Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare 2014 STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Transcript

1 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013 Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ Elaboratori asociaţi: S.C. SRL Administrator: Florin-Silviu BONDAR şi Quattro Design SRL Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Director general: Toader POPESCU STUDIUL 11. PROTECŢIA MEDIULUI ŞI RISCURILE NATURALE Asociat responsabil: Formă finală.

2 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studiul 11

3 Protecția mediului și riscurile naturale Studiul 11. Protecţia mediului şi riscurile naturale I. Informaţii generale I.1. I.2. I.3. I.4. Numărul şi denumirea domeniului/studiului Domeniul 3. Protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale Studiul 11. Protecţia mediului şi riscurile naturale Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) Raport final Lista autorilor, colaboratorilor Autor: dr. ing. Rodica STĂNESCU Cartografie, GIS: dr. Gheorghe HERIŞANU, dr. Sorin BĂNICĂ Lista consultanțiilor de specialitate I.5. Cuprinsul studiului II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.5. Bibliografie şi surse II.6. Glosar de termeni III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza-diagnostic a situaţiei III.1.1. Obiective de calitate a mediului III.1.1.a. Calitatea aerului III.1.1.b. Calitatea apelor naturale III.1.1.c. Calitatea apei potabile III.1.1.d. Epurarea apelor uzate III.1.1.e. Gestionarea deșeurilor III.1.1.f. Calitatea solului. Situri potențial contaminate III.1.1.g. Risc natural și tehnologic III.1.2. Caracterizarea situaţiei existente din punctul de vedere al calităţii factorilor de mediu şi a riscului tehnologic şi natural III.1.2.a. Calitatea aerului III.1.2.b. Calitatea apelor naturale III.1.2.c. Alimentarea cu apă potabiă III.1.2.d. Colectarea şi epurarea apelor uzate III.1.2.e. Gestionarea deșeurilor III.1.2.f. Protecţia calităţii solului. Situri contaminate III.1.2.g. Risc natural și tehnologic III.1.3. Stabilirea arealelor afectate sau în pericol de afectare din România (localizare, cauze, măsuri) III.1.3.a. Calitatea aerului III.1.3.b. Calitatea apelor natural III.1.3.c. Areale de risc natural și tehnologic III.1.4. Impactul teritorial al protecţiei mediului şi reducerea riscurilor III.1.4.a. Areale prioritare de protecție a mediului și management al riscurilor naturale și tehnologice III.1.4.b. Localități prioritare în politicile de management al calității mediului urban 3

4 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studiul 11 III.1.4.c. Principalele categorii de populaţie afectate prin degradarea mediului și riscurile naturale şi tehnologice III.1.4.d. Vulnerabilități majore la nivel regional și pe zone funcționale III.1.5. Politici îndreptate către obţinerea unor efecte benefice în plan territorial III.2. Tendinţe de evoluţie III.2.1. Calitatea aerului III.2.2. Calitata apelor de suprafaţă III.2.3. Cerinţe ale folosinţelor de apa III.2.4. Gestionarea deşeurilor III.3. Priorităţi de dezvoltare III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice şi sociale IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.2.1. Cadru instituţional necesar IV.2.2. Responsabilităţi IV.3. Mecanisme de implementare IV.4. Sinteză strategică și operațională I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor Harta Amplasarea staţiilor de monitorizare a calităţii aerului Harta Distribuţia instalaţiilor IPPC la nivel naţional Harta Concentraţiile anuale medii ale dioxidului de sulf în 2011 cel puţin 75% din măsurătorile valide, în µg/m3 Harta Concentraţiile anuale medii ale dioxidului de azot (NO 2 ) a cel puţin 75% din măsurătorile valide, în µg/m3,2011 Harta Concentraţiile anuale medii ale pulberilor în suspensie PM2.5pentru concentraţiile zilnice medii a cel puţin 75% din măsurătorile valide, în µg/m 3, valori măsurate pentru 2011 Harta Concentraţiile anuale medii ale pulberilor în suspensie PM10 pentru concentraţiile zilnice medii a cel puţin 75% din măsurătorile valide, în µg/m3, valori măsurate pentru 2011 Harta Concentraţiile anuale medii ale benzenului (C 6 H 6 ) pentru cel puţin 50% din măsurătorile valide, în µg/m3, valori măsurate pentru 2011 Harta Distribuţia suprafaţelor spaţiilor verzi din zonele urbane, la nivel de judeţ (ha) Harta Distribuţia suprafaţelor spaţiilor verzi din zonele urbane pe cap de locuitor, la nivel de judeţ (m2/loc) Harta Bazinele hidrografice ale României Harta Valoarea medie a concentratiei nitratilor (mg/l) din forajele ANAR medii pentru perioadele şi Harta Ponderea localităților cu rețea de distribuție a apei, 2011 Harta Aglomerări umane (>2.000 l.e.) cu sisteme de colectare a apelor uzate în anul 2011 Harta Pondrea numărului de locuinţe convenţionale dotate cu canalizare din totalul de locuinţe la nivel NUT3, în 2011 Harta Harta locuitorilor care beneficiază de conectarea la reţele de canalizare la nivel judeţean Harta Aglomerări umane (2.000 l.e.) și gradul de acoperire cu sisteme de epurare în anul 2011 Harta Suprafeţele impermeabilizate la nivel judeţean Harta Unităţilor administrative teritoriale afectate de inundaţii produse prin revărsări a cursurilor de apă, scurgeri pe torenti sau combinatea delor două fenomene Harta Numărul de inundații pe unități administrativ teritoriale produse în intervalul Harta Vulnerabilitatea la inundaţii a bazinelor hidrografice d pe teritoriului României (1%) Harta Zonarea seismica a teritoriului României Harta Reprezentarea valorii la varf a acceleraţiei terenului in SE Europei Harta Hazardul seismic (ESPON) Harta Unităţi administrativ-teritoriale afectate de alunecări de teren Harta Hazardul la alunecări de teren Harta Principalele baraje de acumulare din România (2006). Sursă internet: Harta Corelarea amplasării marilor obiective industriale cu indicele de poluare atmosferică Harta Zonele vulnerabile la poluarea cu nitrați Harta Distribuția complexelor de animale (conforme şi neconforme) din zonele vulnerabile (clasificate în funcție de tipul de animale şi echivalentul numărului de animale în UVM) Harta Concentrația nitraților în fântâni monitorizate în vara 2008 Harta Zonarea teritoriului României în termeni de perioadă de control (colţ), TC a spectrului de răspuns şi în termeni de valori de vârf ale accelerației terenului pentru proiectare ag pentru cutremure, având intervalul mediu de recurență IMR = 100 ani. Cod P100-1/2006 Harta Zone cu risc potenţial la inundaţii

