SECRETARIATUL TEHNIC PERMANENT

Transcript

1 SECRETARIATUL TEHNIC PERMANENT AL COMITETULUI JUDEŢEAN PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ Exemplar Nr. din A P R O B A T ÎN ŞEDINŢA CONSILIULUI JUDEŢEAN CONSTANŢA Preşedinte PLANUL DE ANALIZĂ ŞI ACOPERIRE A RISCURILOR AL JUDEŢULUI CONSTANŢA 2015 CUPRINS

2 CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE... Pag. 6 Secţiunea 1. Definiţie, scop, obiective... Pag Acte normative de referinţă... Pag. 6 Secţiunea a 2-a. Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor... Pag. 7 CAPITOLUL II. CARACTERISTICILE JUDEŢULUI CONSTANŢA... Pag. 8 Secţiunea 1. Amplasare geografică şi relief... Pag. 8 Secţiunea a 2-a. Caracteristici climatice... Pag. 12 Secţiunea a 3-a. Reţeaua hidrografică... Pag Regimul hidrometeorologic al judeţului Constanţa... Pag Reţeaua hidrografică a judeţului Constanţa... Pag Inundaţii şi pagube produse de fluviul Dunărea... Pag Inundaţii şi pagube produse în zona litorală a Mării Negre... Pag Resursele de apă... Pag Resurse de apă potenţiale şi tehnic utilizabile... Pag Starea calităţii apelor de suprafaţă... Pag Starea râurilor interioare... Pag Starea canalelor navigabile... Pag Starea calităţii lacurilor... Pag Subsistem ape lacustre Pag Starea calităţii fluviului Dunărea... Pag Starea calităţii apelor subterane... Pag. 23 Secţiunea a 4-a. Populaţia... Pag. 24 Scurtă prezentare demografică a judeţului Constanţa... Pag. 24 Secţiunea a 5-a. Căi de transport... Pag Poduri rutiere în judeţul Constanţa pe drumuri naţionale... Pag Poduri rutiere existente pe drumuri judeţene... Pag Reţeaua de căi ferate din judeţul Constanţa... Pag Rampele de cale ferată din judeţul Constanţa... Pag Liniile de garaj din judeţul Constanţa... Pag Staţiile de cale ferată din judeţul Constanţa... Pag Căile navigabile-porturi... Pag Fronturile de acostare din portul Constanţa... Pag Căile de transport aeriene... Pag. 29 Secţiunea a 6-a. Dezvoltare economică... Pag Resurse şi activităţi industriale... Pag Potenţial economic... Pag Turism... Pag. 36 Secţiunea a 7-a. Infrastructuri locale... Pag Reţele de utilităţi... Pag Sursele de apă potabilă ale judeţului Constanţa... Pag Exploatarea teritorială Constanţa a S.N. Transgaz... Pag. 40 Secţiunea a 8-a. Specific regional/local... Pag Sursa majoră de risc la nivelul judeţului Constanţa... Pag Zone de planificare la urgenţă... Pag Sistemul de clasificare al urgenţei utilizat la CNE Cernavodă... Pag Riscuri transfrontaliere... Pag. 43 CAPITOLUL III. ANALIZA RISCURILOR GENERATOARE DE SITUAŢII DE URGENŢĂ, LA NIVELUL JUDEŢULUI CONSTANŢA, CU INFLUENŢE DIRECTE SAU INDIRECTE ASUPRA JUDEŢULUI CONSTANŢA... Pag. 44 Secţiunea 1. Analiza riscurilor naturale... Pag. 44 Secţiunea a 2-a. Analiza riscurilor biologice... Pag Tipuri de risc epidemiologic.. Pag Tipuri de epidemii identificate în urma analizei biologice... Pag. 50 Secţiunea a 3-a. Analiza riscurilor tehnologice... Pag. 50 Secţiunea a 4-a. Analiza riscurilor de incendiu... Pag Măsuri şi procedee pentru identificarea riscului de incendiu în fondul forestier... Pag Evaluarea pe baza vegetaţiei... Pag. 61 Pagina 2 din 83

3 4.3. Măsurarea riscului. Niveluri ale riscului de incendiu... Pag Metoda de evaluare a riscului... Pag. 62 Secţiunea a 5-a. Analiza riscurilor sociale... Pag. 63 Secţiunea a 6-a. Analiza altor tipuri de riscuri... Pag. 67 Secţiunea a 7-a. Zone cu risc crescut... Pag. 72 CAPITOLUL IV. ACOPERIREA RISCURILOR... Pag. 72 Secţiunea 1. Concepţia desfăşurării acţiunilor de protecţie-intervenţie... Pag. 72 Secţiunea a 2-a. Etapele de realizare a acţiunilor... Pag. 72 Secţiunea a 3-a. Faze de urgenţă a acţiunilor... Pag. 73 Secţiunea a 4-a. Acţiunile de protecţie-intervenţie... Pag Situaţii de intervenţie, atribuţii şi forţe participante... Pag Situaţii de intervenţie Pag Atribuţiile prefectului şi ale primarului... Pag Atribuţiile structurilor din judeţul Constanţa aparţinând Ministerului Apărării... Pag Atribuţiile structurilor din judeţul Constanţa subordonate Ministerului Afacerilor Interne... Pag Atribuţii principale în domeniul prevenirii, protecţiei şi intervenţiei la dezastre... Pag Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa şi structurile subordonate... Pag Inspectoratul Judeţean de Jandarmi şi Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanţa, precum şi structurile subordonate acestora... Pag Garda de Coastă şi structurile subordonate... Pag Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea Constanţa şi structurile subordonate... Pag Atribuţiile grupurilor de suport tehnic. Pag Centrul Meteorologic regional Dobrogea... Pag Administraţia bazinală a apelor Dobrogea Litoral... Pag CN Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa... Pag Organizarea în comun a protecţiei şi intervenţiei... Pag Principiile acţiunilor de intervenţie... Pag Norme de organizare a intervenţiei... Pag Proceduri de organizare a intervenţiei... Pag Conducerea intervenţiei... Pag Forţele şi mijloacele structurilor din judeţul Constanta subordonate Ministerului Apărării şi Ministerului Afacerilor Interne care intervin în situaţii de urgenţă în zona de competenţă a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al judeţului Constanţa... Pag Serviciile voluntare pentru situatii de urgenţă... Pag Servicii private pentru situaţii de urgenţă constituite în subordonarea unui operator economic sau instituţii ca serviciu propriu (categoria III)... Pag Servicii private pentru situaţii de urgenţă constituite ca societăţi comerciale prestatoare de servicii... Pag. 82 CAPITOLUL V. RESURSE UMANE, MATERIALE SI FINANCIARE... Pag. 82 CAPITOLUL VI. LOGISTICA ACŢIUNILOR... Pag. 83 ANEXE Anexa II.1. Încadrarea solurilor pe clase şi tipuri de sol în judeţul Constanţa Anexa II.2. a Regimul temperaturilor - valori medii lunare înregistrate în perioada Anexa II.2.b Regimul precipitaţiilor - cantităţi lunare înregistrate în perioada Anexa II.2.c Regimul temperaturilor şi precipitaţiilor - date anuale, valori medii şi extreme înregistrate în perioada Anexa II.2.d Avertizări pentru fenomene meteo periculoase de scurtă durată Anexa II.2.e Avertizări pentru fenomene meteo periculoase imediate (nowcasting) Anexa II.3.1 Valori ale cantităţii de precipitaţii înregistrate în judeţul Constanţa Anexa II Date despre bazinul hidrografic Anexa II a Debite maxime istorice Anexa II b Diguri deversate Anexa II Inundaţii şi pagube produse în zona litorală a Mării Negre Anexa II.3.a Staţiile hidrometrice şi mirele avertizoare Anexa II.3.b Posturi pluviometrice avertizoare Anexa II.3.c Date caracteristice pentru apărare împotriva inundaţiilor a lucrărilor hidrotehnice, terenurilor agricole şi localităţilor din zonă Pagina 3 din 83

