= împrospătarea aerului din alveole = mişcarea de dute-vino a aerului din atmosferă până la nivelul alveolelor

Μέγεθος: px

Εμφάνιση ξεκινά από τη σελίδα:

Download "= împrospătarea aerului din alveole = mişcarea de dute-vino a aerului din atmosferă până la nivelul alveolelor"

Εἰρήνη Βαρνακιώτης
6 χρόνια πριν
Προβολές:

1 I. VENTILAŢIA PULMONARĂ Dr. Cezar Login CURS = împrospătarea aerului din alveole = mişcarea de dute-vino a aerului din atmosferă până la nivelul alveolelor nou născut = 45 resp/min frec scade cu înaintarea în vârstă normal: resp/min (repaus) DVR = 6-8 l/min. ETAPE: Inspiraţia = intrarea aerului normală/forţată Expiraţia = ieşirea aerului normală/forţată INSPIRAŢIA: Modificările diametrului cutiei toracice Inspirație cele trei diametre a. Diametrul vertical - creşte prin coborârea diafragmului - cu 1,5 cm în eupnee - max. 7 cm în inspiraţie profundă - responsabil de aprox. 75% din inspirul normal b. Diametrul anteroposterior - creşte prim mişcările coastelor superioare (II VI) - ridicare şi orizontalizare - mişcare în mâner de pompă c. Diametrul transversal - creşte prin mişcările coastelor inferioare (VII X) - ridicare, rotaţie proiecţie anterioară - mişcare în mâner de găleată Musculatura inspiratorie - mm principali: - diafragmul - inervat de nn. frenici (C3-C4-C5) - mm intercostali externi - inervaţi de nn. intercostali - mm accesori: - sterno-cleido-mastoidian se inseră pe apofiza mastoidă, manubriul sternal şi regiunea medială a claviculei inervat de n. XI şi n. spinal C2 - scaleni originea procesul cervical inserţia prima coastă inervaţie nn. spinali C3-C8 ridică prima coastă 1

2 Rezistenţa respiratorie = rezistenţa la inflaţie sau deflaţie a plămânilor Datorată rezistenţei: - căilor respiratorii 10% căi periferice mici (fibre elastice) 50% căi aeriene mari 40% fosele nazale (circulaţie turbulentă) - ţesutului pulmonar - în clinostatism umplerea vaselor pulmonare - în lipsa surfactantului - toracice - cutia toracică - diafragm - conţinutul abdominal compresie asupra toracelui Complianţa = distensibilitatea plămânilor şi a cutiei toracice cutia toracică şi plămânii îşi urmează reciproc mişcările Complianţa pulmonară = modificarea volumului pulmonar ca urmare a modificării cu o unitate a presiunii transpulmonare (= diferenţa de presiune între interiorul alveolelor şi mediul înconjurător) complianţa statică complianţa dinamică = măsurată pe parcursul respiraţiei ritmice Presiunea intrapleurală = Vidul pleural la sfârşitul expirului normal = -2,5 mmhg expansiunea toracelui presiunea intrapleurală (cu maxim 4 mmhg în inspir normal la 6 mmhg) expansiunea pulmonară inspir forţat până la -30 mmhg Presiunea intrapulmonară - 3 mmhg în cursul inspiraţiei 0 mmhg la sfârşitul inspiraţiei intrarea aerului EXPIRAŢIA Mecanica toracică reducerea diametrelor cutiei toracice: elasticitatea cutiei toracice cartilajele costale tendinţa de retracţie a plămânului retracţia fibrelor elastice tensiunea superficială a lichidului alveolar 2

