Mănăstirea Sfinţii Petru şi Pavel din Iaşi (Bărboi). Câteva consideraţii

Mănăstirea Sfinţii Petru şi Pavel din Iaşi (Bărboi). Câteva consideraţii Florin Marinescu În anul 2010, la Simpozionul organizat cu ocazia sărbătoririi a 350 de ani de la sfinţirea Goliei, ctitoria lui Vasile Lupu, am prezentat informaţii documentare inedite legate de mănăstirea care, pentru sute de ani, a fost unul dintre cele mai importante metoace ale Vatopedului athonit. Pentru a întregi acea imagine, ne propunem ca anul acesta să oferim un medalion istoric al Mănăstirii Bărboi, aşa cum poate fi acesta conturat din documentele păstrate în arhivele de la Muntele Athos. Fără aceste date, până acum inaccesibile cercetătorilor români, istoria însemnatei mănăstiri nu poate fi scrisă, în mod deplin. Cea mai mare parte din aceste informaţii documentare inedite provine din arhiva românească a Vatopedului, care, aşa cum a mai scris şi cu alte ocazii, cuprinde peste 13.500 de documente româneşti (în sens general). Am decis să publicăm aceste date într-o formă succintă, urmând ca ulterior ele să fie reluate într-o lucrare mai amplă privitoare la istoria mănăstirii Bărboi. Scurt istoric Bărboiul a fost construit iniţial ca biserică, şi nu ca mănăstire, la începutul secolului al XVII-lea (1613-1615), de marele vornic Ursu Bărboi 1. Sfântul lăcaş avea hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, păstrat până astăzi. În anul 1669, urmaşii vornicului, membrii ai familiei Sturza, adică Grigoraşcu mare vornic de Ţara de Sus, soţia lui, Safta, fraţii lui Alexandru şi Chiriac (ultimul fost mare jitnicer), Ilie, fost mare stolnic, Toderaşcu, fost mare spătar, Andriaş fost mare şetrar şi soţia sa Măriuţa, fiica vistierului Sturza) au înzestrat-o cu moşii 2 şi au transformat-o în mănăstire şi au închinat-o ca metoh 1 Despre cariera lui Ursu Bărboi vezi Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 348. Vezi o listă a tuturor ctitorilor în documentul grecesc 23 al arhivei româneşti de la Vatoped. 2 Jumătate din satul Şişcani, la Prut, cu talian de peşti, un iaz pe valea Ciricului, mai jos de iazul mănăstirii Aron Vodă, trei pogoane vie la Arşăm, două pogoane vie la Şorogari, o cârciumă şi loc pentru casă şi alte locuri în satul Ordăşăi, ţinutul Soroca, două mori gata pe Răut (şi ţiganii dăruiţi de domnul Gheorghe Ghica).

174 Semnatar articol Fig. 1. Biserica Bărboi, reconstruită la 1842 la Vatoped, act legitimat de domnul Gheorghe Duca prin hrisovul din 1669 martie 12 3. Îmbunătăţiri şi reparaţii a realizat domnul Grigore Ghica al II-lea între 1726-1732. Mănăstirea a suferit pagube însemnate pricinuite de turci, la 1821, cu prilejul reprimării mişcării de emancipare a grecilor. În anul 1829 un cu tremur puternic a afectat serios biserica 4. Din această cauză biserica a trebuit să fie 3 Actul original, slavon, se află la Vatoped sub nr. 1359. O traducere în limba greacă sub nr. 11. Altă traducere, tot în greacă, în catastiful 23A, pp. 48-49. O traducere în rusă vezi în aceeaşi arhivă, nr. 9276. În românește a fost publicat în rezumat după un manuscris românesc. Vezi Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva istorică centrală a Statului, vol. III, 1653-1675, Bucureşti 1968, nr. 1745, p. 373. Vezi acolo şi ediţii. A fost publicat integral şi de Melchisedec, episcopul Romanului, în Notiţe istorice şi archeologice adunate de pe la 48 mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti 1885, pp. 262-265. 4 În 1829, puţin înainte de cutremur, boierii Sturdza se informau despre situaţia financiară a mănăstirii vezi documentul de la Vatoped, nr. 8643.

Titlu articol 175 demantelată şi reconstruită din te melii, între 1841-1843, cu cheltuiala lui Di - mitrie Sturza 5 şi a mănăstirii Vatoped, în timpul domniei lui Mihai Gr. Sturza şi al mitropolitului Veniamin Costachi. Cu acest prilej biserica a căpătat o nouă arhitectură, fără legătură cu cea anterioară. Bărboiul este singura biserică construită după planul în cruce greacă (simplă) din întreaga Moldovă. S-a arătat că arhitectul a avut ca sursă de inspiraţie modelul bisericii-mamă de la Vatoped. Cel care a făcut această sugestie şi care a insistat, probabil, pentru noua arhitectură a fost mitropolitul Grigore Irinupoleos, administratorul de atunci al tuturor mănăstirilor din Moldova închinate la Vatoped. Această formă i-a şi adus Bărboiului renumele de biserica grecească din Iaşi, fiind frecventată cu precădere de membri acestei comunităţi, astăzi tot mai puţini. Într-un document de la Vatoped (nr. 9387), datat 1841 decembrie 31, există informația că noua biserică era în construcție înainte de acea dată. În alt act, de asemenea grecesc (nr. 9404) se scrie, printre altele, că lucrările s-au încheiat în august 1841, de către arhitectul Andrea şi colaboratorii săi Gheorghe şi Athanasie din Sisani. O contribuţie foarte importantă la refacerea din temelii a bisericii a avut-o cunoscutul mitropolit de la Vatoped, Fig. 2. Portretul mitropolitului Grigore Irinupoleos 5 În cavoul Sturdzeştilor, alături de Dimitrie se află şi soţia sa Elenco (1767-1835), născută Moruzi. Inscripţiile în greacă au fost publicate de Nicolae Iorga în cartea cu titlul Inscripţii şi însemnări din bisericile Iaşului, Bucureşti 1907, p. 31-32.

