VOLUM DE REZUMATE SESIUNEA CERCURILOR ŞTIINŢICE STUDENŢEŞTI

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAŢI FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE VOLUM DE REZUMATE SESIUNEA CERCURILOR ŞTIINŢICE STUDENŢEŞTI Galati, 21-22 mai, 2010 1

COMITET ŞTIINŢIFIC Prof. univ. dr. Aurel NECHITA Prof. univ. dr. Carmina Liana MUŞAT Prof. univ. dr. Dorel FIRESCU Prof. univ. dr. Nicolae BACALBAŞA Prof. univ. dr. Alexandru IERIMA Conf. univ. dr. Dana TUTUNARU Conf. univ. dr. Iuliu FULGA Sef lucrari dr. Doina VESA Sef lucrari dr. Gica CHEBAC Sef lucrari dr. Mihai POLINSCHI Sef lucrari dr. Mălina COMAN Sef lucrari dr. Costinela GEORGESCU Sef lucrari drd. Mihaela DEBITA COMITET DE ORGANIZARE Prof. univ. dr. Aurel NECHITA Prof. univ. dr. Carmina Liana MUŞAT Prof. univ. dr. Dorel FIRESCU Prof. univ. dr. Nicolae BACALBAŞA Prof. univ. dr. Alexandru IERIMA Conf. univ. dr. Dana TUTUNARU Conf. univ. dr. Iuliu FULGA Sef lucrari dr. Doina VESA Sef lucrari dr. Gica CHEBAC Sef lucrari dr. Mihai POLINSCHI Sef lucrari dr. Mălina COMAN Sef lucrari dr. Costinela GEORGESCU Sef lucrari drd. Mihaela DEBITA Asist. univ. dr. Magdalena MIULESCU Asist. univ. dr. Valeriu ARDELEANU Asist. univ. dr. Cristian ONIŞOR Asist. univ. drd. Augustin IERIMA Asist. univ. drd. Mădălina MATEI Asist. univ. drd. Ciprian DINU Asist. univ. drd. Bianca CHESARU Asist. univ. drd. Oana CIBU Asist. univ. drd. Paula CONSTANTINIDE Asist. univ. drd. Camelia GRIGORE Asist. univ. drd. Lidia NICHITA 2

SECŢIUNEA PRECLINIC SINTEZE DE NOI COMPUŞI HETEROCICLICI ŞI EVALUAREA ACTIVITĂŢII LOR ANTIMICROBIENE Autor: Tăbăcaru Ionel Coordonatori ştiinţifici: Conf. Dr. Rodica Mihaela Dinică, Asist. Drd. Gabriela Gurău, Prof. Dr. Geta Cârâc Cuvinte cheie: săruri dicuaternare de amoniu, antimicrobian, antioxidant, luminescent, indolizină Sinteza de noi compuşi cu proprietăţi biologic active este foarte interesantă şi deschide noi căi de cercetare în domeniul biologiei moleculare şi farmacologiei. Derivaţii piridinici pot fi folosiţi la sinteza de săruri cuaternare de amoniu, compuşi cu proprietăţi antimicrobiene şi electrochimice ce le permit utilizarea lor în diverse ramuri ale industriei chimice şi biologice. De asemenea, aceştia servesc ca precursori pentru sinteza de indolizine, compuşi deja studiaţi pentru proprietăţile lor luminescente. Am efectuat sinteza unor noi săruri cuaternare de amoniu pornind de la 1,2-bis-(4-piridil)-etan, metoda generală de formare a compuşilor cuaternari piridinici constând în acţiunea unui derivat halogenat organic asupra unei baze piridinice, reacţie cunoscută sub numele de reacţia lui Menschutkin. Transformarea poate fi considerată ca fiind o deplasare a halogenului ca ion halogenat către piridină, acţionând ca un agent nucleofilic. Structura noilor compuşi studiaţi a fost pusă în evidenţă prin analiza 1 H-RMN, FT-IR, TGA, ESI-MS, TLC, UV-VIS iar actiunea antioxidantă a fost pusă în evidenţă cu ajutorul studiilor de voltametrie ciclică efectuate cu echipamentul Biologic SP-150. Acţiunea antimicrobiană a fost efectuată prin medota disc-dufuzimetrică. Sinteza noilor compuşi a fost realizată cu randamente mari, prin intermediul caracterizarii structurale aceştia prezintă puritate mare. Compuşii sintetizaţi au activitatea antimicrobiană intensă asupra Escherichia coli, Staphylococcus sp., Streptococcus sp. Studiile electrochimice si acido-bazice demonstrează posibila utilizarea compuşilor ca indicatori acido-bazici, aceştia schimbându-si culoarea în funcţie de ph mediului de reacţie. Deasemena, sărurile pot fi folosie ca precursori în sinteza de indolizine, compuşi cu intense proprietăţi fluorescente. 3

INFECŢIA CU ROTAVIRUS LA COPIII DIN JUDEŢUL GALAŢI Autori: Alexandru Catalina, Bobocea Marlena Cosmina Coordonatori ştiinţifici: Sef lucrari dr. Florea Caliopsia, Asist drd. Gurau Gabriela Cuvinte cheie: rotavirus, boală diareică acută, gastroenterită Rotavirusul este un virus ARN, dublu catenar, segmentat (11 segmente), ce aparţine familiei Reoviridae. Rotavirusul provoacă cele mai multe cazuri de boală diareică acută la copil, cât şi o parte semnificativă din decesele cauzate de deshidratare prin diaree, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. Infecţia cu rotavirus este principala cauză de diaree severă în rândul sugarilor şi copiilor mici preşcolari. Scopul acestui studiu a fost de a studia prevalenta infecţiei digestive cu rotavirus la copiii din Galaţi.Materiale şi metode. Studiul a fost efectuat pe un grup de 710 copii cu varsta cuprinsa intre 0 luni si 10 ani. Toţi copiii au fost diagnosticaţi cu gastroenterită acută: 475 au fost internati la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Galaţi şi 235 pacienti în ambulatoriu de specialitate. Studiul a fost efectuat în perioada noiembrie 2007 mai 2010.Identificarea rotavirusului s- a realizat prin metoda latexaglutinare sau imunocromatografie care evidenţiază antigenele specifice din materiile fecale. Rezultate. În urma studiului efectuat s-a găsit o prevalenţă a infecţiei cu rotavirus de 45,21% din cazuri. Prevalenţa a fost mai crescuta la pacienţii internaţi 50,31% (239/475) decât la cei din ambulatoriu, care a fost de 34,89% (82/235). Cele mai multe cazuri 44,36% s-au înregistrat la pacienţii cu vârsta cuprinsa între 0 luni si 5 ani (98,13% din cazurile pozitive), celelalte vârste au reprezentat 1,87 % din testele pozitive. Concluzii. Infecţia cu rotavirus este comuna în oraşul nostru şi rămâne una din cele mai importante cauze de internare la copiii din Galaţi, fapt ce întăreşte ideea necesităţii introducerii vaccinării, aceasta fiind singura măsură de control şi profilaxie primară pentru prevenirea bolii. 4