3 Musculatura expiratorie - necesară doar în expiraţia forţată mm. intercostali interni - ridică coastele - compensat de contracţia simultană - mm. abdominali - mm. pătratul lombelor mm. abdominali anterolaterali (drepţi, oblici, transvers, extern) - coboară rebordul costal - presiunea intra-abdominală împing diafragmul Surfactantul substanţă tensio-activă secretat de pneumocitele II amestec de: - dipalmitoil fosfatidilcolină (PL) - alte lipide - proteine strat subţire la suprafaţa epiteliului alveolar - capul hidrofil spre epiteliu - cozile hidrofobe spre lumenul alveolar secreţie: - s IU - stimulată de glucocorticoizi şi h. tiroidieni lipsa Copii boala membranelor hialine Adulţi detresă respiratorie leziuni epiteliu surfactant Roluri: 1. reduce tendinţa la colaps a parenchimului pulmonar 2. reduce tendinţa fiziologică a alveolelor mici de a se goli în alveolele mari 3. reduce tendinţa fluidului interstiţial de a transsuda în interiorul alveolelor Legea lui Laplace P= 2T/R P = tendinţa alveolelor la colapsare T= tensiunea superficială alveolară R = raza alveolei tendinţa la colaps a alveolelor mici Grosimea stratului de surfactant este mai mare în alveolele mici tensiunea superficială previne colabarea alveolelor Pneumograma = înregistrarea mişcărilor respiratorii Tipuri respiratorii: copil abdominală; bărbaţi toracică inferioară; femei toracică superioară LP Spirometria = înregistrarea volumelor şi capacităţilor respiratorii LP 3

4 II. SCHIMBURILE GAZOASE ALVEOLO-CAPILARE Spaţiul mort anatomic = căile respiratorii superioare, trahee şi bronhii - aproximativ 150 ml din cei 500 ml de aer inspirat în timpul unei inspiraţii care nu participă la schimburi aproximativ 350 ml aer ajung în alveole Spaţiul mort alveolar = alveole neperfuzate corespunzător alveole care nu permit o difuziune corespunzătoare Spaţiul mort fiziologic = aerul din spaţiul mort anatomic + din spaţiul mort alveolar Ventilaţia alveolară - compoziţia aerului alveolar depinde de: rata ventilării alveolelor cu aer atmosferic ventilaţie! - gradul de ventilare al alveolelor depinde de localizarea lor ( în alveolele apicale) Perfuzia alveolară rata de perfuzie a alveolelor vascularizaţie! - mai accentuată în alveolele bazale - redusă în alveolele apicale - mai sever afectată de gravitaţie decât ventilaţia Raportul ventilaţie-perfuzie - ideal = 1:1 - în realitate: alveole apicale = 3:1 predomină ventilaţia alveole bazale = 0,6:1 predomină perfuzia MEMBRANA RESPIRATORIE - pentru a ajunge la nivelul eritrocitelor, gazele respiratorii trebuie să traverseze membrana respiratorie (= alveolo-capilară) aprox. 0,5 μm - straturi: surfactant epiteliul alveolar membrana bazală alveolară interstiţiul pulmonar membrana bazală capilară endoteliul capilar stratul fin de plasmă care separă endoteliul de eritrocit membrana eritrocitară - timpul de tranzit al sângelui în capilarele pulmonare 0,75 secunde - ex.: O2 difuzează în aprox. 0,25-0,3sec transportul gazelor este limitat doar de viteza fluxului sanguin - difuziunea gazelor respiratorii depinde de: 1. gradient de presiune 2. difuzibilitate CO2 20x > O2 3. solubilitate CO2 25x > O2 4

5 Difuziunea şi solubilitatea gazelor Legea lui Fick S x Δ conc. x Permeabilitatea Difuziunea = Grosimea membranei - în plămân permeabilitatea = Ct. difuziunea O2 şi CO2 depinde de: - suprafaţa membranei (S) - grd. de presiunea parţială (gaze) - grosimea membranei (G) - distanţa parcursă (D) - în mod normal S, G şi D = constante cel mai important factor Δ p Presiunile parţiale ale gazelor respiratorii: În alveolă po2 = 100 mmhg pco2 = 40 mmhg La capătul arterial al capilarului pulmonar (înainte de schimburi) po2 = 40 mmhg pco2 = 46 mmhg ΔpO2= 60 mmhg ΔpCO2= 6 mmhg x20 x25 50x La capătul venos al capilarului pulmonar (după schimburi) po2 = 97 mmhg pco2 = 40 mmhg În sângele arterial din marea circulaţie po2 = 95 mmhg pco2 = 40 mmhg şuntul fiziologic dintre mica şi marea circulaţiei III. TRASNPORTUL SANGUIN AL GAZELOR RESPIRATORII 1. OXIGENUL a. dizolvat în plasmă depinde de po2 nu este limitat curba de disociere liniară în proporţi: aproximativ 1,5 % b. oxihb eritrocite maxim 4 molecule de O2/moleculă legat de Fe2+ din hem la saturaţie 100% 1 gr Hb 1,34 ml O2 realitatea saturaţia aprox. 98% curba de disociere sigmoidă Curba de disociere a HbO2 - grafic al raportul dintre presiunea parţială a O2 şi saturaţia sângelui cu oxigen 5