176 Semnatar articol Fig. 3. Patronii bisericii, Petru şi Pavel, basorelief de Andrea Karidis Grigore Irinupoleos 6. Mare parte din cheltuielile făcute cu reconstruirea bisericii au fost suportate, se scrie într-un document, de către mănăstirea Vatoped şi mai ales de umilul mitropolit Irinupoleos, pentru iertarea păcatelor sale. Un portret al său, în picioare, a fost zugrăvit pe peretele de vestic al pronaosului, în partea stângă. În partea centrală se află, bine conservată, o imagine a mănăstirii Vatoped cu o inscripţie în limba greacă. La intrarea în biserică (în exterior), deasupra uşii, a fost pusă o altă inscripţie, care aminteşte şi ea rolul aceluiaşi mitropolit la înălţarea noii biserici, alături de cel al arhimandritului şi exarhului Dionisie Vatopedinul. Arhitect a fost Andreas Karidis, ajutat de Athanasie şi de Gheorghe, toţi trei greci din Sisani 7. Tot Karidis a sculptat pe o placă de marmură şi o icoană a Sfinţilor Apostoli 8. Aceasta a fost asociată cu scena Bunei Vestiri, pictată în frescă, reprezentând hramul mănăstirii-mamă, de la Vatoped. Sub aceasta, se află pisania românească din 1841. În interiorul bisericii, în partea dreaptă, se află un monument funerar din marmură de Carara, cu trei inscripţii, două în limba greacă şi una în româneşte, ce menţionează pe cei decedaţi şi care odihnesc acolo: Sandu Şt. Sturdza 6 Despre această personalitate remarcabilă şi deocamdată puţin cunoscută vezi cele două cărţi publicate de Florin Marinescu împreună cu Vlad Mischevca. 1) Mitropolitul Grigore Irinupoleos (1764-1846). Studii şi documente referitoare la egumenul grec al Goliei, Iaşi, 2010. 2) Ο Ειρηνουπόλεως και Βατοπαιδίου Γρηγόριος (1764-1846) σε ρουμανικά και ρωσικά έγγραφα, Ινστιτούτο Άγιος Μάξιμος ο Γραικός, Αtena 2011. 7 Vezi întreaga inscripţie, în limba greacă, datată 1841, cum şi traducerea ei în româneşte, la N.G. Dossios, Studii greco-române. Ελληνο-ρουμανικαί μελέται, fascicula II şi III, Iaşi 1902. 8 Vezi inscripţia cu numele său la Dossios, op. cit., p. 74, nr. 27.

Titlu articol 177 Fig. 4. Pisania românească, 1841 vistier (1758-1831), Ecaterina Sturdza, născută Moruzi, fiica domnului Constantin (1767-1835) şi Alexandru M. Sturdza (1794-1849) 9. Aici a fost înmormântat şi Ioan Sandu Sturdza, primul domn pământean al Moldovei (1822-1828), după sfârşitul domniilor fanariote. În biserică a mai fost înhumat şi Alecu Russo, cel căruia i-a fost atribuit poemul Cântarea României ; acesta era fiul grecului Constantin Rossalimo, dragoman a Agenţiei Consulare Austriece din Iaşi. Despre construcția catapetesmei bisericii, în aprilie 1811, oferă date docu - mentul nr. 9399. Neculai Gracar (Grânar în documentul 9414) se înțelegea la acea dată cu arhimandritul Dionisie, egumenul mănăstirii, de la care primise o sumă de bani pentru a săpa (= a sculpta) catapeteasma şi alte lucruri în biserică). Într-un alt document, din 1840 noiembrie 18 (nr. 9414) se dau amă - nunte referitoare la contractul dintre săpătorul cu acest nume şi egumenul mănăstirii Bărboi, pentru executarea catapetesmei cu tot meșteșugul săpătoriei după shedionul dat de egumen, a două strane, una arhierească şi una domnească, un amvon şi un proschinetar, tot după planul egumenului. Tot el va mai lucra patru iconostase pentru patru icoane la stâlpii bisericii şi un cuvuclion la pristolul altarului mănăstirii Golia, cu trei turnuri deasupra. Stoleria va fi lucrată de Petrea stolerul. Egumenul îi va da toate cele necesare şi odăi pentru lucru 9 Op. cit., nr. 28, p. 75. Vezi şi Iorga, Inscripţii..., pp. 31-32.