INCIDENŢA TULPINILOR DE STAFILOCOC METICILINO- REZISTENTE ÎN INFECŢII LA COPII Autor: Latu Lorena Corina, Tomita Maria Maricela Coordonator ştiintific: Lector univ. dr. Florea Caliopsia, Asist. univ. drd. Gurău Gabriela Cuvinte cheie: stafilococ, rezistenţă, meticilină În toată lumea, ca şi în ţara noastră se constată o creştere continuă a rezistenţei la meticilină pentru tulpinile de stafilococ, atât cele cu circulaţie nosocomială, cât şi cele de provenienţă comunitară, ceea ce constituie un motiv de îngrijorare privind sănătatea publică. Scopul studiului nostru a constat în determinarea rezistenţei la meticilină a tulpinilor de stafilococi izolate din diferite produse patologice, recoltate de la pacienţii internaţi in secţiile de pediatrie şi chirurgie ale Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din Galaţi şi în ambulatoriul de specialitate.materiale şi metode:studiul a fost efectuat pe un număr de 200 de tulpini de stafilococ, izolate de la pacienţii copii şi adolescenţi, cu vârste cuprinse între 2 luni şi 18 ani. Toţi copiii au fost diagnosticaţi cu infecţii stafilococice. Dintre tulpinile analizate, un procent de 89% au provenit din exsudatul faringian, 6,5% din diferite secreţii (otice, conjunctivale, uretrale şi vaginale) şi 4,5% din puroi. Din aceste cazuri, 156, reprezentând 78%, au fost pacienti internati in Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Galaţi, iar restul de 44 cazuri (22%) au fost pacienti din ambulatoriu de specialitate. Studiul a fost efectuat în perioada aprilie-iunie 2009. Identificarea stafilococului s-a realizat prin metode convenţionale, iar testarea sensibilităţii la antibiotice s-a efectuat prin metoda difuzimetrică, conform normelor CLSI (fost NCCLS).Rezultate: În urma studiului efectuat au fost identificate 200 de cazuri documentate bacteriologic: 149 cazuri (74,5%) cu SA (Staphylococcus aureus) şi 51 cazuri (35,5%) cu SCN (Stafilococ coagulazo-negativ). Tulpinile meticilinorezistente (MR) de tip SCN au fost prezente la 36 cazuri, reprezentând 70,58% din cele 51 tulpini identificate. Pentru SA, meticilino-rezistentă a fost prezentă la 35 din cele 149 cazuri, reprezentând 23,48 %. Din totalul de 200 de tulpini, rezistenţa la meticilină a fost prezentă la 35,5% din cazuri. Concluzii: Rezistenţa la meticilină a tulpinilor de stafilococ a fost diferită în funcţie de speciile bacteriene. Procentele realizate de 39,21% pentru SCN şi 26,17% pentru SA, rezultate din studiul nostru, indică o prevalenţă mare, comparabilă cu datele raportate în literatura de specialitate. Rezistenţa la meticilină trebuie să rămână o preocupare permanentă, deosebit de 5

importantă pentru microbiologi şi clinicieni, având în vedere consecinţele evoluţiei infecţiilor stafilococice şi costurile de spitalizare. PATTERNUL DE REZISTENTA AL TULPINILOR DE PSEUDOMONAS AERUGINOSA IZOLATE DIN DIVERSE PRODUSE PATOLOGICE Autor: Zisu Mioara, Stan Adriana Vicuta Coordonator ştiintific: Lector univ. dr. Florea Caliopsia, Asist. univ. drd. Gurău Gabriela Cuvinte cheie: Pseudomonas aeruginosa,produse patologice,rezistenţa la antibiotice Pseudomonas aeruginosa reprezintă o bacterie deosebit de rezistentă la antibiotice, incriminată în producerea a 10-15% din infecţiile intraspitaliceştii.infecţiile apar cel mai adesea la indivizii imunodeprimaţii,precum :copii imaturi,distroficii,arşii,politraumatizaţii;şi sunt asociate cu existenţa numeroaselor surse de infecţie atât din mediul exterior,dar mai ales în spital.prezentăm un studiu ale carui obiective au constat în urmărirea implicării în etiologia infecţiilor a tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa, izolate din diferite produse patologice şi aprecierea sensibilităţii acestor tulpini la principalele antibiotice. Produsele patologice au fost recoltate de la pacienţii internaţi în secţiile de pediatrie şi chirurgie ale Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din Galaţi. Menţionăm faptul că studiul a fost efectuat pe un număr de 215 tulpini de P.aeruginosa, izolate de la pacienţii copii şi adolescenţi, cu vârste cuprinse între 0 luni şi 18 ani şi că a fost efectuat în perioada octombrie 2006- aprilie 2010.Identificarea tulpinilor de Pseudomonas aeruginosa s-a realizat prin metode convenţionale, iar testarea sensibilităţii acestora la antibiotice s-a efectuat prin metoda difuzimetrică, conform normelor NCCLS.Concluziile studiului au relevat existenţa unor tulpini multirezistente de P.aeruginosa la pricipalele antibiotice fapt ce subliniază încă odată importanţa antibiogramei în instituirea şi controlul tratamentului. 6

SCREENINGUL SEROLOGIC AL INFECTIEI CU HELICOBACTER PYLORI Autor: Teletianu Bogdan, Schiopu Adina, Tudoran Elena Daniela Coordonatori ştiintifici: Lector univ. dr. Florea Caliopsia, Sef lucrari dr. Baciu Ginel, Sel lucrari dr. Dobre Michaela, Asist. univ. drd. Gurău Gabriela Cuvinte cheie: Helicobacter pylori, screening serologic, ELISA Helicobacter pylori (Hp) este o bacterie Gram negativă, spiralată, flagelată, în formă de helix, producătoare de urează şi purtatoare de adezine prin intermediul cărora colonizează criptele mucoasei gastrice şi produce complicaţii gastroduodenale care variază de la forme moderate de gastrită, deseori asimptomatice, până la ulcer şi chiar cancer gastric. În plus, această bacterie este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de limfoame de tip MALT (forme de neoplazii hematologice, caracterizate prin proliferarea celulelor din ţesutul limfoid asociat mucoasei digestive).în ţările occidentale, epidemiologia infecţiei cu H. pylori se caracterizează printr-o creştere lineară odată cu înaintarea în vârstă, în schimb, în celelalte ţări europene, printre care şi România, infecţia este destul de răspândită şi în rândul persoanelor foarte tinere (copii şi adolescenţi).scopul acestui studiu a constat în testarea prezenţei markerilor serologici specifici pentru infecţia cu H. pylori la un lot de copii din judeţul Galaţi. Material şi metode:lotul populaţional a fost reprezentat din 640 de copii (180 băieţi şi 460 fete) cu vârstă cuprinse între 0-18 ani. O parte din copii au prezentat simptomatologie de tip dispeptic cu: disconfort abdominal, dureri abdominale, greaţă, arsuri, regurgităţi, senzaţie de plenitudine după mese, iar alţii erau asimptomatici, ei făcând parte din familii în care existau persoane cu boli asociate infecţiei H. pylori.screening-ul a constat în determinarea anticorpi anti- Helicobater pylori IgG prin metoda imunoenzimatică ELISA şi prin chemiluminescenţă cu sensibilitate şi specificitate de? Studiul a fost efectuat în perioada aprilie 2007-aprilie 2010.Rezultate:În urma studiului efectuat s-a constata o prevalenţă a infecţiei cu Helicobacter pylori de 25% din cazuri. Cele mai multe cazuri pozitive au fost înregistrate la băieţi 30,43% (55/ 180), la fete fiind găsit un procent mai mic, de 22,17% (102/ 460).Concluzii: Depistarea anticorpilor H. pylori IgG reprezintă un instrument standard pentru investigarea epidemiologiei infecţiei, care prezintă sensibilitate şi specificitate bune, fiind totodată mai ieftin.testul este util pentru screening-ul persoanelor asimptomatice din familiile pacienţilor cu boli asociate infecţiei cu H. pylori.testele serologice pot fi utile în stabilirea cauzei unei gastrite cronice sau a unui ulcer gastric/duodenal. Testarea serologică ar putea înlocui endoscopia sau testul 7