6 Deplasare la dreapta scăderea afinităţii pentru oxigen - dezavantajoasă pentru plămâni - avantajoasă pentru ţesuturi primesc mai mult O2 - pco2 - ph - t o C - conc. DPG eritrocitar - hipoxie ciclul Kerbs DPG - H. TIR, STH, Testost. DPG Deplasare la stânga afinităţii pentru oxigen - avantajoasă pentru plămâni - dezavantajoasă pentru ţesuturi primesc mai puţin O2 - pco2 - ph - t o C - conc. DPG eritrocitar 2. DIOXIDUL DE CARBON Forme de transport: a. plasmă dizolvat fizic; compuşi carbamino; mici cantităţi de bicarbonat b. în eritrocite - carb (amino) Hb - legat de grupările -NH2 terminale ale globinei (23%) - la pco2 = 10 mmhg sângele este saturat în HbCO2 la pco2 bicarbonat - bicarbonat - format în eritrocite - CO2 + H20 - catalizator anhidraza carbonică (inhibitor acetazolamida) H2CO3 H+ + HCO3- disociază rapid H+ se leagă de Hb HbH HCO3- antiport cu Cl- (fenomenul de migrare al clorului, fenomenul de membrană Hamburger)!!!! în plămâni toate reacţiile au loc în sens invers sânge arterial aprox. 48 mlco2/dl sânge forme transport în sângele arterial - dizolvat fizic în plasmă 5% - HbCO2 5 % - bicarbonat plasmatic 90% sânge venos aprox. 52 ml CO2/dl sânge forme transport în sângele arterial - dizolvat fizic în plasmă 10% - HbCO2 21 % - bicarbonat plasmatic 69% 6

7 diferenţa arterio-venoasă de 4ml CO2/dl transportat de la plămâni la ţesuturi 11% în plasmă (din care 6% dizolvat fizic în plasmă, <1% compuşi tip carbamino, 5% reacţionează lent cu apa şi formează acid carbonic care disociază) 89% în eritrocite (din care 64% reacţionează rapid cu apa în prezenţa anhidrazei carbonice şi formează acid carbonic care disociază, iar bicarbonatul format părăseşte eritrocitul la schimb cu ionul de Cl-; 21% HbCO2; 4% dizolvat) Curba de disociere a CO2 - grafic axe: - pco2 - % de saturaţie al Hb cu CO2 - O2 deplasare la dreapta capacitate mai redusă de legare a CO2 - DPG deplasare la dreapta competiţie pentru grupările NH2 (Val) terminale ale lanţului β al globinei Presiunile gazelor în ţesuturi: po2 40 mmhg pco2 46 mmhg - în sens invers celor pulmonare IV. SCHIMBURILE GAZOASE TISULARE 7

Σχετικά έγγραφα

SISTEMUL RESPIRATOR ROLURILE SISTEMULUI RESPIRATOR NOȚIUNI DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI RESPIRATOR

SISTEMUL RESPIRATOR ROLURILE SISTEMULUI RESPIRATOR NOȚIUNI DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI RESPIRATOR SISTEMUL RESPIRATOR CURS 6 02.04.2012 Organismul uman: metabolism aerob depinde de: aportul exogen de O 2 capacitatea de eliminare a CO 2 necesară suprafață mare de schimb risc deshidratare!!!!!!!!! epiteliu