178 Semnatar articol Fig. 5. Mausoleul familiei Sturdza

Titlu articol 179 în mănăstirea Bărboi. Pentru toate acestea sculptorul va primi 13.400 de lei, dintre care 1.400 de lei a primit ca avans. Documentul românesc infirmă deci pe cel grecesc în legătură cu data terminării construcției noii biserici. Anul 1843 apare în unele materiale fără să cunoaștem exact ce s-a construit (sau s-a finisat) atunci. Inscripția în limba greacă aflată la intrarea în biserică arată însă că lucrările s-a încheiat în ianuarie 1844. În biserică se află şi o icoană de argint, cu pietre preţioase, copie a icoanei făcătoare de minuni Εσφαγμένη (Sfâşiata?) de la mănăstirea Vatoped. În partea de jos, icoana de la Bărboi are 13 versuri în limba greacă, dedicaţie din partea credincioşilor ce au contribuit la înfrumuseţarea ei şi numele pictorului, Lavrentios Rusul. Inscripţia precizează şi anul execuţiei, 1810 10. În curtea bisericii s-a construit în 1845 o căsuţă (două camere şi bucătăria) pentru lucrători (servitori), care astăzi nu mai există 11. În anul 1852 se prevedeau reparaţii la biserică şi la zidul exterior. Arhitect urma să fie Carol Cugler, care a şi pregătit un raport către Departamentul lucrărilor publice (vezi documentul nr. 9839). Meletios, egumenul de atunci al mănăstirii, intenţiona să schimbe acoperişul ca să fie potrivit cu clima locului. La 1 iunie 1852 s-a semnat un contract între calfa Gheorghe şi o comisie formată din arhimandritul Iacov, egumenul mănăstirii Răchitoasa (şi ea metoh la Vatoped), Dionisie Goliatul, exarh al Vatopedului şi Meletie, egumenul mănăstirii Bărboi, pentru dărâmarea marginilor zidului mănăstirii şi scoaterea plumbului ce acoperea acoperişul bisericii (vezi amănunte în documentul nr. 9955). La 1859 s-au realizat lucrări la turnul-clopotniţă, după un proiect aprobat de mănăstirea Vatoped 12. În 1862, mănăstirea se împrumută cu suma de 500 de galbeni austrieci de la ierodiaconul Iacov, pentru a reconstrui turnul-clopotniţă 13. Un an mai târziu, suma dovedindu-se a fi insuficientă, mănăstirea se împrumută cu alţi 8.000 de galbeni 14, în timp ce egumenul Chiril datora sume mai mici la înalţi ierarhi şi la particulari. Începând cu anul 1864, după secularizarea averilor mănăstireşti, Bărboiul devine biserică de mir. După ultima restaurare, realizată între anii 1984-1988, biserica se află astăzi în stare excelentă şi sperăm să se păstreze aşa multă vreme de acum înainte. 10 Vezi inscripţia la Dossios, op. cit., p. 16. 11 Vezi documentul nr. 9533. 12 Vezi documentul nr. 9205A, unde se dau şi amănunte tehnice. 13 Vezi documentul nr. 10234A. 14 Vezi documentele nr. 10237-10242.

180 Semnatar articol Fig. 6. Piatra de mormânt a lui Ioniţă Sandu Sturdza, primul domn pământean

Titlu articol 181 Egumenii mănăstirii Bărboi Cercetând miile de documente româneşti de la Vatoped am extras numele a 27 de egumeni ai mănăstirii (uneori şi ale înlocuitorilor lor). Iată lista lor, aşa cum a putut să fie reconstituită până în momentul de faţă 15. 1. Cristofor în 1669 16 2. Neofit în 1676 17 3. Grigore mitropolit (probabil titular) între 1681 18-1893 19 4. Maxim în 1693 20 5. Athanasie în 1696 21 6. Neofit în 1700 22 7. Macarie ieromonah între 1715 23-1718 24 şi poate mai târziu 25 8. Dionisie între 1753 26-1759 27 9. Athanasie în 1760 28 dar şi în 1768 29 10. Sava arhimandrit, între 1764 30-1767 31 11. Parthenie între 1778 32-1780 33 15 Pe lângă faptul că lista nu poate fi completă, în afară de cei 28 de egumeni în documente mai semnează şi alții, poate ca înlocuitori pe scurte perioade cât primii lipseau la Sfântul Munte. 16 Vezi documentul nr. 1943. 17 Vezi documentul nr. 1830. 18 Vezi documentul nr. 374. 19 Vezi documentul nr. 1950. În 1689 apare în documente Sava proegumen al mănăstirii vezi documentul nr. 8413. Cât privește pe Grigore în 1691 şi în 1696 semnează ca fost egumen vezi documentele nr. 6949 şi 258. 20 Vezi documentul nr. 4530. 21 Vezi documentul nr. 258. 22 Vezi documentul nr. 2033. 23 Vezi documentul nr. 1955. 24 Vezi documentul nr. 2035. În 1728 apărea în documente ca fost egumen vezi documentul nr. 380. 25 Numele de Macarie figurează în documentele de la Vatoped şi în 1733 (vezi documentul nr. 8538), în 1735 (vezi documentul nr. 386), dar şi în 1745 (vezi documentul nr. 4182). Nu suntem însă siguri dacă e vorba de acelaşi personaj sau de un alt Macarie. Probabil e vorba de două persoane diferite. 26 Vezi documentul nr. 6486. 27 Vezi documentul nr. 4520. 28 Vezi documentul nr. 4470. 29 Vezi documentul nr. 267. 30 Vezi documentul nr. 1957. 31 Vezi documentul nr. 2062. 32 Vezi documentul nr. 2087. 33 Vezi documentul nr. 4185. În 1788 semna ca proegumen vezi documentul nr. 2113.