4 Anexa II.3.d Lucrări de apărare împotriva inundaţiilor existente pe raza localităţilor Anexa II.3.e Cote de apărare la staţiile hidrometrice de pe Dunăre Anexa II.3.f Timpii de propagare a viiturilor pe fluviul Dunărea pe teritoriul judeţului Constanţa Anexa II.3.g Cursuri de apă din judeţul Constanţa Anexa II.3.h Lacurile naturale aflate în administrarea Administraţiei Bazinale de Apă Dobrogea Litoral Anexa II.3.i Localităţile rurale ale judeţului Constanţa cu distribuţie apă potabilă exclusivă prin fântâni Anexa II.3.j Pagubele produse de precipitaţiile căzute pe raza judeţului Constanţa în cursul anului 2014 Anexa II.3.k Amenajări hidrotehnice - diguri, baraje, alte lucrări de apărare împotriva inundaţiilor Anexa II.4.a Mişcarea naturală a populaţiei, rata natalităţii, a sporului natural, a deceselor şi căsătoriilor Anexa II.4.b Distribuţia populaţiei pe sexe la nivelul localităţilor Anexa II.4.c Distribuţia populaţiei pe vârste, sexe şi medii Anexa II.4.d Numărul decedaţilor pe grupe de vârstă şi sexe Anexa II.4.e Speranţa de viaţă pe sexe şi medii de viaţă la naştere şi la anumite vârste Anexa II.5.1 Poduri rutiere existente în judeţul Constanţa pe drumuri naţionale Anexa II.5.2 Poduri rutiere existente în judeţul Constanţa pe drumuri judeţene Anexa II.5.3 Reţeaua de căi ferate din judeţul Constanţa Anexa II.5.4 Rampele de cale ferată din judeţul Constanta Anexa II.5.5 Liniile de garaj din judeţul Constanţa Anexa II.5.6 Staţiile de cale ferată din judeţul Constanţa Anexa II Fronturile de acostare din portul Constanţa Anexa II.6.a Situaţia efectivelor de animale din judeţul Constanţa Anexa II.6.b Situaţia efectivelor de animale pe categorii Anexa II.6.c Tipuri de culturi şi suprafeţe aferente Anexa II.6.d Fondul funciar- terenuri agricole Anexa II.6.e Sisteme de irigaţii aflate în administrarea ANIF Anexa II.6.f Depozite, magazii, rezervoare, platforme (capacităţi de stocare) în porturile maritime Anexa II.6.g Schema fluxului relaţional Anexa II.6.h Principalele evenimente incidente din porturile maritime Anexa II.6.i Forţele şi mijloacele Anexa II.6.j Arii protejate în fondul forestier al judeţului Constanţa Anexa II a Surse de apă potabilă din subteran Anexa II b Surse proprii unităţilor economice din judeţul Constanţa pentru alimentarea cu apă potabilă Anexa II.7.a Structura reţelei sanitare Anexa II.7.b Starea de viabilitate a drumurilor judeţene Anexa II.8. Lista cu echipamentele/dotările necesare Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă,,Dobrogea al judeţului Constanţa pentru asigurarea intervenţiilor în situaţii de urgenţă Anexa III.1 Drumuri judeţene înzăpezibile Anexa III.1.a Situaţie privind numărul de locuitori potenţial a fi afectaţi de inundaţii în zonele de inundabilitate Anexa III.1.b Situaţia cu numărul de locuitori potenţial a fi afectaţi de avarii la diguri sau baraje hidrotehnice Anexa III.1.c Obiectivele potenţial afectabile pe fluviul Dunărea, aflate în incinte îndiguite la un debit de mc / s Anexa III.3.a Situaţia cu principalele efecte posibil a se produce la iazurile de decantare, haldele de steril, batalele de stocare produse chimice Anexa III.3.b Scurtă descriere a activităţii economice Anexa III.3.c Situaţia cu principalele mijloace şi echipamente specifice de intervenţie în caz de accident la iazurile de decantare, haldele de steril, batalele de stocare produse chimice Anexa III.3.d Situaţie privind numărul de locuitori potenţial a fi afectaţi de riscul nuclear din zona de planificare pentru acţiuni de protecţie urgenţe Anexa III.3.e Situaţia surselor radioactive şi a materialelor nucleare pe teritoriul judeţului Constanţa Anexa III.3.f Numărul de locuitori din zona de planificare la urgenţă a operatorilor economici ce intră sub incidenţa directivei SEVESO Anexa III.3.g Evidenţa obiectivelor care se supun HG 804/2007 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase Anexa III.3.h Operat. econom. care nu intra sub incidenta HG 804 Anexa III.3.i Lista societăţilor comerciale autorizate să desfăşoare activităţi de transport mărfuri şi deşeuri periculoase în judeţul Constanţa Anexa III.3.j Operatori economici cu risc exploziv incendiar Pagina 4 din 83

