordan, asupra măreţei Rome, dar şi de asupra pădurilor înzăpezite ale Nordului ilumina steaua vestitoarea Naşterii Domnului. Ea s-a oprit exact asupra locului, unde se afla Pruncul Hristos. Către acel moment Fecioara Maria împreună cu Pruncul şi Iosif locuiau deja în orăşel. Magii au intrat în casă şi L-au văzut pe Prunc şi pe Mama Sa, au căzut în genunchi şi I s-au închinat până la pământ. Apoi, deschizându-şi vistieriile, au adus fiecare darurile sale: aur, smirnă şi tămâie. Ce este aurul, cred că ştiţi: un metal preţios, simbol al puterii şi stăpânirii. Dar, ce este smirna şi tămâia, poate încă nu ştiţi. Smirna este un ulei înmiresmat foarte scump cu care se ungeau morţii. Tămâia este o smoală aromatizată, extrasă din anumite specii de copaci. În semn de evlavie deosebită înaintea lui Dumnezeu, tămâia se aprindea la slujbele divine. Astfel, magii prin darurile sale au arătat că Pruncul născut este şi Rege Atotputernic (de aceea i-au adus aur), şi Dumnezeu (pentru aceasta i-au adus tămâie), şi Om muritor (Care va muri şi va fi uns cu smirnă). Să ştiţi copii, că darurile magilor s-au păstrat până în prezent.aurul 28 de plăci de mărimi şi forme diferite, ornamentate original şi iscusit; smirna şi tămâia 70 de boabe de mărimea măslinelor, se păstrează cu multă pietate la Mănăstirea Sf. Petru de pe muntele Athos. Aceste daruri răspândesc o mireasmă deosebit de plăcută. sursa : http://copilortodox.wordpress.co
Colinde românesti DESCHIDE UȘA CREȘTINE Deschide ușa creștine Că venim din nou la tine Drumu-i greu și-am obosit De departe am venit. Steaua sus răsare Și la Viflaem am fost Unde s-a născut Hristos Și-am văzut și pe-a SA mamă Pe care Maria o cheamă. Steaua sus răsare Ca o taina mare Steaua Străluceste Și lumii vesteste Și lumii vesteste. Că astazi curata Prea nevinovata Fecioara Maria Naște pe Mesia Naște pe Mesia Magii cum zăriră Steaua și porniră Mergând după rază Pe Hristos să-l vază Pe Hristos să-l vază. Și dacă porniră Îndată-L găsiră La Dânsul intrară Și i se închinară Și i se închinară. Cu daruri gătite, Lui Hristos menite, Luând fiecare Bucurie mare Bucurie mare. Care bucurie Și aici să fie, De la tinerețe Pân' la bătrânețe Pân' la bătrânețe. Cum umbla din casă-n casă Ca pe fiul său să-l nască Umbla-n sus si umbla-n jos Ca să-l nască pe Hristos. Umbla-n jos si umbla-n sus Ca să-l nască pe Iisus Mai târziu găsi apoi Un staul frumos de oi. Și acolo pe fân jos S-a născut Domnul Hristos Care cu puterea SA V-a împărăți lumea. de Mihai Eminescu Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheața se-ntinde Asemeni oglinzilor Și tremură brazii Mișcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele. Colinde, Colinde Se bucur' copiii, Copiii și fetele, De dragul Mariei Își piaptănă pletele, De dragul Mariei Ș-a Mântuitorului Lucește pe ceruri O stea călătorului. 5 Cete de îngeri coboară Staulul îl înconjoară Îngerii cu flori în mână Împletesc mândră cunună. Pe cunună-i scris frumos S-a născut Domnul Hristos Pe cunună-i scris așa Că s-a născut Mesia.