182 Semnatar articol 12. Calinic între 1781 34-1783 35 13. Melchisedec arhimandrit în 1784 36 14. Anania între 1785 37-1791 38 15. Mitrofan arhimandrit între 1793 39-1794 40 16. Chiril, protosinghel din Leros între 1794 41-1807 42 17. Theofil în 1797 43 18. Methodie între 1813 44-1825 45 19. Timotei în 1823 46-1824 47 20. Meletie în 1825 48 21. Neonil între 1829 49-1838 50 34 Vezi documentul nr. 4186. 35 Vezi documentul nr. 4350. 36 Vezi documentul nr. 4512. În acelaşi timp era şi epitrop al mitropolitului Grigore Irinupoleos. 37 Vezi documentul nr. 4512. 38 Vezi documentul nr. 4479. 39 Vezi documentul nr. 4188. 40 Vezi documentul 4189. În acelaşi an însă, ca şi în anul următor, apare ca epitrop vezi documentele nr. 4190 şi 4193. În al doilea document apare ca egumen al mănăstirii Golia şi epitrop al mănăstirii Bărboi. 41 Vezi documentul nr. 4480. 42 Pe o Evanghelie tipărită la Buda în 1812 există o însemnare în limba greacă, din 1807, că împodobirea legăturii s-a făcut cu cheltuiala protosinghelului din Leros Chiril, egumen al mănăstirii Bărboi, meşterul fiind Lavrentie vezi Iorga, Inscripţii..., p. 30, cu trimiteri la bibliografie anterioară. Intre 1805-1807 apare în documente ca dicheu Gheorghe vezi documentele nr. 4212 şi 4224. 43 Poate ca înlocuitor pe perioada absenţei lui Chiril vezi documentul nr. 1952. În acelaşi an autorităţile apelau la generozitatea lui ca să ajute pe sinistraţii de pe urma inundaţiilor din Galaţi vezi documentul nr. 5948. 44 Vezi documentul nr. 4478. 45 Vezi documentul nr. 1960. În alt document din 1824 (nr. 4463) semnează ca egumen Meletie. Şi tot în acelaşi an semnează (în documentul nr. 7952) ca egumen Chiril. 46 Vezi documentul nr. 9183. 47 Vezi documentul nr. 9179. În documentul nr. 1825, din 1823, Timotei apare ca nou egumen numit de domn. 48 Vezi documentul nr. 4463. 49 Vezi documentul nr. 7792. La 29 martie 1829 numirea lui Neonil nu era definitivată vezi documentul nr. 8728. 50 Vezi documentul nr. 2072. Pentru perioada 1834-1838 lucrurile nu sunt clare. Conform cu documentul nr. 9148, din octombrie 1834, Neonil, după ani de egumenie la Bărboi, lua în primire postul de egumen la Neamţ. Îl luase printr-un contract semnat de mănăstirea Vatoped şi de mitropolitul Grigore Irinupoleos. Până la numirea noului egumen la Bărboi, dat fiind că Grigore se afla în Basarabia, de treburile mănăstirii se ocupa o comisie formată din