5 Anexa III.4.3 Indicele de combustibilitate a speciilor dominante în păduri Anexa III.4.4 Măsurarea riscului. niveluri ale riscului de incendiu Anexa III. 5 Lista principalilor agenţi economici potenţial poluatori Anexa III.7.a Construcţii expertizate tehnic şi încadrate în clasele 1, 2 şi 3 de risc seismic Anexa IV.6.1 Forţele şi mijloacele structurilor din judeţ subordonate Ministerului Apărării şi Ministerului Afacerilor Interne care intervin în situaţii de urgenţă în zona de competenţă a I.S.U. Constanţa Anexa IV.6.2 Servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă Anexa IV.6.3 Servicii private pentru situaţii de urgenţă constituite în subordinea unui operator economic sau instituţii ca serviciu propriu Anexa IV.6.4. Servicii private pentru situaţii de urgenţă constituite ca societăţi comerciale prestatoare de servicii Anexa VII.1 Lista autorităţilor şi factorilor care au responsabilităţi în analiza şi acoperirea riscurilor în judeţul Constanţa (componenţa Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă) Anexa VII.2. Atribuţiile autorităţilor publice responsabile de punere în aplicare a Planurilor de Analiză şi Acoperire a Riscurilor (la nivelul judeţului şi al localităţilor) Anexa VII.3. Componenta nominală a structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă Anexa VII.4. Riscuri potenţiale în localităţi/judeţe vecine care pot afecta zona de competenţă a judeţului Constanţa Anexa VII.5. Reguli de comportare în cazul producerii unei situaţii de urgenţă Anexa VII.6. Măsuri corespunzătoare de evitare a manifestării riscurilor, de reducere a frecvenţei de producere ori de limitare a consecinţelor acestora, pe tipuri de riscuri Anexa VII.7. Mijloace existente de preavertizare/ avertizare a atingerii unor valori critice şi de alarmare a populaţiei în cazul evacuării şi semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici Anexa VII.8 Planuri şi proceduri de intervenţie Anexa VII.9. Schema fluxului informaţional-decizional Anexa VII.10 Situaţia cu principalele instituţii / unităţi hoteliere ce pot asigura cazarea temporară a populaţiei ce poate fi evacuată în situaţii de urgenţă Anexa VII.11. Planificarea exerciţiilor/aplicaţiilor, conform reglementărilor Anexa IIV.12. Rapoarte lunare de informare şi analiza către prefect Anexa VII.13. Situaţia resurselor, tabelul cu stocul de mijloace şi materiale de apărare existente, modul cum se acoperă deficitul din disponibilităţi locale şi cu sprijin de la Comitetul Judetean pentru Situaţii de Urgenţă Anexa VII.14. Hărţi de risc şi planuri de intervenţie Anexa VII.14.a Harta judeţului Constanţa Anexa VII. 14.b Zona de competenţă a I.S.U.J. Constanţa Anexa VII.14.c Harta fizico-geografică Anexa VII.14.d Zonele de planificare la urgenţă nucleară Anexa VII.14.e Sectoare de drum înzăpezite Anexa VII.14.f Zonele potenţial inundabile Anexa VII.14.g. Planul de intervenţie în situaţii de urgenţă generate de accident nuclear şi/ urgenţă radiologică Anexa VII.14.h. Planul de intervenţie la cutremure Anexa VII.14.i. Planul de intervenţie la alunecări şi prăbuşiri de teren Anexa VII.14.j. Planul de intervenţie în cazul fenomenelor meteorologice periculoase - inundaţii Anexa VII.14.k. Planul de intervenţie în cazul fenomenelor meteorologice periculoase înzăpeziri Anexa VII.14.l. Planul de intervenţie în cazul accidentelor biologice - epidemii Anexa VII.14.m Planul de intervenţie în cazul accidentelor biologice - epizootii Anexa VII.14.n. Planul de intervenţie în situaţii de accidente chimice şi explozii cu implicaţii în afara amplasamentului, precum şi incendii de mari proporţii exceptând pe cele de la fondul forestier Anexa VII.14.o. Planul de intervenţie în situaţii de accidente majore pe căile de transport Anexa VII.14.p. Planul de intervenţie în caz de accidente la construcţii hidrotehnice Anexa VII.14.q Planul de intervenţie în caz de avariere gravă a sistemelor de gospodărire comunală Anexa VII.14.r. Planul de intervenţie în situaţii de accidente chimice cu implicaţii pe amplasament Pagina 5 din 83

6 CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE Secţiunea 1. Definiţie, scop, obiective. Planul de analiză şi acoperire a riscurilor (P.A.A.R.) din judeţul Constanţa reprezintă documentul care cuprinde riscurile potenţiale identificate la nivelul judeţului Constanţa sau a localităţilor componente acestuia (municipiul reşedinţă de judeţ, celelalte municipii, oraşe şi comune), măsurile, acţiunile şi resursele necesare pentru managementul riscurilor respective. Scopul Planului de analiză şi acoperire a riscurilor este acela de a permite autorităţilor şi celorlalţi factori de decizie să facă alegerile cele mai bune posibile referitoare la: - prevenirea riscurilor; - amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative; - stabilirea concepţiei şi elaborarea planurilor de intervenţie în situaţii de urgenţă; - alocarea resurselor (forţelor şi mijloacelor) necesare. Obiectivele Planului de analiză şi acoperire a riscurilor sunt: - crearea unui cadru unitar de acţiune pentru prevenirea şi managementul riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă; - amplasarea şi dimensionarea unităţilor operative; - stabilirea concepţiei şi elaborarea planurilor de intervenţie în situaţii de urgenţă; - alocarea resurselor (forţelor şi mijloacelor) necesare. Secţiunea a 2-a. Responsabilităţi privind analiza şi acoperirea riscurilor Acte normative de referinţă. Planul de analiză şi acoperire a riscurilor, destinat pentru planificarea şi pregătirea pentru urgenţă la nivel judeţean, are la bază următoarele acte normative şi documente de referinţă: a) Legea nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor; b) Legea nr. 481 din 8 noiembrie 2004, republicată în 2008, privind protecţia civilă; c) Hotărârea nr din 9 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; d) Hotărârea nr din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a organigramei Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă; e) Hotărârea nr din 9 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind structura organizatorică, atribuţiile, funcţionarea şi dotarea comitetelor şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă; f) Hotărârea nr din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste; g) Hotărârea de Guvern nr. 2288/2004 din 09 decembrie 2004 pentru aprobarea repartizării principalelor funcţii de sprijin pe care le asigură ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă. h) Ordonanţa de urgenta nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă i) Ordonanţa de urgenţă nr. 89 din pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă şi al apărării împotriva incendiilor, j) Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 132 din pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor şi a structurii-cadru a Planului de analiză şi acoperire a riscurilor; k) Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 718 din 30 iunie 2005 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă; Pagina 6 din 83

7 l) Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 886 din pentru aprobarea normelor tehnice privind Sistemul Naţional Integrat de Înştiinţare, Avertizare şi Alarmare a populaţiei. m) Ordinul Ministrului Administaţiei şi Internelor nr din pentru aprobarea şi asigurarea activităţilor de înştiinţare, avertizare, prealarmare şi alarmare în situaţii de protecţie civilă; n) Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 89 din privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate. o) Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 192 din şi Ministrului Mediului şi Pădurilor nr din REGULAMENT privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă şi poluări marine în zona costieră; p) Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr din care aprobă Normele privind organizarea şi asigurarea activităţii de evacuare în situaţii de urgenţă ; q) Hotărârea Guvernului României nr din pentru aprobarea Statutului personalului voluntar din SVSU; r) Hotărârea Guvernului României nr din privind stabilirea principiilor evacuării în situaţii de conflict armat; s) Schema cu riscurile teritoriale din zona de competenţă a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al judeţului Constanţa. La nivel judeţean este organizat, în subordinea prefectului, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă format din specialişti din aparatul descentralizat al ministerelor şi din aparatul Consiliului Judeţean Constanţa Structuri organizatorice implicate. Pentru întocmirea şi punerea în aplicare a planului au fost implicate următoarele structuri organizatorice: Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă; Consiliul Judeţean Constanţa; Comitetele Locale pentru Situaţii de Urgenţă; Serviciile Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă Responsabilităţi ale organismelor şi autorităţilor cu atribuţii în domeniu. Responsabilităţile privind analiză şi acoperirea riscurilor revin tuturor factorilor care, potrivit legii, au atribuţii ori asigură funcţii de sprijin privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în profil teritorial (autorităţi ale administraţiei publice de specialitate locale, inspectorate teritoriale cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă, alte organe şi organisme cu atribuţii în domeniu). Planul de analiză şi acoperire a riscurilor este întocmit de către Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Constanţa şi se aprobă de către Consiliul Judeţean Constanţa. Prefectul şi primarii vor asigura condiţiile necesare elaborării dar şi actualizării periodice a planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor, având totodată obligaţia stabilirii şi alocării de resurse necesare pentru punerea în aplicare a acestora, potrivit legii. Personalul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al judeţului Constanţa, precum şi al celorlalte forţe destinate prevenirii şi combaterii riscurilor generatoare de situaţii de urgenţă, are obligaţia să cunoască în părtile care îl privesc conţinutul planurilor de analiză şi acoperire a riscurilor şi să îl aplice, corespunzător situaţiilor de urgenţă specifice. Operatorii economici, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi alte structuri din unitatea administrativ - teritorială au obligaţia de a pune la dispoziţia Comitetului pentru Situaţii de Pagina 7 din 83