Pilde ale sfnteniei POVESTEA ADEVARATA A LUI 'MOS' NICOLAE Cumințeilor și frumușeilor, aș vrea să vă spun povestea adevărată a lui Moș Nicolae, pe care fiecarea dintre noi îl cunoaște și îl îndrăgește, pentru darurile pe care ni le aduce an de an. Deci, cine a fost Moș Nicolae? Moș Nicolae a fost un sfânt, adică un om drept și foarte bun la suflet. El Îl iubea foarte mult pe Dumnezeu. Îi iubea de asemenea și pe oamenii de pretutindeni, dar mai ales pe copii. Vă voi povesti de la început despre 'isprăvile' minunate ale acestui om sfânt pe care noi oamenii mari îl numim Sfântul Nicolae... Sfântul Nicolae nu a fost întotdeauna bătrân, el s-a născut cu foarte mulți ani în urmă și a crescut ca orice copilaș cuminte; ascultând și iubindu-și părinții... Pentru că părinții lui au fost oameni bogați, Sfântul Nicolae, după ce a crescut, a moștenit o mare avere. Atunci el văzând mulți copii orfani, părinți necăjiți și oameni bătrâni și sărmani, s-a gândit să-i ajute și pe ei să aibă o viață mai bună. Copii, să știți că Sfântul Nicolae nu era om zgârcit!el le dăruia tuturor de toate, pentru că avea o inimă tare bună. El îi iubește pe toți copiii, dar mai cu seamă pe cei cuminți... Vreți să vă iubească Moș Nicolae?... Atunci trebuie să fi-ți cuminți. Pentru faptele lui cele bune atât de mult Îl iubea pe el Dumnezeu, încât orice lucru Îl ruga, Dumnezeu Îl asculta numaidecât și-i împlinea, astfel că și minuni mari făcea pentru el. Știți voi ce este aceia o minune? Sunt lucruri care 6 pentru noi oamenii sunt cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință... Ca să vedeți că este adevărat ceea ce vă spun:ascultați istorioara ce urmează. Într-o zi, Sfântul Nicolae a plecat cu corabia în călătorie spre Ierusalim și era furtună.atunci el văzând oamenii speriați că se scufundă corabia, L-a rugat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu a certat vânturile și valurile mării și a oprit furtuna aceea, încât s-a făcut numaidecât senin și vreme bună. Ați văzut când afară plouă tare cu tunete și fulgere că ne ascundem în casă și ne este teamă?așa a fost atunci, ba chiar mai rău:valuri ucigașe loveau corabia aceea și era gata-gata să se scufunde. Dar după aceea deoadată s-a făcut timp frumos. Și nouă ne place când iese soarele de după nori... Așa s-au bucurat și oamenii aceia. Atunci un marinar care s-a urcat pe catarg, sus, ca să vadă drumul pe mare departe, a căzut de la acea înălțime și a murit...și toată lumea era tristă, nevoie mare.văzând aceasta, Sfântul Nicolae, s-a rugat iarăși lui Dumnezeu și Dumnezeu l-a înviat numaidecât pe marinar, încât toată lumea se minuna și se bucura de aceasta. Multe lucruri minunate a mai făcut Sfântul Nicolae chiar și după ce a plecat din viața aceasta, căci s-a dus la Dumnezeu în Cer și se roagă pentru noi. Odată un om foarte credincios, care îl iubea pe Sfântul Nicolae, a plecat tot pe mare undeva departe. Căci în vremea aceea nu existau mașini și avioane, iar oamenii călătoreau mai mult cu corabia. Acel om noaptea a căzut din corabie, din întâmplare,
încât era cât pe ce să se înece. Speriat de moarte, a strigat de mai multe ori pe Sfântul Nicolae, rugându-se și iată că deoadată s-a întâmplat o mare minune neașteptată...în clipa următoare, omul s-a trezt în casa sa, întins jos pe podea, în siguranță, încât nici el nu știa ce i se întâmplase. Atunci au venit cei din casă și vecinii lui și l-au găsit acolo, iar din hainele lui curgea apă de mare. Știți ce s-a întâmplat, de fapt? Sfântul Nicolae i-a venit într-ajutor nevăzut și l-a purtat în chip minunat din apele învolburate ale mării până în casa sa. Așa lucruri extraordinare face Sfântul Nicolae celor care îl cinstesc pe el. Se spune ca Moș Nicolae, vine pe la ferestre si se uită să vadă dacă sunt copiii cuminţi, dacă ascultă de părinți, dacă dorm la ora de culcare, dacă mănâncă tot din farfurie și dacă nu sunt răutăcioși sau supărăcioși. Iar în noaptea de 5 spre 6 decembrie, când e ziua lui, celor cuminți le lasă în ghetuțe și în ciorăpei, dulciuri si cadouri care mai de care mai frumoase... Iar celor răi, care fac năzbâtii, care sunt leneși și neascultători, nu le aduce cadouri, ci le aduce o nuielușă. Dar cum a ajuns Moș Nicolae să împartă daruri pe furiș copiilor? Într-o zi, pe când mai trăia Sfântul Nicolae, el a aflat că în orașul lui locuiește un om foarte