Titlu articol 183 22. Grigore Irinupoleos, în perioada 1840 51-1843 52 se îngrijea de treburile mănăstiri Bărboi 23. Sofronie în 1841 53 24. Nicodim arhimandrit între 1844 54-1848 55 25. Meletie între 1848 56-1852 57 26. Agapie arhimandrit între 1852 58-1857 59 dar şi în 1861 60 27. Chiril între 1860 61-1863 patru persoane Daniile egumenul mănăstirii Răchitoasa, Nicodim Trierarhitul, Ioanichie epistat al mitropolitului Grigore şi ieromonahul, secretar la Golia, Hrisant Vatopedinul vezi documentul nr. 9148. 51 Vezi documentele nr. 9361, 9324. 52 Vezi documentul nr. 9391. 53 Vezi documentul nr. 9384. Înlocuitor al egumenului în 1842 era arhimandritul Melchisedec vezi documentul nr. 9361 54 Vezi documentul nr. 6895 (contract de preluare a egumeniei). Fusese înainte egumen la mănăstirea Trei Ierarhi (metoh la Protaton), de unde s-a întors provizoriu la Vatoped. Mănăstirea l-a trimis în 1844 egumen la Bărboi vezi documentul nr. 9707. În iunie 1844 domnul Mihai Sturdza îl întăreşte în postul de egumen, la rugămintea arhimandritului Dionisie, exarh al Vatopedului, care la rândul lui primise ordin de la mitropolitul Grigore Irinupoleos vezi documentul nr. 9336. Conform cu testamentul lui toată averea sa va trece după moarte în posesia mănăstirii Vatoped vezi documentul 9688. 55 La 1 martie 1848 apare în document (nr. 9641) ca arhimandritul Nicodim de la Trei Ierarhi. Dintr-un alt document (nr. 9813, din 1850) aflăm că provenea de la mănăstirea Sfântul Pavel, de unde trecuse la Vatoped. Lăsase datorii (personale, nu ca egumen, şi la egumenul Mitrofan de la mănăstirea Galata vezi documentul nr. 9713. A decedat înainte de septembrie 1849. 56 Semnează ca nou egumen în documentul nr. 9707. Întărirea sa ca nou egumen de către domnul Mihai Sturdza s-a făcut târziu, la 18 noiembrie vezi documentele nr. 9333, 9334, 9630. Domnul fusese rugat de mitropolitul Stavrupoleos Meletie şi de Sinodul mănăstirii Vatoped. 57 Vezi documentul nr. 4462B. În 1852, înainte de 17 iunie, Meletie devine egumen la Golia vezi documentul nr. 9956, în care Departamentul treburilor bisericeşti îl confirmă ca egumen la rugămintea mănăstirii athonite. 58 La 4 august mitropolitul Moldovei Sofronie confirmă numirea ca egumen a lui Agapie, în locul lui Meletie ce trecuse la Golia vezi documentul nr. 9947 şi nr. 5163A. În ultimul citim că confirmarea de către domnul Grigore Al. Ghica s-a făcut la rugămintea Patriarhului Constantinopolului şi a Sinodului mănăstirii Vatoped. 59 Vezi documentul nr. 5943. 60 Vezi documentul nr. 3994. 61 Mai marii mănăstirii Vatoped l-au informat pe Chiril la 11 octombrie 1860 că a fost numit în funcția de egumen al mănăstirii Bărboi în locul arhimandritului Agapie. Jucaseră rol în decizie poziţia sa la Vatoped, ca şi ţinuta sa morală - vezi documentul nr. 5934. În documentul nr. 5938 din 11 octombrie 1860 citim regulile după care se va ghida ca egumen. Printre altele va trimite la Vatoped anual o treime din veniturile mănăstirii. Confirmarea sa (de către domn) s-a făcut la 24 iunie 1861 vezi documentul nr. 5970.

184 Semnatar articol Preoţi, diaconi, epistaţi la biserica Bărboi Într-un document 62, pe la 1666, este amintit preotul Sedor. În alt document, din 1863 63, apare ca diacon numele lui Ioan Creangă (cunoscutul cărturar). Dintre epistaţii mănăstirii, care figurează în documentele de la Vatoped, cităm: - pe Nicodim, egumenul de la Golia în 1772 64 - pe Iordachi Roadedeal la 1794 65 - pe preotul Gheorghe în 1804 66 - pe Ioanichie în 1835 67 - pe arhimandritul Melchisedec în 1840 68 - pe Alexandru Holeaviţchi în 1842 69 - pe Dimitrie Strat agă în 1853 70 - pe Teodor Burada în 1855 71 Averea imobilă a mănăstirii Prin cumpărări, donaţii, schimburi, confiscări sau alte mijloace, mănăstirea Bărboi, ca şi Golia de altfel, a beneficiat de-a lungul secolelor de o apreciabilă avere imobilă, de ambele părţi ale Prutului sate, moşii, părţi de moşii, terenuri, selişti, de prin 1640 (când apare în documentele de la Vatoped prima menţiune) şi până prin 1863 (când apare ultima menţiune). În plus, mai deţinea case şi crâşme, cum şi locuri de casă sau de crâşme, dar şi vii, livezi, stupi, mori sau vaduri de moară, magazii 72. Vom da mai jos, în ordine alfabetică, lista localităţilor unde mănăstirea a avut proprietăţi precizând, acolo unde documentele menţionează, şi ţinutul, din Moldova sau Basarabia, în care se aflau 73. 62 Nr. 4475. 63 Vezi nr. 10273. Leafa lui era de 48 de galbeni austrieci pe an, un stânjen de lemne şi o casă în curtea bisericii. 64 Vezi documentul nr. 1826. 65 Vezi documentul nr. 4191. În acelaşi an însă apare şi ca egumen al mănăstirii vezi documentul nr. 6962. 66 Vezi documentul nr. 4209. În 1805 şi 1806 apare în documente şi dicheu şi epistat vezi documentele nr. 4212, 4217, 4224. 67 Vezi documentul nr. 6962. 68 Vezi documentul nr. 9421. 69 Vezi documentul nr. 9934. 70 Vezi documentul nr. 9920. 71 Vezi documentul nr. 10123. Mai apare într-un document din 1844 (nr.9543) un Hristodor Bazarceanov ca epistat al ţiganilor mănăstirii. 72 Mai deţinea şi ţigani, care nu apar prea des în documente. 73 De multe ori Acelaşi sat apare în ţinuturi diferite. Vom da doar primele menţiuni, nu şi desele acţiuni de cumpărare, vânzare, donaţie etc.