5 Protecția mediului și riscurile naturale Harta Zone cu risc potenţial semnificativ la inundaţii Harta Potențialul de producere a alunecarilor de teren, conform GT 007 Harta Numărul şi distribuţia instalaţiior SEVESO Harta Hazardul de accidente majore bazat pe densitatea instalatiilor chimice Harta Harta vulnerabilităţii integrate Harta Harta riscului agregat (ESPON) I.7. Lista tabelelor şi graficelor Tabel Volumul total de ape uzate urbane evacuate în receptorii naturali în perioada Tabel Situația prognozată pentru aglomerările umane până la sfârşitul termenului de implementare al Directivei Tabel Depozite de deşeuri municipale în funcțiune la sfârșitul anului 2010 Tabel Depozite urbane neconforme care urmează a fi sistate în perioada şi anul sistării conform perioadelor de tranziţie Tabel Distribuţia suprafaţelor spaţiilor verzi din zonele urbane pe cap de locuitor, la nivel de judeţ (m2/loc) Tabel Distribuţia la nivel naţional a siturilor potenţial contaminate, pe sectoare de activitate Tabel Inundabilitatea potenţială a teritoriului României (1%) Tabel Numărul mediu viituri (evenimente) înregistrat în fiecare bazin hidrografic Tabel Numărul de instalaţii Seveso cu risc minor (Rm) şi risc major (RM) pe regiuni de dezvoltare şi judeţe Tabel Numărul de staţii care au furnizat date pentru diferiţi poluanţi în 2010 din totalul de 142 Tabel Numărul de staţii care au raportat date privind calitatea aerului în 2011 Tabel Depozite neconforme clasa "b" din zona urbană care au sistat sau urmează să sisteze depozitarea Tabel Depozite de deşeuri industriale nepericuloase şi Depozite de deşeuri industriale periculoase(*) a cu activitate sistată Tabel Depozite de deşeuri industriale lichide nepericuloase cu activitate sistată (conf. HG 349/2005) Tabel Depozite pentru deşeuri lichide din industria extractivă (iazuri de decantare) cu activitate sistată în prezent Tabel Depozite de deşeuri municipale (nepericuloaase) care deţin autorizaţie integrată de mediu (2013) Tabel Depozite de deşeuri industriale nepericuloase conforme (conf. HG 349/2005) Tabel Depozite pentru deşeuri lichide din industria extractivă (iazuri de decantare) conforme (conf. HG 349/2005) Figura Evoluţia principalele emisii de poluanţi atmosferici în perioada Figura Evoluţia emisiilor de oxizi de azot (NOx) în perioada pe principalele categorii de activităţi Figura Evoluţia emisiilor de dioxid de sulf (SO 2 ) în perioada pe principalele categorii de industrii Figura Situația instalațiilor IPPC pe sectoare industriale la nivel național (2010) Figura Structura compoziţiei deşeurilor generate în perioada Figura Gradul de conectare la serviciile de salubritate (2010) Figura Cantităţi de deşeuri generate şi colectate la nivel naţional (2010) Figura Evoluţia suprafeţei totale a spaţiilor verzi urbane în România în perioada Figura Obiective transversale ale Strategiei de Dezvoltare Rurală I.8. Anexe Anexa 1. Informaţiile care urmează a fi incluse în planurile locale, regionale sau naţionale de îmbunătăţire a calităţii aerului înconjurător Anexa 2. Cadrul legal aplicabil Strategiei Naţională pentru Managementul Amplasamentelor Contaminate în România Anexa 3. Depozite de deşeuri conform HG 349/2005 II. II.1. Metodologie Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR Studiul are drept scop analiza-diagnostic a stării mediului din punctul de vedere al poluării şi riscurilor de mediu şi tehnologice, urmând să stea la baza propunerii unui set de măsuri corelate, de protecţie a calităţii mediului şi reducere a riscurilor cu scopul dezvoltării durabile a teritoriului. Acțiunile UE în domeniul mediului sunt reglementate de Articolul 191 (ex-articolul 174 TCE) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (consolidat) care stabileşte că Politica Uniunii în domeniul mediului are în vedere la următoarele obiective: - conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului; - ocrotirea sănătăţii populaţiei; - utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale; - promovarea pe plan internaţional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială şi în special lupta împotriva schimbărilor climatice. 5