8 Urgenţă al judeţului Constanţa toate documentele, datele şi informaţiile solicitate în vederea întocmirii Planului de Analiză şi Acoperire a Riscurilor judeţului Constanţa. Documentele, datele şi informaţiile a căror divulgare poate prejudicia siguranţa naţională şi apărarea ţării ori este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat se supun regulilor şi măsurilor stabilite prin legislaţia privind protecţia informaţiilor clasificate. CAPITOLUL II. CARACTERISTICILE JUDEŢULUI CONSTANŢA Secţiunea 1. Amplasare geografică şi relief Judeţul Constanţa este situat în partea de S-E a României (vezi figura nr. 1), învecinându-se la Nord cu judeţul Tulcea, la Est cu Marea Neagră, la Sud cu Bulgaria şi la Vest cu judeţele Ialomiţa şi Călăraşi despărţite de fluviul Dunărea. Suprafaţa judeţului Constanţa este de ha (cca. 3% din suprafaţa totală a ţării) şi ocupă în acest sens locul 8 între judeţele României. Din această suprafaţă: ha o reprezintă terenul agricol; ha o reprezintă patrimoniul viticol; ha o reprezintă pajiştile naturale; 3794 ha o reprezintă patrimoniul pomicol; ha o repezintă rezervaţiile naturale. Din perspectiva bogăţiilor solului şi subsolului regiunea dispune, de o serie de avantaje conferite de suprafeţele întinse de terenuri agricole, Figura nr. 1 terenuri care reprezintă 80% din suprafaţa totală, din care suprafaţa arabilă reprezintă cca. 85%. Sunt prezente de asemenea resurse minerale utile printre care se numără minereuri feroase, apele mineralizate, materialele de construcţii, izvoarele mezotermale, rocile comune şi cele fosfatice. Suprafaţa podişului este în mare parte acoperită de o pătură de calcar şi loess, podişul Casimcea având chiar o structură aparte: un amestec de şisturi verzi acoperite de calcare jurasice şi straturi de loess. Platforma continentală a Mării Negre are importante resurse de hidrocarburi şi minerale puse în valoare pe măsura dării în folosinţă a unor instalaţii de foraj marin. Din punct de vedere al resurselor, un interes special îl prezintă lacurile sărate Techirghiol şi Nuntaşi cu importantele lor rezerve de nămol sapropelic cu valoroase calităţi terapeutice. Resursele naturale de sol şi subsol ale judeţului sunt variate. Astfel, minereurile nemetalifere (diatomice şi argile bentonice, nisip verde glauconitic, creta, etc.) au o largă răspândire geografică în partea centralonordică, iar rocile calcaroase (larg folosite în construcţii) se află pe întregul teritoriu al acestuia. Subsolul judeţului Constanţa oferă şi ape minerale prin izvoarele de la Topalu şi Mangalia. Principala resursă economică a zonei litorale o constituie peştele. Alte surse importante sunt: iarba de mare şi algele roşii. Forma de relief predominantă în această regiune este podişul cu altitudine joasă, cu valori sub 200 de metri, doar în nordul judeţului altitudinea atingând pe alocuri 250 m. Podişul Casimcea ocupă partea de nord a judeţului, iar în partea de sud se întinde podişul Dobrogei de Sud care seamănă cu o câmpie înaltă având un aspect calcaros. Litoralul românesc al Mării Negre se întinde între gura Braţului Chilia şi localitatea Vama Veche pe o distanţă de 244 km. La Nord de Gura Portiţei începe ţărmul Deltei Dunării. Litoralul Mării Negre este format la Nord din cordoane de nisip care separă lacurile de mare, iar în partea sudică se remarcă o faleză abruptă formată din calcare şi loess cu înălţimi de m. Zona litorală este marcată de mai multe trepte: 5-15 m, de-a lungul ţărmului; Pagina 8 din 83