Titlu articol 185 - Antoneşti (nu se menţionează ţinutul) (parte de moşie în 1820) 74 - Balomireşti în ţinutul Roman (jumătate de sat, cu iaz, vad de moară, etc., din 1641) 75 - Bereneni în ţinutul Orhei (jumătate de moşie în 1783) 76 - Beruței în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783) 77 - Bâra în ţinutul Roman (moşie, din 1735) 78 - Blânzeni în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783) 79 - Bordeile (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1820) 80 - Bravicea în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783) 81 - Bumeneşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1833) 82 - Burueneşti în ţinutul Roman (moşie, din 1735) 83 - Căcărăzeni în ţinutul Orhei (părţi de moşie în 1842) 84 - Căzăneşti în ţinutul Lăpuşna (părţi de moşie, în 1780) 85 - Chetroasa în ţinutul Orhei (moşie în 1863) 86 - Chetrosul în ţinutul Lăpuşna (moşie, în 1780) 87 - Ciorteşti în ţinutul Vaslui (fost al Goliei, cu scutiri de dări din partea lui Constantin Mavocordat) 88 - Ciuruleasca în ţinutul Soroca (părţi de moşie, în 1780) 89 - Coropciani, în ţinutul Vaslui (o parte, din 1696) 90 - Costocani (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1844) 91 74 Vezi documentul nr. 2124. 75 Vezi documentul nr. 374. 76 Vezi documentul nr. 4344. 77 Vezi documentul nr. 2113. 78 Vezi documentul nr. 386. 79 Vezi documentul nr. 2113. 80 Vezi documentul nr. 2124. 81 Vezi documentul nr. 2113. 82 Vezi documentul nr. 8688. 83 Vezi documentul nr. 382. 84 Vezi documentul nr. 1324. 85 Vezi documentul nr. 2113. 86 Vezi documentul nr. 1269. Îi fusese donată în 1860 de Spiridon Pavlu (rudă cu cunoscutul bancher grec Andreas Pavlu). 87 Vezi documentul nr. 2113. Acelaşi cu Petrosul, pe Sagala, în ţinutul Orhei? vezi documentul nr. 4845. 88 Vezi documentul nr. 6249. 89 Vezi documentul nr. 2113. 90 Vezi documentul nr 258. 91 Vezi documentul nr. 7998.

186 Semnatar articol - Cudalbi de Sus şi de Jos (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1820) 92 - Curmezişeni (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1820) 93 - Dolzica (nu se menţionează ţinutul (parte de moşie în 1848, în comun cu Golia) 94 - Dragomireşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1844) 95 - Gălăvăneşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1832) 96 - Găşeşti în ţinutul Putna (moşie în 1831) 97 - Grăjdeni în ţinutul Fălciu (parte de moşie în 1860, ce trecea şi în Basarabia) 98 - Guşeşti în ţinutul Lăpuşna (moşie, în 1780) 99 - Halici (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1840, în comun cu Golia) 100 - Hărniceşti în ţinutul Roman (moşie care din 1845 se numea Rădiul. O deţinea din 1735) 101 - Indărăpnici în ţinutul Orhei (o bucată, în 1783) 102 - Lazoreni în ţinutul Iaşi (moşie schimbată cu alta în 1760) 103 - Lieşti (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1844) 104 - Mălineşti (nu se menţionează ţinutul) (perte de moşie în 1848, în comun cu Golia) 105 - Negreşti în ţinutul Roman (moşie, din 1735) 106 - Nisporeşti în ţinutul Lăpăşna (moşie, în 1780) 107 - Nistoreni (nu se menţionează ţinutul (moşie în 1842) 108 92 Vezi documentul nr. 2124. 93 Vezi documentul nr. 2124. 94 Vezi documentul nr. 1327. 95 Vezi documentul nr. 7998. 96 Vezi documentul nr. 2120. 97 Vezi documentul nr. 8230. 98 Vezi documentul nr. 5917. 99 Vezi documentul nr. 2113. În documentul nr. 1321 apare la 1850 moşia Pietrosul sau Guşăşti. 100 Vezi documentul nr. 1327. 101 Vezi documentul nr. 386. Aceeaşi localitate probabil cu Hărliceşti vezi documentul nr. 9132. 102 Vezi documentul nr. 4344. 103 Vezi documentul nr. 4470. 104 Vezi documentul nr. 7998. 105 Vezi documentul nr. 1327. 106 Vezi documentul nr. 386. În documentul nr. 2124 se menţionează că la 1820 moşia se numea Negura. 107 Vezi documentul nr. 2113. 108 Vezi documentul nr. 1324.