6 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studiul 11 Articolul 11 (ex-articolul 6 TCE) care stabileşte că cerinţele de protecţie a mediului trebuie integrate în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile, comisia porninde de la premisa asigurării unui nivel ridicat de protecţie al mediului şi sănătăţii umane. II.2. Contextul european şi românesc II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020 menţionează faptul că atât calitatea aerului cât şi a solului şi a apei diferă în Europa, iar poluarea atmosferică şi sonoră cauzează probleme de sănătate serioase. În acest context, este semnalat faptul că în anumite cazuri poluarea este corelată cu inegalitatea socială existând disparități în ceea ce priveşte accesul la un mediu curat între țări şi regiuni, între zonele urbane şi rurale, precum şi în interiorul oraşelor. Cel de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastră a acoperit perioada 22 iulie iulie 2012 şi a pus accent pe necesitatea unei abordări strategice şi utilizarea unui set amplu de instrumente şi măsuri pentru a influenţa deciziile luate de mediile de afaceri, consumatori, actorii politici şi cetăţeni. Acest program a propus cinci axe prioritare de acţiune strategică: îmbunătăţirea aplicării legislaţiei în vigoare; integrarea preocupărilor de mediu în alte politici; colaborarea cu mediile de afaceri; implicarea cetăţenilor şi modificarea comportamentului acestora; garantarea faptului că se ţine cont de mediu în deciziile cu privire la gestionarea şi la amenajarea teritoriului, fiecare dintre aceste axe fiind caracterizate de acţiunii specifice. Programul a adoptat şapte strategii tematice privind poluarea atmosferică, mediul marin, utilizarea durabilă a resurselor, prevenirea şi reciclarea deşeurilor, utilizarea durabilă a pesticidelor, protecţia solurilor şi mediul urban. Aceste strategii se bazează pe o abordare globală şi fixează obiective pe termen lung, bazate pe evaluarea problemelor de mediu şi pe căutarea unei sinergii între diferitele strategii şi obiectivele Strategiei de la Lisabona privind creşterea şi ocuparea forţei de muncă. Strategia tematică privind poluarea aerului 1 stabilește obiective pentru reducerea anumitor poluanți și consolidează cadrul legislativ pentru combaterea poluării aerului prin două direcţii principale: îmbunătățirea legislației comunitare în domeniul mediului și integrarea preocupărilor de calitate a aerului în politicile conexe. Strategia stabilește obiective de sănătate și de mediu, precum și obiective de reducere a emisiilor pentru principalii poluanți. Se doreşte ca aceste obiective să facă posibilă protejarea cetățeniilor UE de expunerea la pulberile în suspensie și ozon din aer și protejarea mai eficientă a ecosistemelor europene la ploile acide, ozon şi la fertilizarea cu azot în exces. Deşi, la elaborarea Strategiei a fost imposibil să se determine un nivel de expunere la pulberi în suspensie și ozon troposferic care nu constituie un pericol pentru oameni, o reducere semnificativă a acestor substanțe va avea efecte benefice în ceea ce privește sănătatea publică și va genera, de asemenea, beneficii pentru ecosisteme. Strategia stabilește obiective specifice pe termen lung faţă de anul 2000 pentru anul 2020: - reducere cu 47% din pierderea speranței de viață, ca urmare a expunerii la pulberi în suspensie; - reducere cu 10% din mortalitatea acută provocată de expunerea la ozon; - reducere depunerilor acide exces cu 74 % % în zonele forestiere şi 39 % zonele cu apă dulce de suprafață; - reducere cu 43% a zonelor sau ecosistemelor expuse la eutrofizare. Pentru a atinge aceste obiective la nivel european, emisiile de SO2 vor trebui să scadă cu 82 %, emisiile de NOx cu 60 %, de compuși organici volatili cu 51%, de amoniac cu 27% și PM2.5 primare (particule emise direct în aer) cu 59% comparativ cu valorile aferente anului Integrarea aspectelor privind calitatea aerului în anumite sectoare se referă, printre altele, la: - utilizarea mai eficientă a energiei care poate ajuta la reducerea emisiilor nocive. Obiectivele stabilite în ceea ce privește producția de energie și de energie electrică din surse regenerabile de energie și privind biocombustibilii sunt factori majori în acest sens. Strategia prevede o posibilă extindere a Directivei privind Emisiile Industriale (IPPC) și a Directivei privind Performanța Energetică a Clădirilor pentru instalațiile de ardere de dimensiuni mici. - în domeniul transporturilor, noi propuneri cu privire la reducerea emisiilor provenite de la autoturismele noi și camionete și vehicule grele. În plus, se are în vedere îmbunătățirea procedurilor de aprobare a vehiculelor și alte măsuri în ceea ce privește domeniul de aplicare de taxare diferențiată și vehiculele mai vechi. - în domeniul agriculturii, măsuri care urmează să fie promovate pentru a reduce utilizarea de azot în hrana animalelor și în îngrășăminte. Regulile și propunerile privind dezvoltarea rurală oferă, de asemenea, posibile căi de reducere a emisiilor de amoniac din surse agricole, în special prin modernizarea fermelor. Strategia pentru mediul marin a fost inclusă în Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui cadru de acţiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin). Această directivă stabileşte un cadru şi obiective comune pentru protecţia şi conservarea mediului marin până în În vederea realizării acestor obiective comune, statele membre trebuie să evalueze nevoile zonelor marine (teritoriale), să elaboreze şi să pună în aplicare planuri de gestionare coerente în fiecare regiune şi să asigure monitorizarea aplicării acestora. Statele membre trebuie să evalueze starea ecologică a apelor lor şi impactul activităţilor umane asupra acestora. Această evaluare include: 1 COM(2005) 446

