Controlul expresiei genice

Σχετικά έγγραφα
Repere pentru pregătirea către totalizarea II la Biologia Moleculară 1. Definiţi noţiunile

Catedra Biologie moleculară şi Genetică umană

TRANSCRIPŢIA GENETICĂ

dogma centrala a biologiei moleculare

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu. Catedra Biologie moleculară şi Genetică umană. Curs.

TEHNOLOGIA ADN RECOMBINANT

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Catedra Biologie moleculară şi Genetică umană

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

REPLICAREA ŞI REPARAREA ADN

Fiziologia fibrei miocardice

STRUCTURA BIOLOGICĂ. FORME DE REPREZENTARE 2.1. SECVENŢE DE AMINOACIZI: Sorana D. BOLBOACĂ

Curs 1 Şiruri de numere reale

RECOMBINAREA GENETICĂ

Curs 4 Nucleul. Acizi nucleici. Notiuni de genetica moleculara

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Repere pentru pregătirea către examen la Biologia Moleculară Repere pentru pregătirea către examen la Biologia Moleculară:

BIOELECTROGENEZA DEFINIŢIEIE CAUZE: 1) DIFUZIA IONILOR PRIN MEMBRANĂ 2) FUNCŢIONAREA ELECTROGENICĂ A POMPEI DE Na + /K + 3) PREZENŢA ÎN CITOPLASMĂ A U

BIOCHIMIA ACIZILOR NUCLEICI

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

4. Elemente de biologie celulară şi moleculară

Structura genei 1. Structura genei

V O. = v I v stabilizator

ORGANIZAREA CHIMICĂ A MATERIEI VII

OLIMPIADA DE BIOLOGIE ETAPA JUDEŢEANĂ 5 MARTIE 2016 CLASA A XII A

2. Circuite logice 2.4. Decodoare. Multiplexoare. Copyright Paul GASNER

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Capitolul 4-COMPUŞI ORGANICI CU ACŢIUNE BIOLOGICĂ-

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.4.ALCADIENE

2. Circuite logice 2.2. Diagrame Karnaugh. Copyright Paul GASNER 1

Control confort. Variator de tensiune cu impuls Reglarea sarcinilor prin ap sare, W/VA

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

3.2. Enzime utilizate în tehnologia ADN recombinant

OBIECTIVE NUCLEUL. Caracteristici generale. pag. 1. Curs 3 histologie (Nucleul. Diviziunea celulară), anul I, sem. 1, 2017/2018


Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Integrala nedefinită (primitive)

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Biochimia moleculelor informaţionale. 11.I Metabolismul ADN-ului 3 Degradarea ADN-ului si a nucleotidelor

Unitatea atomică de masă (u.a.m.) = a 12-a parte din masa izotopului de carbon

Subiecte Clasa a VII-a

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.


OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE BIOLOGIE TÎRGU MUREȘ 5-9 aprilie 2015

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Proteine de cuplaj şi rolul lor în transducţia semnalului biologic

Curs 4 Serii de numere reale

Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

CROMOZOMUL LA ORGANISME 3 PRO- SI EUCARIOTE

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

OLIMPIADA DE BIOLOGIE ETAPA JUDEŢEANĂ 3 MARTIE 2018

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Capitolul 1 SISTEME BIOLOGICE

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

CIRCUITE INTEGRATE MONOLITICE DE MICROUNDE. MMIC Monolithic Microwave Integrated Circuit

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

TEMATICA PENTRU CONCURSUL DE OCUPARE POSTURI CERCETATOR STIINTIFIC III SI ASISTENT DE CERCETARE STIINTIFICA

MODULAREA EXPRESIEI SI FUNCTIEI UNOR MARKERI INFLAMATORI ASOCIATI PATOLOGIEI CARDIOVASCULARE REZUMAT

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

5.1. Noţiuni introductive

Ingineria genică. 1. Bazele tehnico-materiale ale ingineriei genice

RECEPŢIONEAZĂ SEMNALE OCUPĂ SUPRAFAŢĂ MARE AU ACTIVITATE CONVERGENTĂ

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.4.ALCADIENE

1. Proteinele rolul, structura și clasificarea

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

CURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.