Titlu articol 187 - Nuoreşti în ţinutul Vaslui (o şesime, din 1687) 109 - Oncani (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1820) 110 - Petruşani sau Petrecani în ţinutul Lăpuşna (moşie în 1787) 111 - Pietrosul (nu se menţionează ţinutul) (părţi de moşie în 1842) 112 - Pilipeşti (=Filipeşti) în ţinutul Lăpuşna (moşie, în 1780) 113 - Pistruieni în ţinutul Soroca (sau Orhei) (din 1641) 114 - Pleşca în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783) 115 - Podul Vechi, în Iaşi, alături de mănăstirea Sfântul Sava (o parte de moşie şi cîteva terenuri în 1823) 116 - Popeni în ţinutul Soroca, pe Răut (jumătate de sat din 1640) 117 - Pupezeni în ţinutul Orhei (?) (moşie, în 1780) 118 - Purcelul în ţinutul Orhei (părţi de moşie în 1842) 119 - Rădeni în ţinutul Orhei (o cincime, în 1783) 120 - Răspopeni în ţinutul Soroca (din 1641) 121 - Rediu în ţinutul Roman (moşie în 1833) 122 - Sparteni în ţinutul Orhei (parte de moşie în 1783) 123 - Şindrilarii de Sus (nu se menţionează ţinutul) (moşie în 1835) 124 - Şiraguri în ţinutul Tecuci (moşie în 1856) 125 109 Vezi documentul nr. 254. Într-un alt document (nr. 269) Coropceni şi Noureşti sunt aceeaşi moşie 110 Vezi documentul nr. 2124. 111 Vezi documentele nr. 1313, şi nr. 7951. Se afla pe valea Bujorului vezi documentul nr. 9296. 112 Vezi documentul nr. 7953. 113 Vezi documentul nr. 2113. Acelaşi cu Pelpești? vezi documentul nr. 1324 114 Vezi documentul nr. 4100. 115 Vezi documentul nr. 2113. 116 Vezi documentul nr. 4528. 117 Vezi documentul nr. 4164. 118 Vezi documentul nr. 2113. Acelaşi probabil cu Pupezești în Acelaşi ţinut vezi documentul nr. 1266. 119 Vezi documentul nr. 1324. 120 Vezi documentul nr. 4344. 121 Vezi documentul nr. 4100. 122 Vezi documentul nr. 8688. Conform cu documentul nr. 2106, moşia Rediu era formată din siliștile Bumeneşti, Hărniceşti şi Balomireşti. Într-un alt document (nr. 9823) apare la 1850 varianta Rediul Hărliceşti. 123 Vezi documentul nr. 2113. 124 Vezi documentul nr. 8620. 125 Vezi documentul nr. 9207.

188 Semnatar articol - Teteni în ţinutul Iaşi (părţi de moşie din 1677) 126 - Târzieni, în ţinutul Orhei (jumătate de moşie cedată în 1808) 127 - Urdişeni, moşie cu vad de moară în Răut, în ţinutul Soroca (o deţinea în 1745) 128 Mănăstirea mai deţinea la 1844 o jumătate de teren în Iaşi (din 1795) pe uliţa Rusească 129. Un an mai târziu deţinea un teren pe uliţa Podul Vechi 130. Vii Prima menţiune e din 1700. În acel an mănăstirea primea în dar nişte vii la Vlădiceni 131. Terenuri pentru construirea de case Prima menţiune datează din 1681; în acel an mănăstirea a cumpărat de la Maria, soţia lui Apostol Goia şi de la Floarea armeanca, soţia lui Andrei un teren pentru construcţia unei case în marginea Podului Vechi 132 şi un altul asemănător, fără să se specifice unde 133. Terenuri pentru construirea de crâşme Prima menţiune e din 1805. În acel an mănăstirea cumpărase un asemenea teren 134. Case Prima menţiune e din 1669. Mănăstirea cumpărase în comun cu Golia o casă în Iaşi, împreună cu un teren pentru construirea unei alte case 135. 126 Vezi documentul nr. 8103. Acelaşi cu Titiani, peste Prut, cumpărătură din 1743? vezi documentul nr. 8111 - şi cu Leosia Titieni în ţinutul Lăpuşna? vezi documentul nr. 9296 127 Vezi documentul nr. 4250. 128 Vezi documentul nr. 4185. Acelaşi cu Ordăşei în ţinutul Soroca? vezi documentul nr. 4192 şi cu Ordeşti în acelaşi ţinut? vezi documentul nr. 1270. 129 Vezi documentul nr. 7998. 130 Vezi documentul nr. 4533. 131 Vezi documentul nr. 2033. Se mai păstrează destule documente relative la deţinerea de vii la Vlădiceni sau în alte părţi la 1813. 132 Vezi documentul nr. 1827. 133 Vezi documentul nr. 1949. Se păstrează destule documente relative la asemenea terenuri, cumpărate sau donate către mănăstire, la 1738, la 1753, la 1780, înainte de 1824; pe unele le închiria, percepând bezmenul. 134 Vezi documentul nr. 4502. 135 Vezi documentul nr. 1844. Mai există destule menţiuni relativa la cumpărarea sau primirea în dar de case, la 1715, la 1764, la 1799, la 1800, la 1845, la 1852, la 1861. Unele le închiria. Casele ce se aflau la 1831 în spatele altarului bisericii le închiriase pe trei ani consulului