9 20-30 m, cu o mare continuitate, pătrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor şi lagunelor; m, cu o mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte, înconjurând limanele şi lagunele maritime; m, cea mai dezvoltată treaptă, cu lăţimi cuprinse între 500 m şi 4-5 km; m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podişurile interioare. Aceste 5 trepte sculptate în depozite sarmaţiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafaţa judeţului relieful de platforma este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Dintre cele mai importante văi amintim: Casimcea, Sărături, Nuntaşi, Topolog-Saraiu, Chichirgeaua ş.a. Plaja este relativ îngustă şi acoperită cu nisipuri, pe unele porţiuni sub formă de dune. Ţărmul este abrupt, înalt şi stâncos în partea de Sud a Dobrogei până la Nord de Capul Midia, de unde se retrage în spatele liniei lacurilor din complexul lacustru Razim. Din Podişul Dobrogei, zonei de litoral îi aparţine o fâşie lată de 2-3 km în medie, având şi porţiuni de 10 km în zona limanelor Techirghiol, Agigea, Taşaul şi Siutghiol. O trăsătură distinctivă a judeţului este prezenţa lacurilor naturale şi de luncă şi a lagunelor (Oltina, Sinoe, Taşaul, Techirghiol, Mangalia). Reţeaua hidrografică a judeţului este formată de următoarele cursuri de apă: Dunărea, pe o lungime de 137 km, Valea Carasu, Valea Baciu şi Casimcea. La Est judeţul este scăldat de apele Mării Negre, o mare continentală cu golfuri larg deschise şi puţine peninsule. Datorită configuraţiei ţărmului şi reliefului submarin, adâncimea apei este mică în dreptul litoralului românesc. Reţeaua hidrografică s-a îmbogăţit prin darea în exploatare a Canalului Dunăre Marea Neagră pe o distanţă de 64,2 km, Canalul Poarta Alba-Midia Năvodari pe o distanţă de 27,5 km şi alte canale de irigaţie din Valea Carasu. Podişul Dobrogei, în ansamblu, este un teren descoperit. În alcătuirea sa intră următoarele elemente principale : Horstul dobrogean; Podişul Casimcea; Podişul Dobrogei de Sud. Partea de nord a podişului (horstul dobrogean) cuprinde forme variate de relief - Munţii Măcinului, zona Tulcea, Podişul Babadag şi este mai înaltă, comparativ cu zona de Sud a Dobrogei. La Sud de aliniamentul Hârşova Capul Midia se întinde Podişul Dobrogei de Sud, cu aspect de câmpie înalta, cu sol calcaros, acoperit cu depozite groase de loess, care domină prin abrupturi unităţile învecinate cu altitudini mai joase, Balta Ialomiţei la Vest şi litoralul marin la Est. Diferenţele fizico geografice existente în cadrul Podişului Dobrogei de Sud au condus la stabilirea mai multor compartimente: Valea Carasu, Podişurile Cobadin, Medgidia, Oltina, Negru Vodă şi Topraisar. Peşteri Potrivit speologilor autohtoni, în judeţul Constanţa există doar 11 obiective speologice care îşi merită denumirea de peşteri. Din cele 11 peşteri ale judeţului, doar două dintre ele sunt amenajate şi incluse în circuitul turistic organizat. Patru dintre obiectivele neexploatate la potenţialul maxim sunt considerate unicat de către speologi şi arheologi. Deşi mult mai săracă în astfel de obiective decât alte judeţe, Constanţa este celebră în întreaga lume datorită peşterilor sale, puncte care anual sunt vizitate de mii de persoane. În această zonă se regăsesc peşterile Sfinţilor Andrei şi Ioan Casian, unde funcţionează complexe centre monastice. Valea Casimcei se mândreşte cu opt peşteri, din care La Adam" este cunoscută graţie unui altar ridicat în cinstea misteriosului zeu Mithras. Peştera Movila este considerată unică în lume datorită speciilor noi descoperite aici, într-un mediu bogat în hidrogen sulfurat şi impropriu vieţii umane. Labirintul" de la Limanu este considerat ca fiind locaţia legendarei Keiris, peştera în care în antichitate geţii, care se războiau cu romanii, au fost zidiţi de vii. Peştera Sfântului Andrei este celebră în întreaga lume creştină datorită mânăstirii fondate în acest adăpost". Mii de persoane vizitează anual acest ansamblu speologico-monastiresc", pentru a vedea cu proprii ochi locurile în care a trăit şi s-a rugat Sfânţul Andrei, contemporan al Mântuitorului. Apostolul a sosit pe aceste meleaguri în anul 60 d.h. şi a înfiinţat un schit în interiorul grotei. A botezat întru-noua credinţă mai întâi trei daci care au devenit călugări la mânăstire, apoi toată suflarea Pagina 9 din 83

10 din regiune. După secole de uitare, grota sfântului" a fost redescoperită în 1943 de către preotul Constantin Lembrav şi avocatul Ion Dinu. Peştera este considerată primul lăcaş de cult din ţara noastră, din punct de vedere speologic ea fiind mai puţin importantă. O altă peşteră devenită celebră datorită semnificaţiei sale religioase este cea din apropierea comunei Târguşor, de pe Valea Casimcei. Peştera Sfântului Ioan Casian găzduieşte un schit cu mai puţin de zece călugări şi este vizitată anual de mii de enoriaşi. Aici au fost găsite urme de locuire datând din sec. I î.h. şi până în sec. X d.h. Lăcaşul este celebru întrucât aici, în sec. IV, a dus o viaţă de ascet dobrogeanul" Casian, teolog vestit al Bizanţului şi unul dintre întemeietorii monahismului. Tot în zona Valea Casimcei - Gura Dobrogei (unde există nu mai puţin de opt obiective speologice) se află Peştera La Adam. Mult mai întinsă decât grotele sfinţilor", această peşteră şi-a câştigat celebritatea graţie unui altar vechi de aproape două milenii. Acesta este închinat unui zeu trac al luminii (cu origine persană, se pare) cunoscut sub numele de Mithras. Aici au fost găsite mai multe pietre cioplite care erau folosite la diversele ritualuri păgâne. Tot aici (pe lângă fauna fosilă caracteristică) a fost descoperit un molar uman vechi de de ani. Mult mai departe de casa lui Mithras, în apropiere de Mangalia, se află Peştera Movila, cunoscută şi sub numele de Peştera Monştrilor". Renumele şi 1-a căpătat de la cele 35 de specii faunistice fosile complet noi, care trăiesc într-un mediu bogat în hidrogen sulfurat. Potrivit speologilor, aici trăieşte singurul scorpion de apă dulce din lume, un monstru" fosil, cu caracteristici distincte faţă de colegii" din clasă, care pot fi găsiţi la suprafaţă. Movile este considerată unica în lume graţie ecosistemului din interior care, potrivit speologilor, funcţionează pe baza chemosintezei". Este o peşteră complet închisă, în care miile de vieţuitoare" s-au adaptat extrem de bine mediului toxic. Locaţia singurei peşteri dobrogene menţionate încă din antichitate rămâne încă o mare necunoscută. Istoricii români încă se ceartă pe acest subiect, unii insistând că Peştera Keiris este actuală Gura Dobrogei, iar alţii, cei mai mulţi, fiind convinşi că legendarul obiectiv este de fapt actuala peşteră Limanu. Istoricul roman Cassius Dio a povestit în una din operele sale că în anul 29 î.h. împăratul Octavian Augustus (cel care 1-a exilat pe Ovidiu la Tomis) a ordonat o campanie militară în Dobrogea condusă de regi geţi. Proconsulul Marcus Licinus Crassus a fost trimis să îl ajute pe aliatul Roles, care stăpânea sudul Dobrogei, împotriva rivalului său Dapyx. Acesta din urmă este învins şi moare în luptă, dar oamenii săi se refugiază în Peştera Keiris, împreună cu toată avuţia lor (incluzând şi turme de animale). Crassus pune capăt războiului zidindu-i de vii pe oponenţi. Peştera de lângă Mangalia, cunoscută şi sub numele de Peştera La Icoane sau Caracicala, este un adevărat labirint subteran, a cărui lungime exactă nu se cunoaşte încă. Doar 3,2 km de coridoare au fost cartografiaţi. Aici s-au descoperit numeroase urme de locuire, precum pereţi şi tavane cioplite, încăperi amenajate, firide pentru opaiţe. Vechii locuitori ai peşterii foloseau un sistem de marcaje care îi ajutau să nu se rătăcească. Pe pereţii peşterii se regăsesc desene şi inscripţii (romane si chirilice). Dintre peşterile dobrogene, cea de la Limanu este singura care se apropie de descrierea lui Cassius Dio privind legendara Keiris. Ea este singura în măsură să justifice deplasarea unei armate romane pentru asedierea unui loc de refugiu. Cercetările arheologice au scos la iveală materiale arheologice (ceramică multă) care atestă că peştera a fost locuită de localnici daci chiar în acea epocă. Dovezile existente ne îndreptăţesc să considerăm că labirintul de la Limanu a fost realizat de o autoritate locală geto-dacică, ca măsură de aparare în faţa pericolului roman. Relatarea lui Cassius Dio arată că peştera era un loc de refugiu anume ales şi pregătit, nu o cavernă întâmplătoare", a spus prof. dr. Vasile Boroneant. Soluri Solurile au o dispunere etajată sub formă de fâşii în direcţia Vest-Est, pe fundalul cărora s-au format local soluri intrazonale. Cernoziomurile sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeană ocupând cea mai mare parte din suprafaţa judeţului. Solurile bălane sunt răspândite în Vestul judeţului într-o fâşie îngustă între Rasova şi Cernavodă şi între Topalu şi Gârliciu. Aceste soluri formate pe suprafeţe orizontale sau cu pante foarte mici având altitudini de peste 100 m ( m), pe leossuri, argile şi aluviuni, unde stratul freatic se află la adâncimi sub 20m. Pe teritoriul judeţului Constanţa se întâlnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de pădure, ciocolatiu şi cambrice. Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile, Pagina 10 din 83