7 Protecția mediului și riscurile naturale - o analiză a caracteristicilor esenţiale ale acestora; - o analiză a impactului şi a presiunilor principale care rezultă din activităţile umane şi care influenţează caracteristicile acestor ape (poluarea cu substanţe toxice, eutrofizarea, sufocarea sau colmatarea habitatelor din cauza lucrărilor de construcţii, introducerea de specii neindigene, daunele fizice provocate de ancorele navelor etc); - o analiză economică şi socială a utilizării acestor ape şi a costurilor degradării mediului marin. De asemenea, statele trebuie să determine starea ecologică bună a apelor, pe baza unor criterii cum sunt, de exemplu, diversitatea biologică, prezenţa speciilor neindigene, sănătatea stocurilor, lanţul trofic, eutrofizarea, modificarea condiţiilor hidrografice şi concentraţiile de poluanţi sau poluarea sonoră. Evaluarea calităţii apelorstă la baza definirii obiectivelor şi a indicatorilor pentru atingerea stării ecologice bune. Obiectivele trebuie să fie măsurabile, coerente în cadrul aceleiaşi regiuni sau subregiuni maritime şi însoţite de un termen de realizare. Statele stabilesc un program de măsuri concrete în vederea realizării acestor obiective ţinând cont de consecinţele economice şi sociale ale acestora. De asemenea, statele trebuie să elaboreze programe de monitorizare coordonate, pentru a evalua periodic starea apelor care sunt de resortul lor şi progresele în realizarea obiectivelor stabilite de acestea. Strategia privind utilizarea durabilă a resurselor naturale 2 creează un cadru de acţiune menit să reducă presiunile asupra mediului rezultate din producţia şi consumul resurselor naturale, fără a afecta dezvoltarea economică. Preocupările legate de resurse trebuie să fie integrate în toate politicile relevante şi se vor institui măsuri specifice. Această strategie stabileşte liniile directoare pentru acţiunile Uniunii Europene (UE) până in 2030, în vederea unei utilizări mai eficiente şi mai durabile a resurselor naturale de-a lungul întregului lor ciclu de viaţă. Scopul strategiei este de a reduce efectele negative asupra mediului generate de utilizarea resurselor naturale (epuizarea resurselor şi poluarea), cu respectarea obiectivelor stabilite cu ocazia Consiliului European de la Lisabona în materie de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă. Sunt vizate toate sectoarele consumatoare de resurse, în scopul de a îmbunătăţi randamentul resurselor, de a reduce impactul utilizării lor asupra mediului şi de a înlocui resursele excesiv de poluante cu soluţii alternative. Strategia privind prevenirea și reciclarea deșeurilor 3 stabilește liniile directoare și descrie măsurile care vizează reducerea presiunii asupra mediului cauzate de producția și de gestionarea deșeurilor. Obiectivul principal al strategiei este de modificare a legislației pentru a îmbunătăți punerea în aplicare, precum și prevenirea generării deșeurilor și promovarea reciclării eficiente. Scopul strategiei este de a reduce impactul negativ asupra mediului, impact care este cauzat de deșeuri de-a lungul timpului său de viață, de la producție la eliminare, prin reciclare. Această abordare presupune că fiecare componentă a deșeurilor este văzută nu doar ca o sursă de poluare, dar și ca o potențială resursă. Obiectivele legislației comunitare vizează limitarea deșeurilor generate, precum și promovarea reutilizării, reciclării și valorificării deșeurilor. Aceste obiective sunt integrate în abordarea bazată pe impactul asupra mediului și asupra ciclului de viață a resurselor. Obiectivul principal este de a reduce impactul asupra mediului a deșeurilor și a produselor care vor deveni deșeuri. Strategia oferă un cadru pentru acțiuni specifice naționale. În conformitate cu noua directivă-cadru privind deșeurile, statele membre trebuie să dezvolte programe de prevenire a generării de deșeuri. Aceste programe trebuie să includă ținte specifice de prevenire care să fie puse în aplicare la nivelul corespunzător. Strategia pune un accent deosebit pe deșeurile biodegradabile, din care două treimi trebuie să fie redirecționate pentru a fi eliminate prin alte metode decât în depozitele de deșeuri, în conformitate cu Directiva 1999/31/CE. Prin Comunicarea COM(2006) 372 final O strategie tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor, Comisia a adoptat o strategie care are ca obiectiv principal reducerea impactului pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului și, mai general, pentru a obține o utilizare mai durabilă a pesticidelor, precum și o reducere globală semnificativă a riscurilor și utilizările de pesticide în concordanță cu protecția necesară a culturilor. Parlamentul European şi Consiliul au adoptat, de asemenea, Directiva 2009/128/CE din octombrie 2009 de stabilire a unui cadru pentru acţiuni comunitare în vederea utilizării durabile a pesticidelor. Riscurile pentru sănătatea omului și a animalelor apar ca urmare a toxicităţii extreme a anumitor produse de protecţie a plantelor. Acestea pot apărea prin expunere directă (muncitorii din instalaţiile care produc pesticide și operatori care le folosesc) sau expunerea indirectă (consumatori și persoane prezente). Efectele cronice ale expunerii la produse de protecţie a plantelor care ar putea afecta populațiile expuse sunt cele datorate bioacumulării și persistenței, efectelor ireversibile (cancerigene, mutagene și genotoxice) sau efectelor adverse asupra sistemului imunitar sau endocrin la mamifere, pești sau păsări. În ceea ce privește riscurile pentru mediu, dispersia prin pulverizare, levigarea sau scurgerea reprezintă surse difuze de dispersie necontrolată a produselor de protecţie a plantelor în mediu care conduc la poluarea solului și a apelor. Utilizarea poate avea, de asemenea, efecte indirecte suplimentare asupra ecosistemelor, de exemplu, pierderea biodiversității. Strategia tematică pentru protecţia solurilor 4 propune un cadru şi obiective comune pentru prevenirea degradării solurilor, pentru păstrarea funcţiilor acestora şi refacerea solurilor degradate. Propunerea de directivă, precum şi strategia din care face parte, prevăd în special, identificarea zonelor cu risc şi a siturilor poluate, precum şi refacerea solurilor degradate. Strategia tematică propune măsuri destinate protecţiei solurilor şi menţinerii capacităţii solurilor de a-şi îndeplini funcţiile ecologice, economice, sociale şi culturale, şi prevede stabilirea unui cadru legislativ care să permită protejarea şi utilizarea durabilă a solurilor, integrarea protecţiei solurilor în politicile naţionale şi comunitare, întărirea bazei de cunoştinţe şi intensificarea sensibilizării publicului. 2 COM(2005) COM(2005) COM(2006) 231 7

