ŞTIINŢA ŞI INGINERIA. conf.dr.ing. Liana Balteş curs 3

Σχετικά έγγραφα
RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Capitolul 14. Asamblari prin pene

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

CUPRINS 2. Determinarea proprietăţilor mecanice ale materialelor Determinarea proprietăţilor tehnologice ale materialelor metalice...

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice


Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Integrala nedefinită (primitive)

ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA ANALIZA PROPRIETĂŢILOR MECANICE ALE MATERIALELOR

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Curs 4 Serii de numere reale

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Lucrul mecanic. Puterea mecanică.

2. STATICA FLUIDELOR. 2.A. Presa hidraulică. Legea lui Arhimede

Clasa a IX-a, Lucrul mecanic. Energia

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR


Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

TENSIUNI. DEFORMAŢII.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

Capitolul 15. Asamblari prin caneluri, arbori profilati

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA. conf.dr.ing. Liana Balteş curs 7

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Subiecte Clasa a VIII-a

BARDAJE - Panouri sandwich

MARCAREA REZISTOARELOR

PROPRIETATI ELASTICE ALE CORPURILOR

Curs 1 Şiruri de numere reale

DETERMINAREA MODULULUI DE ELASTICITATE LA SOLIDE FOLOSIND O METODA DINAMICA

Lucrul si energia mecanica

STIINTA MATERIALELOR CURS 2 PROPRIETATILE MATERIALELOR

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Muchia îndoită: se află în vârful muchiei verticale pentru ranforsare şi pentru protecţia cablurilor.

Curs 1 REZISTENTA SI STABILITATEA ELEMENTELOR STRUCTURILOR DIN OTEL

IV. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE CAP. 13. CUADRIPOLI ELECTRICI

Izolaţii flexibile din hârtie de mică, micanite rigide.

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

CAPITOLUL VI PROPRIETĂŢI MECANICE

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Control confort. Variator de tensiune cu impuls Reglarea sarcinilor prin ap sare, W/VA

Stabilizator cu diodă Zener

riptografie şi Securitate

Tabele ORGANE DE MAȘINI 1 Îndrumar de proiectare 2014

SOLICITAREA DE TRACŢIUNE COMPRESIUNE

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

SIGURANŢE CILINDRICE

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

V O. = v I v stabilizator

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Faza 3: Realizare experimente de mecanica ruperii pe materiale polimerice nesudate..

* * * 57, SE 6TM, SE 7TM, SE 8TM, SE 9TM, SC , SC , SC 15007, SC 15014, SC 15015, SC , SC

Capitolul 30. Transmisii prin lant

Foarte formal, destinatarul ocupă o funcţie care trebuie folosită în locul numelui

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Lucrul mecanic şi energia mecanică.

Analiza funcționării și proiectarea unui stabilizator de tensiune continuă realizat cu o diodă Zener

Subiecte Clasa a VII-a

Miscarea oscilatorie armonica ( Fisa nr. 2 )

1,4 cm. 1.Cum se schimbă deformaţia elastică ε = Δ l o. d) nu se schimbă.

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

3. ARCURI [1, 2, 4, 6]

4. Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici. Voltmetre electronice analogice

Curentul electric stationar

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR ÎNDRUMĂTOR DE LUCRĂRI PRACTICE ŞI DE SEMINAR

13. Grinzi cu zăbrele Metoda izolării nodurilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...

14. Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

a. 0,1; 0,1; 0,1; b. 1, ; 5, ; 8, ; c. 4,87; 6,15; 8,04; d. 7; 7; 7; e. 9,74; 12,30;1 6,08.

I. Forţa. I. 1. Efectul static şi efectul dinamic al forţei

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Transcript:

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA MATERIALELOR conf.dr.ing. Liana Balteş baltes@unitbv.ro curs 3

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI ÎNCERCĂRI DE DURITATE Duritatea H este dată de raportul dintre forţa F care acţionează asupra penetratorului şi suprafaţaurmeilăsateurmei de penetrator pe materialul de încercat H = F/S [MPa=N/mm 2 ] (fig.1.) În general se aplică o forţă a cărei valoare este cunoscută şi se măsoară urma plastică rămasă pe cale optică. În cazul maselor plastice şi a cauciucului această metodă nu dă rezultate deoarece după retragerea penetratorului urma dispare ca urmare a revenirii elastice a materialului încercat. Încercarea de duritate a cauciucului şi maselor plastice se face prin măsurarea adâncimii de pătrundere sub sarcină. Fig.1.Schema.Sc de principiu p a unei încercări de duritate