sărman, care avea trei fete frumoase. Și neavând ei bani din ce trăi și pentru că fetele erau la vârsta măritișului și nu aveau zestre, tatăl fetelor s-a hotărât să le vândă pe ele pentru bani. Dar Dumnezeu, care-i iubește pe oameni, nu a vrut să se întâmple asemenea răutate și l-a trimis pe Sfântul Nicolae să îi ajute... La miezul nopții, Sfântul Nicolae a luat un săculeț cu bănuți de aur, o sumă foarte mare pe vremea aceea și a plecat spre casa acelui om. Acolo a aruncat săculețul pe fereastră și a plecat ca să nu-l vadă nimeni. De ce a făcut el oare așa? Copii, Sfântul Nicolae nu este un om lăudăros. El ajută din inimă; nu ca să fie lăudat de oameni. Trebuie să luăm și noi exemplu de la el: nu trebuie să ne lăudăm fără rost. Când omul s-a trezit din somn și a văzut mulțime de bani de aur, s-a bucurat foarte mult. Dar era și tare nedumerit, căci nu știa cine este acela care i-a trimis lui acei bani. Pe când a sosit vremea să se mărite și cea de-a două fată a găsit iarăși un săculeț cu bani de aur. Și atunci s-a bucurat, dar era și mai nedumerit. Oare cine credeți că i-a dăruit și bănuții de această dată? Da, ați gicit...era tot Sfântul Nicolae salvând de la înec un om care a cazut în Mare. Sfântul Nicolae!Dar el nu știa, pentru că nu-l văzuse: deci s-a gândit să steie la pândă și să vadă... Când a venit vremea să se mărite și cea de-a treia fată, în toiul nopții a auzit că cineva a aruncat iarăși un săculeț cu galbeni. Atunci a fugit după el și ce să vadă? Era Sfântul Nicolae pe care îl cunoștea, pentru că acesta era Mare preot în acel oraș.(știți ce este acela un preot? Un om care Îl slujește pe Dumnezeu în Biserică.)Atunci, atât a fost de bucuros omul nostru, încât de recunoștință a căzut la picioarea Sfântului și i-a mulțumit din tot sufletul. Sfântul Nicolae i-a spus să nu spună nimănui cele întâmplate, dar tatăl felelor de bucurie a spus tuturor. De atunci toată lumea știe, căci dacă primesc daruri neașteptate, aceasta este manopera 'Moșului' Nicolae...Și s-a făcut obiceiul ca fiecare copilaș să-și pună șosetuțele sau ghetuțele, pentru ca 'Moșu' să le aducă daruri și dulciuri. Și așa și este...în noaptea de 'Moș' Nicolae el vine de fiecare dată. Moș Nicolae îi ascultă pe copii și le dăruiește an de an lucruri bune. V-ați pregătit cizmulițele?!...și ciorăpeii?! 7 Sorin Gabriel Bazavan
LecTIA BIBLICă - vechiul testament - NEASCULTAREA PRIMILOR OAMENI După cum v-am povestit data trecută, Dumnezeu a creat lumea şi a încredinţat-o primilor oameni, Adam şi Eva. El le-a dăruit şi un loc minunat în care să trăiască, Grădina Raiului. Aici ei se puteau plimba în voie, puteau face ce vroiau. Doar un lucru le-a spus Dumnezeu să nu facă: să nu mănânce dintr-un pom, pomul cunoştinţei binelui şi răului. Şi le-a atras atenţia: dacă vor mânca din acest pom vor muri! Adam şi Eva au ascultat un timp, dar într-o zi, pe când Eva era singură, îi iese în cale diavolul, un înger devenit rău, care era gelos pe fericirea lor. Ascunzându-se sub chipul unui şarpe, el o îndeamnă pe Eva să guste din fructele atât de frumoase ale pomului. Eva se înfricoşează. Cum să guste? Dumnezeu le-a spus să nu facă asta! - V-aţi gândit că Dumnezeu se teme că dacă mâncaţi din roade, s-ar putea să deveniţi şi voi dumnezei, ca El?Cum să se gândească la aşa ceva? Eva cade pe gânduri - Hai, gustă-le, gustă şi vei vedea! Sunt cele mai frumoase roade din Rai! Parfumul merelor îi gâdilă nările. Ce aromă îmbietoare, ce culoare! Nu rezistă ispitei, se apropie şi culege 8
fructul cel mult dorit. Apoi fuge repede, să împartă cu Adam bunătatea! Gustă şi el, fără să se întrebe dacă fructul este din pomul cunoştinţei. Ce gust, ce aromă, a fost tare bun! Dar ce se întâmplă? Se simt amândoi rău Se ruşinează de trupurile lor goale. De ce nu au pene, ca păsările? Sau blană, ca animalele? Şi le este frig, tare frig! Înainte nu le era frig! Rup frunze din copaci şi fac împletituri pe care le înfăşoară fiecare în jurul trupului. E deja seară Se ghemuiesc la rădăcina unui copac. Dar iată că se aud paşii lui Dumnezeu şi glasul Lui: - Adame, unde eşti? Altădată erau tare bucuroşi când se întâlneau cu Dumnezeu! Acum însă tremură cu totul. Adam nu ştie dacă trebuie să răspundă. Într-un târziu, se ridică şi spune încet: - Aici sunt, Doamne Am auzit paşii Tăi şi m-am temut. - Te-ai temut? De ce? Nu cumva ai călcat porunca