respirator cu uree în detectarea infecţiei cu HP, mai ales la grupul de persoane cu vârstă tânără. DETERMINISMUL GENETIC IN HIPERTIROIDISM Autor: Florentina- Daniela Olaru, Anca Elena Gheorghiu Coordonator: Conf. Dr. Dana Tutunaru Cuvinte cheie: hipertiroidism, haplotipuri, predispozitie genetic. Astăzi a devenit din ce în ce mai sigur faptul că hipertirodismul este o boală cu transmitere genetică. Deşi o transmitere Mendeliană nu a putut fi susţinută în totalitate, s-a observat că un pattern mendelian poate fi totuşi dovedit studiind familii numeroase cu această afecţiune. Pentru că şi factorii de mediu joacă un rol important, hipertiroidismul( boala Basedow- Graves) a fost inclus în categoria maladiilor complexe alături de diabetul zaharat, hipertensiune, osteoporoză în care rolul pe care îl joacă susceptibilitatea genetică, factorii de mediu şi factorii endogeni nu a putut fi complet delimitat. Rezultate şi discuţii: Genele descoperite ca fiind implicate în susceptibilitatea genetică a bolii au fost identificate pe diferite categorii de populaţii. În urma studiilor s-a stabilit o legatură între boala Graves şi următoarele gene: HLA haplotipurile (DRB1 -- 0304-DQB1 -- 02- DQA1 -- 0501), haplotipul CTLA-4 gene, care codează moleculele ce controlează gradul de răspuns imun, markeri de activare ai limfocitelor T în HLA-B8 şi HLA-DR3, un locus pe Xq21.33-22 care ar putea explica predispoziţia mai crescută a femeilor de a face hipertiroidism, o genă pe cromozomul 14q31. Mai mult decât atât chiar şi unele complicaţii ale hipertirodismului (oftalmopatia Graves) par a fi determinate genetic (T cell antigen receptor (TcR) V). Concluzii: În urma acestor studii s-a stabilit că probabilitatea genetică ca un individ care provine dintr-o familie cu hipertiroidism să dezvolte această afecţiune este de 7%(până la 16% în unele cazuri), iar modul de penetranţă ar fi unul de tip autozomal recesiv. În concluzie probabilitatea ca un individ să dezvolte hipertirodism ( Boala Graves) poate fi determinată pe baza istoricului familial, sexului şi genotipului HLA. 8

LEUCEMIA GRANULOCITARA CRONICA Autori: Luchian Marian, Licheardopol Leonard Coordonator stiintific:conf. univ. Dr. Tutunaru Dana Cuvinte cheie: Cromozomul Philadelphia, tehnica FISH, fosfataza alcalina, examen citologic. Leucemia granulocitara cronica este o boala mieloproliferativa cronica, caracterizata prin proliferarea excesiva a granulocitelor. Sub influenta unor factori etiologici (benzen, radiatii ionizante), apare o anomalie cromozomiala a celulelor stem din maduva osoasa, urmata de hiperplazie medulara globala (boala mieloproliferativa = panmielopatie: leucocitoza, poliglobulie, trombocitoza). Boala apare între 35 si 45 de ani, mai frecvent la barbati, si poate fi identificata prin doua anomalii caracteristice: cromozomul Philadelphia si fosfataza alcalina leucocitara foarte scazuta.pentru stabilirea diagnosticului pozitiv si a clasificarii tipului de leucemie sunt necesare o serie de teste de laborator: -Hemoleucograma in urma careia observam valoarea hemoglobinei si numarul de trombocite in limite normale, leucocitoza cu granulocite in toate stadiile de maturatie (mieloblasti,promielocite, mielocite, metamielocite, nesegmentate, segmentate); -Fosfataza alcalina leucocitara: activitatea fosfatazei alcaline face diferentierea leucemiei granulocitare cronice de alte boli mieloproliferative. -Examenul citologic al maduvei osoase : este testul diagnostic al leucemiei, care confirma prezenta bolii. -Examinarea anatomo-patologica a ganglionilor limfatici afectati. -Genetica celulara: urmareste existenta cromozomului Philadephia in celulele din sangele periferic, maduva osoasa, noduli limfatici. Se utilizeaza Tehnica FISH (hibridizarea in situ cu markeri fluorescenti). Concluzii : Desi LGC prezinta numeroase seme si simptome, testele de laborator dau diagnosticul de certitudinea ce ne ajuta sa depistam, clasificam si sa tratam boala intr-un stadiu incipient. 9

SPECIFICITATEA MARKERILOR BIOLOGICI IN DIAGNOSTICUL SI EVOLUTIA INFARCTULUI MIOCARDIC ACUT Autor: Cătălina Petrache, Andra Olaru Coordonator stiintific: Conf. Dr. Dana Tutunaru Cuvinte cheie: troponină, creatinkinază, infarct miocardic acut. Introducere: Diagnosticul şi managementul pacienţilor cu infarct miocardic acut au evoluat spectaculos în ultimul deceniu. Markerii biologici joacă un rol important în diagnosticul infarctului miocardic acut, în special NONSTEMI. Dintre aceştia, troponina cardiacă şi creatinkinaza se pare că sunt markerii cei mai sensibili şi specifici pentru afectarea cardiacă.material şi metode. Am analizat retrospectiv un lot de 45 de pacienţi internaţi în Spitalul Clinic de Urgenţa Sf. Apostol Andrei în perioada ianuarie-aprilie 2010. S-au analizat următoarele probe de laborator: troponina cardiacă, creatinkinaza, hemoleucograma. Rezultate,Din totalul de pacienţi 28 au prezentat infarct miocardic acut STEMI şi 17 NONSTEMI; 24 au prezentat valori crescute atât ale troponinei cât şi ale creatinkinazei; 20 pacienţi au prezentat leucocitoză.concluzii.markerii biologici troponina cardiacă şi creatinkinaza pot permite detectarea precoce, cântărirea riscului, selectarea tratamentului, monitorizarea evoluţiei bolii şi eficienţa tratamentului COMPLICATIILE LUPUSULUI ERITEMATOS SISTEMIC Autor: Grosu Luana Coordonator stiintific: Conf. Dr. Dana Tutunaru Cuvinte cheie: lupus eritematos sistemic, autoimuna, anticorpi antinucleari, autoanticorpi. Lupusul eritematos sistemic este o boala autoimuna, de etiologie necunoscuta care afecteaza adultul tanar, poate imbraca mai multe forme clinice, fiind de gravitate maxima, atunci cand se asociaza la leziunile cutanate si complicatiile. Incidenta bolii variaza intre 1-10 cazuri noi la 1 000 000 de locuitori, cu predominanta la sexul feminin (85% din cazuri).complicatiile sunt reprezentate de: glomerulonefrita, pleurezie, endocardita, miocardita, ateroscleroza, insuficienta cardiaca, anemie 10