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Procedeele de determinare a durităţii se pot clasifica: - după natura materialului de încercat; - după viteza de încercare, - după direcţia de acţionare a penetratorului. Clasificarea după viteza de încercare Cu sarcină statică: ex. Brinell, Vickers, Rockwell, Knoop Cu sarcină dinamică: cu măsurarea urmei după îndepărtarea sarcinii: ex. Poldi cu măsurarea energiei de recul elastic: ex. Shore

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Clasificarea după direcţia de acţionare a penetratorului Direcţia de acţiune a penetratorului perpendiculară pe probă: toate procedeele standardizate de încercare a durităţii la metale, mase plastice şi cauciuc. Direcţia de acţiune a penetratorului tangenţial la probă: ex. duritatea prin zgâriere, duritatea prin şlefuire. Determinarea durităţii prin metoda Brinell Duritatea Brinell simbolizată HB (H de la englezescul hardeness, B de la Brinell) permite determinarea durităţii metalelor netratate termic precum şi a aliajelor cu durităţi reduse şimedii medii. Metoda constă în imprimarea pe suprafaţa probei a unei bile din oţel cu diametrul D sub acţiunea unei forţe F. Duritatea se calculează ca raport dintre forţa F şi suprafaţa calotei sferice lăsată de penetrator pe probă (fig.2.).

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Fig.2. Schema încercării: F = Forţa de penetrare, D = Diametrul bilei de oţel, d = Diametrul amprentei Forţă Forţă d h diametrul amprentei HB = π D 2 F D - D 2 - d 2

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI La determinările de duritate pentru oţeluri cea mai utilizată bilă este cea cu D = 10 mm. Urma trebuie să aibă 0,25D<d<0,6D. Grosimea piesei g > x h (x=8 pentru oțel, x=10 pentru Cu, Al) Distanţa între edouă determinări ă (b) şi faţă de marginea piesei (a), ptr. -oţeluri: a > 25d 2,5 b > 4 d -Al şi Cu a > 3 d b > 6 d b a a

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Fig.3. Aparat pentru determinarea durităţii Brinell

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Determinarea durităţii prin metoda Vickers Metoda este similară cu cea prezentată mai sus şi utilizează un penetrator din diamant sub formă de piramidă dreaptă cu baza pătrată. Denumirea vine de la firma care a construit pentru prima dată acest tip de aparate. Ca şi in cazul durităţii Brinell forţa F este aplicată lent asupra penetratorului (fig.4.) aşezat pe suprafaţa probei. Duritatea HV se calculează ca raport între forţă şi aria suprafeţei laterale imprimată pe probă. F F F HV = = = 1, 8544 2 2 S d d o 136 2sin 2 d = (d 1 + d 2 )/2, unde d 1 şi d 2 sunt diagonalele urmei.

Fig.4. Schema încercării PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI -

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Fig.5. Aparat pentru determinarea durităţii Vickers a.varianta clasică, b. varianta cu vizualizare pe monitor

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Grosimea piesei trebuie să fie mai mare de 1,5d. Suprafaţa trebuie pregătită în prealabil (rectificare), fiind în acelaşi timp o încercare foarte precisă. Se aplică tuturor materialelor. Distanţa între două amprente teşi poziţia ţ acesteia a faţă de marginile piesei este: a oţeluri a şi b > 2,5 d 49 N < F < 981 N Al şicu a > 3 d şi b > 6 d 49 N < F < 1180 N b a

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Determinarea durităţii prin metoda Rockwell Metoda apreciază duritatea prin măsurarea adâncimii de pătrundere a unui penetrator din diamant de formă conică (HRC) (fig.6.) sau sferică din carburi dure sinterizate (HRB) în trei pași: - mai întâi se aplică o forţă mică F 0 = 98 ± 2 N pentru a aduce penetratorul în contact intim cu materialul (adâncimea a); - după aceea se aplică o forţă suplimentară F 1 = 1373 ± 7 N, care, sub acțiunea F 0 + F 1, provoacă deformare elastică și plastică materialului (adâncimea b); -se retrage forța F 1, după care, sub acțiunea doar a F 0, rămâne o g ț 1 p ț 0 urmă plastică de adâncime c.