Mea? întreabă Dumnezeu, aşteptând o mărturisire. Adam însă arată spre Eva: - Ea m-a îndemnat! Femeia pe care mi-ai dat-o Tu! Dumnezeu, întristat, se întoarce spre Eva: - Eva! Ea stă încă ghemuită, se simte nedreptăţită. Şarpele a îndemnat-o! Acesta însă se strecoară bucuros şi mulţumit de isprava lui. I-a păcălit! - Şarpele m-a înşelat! spune ea, dezvinovăţindu-se şi aşteptând ca Domnul să-l trăznească. Însă Dumnezeu iubeşte toate făpturile Sale. Nu vrea să piară niciuna, nici măcar cea mai rea. Îi porunceşte Păcatul originar Izgonirea din Rai doar deci şarpelui ca de acum înainte să se târască, din cauza minciunilor pe care le spune pentru a-i înşela pe oameni. Apoi îi ia pe Adam şi pe Eva şi îi scoate afară din Rai. Ştiu şi ei că, pentru că au încălcat porunca, vor cunoaşte moartea. Iar moartea nu are loc în Rai, Raiul este viaţă veşnică. De aceea trebuie să plece, iar intrarea în Rai rămâne păzit de un înger cu sabie de foc. De acum înainte, Adam şi Eva vor trebui să muncească pentru a avea ce să mănânce. Acum ştiu ce este durerea, suferinţa şi greutăţile. Simt cum încep să îmbătrânească, şi înţeleg că vor muri. Le rămâne însă amintirea Raiului. Şi pe această amintire îşi întemeiază toate speranţele lor.... 1. De ce plâng Adam şi Eva? 2.Când Dumnezeu îi întreabă ce s-a întâmplat, Adam dă vina pe Eva (deci pe Dumnezeu, pentru că El a creat-o!), iar Eva dă vina pe şarpe. Ce credeţi că s-ar fi întâmplat dacă, în loc să dea vina unul pe altul şi pe Dumnezeu, ei şi-ar fi cerut iertare? 3.Aţi greşit de curând faţă de mami sau de tati? V-aţi cerut iertare de la ei? Dar de la Dumnezeu? sursa:http://apostolatintarafagarasului.blogspot.com/ 9
basme populare Povestea lui Moş Crăciun am auzit-o de la bunica mea Livia Vuc,în copilăria mea,când ea în serile geroase de iarnă,în preajma sărbătorii Crăciunului îmi bucura şi lumina lumea copilariei cu poveştile ei minunate.de aceea o daruiesc tuturor copiilor cuminţi care viseaza şi îl aşteaptă cu nerăbdare pe Moş Crăciun cel drag şi bun. Moş Crăciun a fost un om care a trăit demult..., tare demult şi era foarte bogat,având case mari, multe oi şi vite, curţile pline de păsări şi cocinile pline de porci,avea multe grajduri şi saivane pentru oi şi o mulţime de ciobani şi de slugi care toate îi erau supuse şi îl ascultau. Moş Crăciun era bătrân cu barba albă până la brâu. El avea însă o nevastă pe care o chema Crăciuneasa,tot bătrână ca el, dar care era tare bună şi miloasa la suflet şi de multe ori îi sătura pe ascuns pe ciobanii lor flămânzi şi îi mângâia cu vorbe bune atunci când moşul, care era tare morocănos, îi sfădea fiind nemulţumit de faptele lor. În satul în care locuia el,stătea şi un frate al lui pe care îl chema Moş Ajun,dar care nu era bogat ca şi el ci era sărac şi locuia la marginea satului într-o casă mică şi sărăcăcioasă. Într-o zi friguroasă de iarnă la uşa lui Moş Ajun au bătut doi oameni: un bărbat şi o fată tânără și tare frumoasă,dar care era însărcinată şi trebuia în curând să nască.cei doi oameni erau Sf. Fecioară Maria şi bătrânul Iosif care venind de departe nu aveau unde să găzduiasca peste noapte. Afară era ger, ningea şi viscolea, iar ei căutau un adăpost peste noapte căci se înserase. La mine nu vă pot găzdui căci e casa mică şi nu avem loc şi e frig,pentru că nu am lemne de foc,dar mergeţi la fratele meu Moş Crăciun,care locuieşte în mijlocul satului, căci el are case mari şi încălzite şi este mai bogat ca mine, el poate să vă primească, le Povesta lui Moş Crăciun spuse Moş Ajun şi închise uşa pentru ca gerul şi viscolul să nu-i răcească mai tare odaia mică şi sărăcăcioasă, care şi aşa era friguroasă. Atunci prin ger şi viscol Maica Domnului şi cu bătrânul Iosif au plecat să ceară gazduire peste noapte la Moş Crăciun aşa cum îl îndemnase fratele său, Moş Ajun.Tânăra Fercioara Maria era tare îngrijorată căci îi sosise vremea să-l nască pe fiul Său şi iată că nu avea unde se adăposti,căci nimeni nu-i primea. Ajungând ei în mijlocul satului deodata au vazut nişte case mari şi cu ferestre luminate, iar de pe coşurile încălzite ieşea un fum alb ce se ridica in rotocoale mari spre cer. Cu o ultimă nădejde cei doi călători zgribuliţi de frig şi obosiţi de drum bătură în poarta unei case mari şi arătoase. La poarta ieşi numaidecât cu un limpaş în mână o bătrână mică de statură cu părul alb şi cu ochii