hemolitica, trombocitopenie, pancreatita, peritonita, etc.atat pentru diagnosticul pozitiv cat si pentru stabilirea aparitiei diagnosticului sunt neceare numeroase investigatii de laborator:1.investigatii hematologice. Importante sunt: anemia hemolitica, testul Coombs pozitiv; leucopenia cu limfopenie; trombocitopenia; modificarea timpilor de sangerare.2.investigatii biochimice. Acestea pot evidentia afectarea hepatica, renala, cardiaca etc. 3.Teste de inflamatie: VSH, fibrinogen, proteina C reactiva. Acestea pot avea valori crescute fata de normal, fiind prezenta de asemenea si hipergammaglobulinemia. 4.Investigatii imunologice. In cadrul acestora important este depistarea prezentei si titrului de autoanticorpi sistemici:i. Imunitatea umorala:a. Anticorpi antinucleari: Ac.anti-ADN dublu catenar, Ac. anti-sm, Ac. anti-rnp, Ac. anti-and/histone, Ac. antiribo-pr; NP; rrnpc.alti autoanticorpi: Ac. Anti-complement, factorul reumatoid, Ac. antieritrocitari, antiplachetari, antilimfocitari, antigranulocitari etc. II. Imunitatea celulara. Testul de transformare blastica a limfocitelor T (T.T.L.) sau inhibitia migrarii macrofagelor (M.I.F.) sunt uneori modificate.concluzii. Datorita complicatiilor, in trecut, bolnavii de lupus decedau la varste tinere. Actualmente, boala poate fi diagnosticata si tratata cu success si astfel supravietuirea la cinci ani este de 80% pana la 90%, iar la 20 de ani de 70%. MONITORIZAREA PACIENTILOR CU TRATAMENT IN DIABETUL ZAHARAT Autor: Violeta-Andra Olaru, Cătălina Petrache Coordonator: Conf. Dr. Dana Tutunaru Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile şi cea mai frecventă boală endocrină. Se caracterizează prin tulburări ale întregului metabolism, în special ale metabolismului glucidelor şi prin complicaţii care afectează ochii, rinichii, nervii şi vasele de sânge.material şi metode:am analizat retrospectiv un lot de 40 de pacienţi internaţi în Spitalul Clinic de Urgenţa Sf. Apostol Andrei în perioada ianuarie-aprilie 2010. S-au analizat următoarele probe de laborator: glicemie, colesterol, hemoglobină glicozilată. Rezultate:Din totalul de pacienţi 21 sunt insulino-dependenţi şi 19 non-insulino-dependenţi, 7 au prezentat complicaţii cronice de tip nefropatie, 21 retinopatie, 33 neuropatie. Concluzii: Determinarea hemoglobinei glicozilate oferă o 11

estimare retrospectivă a statusului glicemic independentă de ritmul circadian, dietă şi alte fluctuaţii tranzitorii ale concentraţiei glucozei în sânge, se coreleaza cu glicemia medie. LEUCEMIA LIMFOIDA CRONICA Autori: Licheardopol Leonard, Luchian Marian Coordonator stiintific:conf. univ. Dr. Tutunaru Dana Cuvinte cheie: Imunofenotip, ganglion limfatic, malign, maduva osoasa. Leucemia limfoidă cronică (LLC) este o boală malignă a cărei etiologie nu este cunoscută cu certitudine dar în etiopatogenie sunt incriminați următorii factori: radiațiile, factorul genetic, virusurile și anomaliile imunologice. Această afecțiune este preponderentă raportată la totalitatea cazurilor de leucemii și poate debuta la vârste diferite, deși este caracteristică la persoanele peste 60 de ani, sexul masculin. Pentru precizarea diagnosticului, aprecierea prognosticului și stabilirea metodei terapeutice în LLC trebuiesc înțelese și corelate informații provenite din: tabloul clinic principal, manifestări clinice asociate și examene periferice. Tabloul clinic este dat de simptome cum ar fi: astenie, transpirații profunde și scădere ponderală cât și de semne obiective: adenopatii, splenomegalii și hepatomegalii. Manifestările clinice asociate interesează: sfera digestivă, pulmonară, urinară cât și ORL. Examenele de laborator sunt realizate din: sângele periferic, măduva osoasă și ganglionii limfatici. Tot la nivel de laborator poate fi realizat imunofenotipul cât și studiul statusului imun: umoral și celular. COMPLICATIILE HIPOTIROIDIEI Autori: Gheorghiu Anca Elena, Olaru Florentina Daniela Coordonator stiintific:conf. univ. Dr. Tutunaru Dana Cuvinte cheie: Tiroidita Hashimoto, ATPO, T3, T4, TSH Hipotiroidia este o afectiune provocata de insuficienta sinteza de hormoni tiroidieni.cea mai frecventa cauza de hipotiroidie este reprezentata de tiroidita Hashimoto. Incidenta este mai mare la sexul feminin Ca si complicatii ale hipotiroidiei mentionam: - gusa -care apare datorita stimularii constante a tiroidei sa produca mai multi hormoni 12

- poate crea probleme la respiratie sau inghitit - complicatii cardio-vasculare: boli coronariene, cardiomegalie, bradicardie -complicatii neuropsihice: depresie, incetinirea ritmului activitatilor mentale -mixedem: intoleranta crescuta la frig, ameteli, letargie, pierderea starii de constienta Evolutia complicatiilor este monitorizata atat prin semne clinice, cat si de urmarirea examenelor de laborator. Semnele clinice sunt reprezentate de: incetinirea ritmului cardiac, crampe musculare, constipatie, sensibilitate la frig. Dintre examenele de laborator care pot sugera complicatii ale hopitiroidiei amintim: - TSH seric, T3, T4 cu valori crescute - colesterol cu valori de 300mg% putand ajunge pana la 600mg %( in hipotiroidia de cauza tiroidiana nu si in cea de cauza hipofizara) -trigliceride, transaminaze, lactat dehidrogenaza cu valori crescute - glicemia are valori scazute -hemoleucograma pune in evidenta anemie pernicioasa care poate apare la 12% din pacienti -anticorpii antitiroid peroxidaza se dezvolta atunci cand sistemul imunitar al unui pacient recunoaste componente ale glandei tiroide ca fiind straine si poate duce la inflamarea glandei, la deteriorarea tesutului si disfunctionalitati ale tiroidei PREVENȚIA DENTARĂ ÎN AFECȚIUNILE APARATULUI DENTO-MAXILAR Autor:Popa Gabriel Valeriu Coordonator stiintific: Asist. univ. drd. Matei Madalina Cuvinte cheie: placa bacteriana, boala parodontala, leziune carioasa, smalt, dentina, fluorizare. Preventia dentară reprezintă o specialitate a medicinii dentare care s-a inscris de-a lungul timpului în tradiția îndelungata a practicii preventive românești. Afecțiunile aparatului dento-maxilar cele mai comune și reprezentative a zilelor noastre sunt caria dentară și boala parodontală. Principalul factor etiologic comun, atât pentru aparția cariei dentare cât și pentru boala parodontală este reprezentată de placa dentară microbiană. Prezența plăcii dentare microbiene la nivelul structurilor dentare se datorează atat activității și asocierii microorganismelor care sunt prezente cât și prin numărul si 13