8 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studiul 11 Propunerea de directivă 5 constituie un element deosebit de important al strategiei privind solul, permiţând statelor membre să adopte măsuri adaptate condiţiilor locale. Ea prevede măsuri pentru identificarea problemelor, pentru prevenirea degradării solurilor şi refacerea solurilor poluate sau degradate. Una dintre măsurile incluse în propunerea de directivă prevede că statele membre sunt obligate să identifice zonele în care există un risc de eroziune, de scădere de compuşi organici, de tasare, de salinizare sau de alunecări de teren sau zonele în care aceste procese de degradare au avut deja loc. Statele membre trebuie să fixeze obiective şi să adopte programe de măsuri adecvate pentru a reduce aceste riscuri şi pentru a combate consecinţele acestora. De asemenea, ele trebuie să prevadă măsuri care să permită limitarea impermeabilizării solurilor, mai ales prin reabilitarea siturilor dezafectate sau, atunci când impermeabilizarea este necesară, pentru a atenua efectele acesteia. În plus, propunerea de directivă prevede că statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a evita contaminarea solurilor cu substanţe periculoase. De asemenea, statele membre trebuie să întocmească un inventar al siturilor poluate cu asemenea substanţe, atunci când concentraţia substanţelor creează un risc important pentru sănătatea umană sau pentru mediu, precum şi al siturilor pe care s-au derulat anumite activităţi umane (depozite de deşeuri, aeroporturi, situri militare, activităţi reglementate de directiva IPPC etc.). Propunerea cuprinde o listă a acestor activităţi potenţial poluante. În momentul vânzării unui asemenea sit, proprietarul sau cumpărătorul potenţial trebuie să prezinte autorităţii naţionale competente şi celeilalte părţi la tranzacţie un raport privind starea solului. Raportul este întocmit de un organism recunoscut sau de o persoană autorizată de statul membru. Statele membre trebuie apoi să înceapă decontaminarea siturilor poluate, în baza unei strategii naţionale care să stabilească priorităţile. În cazul în care persoana responsabilă nu poate suporta costul decontaminării sitului, statul membru în cauză trebuie să prevadă o finanţare adecvată pentru refacerea sitului. 6 Strategia tematică pentru mediul urban 7 stabileşte măsuri de cooperare şi orientări în vederea îmbunătăţirii mediului urban. Aceste măsuri se referă, în esenţă, la schimburile de experienţă şi la difuzarea informaţiilor la nivelurile cele mai adecvate pentru a asigura o punere în aplicare eficientă a legislaţiei şi pentru a promova cele mai bune practici în rândul autorităţilor locale. Această strategie are ca obiectiv îmbunătăţirea calităţii mediului urban, făcând oraşele mai atractive şi mai sănătoase pentru a trăi, munci şi investi, odată cu reducerea impactului negativ al aglomerărilor asupra mediului. Principalele măsuri prevăzute de strategie sunt: publicarea unor linii directoare privind integrarea problemelor de mediu în politicile urbane bazate pe cele mai bune practici şi pe recomandările experţilor. O gestionare integrată a mediului va permite o mai bună planificare şi evitarea dezacordurilor între diferitele măsuri. publicarea unor linii directoare privind planurile de transport urban durabil. Şi aceste linii directoare se vor baza pe cele mai bune practici şi pe recomandările experţilor. O planificare eficientă a transportului ar trebui să aibă în vedere atât pasagerii, cât şi mărfurile, precum şi să promoveze utilizarea eficientă şi în siguranţă a transporturilor mai puţin poluante şi de calitate. sprijinirea schimbului de cele mai bune practici, îndeosebi prin crearea unor reţele de informaţii, prin dezvoltarea proiectelor demonstrative finanţate prin LIFE+ şi prin instituirea unei reţele de puncte naţionale de contact. extinderea gamei de informaţii de care dispun autorităţile locale şi a formării persoanelor care lucrează în administraţiile regionale şi locale cu privire la problemele de gestionare urbană. utilizarea programelor comunitare de sprijin existente în contextul politicii de coeziune şi al cercetării. Datorită caracterului transsectorial al problemelor de gestionare urbană, orice strategie de îmbunătăţire a mediului urban necesită o coordonare cu celelalte politici de mediu vizate. Printre acestea, se numără combaterea schimbărilor climatice (construcţii care să favorizeze eficienţa energetică, planuri de transport urban etc), protecţia naturii şi a biodiversităţii (reducerea extinderii oraşelor, reabilitarea zonelor industriale etc.), calitatea vieţii şi sănătatea (reducerea poluării aerului şi a zgomotului etc), utilizarea durabilă a resurselor naturale, precum şi prevenirea şi reciclarea deşeurilor 8. II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă Angajamentele statului român pe plan european şi mondial depăşesc, în acest domeniu, textele menţionate mai sus. Astfel, România a aderat la convenţii importante, şi anume: Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, Espoo, 1991 (Legea