limpezi şi blânzi care i-a întrebat cine sunt şi ce vreau la acest ceas tarziu.atunci bătrânul Iosif ceru găzduiere pentru tânăra Fecioara şi pentru el peste noapte rugand-o pe Maica Crăciuneasa să îi primească în casă să se odihnească peste noapte. Crăciuneasa însă le-a spus că nu poate să-i primească în casă pentru că are un bărbat hapsân şi rău la suflet, care o cearta mereu şi pe ea şi pe cei 12 copii ai lor. Noroc că acum este plecat la moară cu multă treabă cu 12 care pline cu saci de grâu să-i macine,pentru că altfel ar fi ieşit el la poartă şi i-ar fi ocărât. Atunci bătrânul Iosif o rugă din nou pe Crăciuneasă să-i lase măcar intr-un grajd căci afară e tare frig şi Sfintei Fecioare i-a sosit vremea să nască. La rugămintea bătrănului cu părul şi cu barba ninsă, văzândo pe Sf.Fecioară Maria cât este de tânără şi frumoasă, bătrânei Crăciunese i s-a făcut milă de ei şi i-a dus în grajdul cailor. Aici însă când au văzut-o caii speriaţi au 10
început să tropotească din copite şi să facă tulburare mare. Când a văzut Maica Domnului că nu poate rămâne acolo ca să nască le-a spus cailor: Să fi-ţi voi cai blestemaţi, Niciodat' să n-aveţi saţ, Numa-n ziua de Ispas, Dar şi atuncea numa un ceas. Atunci Crăciuneasa miloasă a dus-o pe Maica Domnului în saivanul oilor, dar când oile au văzut-o au început să behăie şi să facă tulburare încât a trebuit să plece şi de acolo,în cele din urmă a dus-o pe Maica Domnului în staulul boilor. Când boii au vazut-o pe Sfănta Fecioara au privit-o cu ochii lor mari blânzi şi umezi dându-se la o parte din calea tânărei fecioare, care s-a apropiat de iesle,atunci boii luând fân proaspăt au aşternut pe jos cu coarnele lor fân nou curat şi înmiresmat, iar Sfânta Fecioară s-a aşezat jos pe fânul cel uscat,căci era deja timpul nașterii. Boii cu multă blandeţe au înconjurat-o pe Sfânta Fecioară suflând abur cald pe nările lor mari şi catifelate încât aerul s-a încalzit înăuntru. Acolo pe fân uscat l-a născut Sfânta Fecioară pe Domnul Iisus Hristos fiind ajutată de bătrâna Crăciuneasă, care era moaşa satului, dar care nu mai moşise de mult pentru că nu a mai lăsat-o Moş Crăciun. După ce l-a născut pe Pruncul Iisus, l-a înfăşat în scutece de pânză albă şi curată, iar apoi l-a asezat în iesle unde boii cu coarnele lor au pregătit fân curat şi proaspăt. Boii blânzi priveau cu ochii umezi spre pruncul Iisus, care le zâmbea multumindu-le din privire pentru grija care i-au purtat-o Lui şi Maicii Sale. Pentru că în grajd începuse să se răcească din nou boii au început să sufle asupra Pruncului Sfânt abur cald să nu-i fie frig. Atunci Maica Domnului le-a mulţumit boilor zicându-le: Fire-aţi voi boi fericiţi, Şi de Dumnezeu păziţi, Să aveţi în astă lume, Mare cinste,mare nume, C-aţi fost de mare folos, La Naşterea lui Hristos. În timp ce Maica Domnului îi fericea pe boi, grajdul a început să fie luminat de o stea minunată, iar paiele s-au preschimbat în lumânări de ceară curată şi înmiresmată care aprinzându-se luminau grajdul făcut dintr-o mică peşteră săpată în stâncă, unde stăteau Maica Domnului, bătrânul Iosif şi Pruncul Sfânt.Deodată toţi merii din grădini şi livezi au înflorit şi a început din cer să picure o ploaie măruntă de tămâie înmiresmată. Crăciuneasa stătea lângă Maica Sfântă bucuroasă că că a putut să îi fie de folos. Pe când în grajdul boilor era atâta pace, linişte şi bucurie, deodata uşa s-a lovit de perete şi înăuntru a intrat ca o furtună Moş Crăciun cu barba şi părul albe şi pline de fulgi de zăpadă,mormăind: - Ce caută oameni străini în casa mea?văzând-o pe Sfânta Fecioară, pe Prunc şi pe Crăciuneasă,care o ajutase să nască,furia lui Moş Crăciun a fost fără margini, pentru că el nu o mai lăsase pe nevasta lui să moşească pe nimeni. Orbit de furie şi de ură a apucat de pe perete o secure lată, cu care a lovit-o pe biata Crăciuneasă peste mâini, tăindu-i-le de la coate. Mâinile Crăciunesei au căzut jos pe pământ iar biata femeie a început să plângă şi să strige de durere în timp ce hapsânul Crăciun se îndepărta mulţumit că o pedepsise pe femeie,pentru că nu l-a ascultat. Atunci Maica Domnului care a privit temătoare la ce s-a întâmplat în peştera,s-a apropiat de bătrâna şi blânda Crăciuneasă şi aplecându-se a luat mâinile acesteia de jos şi i le-a lipit la loc. Si mâinile Crăciunesei nu numai că s-au lipit numaidecât la