calitatea asocierii acestora.pentru a se putea lupta împotriva acestui factor generator atât de carie dentară cât și de boală parodontală s-a elaborat o strategie care are ca scop in primul rând reducerea numărului agenților microbieni cauzatori de boală, creșterea rezistenței structurilor dentoparodontale și nu în ultimul rând accelerarea proceselor reparatorii. STUDIUL MORFOLOGIEI DENTARE SI OCLUZIEI FUNCTIONALE IN REALIZAREA LUCRARILOR PROTETICE CONJUNCTE Autor: Dumitrascu Victoras Coordonator stiintific: Asist. univ. drd. Matei Madalina Cuvinte cheie: gnatologie, ocluzia functionala, ocluzia fiziologica, articulatia temporo-mandibulara, miscarile Bennett. Obtinerea unei lucrari protetice conjuncte, este dependenta de tipul lucrarii, aspect ce constituie o reala provocare pentru medicul dentist. Bazele importante pentru protezarea nu doar estetica, ci si corecta din punct de vedere functional, nu sunt luate in calcul de foarte multe ori, fapt care in timp va aduce serioase prejudicii intregului organism. Ocluzia nefiziologica (nefunctionala) influenteaza negativ in primul rand activitatea musculaturii oro-faciale, in zona contactului deteriorat, determinand o asimetrie a musculaturii mimicii, cu repercursiuni asupra intregii musculaturi a corpului.pentru a realiza o lucrare de protetica conjuncta corecta din punct de vedere fiziologic, sunt necesare informatii despre articulatia temporomandibularacu privire la deplasarea condililor articulari in cazul diferitelor miscari pe care le are mandibula (propulsie, lateropulsie, deschiderea in amplitudine maxima), aceste deplasari va influenta si morfologia fetei ocluzale a viitorilor dinti din lucrarea conjuncta. Aceste informatii se transfera pe un articulator ajustabil, iar cu ajutorul inregistrarilor extra- si intraorale este posibila reglarea pe articulator al unghiului Bennett, precum si a pantei condiliene, lucru indinspensabil in realizarea unei proteze dentare conjuncte. 14

SECRETIA SALIVARA SI BOLILE AUTOIMUNE Autor: Boldeanu Lucia Camelia Coordonator stiintific: Asist. univ. drd. Matei Madalina Cuvinte cheie: saliva, glande salivare, boli autoimune, diabet, tiroida, miastenia gravis, sindromul Gourgerot-Sjogren O serie de maladii cu substrat imunitar se caracterizează prin spectrul foarte limitat al specificitãţii autoanticorpilor serici şi implicit prin limitarea leziunilor tisulare la ţesutul ţintã: pancreas, glanda tiroida, timus. Problemele la nivel oral cum ar fi parodontita marginala cronica, sunt recunoscute ca probleme majore asociate cu diabetul. Glandele salivare secreta si sintetizeaza o serie de peptide ce au un rol fundamental in homeostazia tisulara, aceste peptide fiind primele afectate in cazul diabetului zaharat De asemenea, scaderea fluxului salivar poate fi determinata de implicatiile sindromului Sjogren. Scopul acestei lucrari este prezentarea unor studii recente care ne arata corelarea directa intre constituentii salivari din saliva recoltata din glandele parotide si submandibulare a unor pacienti ce prezentau boli autoimune. STUDIUL COMPARATIV INTRE MATERIALE TERMOPLASTICE VERSUS MATERIALE TERMOPOLIMERIZABILE IN REALIZAREA LUCRARILOR PROTETICE ADJUNCTE Autor: Ștefănescu (Lungu) Domnica Crenguța Coordonator stiintific: Asist. univ. drd. Matei Mădălina Cuvinte cheie:materiale termoplastice, proteze dentare Cerințele unui material clinic necesar realizării bazei lucrarii protetice adjuncte sunt: rezistență și durabilitate, proprietăți termice satisfăcătoare, stabilitate chimică și dimensională, precizie la prelucrare, biocompatibile, stabilitate coloristică. În general, PMMA are o bună biocompatibilitate fără să creeze probleme în lipsă la majoritatea pacienților, eventualele reacții alergice care pot să apară se datoresc constituienților solubilizați din rășinile acrilice cum sunt monomerul rezidual sau acidul benzoic. Reacțiile alergice apar după aplicarea protezei în cavitatea orală și sunt mult mai frecvente la R.A.S. În cazul pacienților alergici la R.A.S. există materiale alternative pentru confecționarea protezelor adjuncte, cum ar fi materialele termoplastice injectabile.biocompatibilitatea materialelor termoplastice 15

injectabile rezultă din eliminarea monomerului rezidual, din calitatea componentelor, compoziție culoare și absenta alergiilor. Protezele realizate din materiale termoplastice prin injecție au precizie, proprietăți mecanice mult mai bune decât R.A.S. INHIBITORII DE COLINESTERAZA FOLOSITI IN TRATAMENTUL BOLII ALZHEIMER Autor: Damir Anca -Gabriela Coordonator stiintific: Farmacist Badea Aneta Cuvinte cheie:colinesteraza, Alzheimer Boala Alzheimer este o afecţiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoane de vârsta înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului, asociată cu tulburări de comportament. Medicația folosită în tratarea bolii Alzheimer este doar paliativă și produce rezultate modeste pe termen scurt. Din păcate, nici un medicament nu influențează procesul neurodegenerativ. La noi în țară există 2 clase de medicamente aprobate pentru tratament: -Antagoniștii de N-Metil-D-Aspartat au efect neuroprotectiv în Boala Alzheimer moderat-severă. -Inhibitorii de colinesterază. Principalii inhibitori folosiți sunt: - Tacrina, primul anti Alzheimer folosit; - Rivastigmina; - Galantamina; - Donepezil; Inhibitorii de colinesterază sunt prima opțiune terapeutică: - Donepezil - doza zilnică 5-10 mg; - Rivastigmina - doza zilnică 6-12 mg; - Galantamina - doza zilnică 16-24 mg; Donepezil, cu o structură chimică inovatoare și o activitate anticolinesterazica puternică este cel mai frecvent folosit medicament și singurul aprobat pentru tratamentul formelor severe de Alzheimer.Donepezil reduce degradarea enzimatică a acetilcolinei, crește neurotransmisia colinergică, ducând astfel la o concentrație crescută a acetilcolinei la nivelul sinapsei. 16