nr.22/2001); Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie pe probleme de mediu, Aarhus, 1998 (Legea nr. 86/2000); Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, Helsinki 1992 (Lege nr. 92/2003); Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie pe probleme de mediu, Aarhus, 25 iunie 1998 (Legea nr. 86/2000); Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, Bucureşti, 1992 (Legea nr. 98/ ); Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea), Sofia,1994 (Legea nr. 14/ ); Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontieră şi a lacurilor internaţionale, Helsinki, 1992 (Legea nr. 30/ ); Convenţia între Guvernul României, Guvernul R.Cehia, Guvernul R.R.S. Iugoslavia, Guvernul URSS şi Guvernul R. Ungare privind protecţia apelor râului Tisa şi a afluenţilor ei împotriva poluării, Szeged, 1986 (HCM nr. 136/ ); 5 COM(2006) COM(2005) 718 final 8

9 Protecția mediului și riscurile naturale Convenţia de la Basel privind controlul transportului transfrontier al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, Basel, 1989 (Legea nr. 6/1991); Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, Geneva, 1979 (Legea nr. 8/1991). În congruenţă cu obiectivele stabilite pe plan european, dezvoltarea teritorială a României la scară regională, interregională, naţională trebuie să aibă în vedere multiple aspecte, printre care protecţia mediului care reprezintă un element cheie, preluat în SDTR ca direcţie strategică în plan teritorial. Din punctul de vedere al planificării sectoriale, fără a mai cita documentele cu acoperire tematică generală elaborate la nivel naţional, menţionăm cele cu referire la protecţia calităţii mediului: Strategia Naţională privind Protecţia Atmosferei, aprobată prin HG nr. 731/2004 Strategia şi politica naţională în domeniul gospodăririi apelor Strategia Naţională a Gestionării Deşeurilor (2013) Strategia națională şi planul naţional de acţiune pentru gestionarea siturilor contaminate din România (2013) Strategia Ministerului Mediului în domeniul utilizării plajelor Mării Negre, pe termen scurt şi mediu Strategia Naţională a României privind Schimbările Climatice , în curs de finalizare Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD), proiect al MMDD şi PNUD, aprobată prin HG 1216/2007 Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii pe termen mediu şi lung (perioada ) (HG nr. 846/2010) Strategia Naţională de Prevenire a Situaţiilor de Urgenţă. Aceste strategii stabilesc obiective specifice domeniilor pe perioade medii şi lungi, toate având ca scop principal protejarea calităţii mediului şi reducerii riscurilor naturale. II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare Studiul evaluează principalele aspecte care pot conduce la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu (diminuarea poluării); principale riscuri naturale (seisme, inundaţii, alunecări ş.a.) şi tehnologice (ruperea barajelor, explozii, deversări ş.a.); identifică arealele cu condiţii nesatisfăcătoare de mediu şi a celor de risc natural şi tehnologic. Cercetarea urmăreşte fundamentarea creării unor politici teritoriale echilibrate, integrând necesitatea asigurării unui mediu nepoluat, evidenţiind următoarele: Principalele aspecte care vizează protecţia calităţii aerului, surse cu acoperirea teritorială, datele necesare stabilirii gradului de poluarea atmosferei şi identificarea marilor poluatori. Calitatea apelor naturale (de suprafaţă şi subterane) cu identificare principalelor surse de poluare. Existenţa riscurilor tehnologice şi necesitatea creării unui sistem eficient de securitate pentru evitarea accidentelor tehnologice. Necesitatea reducerii vulnerabilităţii la fenomenele naturale şi reducerea riscurilor la care este expusă populaţia. Gradul de acoperire a teritoriului României cu servicii în stransă legătură cu protecţia mediului: servicii de alimentare cu apă potabilă, colectare şi epurare ape uzate menajere şi gestionare a deşeurilor. Studiul şi-a propus să abordeze aspecte legate de: identificarea factoriilor majori de presiune actuali şi prognozaţi asupra calităţii aerului la nivel teritorial; situaţia la nivel teritorial a emisiilor de substanţelor acidifiante, precursori ai ozonului şi pulberi în suspensie; vulnerabilităţile actuale şi măsurile posibile de management al calităţii aerului în contextul politicilor de dezvoltare teritorială; situaţia în plan teritorial a deşeurilor, a instalaţiilor de depozitare şi reciclare a acestora, a instalaţiilor specializate de management al deşeurilor şi al salubrizării; vulnerabilităţile actuale şi măsurile de management al deşeurilor în contextul politicilor de dezvoltare teritorială; situaţia la nivel teritorial a poluării solurilor şi a siturilor prioritare care necesită acţiune prin măsuri specifice, funcţie de gradul de poluare, de decontaminare şi protecţie a solurilor în contextul dezvoltării teritoriale; situaţia teritorială în domeniul gospodăririi şi tratării apei şi vulnerabilităţile actuale şi preconizate în contextul dezvoltării teritoriale; situaţia suprafeţelor verzi din mediul urban şi a siturilor poluate, ca elemente de bază în cardul politicii de creştere a calităţii mediului urban din SDTR; situaţia la nivel teritorial în privinţa riscurilor industriale şi riscurilor naturale, zonele cu grad ridicat de risc, cu evidenţierea politicilor de management al riscurilor şi a măsurilor necesare de armonizare a acestor politicii cu SDTR. Întrebările cărora le va răspunde studiul pot fi exprimate astfel: Care sunt factorii majori de presiune actuali şi prognozaţi asupra calităţii aerului la nivel teritorial? Care este situaţia la nivel teritorial a emisiilor de substanţe acidifiante, precursori ai ozonului şi pulberi în suspensie? Care sunt vulnerabilităţile actuale şi măsurile posibile de management al calităţii aerului în contextul politicilor de dezvoltare teritorială? 9