OLIMPIADA DE BIOLOGIE FAZA PE SECTOR- 28 ianuarie 2017 CLASA A XII-A

GENERATOR DE SECVENŢE BINARE PSEUDOALEATOARE

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Electrofiziologia fibrei miocardice

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.5.ARENE

CIRCUITE LOGICE CU TB

MARCAREA REZISTOARELOR

Tema 5 (S N -REACŢII) REACŢII DE SUBSTITUŢIE NUCLEOFILĂ. ŞI DE ELIMINARE (E - REACŢII) LA ATOMULDE CARBON HIBRIDIZAT sp 3

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

Electronică anul II PROBLEME

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

COMPARTIMENTALIZAREA CELULEI EUCARIOTE

Conţine proteina denumită pseudomureină fără acid muramic. Lipseşte la Thermoplasma. Idem

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

Transcript:

Controlul expresiei genice REGLAREA EXPRESIEI GENICE!!! Alegerea genei pentru transcripţie!!! Activarea secvenţei de ADN!!! Controlul activităţii ARN-polimerazei II!!! Controlul cantităţii şi calităţii ARNm şi proteinei sintetizate Organism pluricelular: Peste 200 de tipuri de celule diferite ţesuturi organe Toate celulele somatice ale unui organism sunt genetic identice (au aceeaşi cantitate de ADN, aceleaşi gene), provenind de la celula zigot prin mitoze succesive) 1

Particularităţile genomului uman Genomul nuclear (n) Genomul mitocondrial 3,2 Gb 16,6 kb ~ 35000 gene 37 de gene ADN genic 25% ADN extragenic 75% ADN codant 10% ADN necodant 90% Secvenţe unice sau în număr mic de copii Secvenţe moderat sau înalt repititive 60% 40% Clasificarea genelor nucleare 1. În dependenţă de produsul genic: gene de cl.i pentru ARNr gene de cl. II pentru ARNm şi proteine gene de cl.iii pentru ARNt, ARNr, ARNsn 2. În dependenţă de locul activităţii: gene active în toate celulele gene active în anumite celule, ţesuturi 3. În dependenţă de perioada ontogenetică gene active pe tot parcursul vieţii gene active numai prenatal gene active numai la pubertate gene active numai la adult 4. În dependenţă de interacţiunea cu factorii de mediu; gene stabile gene plastice 5. În dependenţă de gradul de expresie: gene normomorfe gene hipomorfe gene hipermorfe gene amorfe 6. În dependenţă de numărul de copii în genom: gene unice gene repetate în tandem sau dispersate 2

7. În dependenţă de funcţia produşilor genici: enzime - 31,2%; modulatori ai proteinelor sintetizate - 13, 6 % receptori; factori de transcripţie; proteinele matricei intracelulare şi matricei extracelulare; transportatori membranari şi proteine canal; molecule semnalizare celulară; hormoni; Ig. 50% Fiecare celulă a organismului conţine setul complet de gene (30-40000 perechi gene pentru 46 mol. ADNnuclear) Expresia genică numai 10% din toate genele Expresie continuă Gene ARNr Gene ARNt Gene house keeping Expresie temporală dependentă: de ţesut; de perioada ontogenetică; de perioada ciclului celular; de factorii de mediu Non-expresie pseudogene!!! Există mecanisme de reglare a expresiei genelor 3

La procariote!!! DAR, la eucariote: genomul nuclear este enorm şi este puternic compactizat (ADN+ proteine histone, proteine nehistone); recunoaşterea şi activarea unei secvenţe scurte de nucleotide (unei gene) este dificilă; există mecanisme de reglare multiple, la diferite nivele de expresie a genelor (pretranscripţional, transcripţional, processing ARNm, translaţie, etc.):! etapa principală la nivelul iniţierii transcripţiei;! mecanismul principal interacţiunea unor factori proteici la secvenţele reglatoare ale acizilor nucleici;! factorii proteici reglatori sunt produşii unor gene situate la distanţă, pe alte molecule de ADN (factori trans-reglatori) 4