11 solurile hidromorfe, solurile aluviocoluviale şi rendzinele. Pe suprafeţe foarte mici, insular, izolate mai pot fi întâlnite rendzinele, rogosolurile, nisipurile şi litisolurile. În judeţul Constanţa există un număr de 37 de arii naturale protejate, cu o suprafaţă totală de 19374,4 ha, ceea ce reprezintă 2,74% din suprafaţa judeţului (suprafaţa de referinţă de ha) şi 0,08% din suprafaţa ţării (suprafaţa de referinţă de ha). Din totalul de 37 de arii naturale protejate, 20 sunt rezervaţii naturale (categoria IV IUCN), 12 sunt monumente ale naturii (categoria III IUCN), iar 5 sunt rezervaţii ştiinţifice (categoria I IUCN). Figura nr. 2 Vegetaţia Din punct de vedere geologico-geografic, Dobrogea, pe teritoriul căreia se află judeţele Constanţa şi Tulcea este o unitate morfo-structurală specifică, cu totul aparte faţă de restul teritoriului României. În judeţul Constanţa, diferenţele de altitudine sunt reduse, altitudinile variind între m, scad spre centrul judeţului, în zona Canalului Dunăre - Marea Neagră până la 50 m, apoi cresc spre sud, la graniţa cu Bulgaria atingând din nou cca 200 m. Din punct de vedere al reliefului şi vegetatiei se disting trei zone: zona dunăreană, zona litoralului maritim şi zona podişurilor interioare. Vegetaţia predominantă este de stepă, iar în partea de sud-vest a judeţului este prezentă vegetaţie de silvostepă. În funcţie de condiţiile fizico-geografice pe teritoriul judeţului Constanţa se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începând cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă şi pădure sfârşind cu ecosistemele acvatice, marine şi lacustre, din lungul litoralului şi Dunării. Zona stepei, cu limita superioară de m altitudine, cuprinde o vegetaţie superioară doar în locurile improprii culturilor pe fâşiile de păşuni ori în rezervaţiile naturale. Stepa dobrogeană cuprinde plante ierboase, migdali pitici, porumbari şi tufe de păducei. Pagina 11 din 83

12 Zona silvostepei ocupă spatii reduse ca suprafaţă în sud-vestul judeţului, dar sub formă de pâlcuri izolate apare şi pe versanţii văilor abrupte. Zona de pădure ocupă, în judeţul Constanţa arealele cele mai restrânse: circa 3% din teritoriul acestuia. Zona vegetaţiei nisipurilor maritime ocupă suprafeţe restrânse. În vederea consolidării falezelor şi fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbuşti. Pe solurile sărătoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetaţie halofilă (de sărături). Pe nisipurile plajelor cresc: orzul salbatic, perişorul de nisip, volbura de nisip, jalesul, lucerna de nisip etc. În zona litorală şi dunăreană a limanurilor cu apă dulce, pe depozite lacustre, se conturează biotopul marginal palustru, în care vegetaţia este predominant hidrofilă. Vegetaţia Mării Negre este formată din asociaţii de plante, alge de mărimi şi culori diferite şi iarba de mare singura plantă cu flori din apele marine româneşti. În localităţile urbane şi în staţiunile litoralului, în special, spaţiile verzi intravilane, au un rol estetic peisagistic deosebit. În judeţul Constanţa s-au dezvoltat specii de plante care s-au adaptat condiţiilor climatice de umiditate redusă. Vegetaţia este caracteristică stepei, aici găsindu-se atat elemente floristice esteuropene, cât şi specii din flora mediteraneană şi balcanică. În împrejurimile Constanţei se pot întâlni o serie de plante specifice regiunii: clopoţelul, garofiţa, cimbrişorul etc. Aspecte administrative Din punct de vedere teritorial-administrativ este constituită din 3 municipii, 9 oraşe, 58 comune, 188 sate. Oraşele din judeţul Contanţa prezintă fiecare trăsături distincte. Prin funcţiile pe care le exercită pot fi grupate astfel: - trei oraşe cu funcţii preponderent industriale; - un nod feroviar - Medgidia; - un port pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari; - un port pe Dunăre şi Canalul Dunăre Marea Neagră-Cernavodă; - trei oraşe cu funcţii balneare, din care: un oraş cu o puternică industrie de construcţii navale (Mangalia), două oraşe cu funcţii de turist şi tratament balnear (Eforie şi Techirghiol); - două oraşe cu funcţii mixte, ambele porturi: un port cu o capacitate industrială situat pe axa rutieră Vadu Oii -Constanţa, la Dunăre - Hârşova, al doilea port cu capacităţi industriale situat pe axa rutieră Tulcea -Constanţa pe Canalul Poartă Alba -Midia Năvodari-Ovidiu; - doua oraşe cu funcţii preponderent agro-industriale: un oraş situat în zona centrală a judeţului (Murfatlar), un oraş situat în zona de sud a judeţului (Negru Vodă). În judeţul Constanţa un număr de: - 20 comune dintr-un total de 58 nu dispun de sirene electrice sau electronice pentru înştiinţarea populaţiei reprezentând un procent de 35%; - 19 sate dintr-un total de 188 nu dispun de clopote de biserică prin care să se poată face înştiinţarea populaţiei reprezentând un procent de 10,05%; Secţiunea a 2-a. Caracteristici climatice Judeţul Constanţa beneficiază de o climă temperat continentală, prezentând anumite particularităţi legate de aşezarea geografică între Dunăre şi Marea Neagră, precum şi de componentele fizico geografice ale teritoriului. Caracterul temperat continental al climei sale (excepţie face litoralul), este bine redat de valoarea medie anuală a temperaturii aerului, care variază între C. În zona litorală, climatul temperat continental prezintă o accentuată influenţă marină. Căldura verilor este atenuată de briza mării şi iernile sunt marcate de vânturi puternice şi umede ce suflă dinspre mare. Influenţele Mării Negre se resimt prin toamne lungi şi călduroase şi primăveri târzii şi răcoroase. Un alt factor care influenţează clima judeţului Constanţa îl reprezintă altitudinea redusă a reliefului, precum şi orientarea şi înclinarea pantelor care provoacă local deferenţieri climatice ca urmare a variaţiei unghiului de incidenţă a razelor solare. Radiaţia solară este diferenţiată, în sensul că durata de strălucire a soarelui este mai mare în partea sudică a judeţului decât în cea nordică. Pagina 12 din 83