10 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studiul 11 Care este situaţia în plan teritorial a deşeurilor, a facilităţilor de depozitare şi reciclare a acestora, a instalaţiilor specializate de management al deşeurilor şi al salubrizării? Care sunt vulnerabilităţile actuale şi măsurile de management al deşeurilor în contextul politicilor de dezvoltare teritorială? Care este situaţia la nivel teritorial a poluării solurilor şi care sunt siturile cu potenţial ridicat de contaminare? Care sunt stiurile prioritare de acţiune prin măsuri specifice, funcţie de factorii de poluare, pentru decontaminare şi protecţie a solurilor în contextul dezvoltării teritoriale? Care este situaţia teritorială în domeniul gospodăririi şi tratării apei, care sunt vulnerabilităţile actuale şi preconizate în contextul dezvoltării teritoriale? Care este situaţia suprafeţelor verzi dn mediul urban şi care sunt siturile prioritare de acţiune în cardul politicii de creştere a calităţii mediului urban din SDTR? Care este situaţia la nivel teritorial în ceea ce priveşte riscurile industriale şi riscurile naturale, care sunt zonele cu grad ridicat de risc? Care sunt politicile de management al riscurilor şi care sunt măsurile necesare de armonizare a acestor politicii cu SDTR? II.3.2. Obiective specifice Obiectivele specifice susţin problematica menţionată mai sus şi urmăresc să răspundă întrebărilor de cercetare formulate. Astfel, obiectivele de creştere a calităţii apei, aerului, solului, de reducere a efectelor nocive ale activităţilor agricole şi industriale, edilitare (evacuarea/ tratarea apelor uzate, deponiile, încălzirea urbană), ale transporturilor reprezintă obiective generale, a căror particularizare pe teritorii de referinţă va trebui realizată. Obiectivele specifice ale analizei sunt, în consecinţă, reprezentate de identificarea şi evaluarea principalelor aspecte care pot conduce la îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu: Identificarea arealelor cu condiţii nesatisfăcătoare de mediu şi a celor de risc natural şi tehnologic; Evaluarea principalelor riscuri naturale (seisme, inundaţii, alunecări ş.a.) şi localizarea acestora; Evaluarea principalelor riscuri tehnologice (ruperea barajelor, explozii, deversări ş.a.) şi localizarea acestora; Idenficarea regiunilor/zonelor prioritare de acţiune pe baza analizei multicriteriale a vulnerabilităţilor şi riscurilor de mediu; Identificarea unor seturi de măsuri specifice la nivel teritorial pentru limitarea degradării calităţii mediului şi un management mai eficient al riscurilor naturale şi industriale. O atenţie specială va fi acordată limitării artificializării terenurilor, decontaminării siturilor, reducerii riscului tehnologic, ecoinovării, prin stabilirea unor măsuri adecvate care să se armonizeze cu strategia națională de dezvoltare durabilă și să se coreleze cu politicile de dezvoltare teritorială identificate în studiile conexe din fundamentarea prezenței SDTR. II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare Este necesară o detaliere teritorială şi armonizare a politicilor din cadrul documentelor strategice naţionale din domeniul protecţiei mediului şi al managementului riscurilor naturale cu SDTR. Efectul activităţilor antropice asupra calităţii mediului variază considerabil în plan teritorial şi este necesară o ierarhizare adecvată a zonelor adminitrative, funcţionale şi geografice cu diferite grade de vulnerabilitate prin diferite tipuri de efecte. În anumite cazuri, aceste aspecte se corelează cu inegalitatea socială. Disparităţile privind accesul la aer curat, apă şi sol nepoluate, nu apar numai la nivelul regiunilor, dar şi între zonele urbane şi rurale, precum şi în interiorul oraşelor. Riscul crescut de secetă, deşertificare, inundaţii şi alte pericole naturale necesită politici şi seturi de măsuri cu specificitate teritorială, la nivel local şi regional, în concordanţă cu strategia națională de dezvoltare durabilă. La nivelul regiunilor, există diferite modalităţi de includere în strategiile lor a adaptării şi atenuării efectelor schimbărilor climatice, de reducere emisiilor de gaze cu efect de seră şi adaptarea sistemelor lor socio-economice pentru o economie cu emisii reduse de carbon. Analiza teritorială a factorilor de presiune naturali şi antropici asupra calităţii mediului şi evaluarea riscurilor aferente, atât pe perioada vizată de planificarea strategică, cât şi pe termen lung, permite elaborarea unor politici de dezvoltare teritorială sustenabilă, axate pe identificarea regiunilor/zonelor prioritare de acţiune şi identificarea de noi oportunităţi de dezvoltare, cum ar fi în agricultură, economia verde şi producţia de energie din surse regenerabile. Provocările legate de schimbările climatice atrag atenţia asupra coordonării politicilor teritoriale, în special pentru cele care de referă la energie, gestionarea resurselor de apă, agricultură, locuinţe, turism şi transporturi. Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele CE referitoare la protecția patrimoniului natural, cultural și a peisajului; Adaptarea la obiectivele stabilite prin documentele strategice naţionale; Consolidarea, prin studiu, a unei dimensiuni teritoriale a elementelor strategice stabilite pe plan european şi naţional. II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor Naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III), local UATB (LAU 2).