CEFALOSPORINE CU ADMINISTRARE PARENTERALĂ: RELAŢIA DINTRE STRUCTURA CHIMICĂ ŞI ACŢIUNEA TERAPEUTICĂ Autor: Tăbăcaru Ionel Coordonator ştiinţific: Farm. Pr. Drd. Aneta Badea Cuvinte cheie: cefalosporine, cefepimum, cefpironum, cefoselis Cefalosprorinele sunt o clasă de antibiotice β-lactamice iniţial derivate din Acremonium, care a fost cunoscut anterior ca Cephalosporium, prezentând un efect bactericid asemănător penicilinelor, însă fiind mai puţin predispuse la penicilaze şi inhibând sinteza de peptidoglicani de la suprafaţa peretelui celular al bacteriilor. Cefalosporinele sunt indicate pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor cauzate de bacterii sensibile la această formă de antibiotic. Prima generaţie de cefalosporine sunt predominant active împotriva gram-pozitive bacterii, însă generaţiile succesive au crescut în activitate asupra bacteriilor gram-negative.în funcţie de proprietăţile lor antibacteriene, cefaloporinele au fost grupate în generaţii, fiecare nouă generaţie apărută aducând noi strucuturi şi un spectru mai larg de acţiune.prima generaţie de cefalosporine este caracterizată de spectrul antimicrobian asemănat asocierii ampicilinei cu oxacilina, însa mai limitat decât al Penicilinei G si mai apropiat faţă de cel al ampicilinei. Generaţia a doua a adus ca element de noutate un spectru mai larg de activitate asupra germenilor gram-negativi, păstrandu-şi proprietăţile primei generaţii, rezistenţa la β-lactamază fiind de asemenea crescută. A treia generaţie a făcut ca spectrul asupra bacteriilor gram-negative să fie mai larg, în schimb unele reprezentante ale acestei clase reducându-si activitatea faţa de grampozitive; apariţia ei a dus la posibiliatatea tratării cu succes a infectiilor intraspitaliceşti, a infectiilor cu pneumococ, meningococ, aceste noi molecule putând penetra SNC. A cincea generaţie de cefaloporine (cefepim, cefpiron, cefoselis) a adus o creştere mai mare a acestora la β-lactamază, multe putând traversa bariera hemato-encefalică şi putând fi folosite în tratamentul meningitei. Interesul pentru această clasă de medicamente a dus la descoperirea de noi structuri însoţite de noi spectre de activitate şi implicit posibilitatea folosirii lor cu succes în infecţii prin creşterea rezistentei faţa de β-lactamază şi a acţiunii bactericide faţă de bacteriile gram-negative. În cercetarea actuală deja este studiată clasa a cincea de cefalosporine (ceftobiprole) cu activitatea impotriva Staphylococcus aureus rezistent la meticilină. 17

EVOLUTIA STRUCTURILOR MACROLIDICE IN LUPTA CU AGENTII BACTERIENI Autor: GAUREANU (BOEV) Monica Coordonator stiintific: Farm. Pr. Drd. Badea Aneta Cuvinte cheie: macrolide, lincosamide, streptogramine, ketolide Macrolidele includ sub aceasta denumire mai multe subclase, inrudite ca structura de baza- inelul lactonic mare-, ca mecanism de actiune, rezistenta si actiune antibacteriana. Importanta descoperirii lor si evolutia ulterioara a structurilor macrolidice a derivat din necesitatea de a acoperi terapia infectiilor bacteriene produse de coci Gram +,coci Gram - anaerobi, la pacientii cu alergie la peniciline. Primul antibiotic descoperit, din aceasta clasa, a fost picromicina, izolata in 1950, si foarte repede, in 1952, a fost identificata eritromicina antibioticul consacrat al clasei.pe structura macrolidica a eritromicinei s-au introdus ulterior noi grupari functionale care sa acopere neajunsurile acesteia cu privire la instabilitatea la aciditatea gastrica, la imposibilitatea penetrarii membranei celulare a unor bacterii Gram s.a. Cele mai utilizate antibiotice din aceasta clasa sunt azi : Claritromicina si Azytromicina, care prezinta ca noutatea a spectrului bacterian infectiile cu Helicobacter pylori. Antibioticele inrudite Lincosamidele sunt utile de asemenea pe bacterii Gram +, anaerobe, actinomicete, micoplasme, in special Plasmodium. Din acesta clasa, antibioticul cu cea mai mare utilizare azi este Clindamicina.Streptograminele sunt peptide ciclice naturale, ce reprezinta o clasa unica in care fiecare compus este o combinatie de cel putin 2 molecule diferite structural grupa A si grupa B, care actioneaza sinergic asupra celor mai active bacterii, reducand posibilitatea aparitiei de tulpini rezistente la cele doua componente.lucrarea isi propune sa traga un semnal de alarma asupra cresterii rezistentei la antibiotice a microorganismelor, in contextul utilizarii irationale si fara prescriptie medicala a antibioticelor si mai ales a unui punct terminus in descoperirea de noi molecule in cercetarea farmaceutica. 18

ULTIMA GENERAŢIE DE TETRACICLINE Autor: Claudiu Pintilie Coordonator ştiinţific: Farm. pr. drd. Aneta Badea Cuvinte cheie: antibiotic, tetraciclină, rezistenţă bacteriană, tigeciclină Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune. Utilizarea tetraciclinelor a fost restrânsǎ datoritǎ reacţiilor adverse şi a unei incidenţe crescute privind instalarea rezistenţei bacteriene.nucleul policiclic naftacencarboxamidic constituie structura de bazǎ a tetraciclinelor.mecanisme de rezistenţǎ bacterianǎ: enzimatice, pompe de eflux, protecţie ribozomalǎ.se cunosc trei generaţii de tetracicline. Tigeciclina (derivat de minociclinǎ) este primul şi singurul deocamdatǎ reprezentant al ultimei clase de tetracicline, glicilciclinele.tigeciclina este un antibiotic de tip bacteriostatic ce conţine nucleulul policiclic naftacencarboxamidic prezent la tetracicline care la poziţia D-9 este substituit de o grupare dimetilglicilamidǎ. Aceastǎ grupare conferǎ particularitǎţi de eficienţǎ superioarǎ tigeciclinei.tigeciclina inhibă translaţia proteinelor în interiorul bacteriei.tigeciclina are capacitatea de a depăşi cele două mecanisme majore de instalare a rezistenţei la tetracicline, bazate pe protecţia ribozomală şi pe pompele de eflux.tigecilcina este indicatǎ pentru:infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi;infecţii complicate intra-abdominale;pneumonii.spectru larg de activitate cuprinde: aerobi gram-pozitivi (inclusiv MRSA, MRSE), gram-negativi, anaerobi,.tigecilina se administrează numai prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 până la 60 de minute. Cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţa şi voma la începutul tratamentului.în studiile efectuate, tigeciclina, a dovedit eficienţǎ clinicǎ comparabilǎ cu tratamentele de elecţie pentru cele 3 indicaţii de utilizare.tigecilcina prezintǎ eficienţǎ superioarǎ celorlaltor tetracicline privind acţiunea antibioticǎ.intuitiv şi tigeciclina se considerǎ că va fi pe viitor sensibilǎ la atacul bacterian de protecţie de unde rezultǎ necesitatea dezvoltǎrii de noi clase de antibiotice menite sǎ asigure continuitatea luptei împotriva bacteriilor. 19