locul lor, dar au început şi să strălucească la fel ca şi soarele,luminând grajdul animalelor, căci îndată s-au preschimbat în mâini de aur. În acest timp Moş Crăciun ieşind afară în grădină a văzut toţi merii înfloriţi şi din cer cum picură ploaie de tămâie înmiresmată,a rămas uimit şi neputând să mai zică nimic, îndată a alergat în grajd pentru a spune Crăciunesei ce s-a întămplat. Când a păşit înăuntru în grajd a văzut că mâinile nevestei sale erau la loc şi străluceau ca şi soarele luminând grajdul. Atunci Moş Craciun căzând în genunchi a început să plângă căindu-se amarnic şi cerându-și iertare pentru fapta sa cumplita. Maica Domnului,bătrânul Iosif şi blânda Crăciuneasă l-au iertat pe Moş Crăciun pentru fapta sa nesăbuită. Alergând sprinten de bucurie Moş Crăciun i-a vestit pe toti ciobanii săi de întâmplarea minunată ce s-a petrecut în grajdul său,şi cu totii au alergat şi s-au închinat Pruncului Iisus şi Maicii Sale aducându-i daruri. Bucuros Moş Crăciun a început să împartă daruri toturor îndemnându-i să nu fie răi aşa cum a fost el. Venind în faţa Pruncului Sfânt şi a Maicii Sale, Moşul a căzut în genunchi şi s-a închinat Mântuitorului rugându-i pe oaspeţii săi să mai rămâna în casa sa în ospeţie. Sfânta Fecioară Maria, Pruncul Iisus şi Bătrânul Iosif au rămas trei zile în casa lui Moş Crăciun şi a Crăciunesei, care i-au omenit cu bucate alese. Să se bucure împreună cu ei, la masa lor îmbelşugată, Crăciun l-a chemat şi pe fratele său Moş Ajun cu care el s-a împăcat şi de atunci l-a ajutat şi pe el să fie îmbelşugat şi să aibă de toate.în fiecare an Moş Crăciun în apropierea zilei când s-a petrecut minunea din peştera sa, îl cheama pe fratele său Moş Ajun să-i ajute şi împreună încarcă sania cu daruri pe care le împarte oamenilor buni şi copiilor cuminţi din toată lumea. 11 MOȘ CRĂCIUN Pr. Mihai Petru Vucu Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți Și aduce daruri multe La fetițe si băieți. Moș Crăciun, Moș Crăciun Din bătrâni se povestește Că-n tot anul negreșit Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n-a lipsit. Moș Crăciun, Moș Crăciun. Moș Crăciune, Moș Crăciune Încotro vrei s-o apuci Ți-aș cănta Florile Dalbe De la noi să nu te duci. Moș Crăciun, Moș Crăciun.
Activităti Duhovnicesti Pelerinaj la manastiri Ce este acela un pelerinaj? Pelerinajul este o călătorie cu scop religios în diferite locuri sfinte, unde creștinii mers spre a primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Încă din vechi timpuri,oamenii mergeau în pelerinaje la locurile sfinte, la Ierusalim și în celelalte locuri unde a trăit Domnul nostru Iisus Hristos- Fiul lui... Dumnezeu, dar și la Mănăstiri unde trăiesc Părinți cu viață sfântă sau în locurile unde se găsesc icoane binecuvântate sau trupuri ale sfinților făcători de minuni-numite sfinte moaște. Sfanta Manastire Bezdin (1) Un asemenea pelerinaj a fost organizat de către școala gimnazială din comuna Pesac,la inițiativa D-rei. directoare Prof. Lidia Onica; astfel elevii însoțiți de profesori,învățători și de către Preotul Paroh, au vizitat Sfintele Mănăstiri Bezdin(sârbească) și Hodoș-Bodrog. Înainte,moșii și strămoșii călătoreau pe jos,apostolește,cu căruțe,etc;astăzi mijloacele de transport moderne ne-au 12 permis o deplasare mult mai ușoară și mai rapidă cu autobuzul... Pelerinajul a fost un prilej de bucurie duhovnicească, apropiindu-ne mai mult de Dumnezeu și de credința primilor creștini. Prima Mănăstire vizitată-bezdin,se situează într-un frumos peisaj din LuncaMureșului,la5km de satul Munar și la 36 de km de orașul Arad.Aceasta este una dintre puținele mănăstiri ortodoxe sârbe din România ce se mai păstreaza, datând din 1539. Mănăstirea este accesibilă de pe șoseaua Arad-Periam, pe un drum care se ramifică spre dreapta la intrarea în satul Munar. (va urma) Redactia