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Durittea se determină direct pe cadranul unui ceas comparator (fig.7) care urmăreşte deplasarea penetratorului direct în unităţi de duritate Rockwell. HRC =100 - e 0,002 Distanţa între două amprente succesive este: Oţeluri a şi b > 3 mm a a b

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.6. Schema încercării de duritate Rockwell

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.7. Aparat de determinare a durităţii Rockwell cu ceas comparator (a) și idigital it l(b)

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE Este încercarea de bază a unui material având drept scop ridicarea curbei caracteristice tensiune-deformaţie. Încercarea constă în supunerea la întindere unor epruvete de diferite secţiuni (fig.8.) prin aplicarea unor sarcini progresive, continue și fără șocuri în direcţia axei longitudinale, în general până la rupere măsurându-se se pe parcurs rs deformaţiile corespunzătoare diferitelor valori ale forţei de întindere. În timpul încercării epruveta se alungeşte, ş se gâtuieşte se ecruisează şi în cele din urmă se rupe. Fig.8. Tipuri de epruvete ptr. încercarea la tracţiune

D Proprietăţi ale materialelor şi încercări Sectiunea h a 0 L b L L t 0 0 c d 0 şis 0 Fig.9. Epruveta pentru încercarea la tracţiune 17

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI Fig.10. Maşina de încercat la tracţiune şi epruvete după rupere

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI d o -diametrul secţiunii iniţiale a epruvetei în secţiunea calibrată; S o -secţiunea iniţială a epruvetei; a o şi b o -grosimea şi lăţimea iniţială în porţiunea calibrată; L c -lungimea calibrată; L o -lungimea iniţială (dintre repere trasate pe porţiunea calibrată); L t -lungimea totală; h-lungimea capetelor de prindere; D-diametrul capetelor de prindere. Din analiza curbei caracteristice se deduc: -limita de proporţionalitate R p (σ p) [N/mm 2 ] -limita de elasticitate R p0,02 (σ e ) [N/mm 2 ]; la oţeluri se admite abaterea de 0,01% şi limita se notează cu R p0,01 -limita de curgere R p0,2 (σ c ) [N/mm 2 ]; la oţeluri această alungire este 0,2%

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI -rezistenţa ţ la rupere R m=f max/s o [N/mm 2 ] -alungirea la rupere A 5 =L u /L o 100 [%] L u -lungimea epruvetei în momentul ruperii -gâtuirea la rupere Z= (S o -S u )/S o 100 [%] S u -aria secţiunii de rupere -alungire totală A t =(L u -L o )/L o 100 [%] ÎNCERCAREA LA COMPRESIUNE Încercarea constă în aplicarea unei sarcini de compresiune în general până la ruperea ei. Forţele sunt orientate în sens invers forţelor de tracţiune. În locul alungirii se obţine o scurtare, iar în locul gâtuirii o umflare.

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞIÎNCERCĂRI Fig.11. Epruvetă cilindrică folosită la compresiune Se determină rezistenţa la rupere la compresiune R c =F max /S o [N/mm 2 ] -limita de curgere convenţională R cp ÎNCERCAREA LA ÎNCOVOIERE Se aplică asupra epruvetei o sarcină de încovoiere până la ruperea acesteia. Fig.12. Sh Schema încercării ă la încovoiere Se calculează rezistenţa la încovoiere R i R i 8Fl = 3 πd 0

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI ÎNCERCAREA LA FORFECARE Se aplică epruvetelor prelevate din semifabricate care vor fi supuse în exploatare forfecării. Se efectuează pe maşini de încercat la tracţiune sau compresiune folosind dispozitive adecvate. Sub acţiunea forţei F epruveta P este forfecată între fălcile B 1, B 2 şi falca tăietoare B 3 pe două secţiuni q 1 şiq q 2. Cunoscând diametrul epruvetei d o şi forţa maximă de forfecare F max se calculează rezistenţa la forfecare (fig.13.): Fig.13. Schema încercării la forfecare F 2F τ r = = 2 S π d 0 2 0

SUBIECTE Incercări de duritate. Incercări mecanice statice.