INHIBITORII POMPEI DE PROTONI, CORELATIE STRUCTURA- ACTIUNE TERAPEUTICA Autor: Bounegru Iulian Coordonator stiintific: Farm. Badea Aneta Cuvinte cheie: omeprazol, ulcer, rabeprazol, esomeprazol, pantoprazol Inhibitorii pompei de protoni sunt un grup de medicamente a căror acţiune principală este reducerea pronunţată şi de lungă durată a producţiei de acid clorhidric în stomac. Inhibitorii pompei de protoni înlocuiesc în terapeutică un alt grup de supbstanţe, cu efecte similare, dar diferite prin modul de acţiune, şi anume antihistaminicele H 2. Aceste medicamente sunt aproape cele mai vândute de pe glob, fiind în general considerate sigure şi eficiente. Marea majoritate a acestor medicamente sunt derivaţi de imidazol, iar noile cercetări în domeniu, relevă faptul ca derivaţii de imidazopiridină pot fi mai eficienţi în tratament. În ciuda utilizării lor pe scară largă, eficacitatea nu a fost demonstrată de fiecare dată. De exemplu, inhibitorii pompei de protoni, nu modifică lungimea esofagului Barett, testul cel mai concludent pentru evaluarea succesului tratamentului, este monitorizarea ph-ului gastric.inhibitorii pompei de protoni acţionează prin blocarea ireversibilă a enzimei hidrogen/potasiu adenozin trifosfatază (H + /K + ATP-aza, sau, mai comun, pompa de protoni) din celula parietală. Pompa de protoni reprezintă faza terminală în secreţia acidului clorhidric în lumenul gastric, fiind ţinta ideală pentru inhibarea secreţiei de acid. Ireversibilitatea se referă la efectul pe o singură copie a enzimei; efectul asupra sistemului digestiv uman general este reversibil, deoarece enzimele sunt distruse în mod natural şi înlocuite cu noi copii. 20

SINDROMUL DE INTESTIN IRITABIL- BOALA CU O MIE DE FETE Autor: Andreea Frigioiu Coordonator stiintific: Asis. Univ. Dr. Camelia Grigore Cuvinte cheie: discomfort, afectiune complexa, sensibilitate Sindromul de intestin iritabil (SII) reprezinta unul din motivele cele mai frecvente pentru care se solicita consultul unui specialist gastroenterolog.. SII este o afectiune cu o rata a prevalentei estimate intre 7 si 24% la femei si între 5 si 19% la barbati, în Statele Unite si Marea Britanie. În Romania prevalenta este în medie de 15%. SII este o afectiune costisitoare, responsabila de costuri semnificative atat pentru pacient cat si pentru societate. Majoritatea costurilor atribuite SII rezulta din timpul si resursele necesare stabilirii diagnosticului. Anterior SII era privit de majoritatea ca un diagnostic de excludere, decat un diagnostic primar, si multi pacienti cu simptome tipice erau supusi multor investigatii înainte de a se stabili diagnosticul de SII.Sindromul de intestin iritabil este o afectiune complexa care este asociata cu motilitate gastrointestinala alterata, secretii digestive alterate si disconfort abdominal. Criteriile de diagnostic Roma pentru sindromul de intestin iritabil sunt larg utilizate in cercetare si in practica medicala.este caracterizat prin disconfort abdominal, meteorism, modificari ale defecatiei în absenta unei modificari fizice, imagistice sau de laborator, care sa indice existenta unei boli organice.multi pacienti nu se duc la medic considerand ca problema poate fi depasita. Multi, insa, sufera. Manifestarile pot fi extrem de variate.multi dintre pacienti se gandesc ca ar putea avea cancer, iar aceste idei si framantari accentueaza sensibilitatea intestinala.dorim sa prezentam cele o mie de fete ale acestei afectiuni intrun mod concis si structurat pentru importanta stabilirii diagnosticului si tratamentului pacientilor suferinzi. 21

A SE INTELEGE CA OBEZITATEA ESTE O BOALA CRONICA SI ESTE O MOTIVATIE PENTRU A SLABI Autor: Anca Rogozanu Dima Coordonator stiintific: Asis. Univ. Dr. Camelia Grigore Cuvinte cheie: greutate, exces, factori de risc Obezitatea reprezinta o condiţie de acumulare anormală sau excesivă a ţesutului adipos, care poate duce până la afectarea sănătăţii.este o problema care atinge in prezent toata lumea civilizata, unde 25% pana la 50% din populatie sufera de supraponderalitate sau obezitate. Obezitatea nu este doar o problema de imagine, ci mai ales o problema de sanatate, ea incepand sa devina o cauza majora de mortalitate, prin bolile cardiovasculare pe care le determina, prin diabetul zaharat si afectiunile articulare, cele mai intalnite afectiuni la persoanele obeze.in Romania, statisticile ultimilor ani arata ca 20% dintre locuitori sufera de obezitate si alti 40% sunt supraponderali, ceea ce ne situeaza pe locul trei in Europa ca prevalenta a obezitatii. Ceea ce este deosebit de alarmant este faptul ca peste 40% dintre copiii din Romania sunt supraponderali.factorii de risc incriminati in aparitia obezitatii sunt multiplii, de ordin individual si de mediu (sociali, economici, profesionali, familiali). Pe primul plan este citat abuzul alimentar combinat cu sedentarismul (aspecte deja binecunoscute ca factori determinanti in lumea civilizata), insa la momentul abordarii terapeutice a obezitatii trebuie tinut seama si de predispozitia ereditara, de factorii congenitali, de afectiuni endocrine asociate, si nu in ultimul rand de eventuale traume psihice si nervoase subiacente.beneficiile scaderii ponderale la o persoana supraponerala sau obeza sunt: reducerea riscului de boli coronariene, preventia diabetului, scaderea tensiunii arteriale, reducerea mortalitatii si in concluzie imbunatatirea calitatii vietii.astfel, obezitatea este o boală cronică, complexă, multifactorială, care apare din interacţiunea genotipului cu mediul înconjurător iar pentru rezolvarea sa este important sa se urmareasca scopuri realiste si o abordare terapeutica complexa. 22