13 În general, influenţa Mării Negre, a Dunării şi a bălţilor dunărene are ca rezultat modificarea caracterelor climatice, în sensul că amplitudinile termice diurne şi anuale sunt mai reduse în zonele respective. Judeţul Constanţa se caracterizează prin temperaturi medii multianuale cu valori superioare mediei pe ţară: 11,5-11,7 C în zona litorală, 11,0-11,4 C în zona vestică, de-a lungul Dunării, 11,1 în zona centrală a judeţului şi 10,9 C în partea sudică. Studiind evoluţia valorilor de temperatura aerului, constatăm faptul că în ultimii ani s-au înregistrat mai multe zile pe an cu temperatura maximă a aerului de peste 30 C. În cursul unor asemenea zile s-a depăşit şi pragul critic de 80 de unităţi al indicelui de confort termic. Cea mai rece perioadă a anului a fost de obicei a treia decadă a lunii ianuarie, când temperatura aerului a coborât până la valori de -20, - 21 C iar vântul a suflat puternic viscolind ninsoarea şi troienind zăpada. Din analiza cantităţilor medii multianuale de precipitaţii înregistrate pe teritoriul judeţului, influenţa apelor Mării Negre apare evidentă. Cantităţile reduse de precipitaţii, mm anual, situează judeţul Constanţa printre regiunile cu cele mai mici valori din ţară. Repartiţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii pe teritoriul judeţului Constanţa este neuniformă, mai scăzute pe litoral şi mai ridicate în zona centrală a judeţului. De asemenea se constată o mare disproporţie între perioada caldă şi perioada rece a anului. Începutul anotimpului cald, iunie, este marcat de o creştere a cantităţilor de precipitaţii, rezultat al ploilor torenţiale ( 50-60l/mp, pe litoral chiar mai puţin). În luna iulie cantităţile medii scad peste tot faţă de luna precedentă (40-50 l/mp, pe litoral chiar mai puţin). Luna august este de obicei, cea mai săracă în precipitaţii dintre lunile de vară. În anotimpul cald se înregistrează averse de ploaie care pot avea şi caracter torenţial, însoţite frecvent de descărcări electrice şi uneori de grindină şi de intensificări susţinute ale vântului. În perioada rece a anului, în evoluţia precipitaţiilor se disting după perioade: una mai umedă (noiembrie-decembrie) şi alta mai uscată (februarie-martie). Vântul, element climatic cel mai dinamic, este rezultatul direct al diferenţei de presiune dintre două mase de aer învecinate. Vântul are un rol deosebit elementul climatic cel mai dinamic, este rezultatul direct al diferenţei de presiune dintre două mase de aer învecinate. Vântul are un rol deosebit în echilibrarea contrastelor din atmosferă ce iau naştere în urma proceselor diferite de încălzire şi răcire a suprafeţei terestre. Prin acţiunea sa de ventilaţie, moderează excesele microclimatice locale, dar tot aşa de bine poate imprima peisajului natural dobrogean, un caracter arid prin intensificarea transpiraţiei plantelor şi evaporarea apei din sol. Pentru judeţul Constanţa sunt caracteristice vânturile din nord şi nord-est, care îşi păstrează caracterul dominant faţă de celelalte direcţii. În sezonul cald, pe litoral predomină vântul din direcţiile sud-est şi sud. Specifică litoralului este circulaţia locală a aerului, sub forma brizelor. Clima litoralului este blândă, vara zilele sunt lungi şi călduroase, durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de ore pe zi, iar temperatura medie zilnică este de C, pe când cea anuală este de C. În sezonul cald, brizele marine bogate în aerosoli atenuează arşiţa zilelor toride. Din comparaţia valorilor temperaturii aerului înregistrate la staţiile meteorologice, cu valorile normale multianuale, se constată faptul că mediile temperaturii aerului în anul 2014 au fost cu aproximativ 1grad Celsius mai ridicate decât valorile normale. Temperaturile maxime ale aerului au fost situate între 32 0 C C, şi s-au înregistrat în prima jumătate a lunii august, aceasta fiind cea mai călduroasă perioadă a anului 2014 în judeţul Constanţa. Cea mai rece perioadă a anului 2014, a fost 25 ianuarie - 05 februarie. La staţiile meteorologice din judeţ, temperatura aerului a coborât până la valori de C C. S-au înregistrat precipitaţii sub formă de lapoviţă şi ninsoare. Vântul asuflat în rafale ( m/s), viscolind ninsoarea şi troienind zăpada. Cantităţile anuale de precipitaţii înregistrate în anul 2014 au fost mai mari decât media cantităţilor multianuale, deşi au existat perioade lungi deficitare în precipitaţii. De exemplu în fiecare din lunile ianuarie, februarie, martie, iulie, august, septembrie şi noiembrie s-au înregistrat perioade de de zile consecutive, în care au lipsit complet precipitaţiile. Au existat şi perioade scurte de timp cu precipitaţii abundente (în care s-au înregistrat cantităţi de precipitaţii peste 50 l/mp în 24 de ore): (Mangalia 50 l/mp/24 ore), (Mangalia 96 l/mp/24 ore), (Adamclisi 80 l/mp/24 ore, Constanţa 57 l/mp/24 ore, Mangalia 127 l/mp/24 ore), (Constanţa 97 l/mp/24 ore, Cernavodă 74 l/mp/24 ore). Pagina 13 din 83