paginile părintilor Datni și obiceiuri creștne de iarnă la români Peste tot în lume, oamenii sărbătoresc Crăciunul. Această sărbătoare sfântă dăinuiește de mai bine de două mii de ani, cu propriile tradiții sau cu tradiții împrumutate. Timp de 40 de zile înainte de Crăciun, creștinii respectă Postul Nașterii Domnului, înfrânându-se de la carne și produse lactate, pregătindu-se astfel sufletește și trupește pentru a sărbătorii Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Sărbătorile de iarnă încep odată cu ziua Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie.aceasta zi este serbată de întreaga creștinătate,dar mai cu seamă de creștinii ortodocși români, deoarece Sfântul Andrei a încreștinat poporul nostru românesc,el fiind totodată ocrotitorul spiritual al țării noastre,ca dealtfel al românilor de pretutindeni.în continuare,la scurt timp după acea, îl prăznuim pe Sfântul Nicolae, supranumit făcătorul de minuni.moș Nicolae, așa cum ne place să-l numim,este ocrotitorul copiilor, dar totodată el este și ocrotitorul marinarilor, al brutarilor, al fetelor fără zestre,etc. În noaptea de 5 spre 6 decembrie,'moșul' pune în ghetuțele copiilor dulciuri și jucării,dar și o drăguță nuielușă cu efect desigur, moralizator. Crăciunul - 25 decembrie, este una dintre cele mai importante sărbători creștinești, este sărbătoarea Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace și împlinire spirituală.este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească. Sfânta Evangelie ne spune că Sfânta Fecioară Maria, pe când trebuia să-l nască pe Fiul lui Dumnezeu, umbla din casă în casă, însoțită de dreptul Iosif, căutând adăpost. Într-un basm popular românesc citim că ajungând ei la casa unui anume Crăciun, este dusă de către soția acestuia într-o peșteră, unde va da naște-re pruncului Iisus.În noaptea sfântă a Nașterii Domnului cerul s-a deschis și o lumină orbitoare s-a arătat păstorilor.atunci îngerii lui Dumnezeu Îl preaslăveau cântând, și binevestind salvarea lumii. Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor. Unul din momentele cele mai frumoase este împodobirea bradului de Crăciun, care se face în Ajun, și la care se obișnuiește să participe toți membrii familiei.în timpul nopții Moș Crăciun v-a aluneca prin horn și v-a lăsa cadouri sub brad pentru toată lumea. Colindatul este cea mai răspândită tradiție a românilor.atât în seara de Ajun cât și în ziua de Crăciun,cete de colindători vestesc nașterea lui Iisus Hristos,Salvatorul lumii.de asemenea aduc urări de sănătate, fericire și noroc gospodarilor pe care îi colindă.altă tradiție frumoasă de crăciun este mersul cu steaua.mai târziu au mai apărut și alte obiceiuri mai puțin creștine și anume umblatul cu capra,cu duba,etc.de-a lungul secolelor colindele de iarnă au devenit mai frumoase și au căpătat o mare varietate pe întreg teritoriul țării, degajând o 13
atmosferă de sărbătoare și bucurie sfântă,cu care toți românii întâmpină Nașterea Domnului și Anul Nou. În ajunul Anului Nou se umblă cu Plugușorul,iar în ziua de Anul Nou cu Sorcova,Uratul,Semănatul... Pe 1 ianuarie sărbătorim Anul Nou, dar și Tăiereaîmprejur al Fiului dumnezeiesc ( botezul iudaic), cât și pe Sfântul Vasile cel Mare. În ajunul Bobotezei-5 ianuarie creștinii ortodocși postesc pentru a fi curați în ziua următoare, când se sărbătorește Botezul Domnului sau Boboteaza;una dintre cele mai importante sărbători ale anului.este ziua în care se prăznuiește botezarea Domnului nostru Iisus Hristos în apa Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul.Sfântul Ioan Botezătorul a fost Înaintemergătorul Domnului, care propovăduia venirea Acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. În ziua de Bobotează se face și sfințirea apelor, în amintirea botezării în Iordan al lui Iisus Hristos, iar Aghiasma aceasta sfințită, rămâne nestricată tot Nasterea Mântuitorului de Ion Creanga În Betleem colo-n oraș Dormeau visând locuitorii Iar lânga turma, pe imaș Stăteau de pază, treji, păstorii. Și-n miez de noapte dulce cânt Din cer cu stele-a răsunat Se rumenise cerul sfânt Păstorii s-au cutremurat. Din slăvi un înger coborî: Fiți veseli! - îngerul Ie-a spus Plecati, și-n staul veți găsi Pe Craiul stelelor de sus! Păstorii veseli, în oraș Spre staul cu pași iuți porniră Și-un prunc atât de drăgălas Acolo-n paie ei găsiră. anul; ba chiar mulți ani după aceea... Astfel se încheie cele 12 zile sfinte dintre ani. A doua zi după Bobotează este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul,fiind o zi de mare bucurie.cine nu se veselește în această zi v-a fi trist tot anul. Prof.înv.preșcolar,Cornelia Marcu 14 Nici leagăn moale, nici vreun pat Doar fân mirositor pe jos, Pe fân, în iesle sta culcat Micutul prunc: Iisus Christos. El, Fiul domnului și Crai Al stelelor de farmec pline De-atunci cu drag, la voi, din Rai Cu fiecare iarnă vine!