DUREREA POATE FI PRIETEN SAU DUSMAN Autor: Camelia Radu (Cotarla) Coordonator stiintific: Asis. Univ. Drd. Camelia Grigore Cuvinte cheie: alerta, intens, individual Durerea este o senzaţie şi o experienţă senzitivă şi emoţională neplăcuta asociata cu o leziune tisulară existentă sau potenţială, sau descrisă ca o astfel de leziune" (Merskey, 1986).Durerea prieten se constată atunci când ea are valoare de semnal, alertând organismul în momentul în care ceva nu este în regulă. Dar, uneori, chiar sistemul de avertizare se poate deregla, transmiţând semnale deteriorate sau supradimensionate. Uneori, se poate constata că durerea se manifestă chiar în absenţa bolii sau a oricărei agresiuni.gradul durerii determinată de acelaşi tip de leziuni diferă de la o persoană la alta. Este important să înţelegem că nu există doi oameni care să simtă acelaşi tip de durere în acelaşi mod. Acest lucru apare ca urmare a faptului că mesajele transmise la creier nu sunt interpretate în acelaşi mod de două persoane diferite şi pentru că experienţa individuală exprimă în mod diferit durerea.durerea de scurtă durată poate fi intensă, dar este trecătoare. Când însă durerea persistă o perioadă lungă, situaţia suferindului se înrăutăţeşte pe multiple planuri. Frecvent, durerea limitează capacitatea de muncă, afectează starea de bine şi capacitatea de a se îngriji.pentru medic, evaluarea durerii presupune:caracterizarea durerii, identificarea sindromului dureros, deducerea fiziopatologiei durerii, evaluarea comorbiditatilor fizice si psihosociale ale pacientului, evaluarea gradului si natura dizabilitatii si nu in ultimul rand stabilirea strategiei terapeutice a durerii.în asemenea condiţii, este de înţeles că terapia durerii ar trebui să fie pe măsura complexităţii ei. 5 MITURI DESPRE OSTEOPOROZA Autor: Camelia Radu (Cotarla) Coordonator stiintific: Asis. Univ. Drd. Camelia Grigore Cuvinte cheie: costuri ridicate, os, Calciu Osteoporoza este cea mai comuna boala metabolica osoasa. Fracturile sunt asociate cu cresterea gradului de mortalitate, cu afectarea calitatii vietii, prin scaderea capacitatii de miscare, necesitatea de asistare la domiciliu si dizabilitati pe termen lung, toate acestea ducand la costuri imense in sistemul de sanatate. Aceste costuri sunt greu de evaluat, deoarece includ cheltuieli legate de chirurgie, spitalizare, medicatie, reabilitare, costuri de 23

ingrijire pe termen lung, costuri legate de pierderea capacitatii productive. Se stie ca :Este o afectiune tacuta. Osteoporoza este o boala caracterizata prin densitate osoasa scazuta si deteriorarea tesutului osos. Se manifesta epidemic la nivel global. La nivel mondial se estimeaza ca osteoporoza afecteaza 1/3 femei si 1/8 barbati cu varsta peste 50 ani.este o povara socioeconomica majora. Dincolo de costurile umane, presiunea socioeconomica a bolii este enorma.este o afectiune care poate fi tratata. Spre deosebire de alte afectiuni, osteoporoza poate fi usor diagnosticata si tratata. Insa, osteoporoza poate fi prevenită dacă ţinem cont de câteva mituri despre osteoporoza:osteoporoza nu este o boală specific feminină. Nu incepe la menopauză ci se accelereaza din acest moment. Estrogenii nu cresc densitatea osoasă şi au doar un rol minor în prevenirea pierderii osoase. Nu intotdeauna este provocata de lipsa calciului in dieta. Calciul este un element-cheie în prevenirea osteoporozei, dar formarea osului are nevoie de o gamă bogată de vitamine, minerale şi de nutrienţi. Studierea acestor date si cunoasterea lor pot aduce un plus de valoare in rezolvarea acestei probleme globale. INFECŢIILE NOZOCOMIALE UN RISC NOTABIL ATÂT PENTRU PACIENŢI CÂT ŞI PENTRU PERSONALUL Autor: Marlena Cosmina Bobocea Coordonator stiintific: Prep. Univ. drd. Daniela Artimof Cuvinte cheie: infecţie nozocomiala, antisepsie, asepsie, simptome, tretament, prevenire, profilaxie. Infecţia nozocomială sau infecţia intraspitalicească este acea infecţie dobândită de pacient în cursul spitalizării, sau dupa externare. Pentru ca o infecţie să fie catalogată drept nozocomială, aceasta trebuie să survină dupa 48 de ore sau mai mult de la internare, ori în maxim 30 de zile de la externare. Însă acest tip de infecţie nu afectează doar pacientul ci de cele mai multe ori şi personalul medical implicat. Deşi de cele mai multe ori se manifestă pe parcursul internării actuale şi poate fi astfel tinută sub control si combătuta, infecţia nozocomială este responsabilă de aproximativ 70% din decesele survenite în cadrul serviciilor de chirurgie generală, şi a afectat măcar o data 45% din personalul medical.infecţiile nozocomiale de obicei sunt severe, fiind implicaţi germeni intraspitaliceşti rezistenţi la antibiotic, pacienţii dezvoltând diverse deficienţe de organ sau devenind imunodeprimaţi.având în vedere incidenţa cu care este întalnit acest tip de 24

infecţie şi gravitatea ei,considerăm necesară această lucrare, măcar pentru clarificarea noţiunilor, dar mai ales pentru că dorim să se cunoască metode minime de prevenire, în încercarea de responsabilizare a posibililor pacienţi şi viitoarelor cadre medicale.material şi metodă.pentru lucrarea noastră am ales ca metodă de certcetare analiza lucrărilor de specialitate dar mai ales studierea datelor furnizate de Departamentul de prevenire şi control al infecţiilor nozocomiale din cadrul Spitalului clinic de urgenţa Sfântul Apostol Andrei din Galaţi. Au fost folosite pentru studiul nostru datele colectate de catre departamentul respectiv pe parcursul anului 2009, prin intermediul formularului online dar si direct de la pacient. Rezultate Conform rezultatelor studiului, în anul 2009 prevalenţa infecţiilor nozocomiale în cadrul spitalului gălăţean a fost de 1.27% în rândul pacienţilor, de cele mai multe ori datorate igienei precare a acestora.concluzii. Problema infecţiilor nozocomiale este una foarte importantă şi actuala. Deşi în spitalul analizat, cazurile au fost puţine şi nu au avut urmări mai grave, considerăm foarte importantă o campanile de informare în vederea prevenirii infecţiilor nozocomiale, atât printre pacienţi cât mai ales printre cadrele medicale. STRESUL ŞI ANXIETATEA - FACTORI PERTURBATORI PENTRU PACIENT DAR ŞI PENTRU CALITATEA VIEŢII PROFESIONALE A ASISTENŢILOR MEDICALI ÎN PROCESUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR Autor: Tobol (Barbu) Marilena Coordonator: Prep.drd. Artimof Daniela Cuvinte cheie: stres, anxietate, relatie asistent-pacient Relatia asistent-pacient este o relatie bazata pe ajutor calificat, incredere, comunicare.stresul,caracteristica aversiva a mediului, alaturi de anxietate,fenomen emotional frecvent al existentei,sunt factori care afecteaza relatia asistent-pacient.relatia, privita ca interactiune a doi actori sociali cu roluri strict institutionalizate, are ca scop final asigurarea starii de sanatate a pacientului.aceasta este privita ca o realizare individuala a intereselor sociale organizationale si ca stare de bine, de recuperare pentru pacient. Mentinerea relatiei in conditii optime este o normalitate,iar perturbarea ei are in majoritatea cazurilor efecte negative asupra ambilor parteneri. 25