14 Ca fenomene meteorologice deosebite, care au avut loc în anul 2014,evidenţiem mai jos zilele în care s-au înregistrat precipitaţii care, trecător au avut şi caracter torenţial, însoţite de intensificări ale vântului, trecător cu aspect de vijelie mai (Mangalia 102 l/mp/48 ore cu 20 m/s rafala maximă a vântului); 19 iunie (Adamclisi 80 l/mp/24 ore cu 26 m/s rafala maximă a vântului) 20 iunie (Mangalia 127 l/mp/24 ore cu 24 m/s rafala maximă a vântului); 11 iulie(mangalia 36 l/mp/24 ore cu 28 m/s rafala maximă a vântului); 24 iulie (Medgidia 22 l/mp/24 ore cu 21 m/s rafala maximă a vântului); 17 august (Medgidia 33 l/mp/22 ore cu 23 m/s rafala maximă a vântului). Temperaturile maxime absolute înregistrate au fost de: C la Cernavodă la 31 iulie 1985; C la Murfatlar la 20 august 1945; + 38,5 0 C la Constanta la 10 august 1927 si 25 iulie 2007; C la Mangalia la 25 mai La 27 februarie 1995 la Medgidia s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură din ţară pe timp de iarnă, aceasta fiind de + 26 C. Temperaturile minime absolute înregistrate în judeţul Constanţa au fost de: C la Constanţa la 10 februarie 1929; - 25,2 0 C la Mangalia la 25 ianuarie 1942; - 33,1 0 C la Murfatlar la 25 ianuarie Precipitaţiile prezintă valori anuale cuprinse între 378,8 mm la Mangalia, 469,7 mm la Oltina şi 451 mm la Mihail Kogălniceanu, situând judeţul Constanţa între regiunile cele mai aride ale ţării. Vânturile sunt determinate de circulaţia general atmosferică şi condiţiile geografice locale. Caracteristice zonei sunt brizele de zi şi de noapte. Norma climatologică Cantitatea medie de precipitaţii [l/m 2 ] Nr. mediu de zile cu precipitaţii [l/m 2 ] Temperatura medie [ C] Temperatura medie a maximelor [ C] Temperatura medie a minimelor Ian Feb Ma r Luna Apr Mai Iun Iul Aug Sep t Oct Nov Dec Anual 30,2 29,4 26,5 29,5 38,3 39,7 29,7 32,6 28,9 30,8 42,5 38,4 396,5 4,9 5,3 4,7 5,0 5,8 5,9 4,7 3,1 3,1 4,2 5,6 6,3 4,9 0,7 1,9 5 10,3 15, ,8 18,5 13,4 8,3 3,4 11,8 3,7 4,9 8,1 13,8 19,3 23,9 25,9 25,8 22, ,6 6,4 15,2-2,3-1 1,9 6,9 12,1 16, ,9 14,6 9,8 5 0,5 8,3 Norma climatologică = valoarea medie a unui element climatic (temperatura, umezeala, precipitatii, etc) calculată pe o perioadă de 30 de ani. În prezent perioada de referinţă recomandata de O.M.M. pentru calcularea normelor climatologice este Frecvenţa şi intensitatea fenomenelor extreme sunt consecinţa fenomenului de încălzire globală. Numai în ultimii ani s-au produs evenimente extreme cînd în episoade repetate cantităţile de precipitaţii au avut valori mari producând inundaţii. De exemplu în ziua de , pe litoralul românesc al Mării Negre s-au înregistrat cantităţi de precipitaţii care au depăşit 150 mm/mp. Fenomenul de o intensitate excepţională a fost însoţit de descărcări electrice şi intensificări puternice Pagina 14 din 83

15 ale vântului cu aspect de vijelie, Valul lui Traian 151,5 mm/mp; Techirghiol 169,0 mm/mp; Mamaia Sat 200,00 mm/mp; Constanţa 205,5 mm/mp; Agigea 280,5 mm/mp. Fenomenele rezultate, aversele de ploaie puternice, intenificările de vânt, descărcările electrice, cantitatea de precipitaţii apreciabilă, determină dislocarea puternică a aerului dând naştere la vijelie şi chiar trombă marină (în staţiunea Mamaia), care la sol a produs pagube deosebite: inundarea de case, subsoluri, drumuri, culturi agricole şi materiale distruse, transporturile feroviare şi rutiere perturbate, activităţile portuare întrerupte temporar etc. În anexele nr. II.2.a, II.2.b şi II.2.c suunr prezentate: regimul temperaturii aerului şi regimul precipitaţiilor, aşa cum reies din datele înregistrate la staţia meteorologică din Constanţa. Secţiunea a 3-a. Reţeaua hidrografică 3.1. Regimul Hidrometeorologic Temperatura medie multianuală a aerului este de 11 grade C., zona de sud a litoralului (Mangalia) fiind singura din ţară unde temperaturile medii lunare multianuale sunt pozitive şi în timpul iernii. În partea centrală a judeţului se manifestă influenţa continentalismului, care face ca temperaturile să fie mai scăzute iarna şi mai ridicate vara, în comparaţie cu zona litoralului, unde clima este influenţată de prezenţa mării. Numărul de zile cu strat de zăpadă este mai mic faţă de restul ţării, valoarea medie multianuală a precipitaţiilor fiind sub media pe ţară. Sunt specifice acestei zone ploile cu caracter de aversă, care deseori produc inundaţii. Trăsătura caracteristică a cursurilor de apă din judeţul Constanţa constă în cantitatea redusă de apă, în special vara, când multe dintre ele seacă aproape complet, debitul creşte accentuat în timpul averselor, deseori producându-se inundaţii în urma ploilor torenţiale (seluri). Precipitaţiile în timpul verii au caracter torenţial, sunt cazuri în care cantitatea de apă căzută în timp scurt 1-2 ore, depăşeşte valoarea medie lunară. Cantităţile mari de precipitaţii se produc pe areale restrânse (locale) şi antrenează o mare cantitate de aluviuni. Valori ale precipitaţiilor la staţia meteorologica Constanţa: - Valoarea medie multianuală a precipitaţiilor pentru perioada este de 377,0 l/mp pe an; - Valoarea medie multianuală pentru perioada este de 412,3 l/mp pe an. În anexa nr. II.3.1 sunt prezentate valori ale cantităţii de precipitaţii înregistrate la posturile pluviometrice din judeţul Constanţa Reţeaua hidrografică a judeţului Constanţa Judeţul Constanţa este deficitar în privinţa apelor curgătoare (cele mai multe având debite mici şi oscilante), pe margini are numeroase lacuri-limane fluviale şi fluvio-maritime. O nota caracteristică a reţelei hidrografice de pe teritoriul judeţului este densitatea foarte scăzută a acesteia, de 0,1 km/km 2, reprezentând cea mai redusă valoare de pe întreg teritoriul ţării. Apele sunt reprezentate de râuri (Topolog, Chichirgeaua, Carasu), pârâuri (Casimcea, Topolog, Crucea, Nuntaşi), lacuri (Buceag, Oltina, Baciu, Taşaul, Corbu, Siutghiol-Mamaia, Agigea, Tăbăcărie, Techirghiol), limanuri s.a. Nu putem vorbi de hidrografia judeţului Constanţa fără să amintim principalele caracterstici ale celor două componente principale ale hidrografiei dobrogene fluviul Dunărea şi Marea Neagră. După ce parcurge mii de kilometrii de la izvoarele sale, Dunărea delimitează teritoriul Dobrogei în partea de nord şi de vest. Datorită unor mişcări de înalţare pe verticala ale Podişului Dobrogei, malul drept al Dunării este bine individualizat faţă de zona largă cuprinsă în sectorul bălţii Ialomiţa şi Insula Mare a Brăilei. În amonte de Ostrov, valea Dunării se împarte în două braţe principale: Dunărea propriu-zisă spre est şi Braţul Borcea spre vest. În sectorul Vadu Oii, cele două braţe se unesc într-o vale comună de circa 2 km lungime; aici s-a realizat podul rutier ce leagă Dobrogea de Muntenia. Debitul Dunării cunoaşte variaţii destul de mari: primavara-vara, el atinge circa mc/s, iar vara-toamna, până la mc/s. Adâncimea fluviului, care ajunge până la 24 m, permite realizarea Pagina 15 din 83