Mamă, ieri am avut un vis ce numi iese din minte. Eram în casă și intră un tânăr, cu vreo 2-3 ani mai mic decât mine și îmi spune: Suntem frați. Dar pe mine mama noastră nu m-a lăsat să fiu împreună cu voi astăzi. Nu m-a lăsat să mă joc niciodată cu voi, să râd și să plâng. Atunci eu i-am răspuns că nu am frate ci doar o soră mai mare cu doi ani decât mine. Băiatul acela însă a insistat și mi-a zis să te întreb ce ai făcut într-o dimineață de martie și să te anunt că așa cum creșteam noi putea crește și el. Mama auzind aceasta a leșinat, iar când și-a revenit a măturisit copiilor săi ce a făcut în acea dimineață Astfel, atunci când a aflat că va avea un al 3-lea copil, s-a sfătuit cu soțul, sora și o prietenă, așa cum se obișnuiește și așa a hotărât să nu nască acel copil. Atunci a săvârșit avortul. Adesea, când iși amintea, devenea melancolică și a plâns timp de mai EMBRIONUL ESTE OM DEPLIN Aceasta este o întâmplare adevărată petrecută în Grecia cu puțini ani în urmă... multi ani după ce fiul ei a avut acel vis Avortul este singurul păcat de moarte care dacă este spovedit cu smerenie și sinceritate, cu siguranță, se iartă! Însă nu se uita căci rămân remușcările viagere Și s-a întamplat aceasta pentru a nu se mai repeta păcatul, dar și pentru a fi povestită această întâmplare pentru a-i proteja și îndrepta pe cei puțin credincioși și neștiutori. Sfanta Manastire Pantocrator. Sursa:ΠΟΛΥΤΚΝΥ ΟΙΚΟΓΕΕΙΑ Π.Ε.ΦΙΠ Αθηων (Traducere din limba greac ). Dragi creștini,copiii sunt binecuvântarea lui Dumnezeu pentru părinți. Este trist însă că unii părinți nu-și doresc copiii. Și astfel devin ucigașii propriilor prunci.fătul din pântece nu este o parte din trupul mamei, ci el este un suflet viu. Are sentimente, simte dragostea sau furia mamei și a celor din jur. Aude totul. Se bucură dacă îi vorbești și îi cânți, și se întris- tează și suferă dacă nu este dorit. Acesta este un fapt dovedit științific. Nenumărate cercetări medicale o atestă. Nu e drept!acești prunci și-ar dori să trăiască!dar nimeni nu le cere părerea! Dacă ești prea tânără sau prea bătrână, ori nu ai posibilități materiale, crezi că este un motiv să ucizi un suflet nevinovat? NU! Nu există scuză pentru aceasta, dragi cititori! Aceste suflete nevinovate ne vor acuza în fața lui Dumnezezeu în Ziua cea de Apoi!Unde ne este credința? Căci Dumnezeu este Atotputernic și toate le rânduiește! Centrele - Provita - vă oferă asistență gratuită(!):înainte,în timpul și după naștere, pentru a avea copii sănătoți și frumoși. În pragul Nașterii Domnului vă urăm numai gânduri bune, alături de copiii voștrii născuți și nenăscuți. Sărbători Fericite!.. Redactia
Sarbatori Fericite! REDACȚIA LE UREAZĂ MICUȚILOR CITITORI, CÂT ȘI PĂRINȚILOR ACESTORA UN CRĂCIUN FERICIT ȘI LA MULȚI ANI! PRESEDINTE: PR.PAROH MIHAI PETRU VUCU REDACTOR FONDATOR : SORIN GABRIEL BAZAVAN COLABORATORI : Prof.LIDIA ONICA -Dir.Sc.Gim. MARIA BRINDEA PESAC Prt.Inst.-ADRIANA VUCU Prof.înv.preșcolar-CORNELIA MARCU Revista Parohiei Ortodoxe Române Pesac,apare trimestrial și se distribuie gratuit. Pentru orice sugestie contactați-ne la: Email: candelacopiilor@yahoo.com http://candelacopiilor.wordpress.com/ ISSN : 2285 2867