FACTORII REGLATORI AI EXPRESIEI GENICE CIS-genici Boxe pentru iniţierea transcripţiei Boxe specifice de ţesut Boxe RE induse prin hormoni, ioni, AMPc Enhancers, silencers TRANSgenici Factori proteici de transcripţie generali Factori proteici de transcripţie specifici de ţesut Factori proteici de transcripţie inuctibili Enh, sil. EPI-genici, (negenetici) Modificarea histonelor (metilare, acetilare, fosforilare, ubiquitinare Metilarea ADN Variaţii în configuraţia ADN Nivele de reglare a EG Pretranscripţional decondensarea cromatinei, eliberarea ADN de histone (epigenetic, reversibil, potenţial ereditar) Transcripţional identificarea promotorului, formarea complexului de iniţiere, rata de transcripţie Posttranscripţional procesarea ARNm, alegerea variantei de splicing, controlul transferului ARNm în citoplasmă Translaţional selectarea matriţei, formarea complexuluide iniţiere, controlul calităţii polipeptidului, stabilitatea ARNm Posttranslaţional modificarea posttranslaţională a polipeptidului, direcţionarea proteinelor Reglarea la nivel pretranscripţional 1. Modificarea histonelor: metilarea H 3 (Lys 4 ) expresie activă a genei metilarea H 3 (Lys 9 ) atenuarea transcripţiei acetilarea histonelor relaxarea cromatinei, facilitarea transcripţiei dezacetilarea histonelor condensarea cromatinei, inactivarea transcripţiei fosforilarea H 1 supracondensarea cromatinei defosforilarea H 1 decondensarea cromatinei 2. Metilarea ADN (insulele 5Me CpG, frecvent în promotor) inactivarea transcripţiei.!!! Metilarea ADN dezacetilarea histonelor represia transcripţiei 3. Modificări în configuraţia ADN: helixul B helix Z represie genică (excepţie promotor) 5

Control pretranscripţional Controlul la distanţă a expresiei genice:!!! Organizarea funcţională a cromozomilor în domenii cromatidiene cu expresiei genică diferite, evitând efectul activator sau inhibitor a Enhancer-ilor sau Silencer-ilor unei gene asupra altor gene. 1) Efectul de poziţie a genelor pe cromozom 2) Reglarea coordonată a expresiei genelor (LCR- locus control region) Control expresiei temporale şi spaţiale ale genelor globinelor crs.16 crs.11 Sac vitelin Ficat Măduva roşie a oaselor şi splină Exemplu metilare - demetilare 6

Reglarea la nivel transcripţional!!! Activarea genei prin inducţie hormonală şi transducţie!!! Interacţiunea factorilor proteici transreglatori cu secvenţele cis-reglatoare ale promotorului (selectarea promotorului la genele cu mai mulţi promotori)!!! Formarea complexului de iniţiere a transcripţiei:!!! Reglarea activităţii ARN-polimerazei: - direcţionarea; - alegerea +1 - alegerea catenei transcrise!!! Controlul ratei de transcripţie 7

8

9

Factorii de translaţie şi mecanismul lor de acţiune Iniţierea eif-2 - Activează complexul Met-ARNt met eif-3 - Asigură unirea subunităţii 40S la CAP-ul ARNm eif-4a - Recunoaşte CAP-ul şi asigură denaturarea palindroamelor din secvenţa lider a ARNm eif-4b - Asigură stabilitatea moleculei ARNm şi previne formarea buclelor eif-5 - Este o GTP-ază ce asigură unirea subunităţii 60S la complexul de iniţiere eif-6 - Previne legarea prematură a subunităţii 60S la subunitatea 40S 10

Elongarea eef-1α - Asigură unirea aminoacil-arnt la ribozom; eef-1βγ - Asigură hidroliza GTP; eef-2 - Asigură translocarea ribozomului; Terminarea Factorii de terminare sunt încă puţin studiaţi la eucariote, dar mecanismul general este asemănător procariotelor RF-1 - Recunoaşte codonii STOP UAA şi UAG RF-2 - Recunoaşte codonii STOP UGA şi UAA RF-3 - Asigură specificitatea RF-1 şi RF-2. 11

12