11 Protecția mediului și riscurile naturale II.4.3. Indicatori şi indici Indicatori, indici şi instrumente de analiză: expunerea populaţiei la poluare şi la riscuri naturale şi tehnologice; gradul de acoperire a teritoriului cu servicii de furnizare a apei, canalizare, salubritate, rata de reciclare a deşeurilor, indicatori şi indici specifici vulnerabilităţii la riscuri tehnologice şi naturale. II.4.4. Reprezentări cartografice Conţinutul hărţilor şi cartogramelor va fi definitivat în cursul studiului. Principalele teme care vor fi agregate în reprezentări cartografice sunt următoarele: [1] Hărţi cu indicatori ai calităţii aerului [2] Hărţi cu indicatori de calitate, gospodărire şi tratare a apelor [3] Hărţi cu indicatori de colectare şi gestionare a deşeurilor [4] Harta de calitate a solurilor [5] Hărţi de risc natural şi tehnologic (industrial) [6] Sinteza teritorială şi priorităţi de acţiune II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii Administraţia Naţională Apele Române, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Sinteza studiilor de fundamentare a schemelor directoare de amenajare și management ale bazinelor hidrografice, componenta plan de amenajare, versiunea revizuita - ianuarie 2011 (disponibil la: Oprişan, Elisabeta, Gestionarea Situațiilor de Criza. Vulnerabilitatea la inundații. Teză de doctorat - Universitatea Tehnică de Construcții București, Bucuresti, 2006 Alte studii sunt semnalate în text. II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări Sursele legislative, directivele, convenţiile, recomandările sunt citate în text. II.5.3. Strategii tematice II.5.4. Date statistice ESPON EUROSTAT INSEE TEMPO MDRAP Alte surse semnalate în text şi hărţi. II.5.5. Date cartografice MDRAP Atlasul teritorial al României Alte surse semnalate în hărţi. II.6. Glosar de termeni II.6.1. Mediu - general Ansamblu: grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic (CF. L 422/2001, ART. 3(B)) Sit: teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadrul natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural (CF. L 422/2001, ART. 3(C)). II.6.2. Calitatea aerului Aer înconjurător: aerul din troposferă, cu excepţia celui de la locurile de muncă, astfel cum sunt definite prin Hotărârea Guvernului nr /2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, unde publicul, de regulă, nu are acces şi pentru care se aplică dispoziţiile privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător). 11

12 Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studiul 11 Aglomerare: zonă care reprezintă o conurbaţie cu o populaţie de peste de locuitori sau, acolo unde populaţia este mai mică ori egală cu de locuitori, având o densitate a populaţiei pe km 2 mai mare de de locuitori (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător). Amplasamente de fond urban: locurile din zonele urbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea, în general, a populaţiei urbane (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător). Emisii (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător): a. emisii fugitive - emisii nedirijate, eliberate în aerul înconjurător prin ferestre, uşi şi alte orificii, sisteme de ventilare sau deschidere, care nu intră în mod normal în categoria surselor dirijate de poluare; b. emisii din surse fixe - emisii eliberate în aerul înconjurător de utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, din activităţile de construcţii, din alte lucrări fixe care produc sau prin intermediul cărora se evacuează substanţe poluante; c. emisii din surse mobile de poluare - emisii eliberate în aerul înconjurător de mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene, echipamente mobile nerutiere echipate cu motoare cu ardere internă; d. emisii din surse difuze de poluare - emisii eliberate în aerul înconjurător din surse de emisii nedirijate de poluanţi atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii şi alte surse care nu au fost definite specific. e. PM10: particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM10, SR EN 12341, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 µm (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător); f. PM2,5: particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM2,5; SR EN 14907, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 µm; (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător); g. Oxizi de azot: suma concentraţiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimată în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot (µg/m3); h. Compuşi organici volatili COV: compuşi organici proveniţi din surse antropogene şi biogene, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare; i. Substanţe precursoare ale ozonului: substanţe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului, unele dintre ele fiind prevăzute la lit. B din anexa nr. 9 a Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător; j. Arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren: cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor conţinută în fracţia PM10; k. Hidrocarburi aromatice policiclice: compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcătuiţi din cel puţin două cicluri aromatice condensate (Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător). II.6.3. Calitatea apelor Ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale; Ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau cu subsolul; Ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă dulce; Ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este cazul, până la limita exterioară a apelor tranzitorii; Ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale; Ape naționale navigabile: a) apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare; b) fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul tarii, pe sectoarele lor navigabile; c) apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră (Legea nr. 107 din 25 septembrie 1996 cu modificările subsecvente). Bazin hidrografic: o suprafață de teren de pe care toate scurgerile de suprafață curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gura de vărsare, estuar sau deltă (Legea nr. 107 din 25 septembrie 1996 cu modificările subsecvente). Corp de apă de suprafață: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafață, de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă-râu sau canal, sector de curs de apă-râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere (Legea nr. 107 din 25 septembrie 1996 cu modificările subsecvente). Valori limită ale emisiilor (în apă): înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiți parametri specifici, concentrația şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioada sau în mai multe perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH (Legea nr. 107 din 25 septembrie 1996 cu modificările subsecvente). Zona de protecție: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restrictii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a