Titlu articol 189 Magazii Prima menţiune e din 1676. Mănăstirea cumpărase o magazie de piatră cu teren alături 136. Crâşme Prima menţiune e din 1680. În acel an deţinea crâşme în uliţa Podul Vechi (mahalaua Potcovari) 137. Prisăci Prima menţiune e din 1739. În acel an mănăstirea deţinea o prisacă la Brăiliana 138. Mile (scutiri de dări) Ca şi multe alte mănăstiri sau biserici, indiferent dacă erau închinate sau nu, mănăstirea Bărboi a beneficiat de numeroase mile din partea unor domni ai Moldovei 139 şi nu numai, între 1676 şi 1820. Am întâlnit în arhiva de la Vatoped 23 de asemenea mile, pe care le vom expune pe scurt, cu trimiterea la numărul documentului. 1)1676 (7184), februarie 18. Antonie Ruset, domnul Moldovei, ordonă funcţionarilor ţinutului Iaşi să nu ceară dări de la 10 posluşnici ai mănăstirii ce se află şi satul Roşcani 140. 2) 1703 (7212), decembrie 8. Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, ordonă funcţionarilor să nu ceară dări de la mănăstirea Bărboi pentru o pivniţă. Banii economisiţi să fie folosiţi pentru tămâie şi ceară 141. 3) 1710 (7219), octombrie 1. Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei, întăreşte mănăstirii dreptul de a primi zeciuiala de la toţi cei ce vor semăna pe moşiile acesteia aflate la Noureşti şi Coropceni 142. Angliei Mihail Furnarache (semnează greceşte în documentul nr. 9165). Mai închiria case şi în 1848, 1852, 1862, 1863 (de obicei aflate în vecinătatea bisericii). 136 Vezi documentul nr. 1823. 137 Vezi documentul nr. 4495. Destule alte documente se păstrează relativ la cumpărarea de crâşme în 1755, 1759, în 1807 (în Târgul Frumos), în 1815 (la Podul Vechi), în 1825, în 1834 (în Iaşi, pe strada Agioaiei, în Târgul de Sus). 138 Vezi documentul nr. 2081. Se mai păstrează destule documente relative la deţinerea în urma cumpărării, etc. de prisăci, pe dealul Cetăţuia de pildă (în moşia Balomireşti) sau în alte părţi în 1810 etc. 139 Uneori acelaşi domn acorda mai multe mile, asemănătoare sau diferite. 140 Vezi documentul nr. 39. 141 Vezi documentul nr. 31. 142 Vezi documentul nr. 264.

190 Semnatar articol 4) 1710 (7219), noiembrie 7. Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei, aduce la cunoştinţă funcţionarilor ce adună dările că a scutit patru posluşnici ai mănăstirii Bărboi, mănăstire săracă, fără ţigani. Ei trebuie însă să fie străini 143. 5) 1712 (7220), ianuarie 20. Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei, aduce la cunoştinţă slujitorilor însărcinaţi cu strângerea dărilor că a scutit patru posluşnici ai mănăstirii Bărboi, care e săracă, fără sate cu ţărani supuşi (posuluşnici), fără ţigani etc 144. 6) 1716 (7224), februarie 24. Mihai Racoviţă, domnul Moldovei, dă ordin slujitorilor să nu ceară dări de la patru străini care sunt posluşnici ai mănăstirii Bărboi 145 7)1718 (7216), iunie 16. Ghedeon, mitropolitul Moldovei, scuteşte mănăstirea Bărboi de zeciuiala de pe cinci pogoane de vie la Vlădiceni 146. 8) 1727 (7235), martie 18. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei, dă ordin slujitorilor să nu ceară dări de la mănăstirea Bărboi pentru o pivniţă 147. 9) 1727 (7235), martie 18. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei, porunceşte slujitorilor să nu ceară dări de la opt străini care sunt posluşnici ai mănăstirii Bărboi 148. 10) 1733, septembrie 1-1834, august 31 (7242). Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, ordonă slujitorilor să nu ceară dări de la opt posluşnici ai mănăstirii Bărboi 149. 11) 1734 (7242), mai 5. Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei, ordonă slujitorilor să nu ceară dare de la posluşnicul mănăstirii Bărboi, Pavel 150. 12) 1736 (7244), martie 2. Grigore Ghica al II-lea, informează pe funcțio - nari, că Pavel, posluşnic al mănăstirii Bărboi, om sărac, e scutit de orice dare 151. 13) 1738 (7246), martie 15. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei, dă ordin slujitorilor ţinutului Roman să nu supere cu cererea de dări posluşnicii străini ai mănăstirii Bărboi 152. 14) 1739 (7247), mai 18. Grigore Ghica al II-lea, domnul Moldovei, scuteşte mănăstirea Bărboi de dări pentru 1.000 de stupi, 1.000 de oi, 100 de 143 Vezi documentul nr. 30. 144 Vezi documentul nr. 32. 145 Vezi documentul nr. 36. 146 Vezi documentul nr. 2025. 147 Vezi documentul nr. 28. 148 Vezi documentul nr. 33. 149 Vezi documentul nr. 40. 150 Vezi documentul nr. 38. 151 Vezi documentul nr. 29. 152 Vezi documentul nr. 37.

Titlu articol 191 boi şi vaci, 50 de cai şi iepe şi 12 pogoane de vie. Scuteşte de asemenea de plata dărilor 12 posluşnici ai mănăstirii. Să plătească doar patru lei pe an 153. 15) 1747 (7256), noiembrie 15. Acelaşi domn întăreşte mila sa anterioară 154. 16) 1754 (7262), ianuarie 20. matei Ghica, domnul Moldovei, scuteşte mănăstirea Bărboi de dări pentru 1.000 de stupi, 1.000 de oi, 150 de cai, iepe şi boi, 12 pogoane de vie şi pentru vinul ce se va produce acolo. Îi întăreşte de asemenea dreptul de a folosi 12 străini ca posluşnici 155 17) 1771, ianuarie 9. Autorităţile ruseşti scutesc mănăstirea Bărboi de obligaţia de a ceda cai pentru armatele ruse 156. 18)1780, iunie. Constantin Moruzi, domnul Moldovei, scuteşte mănăstirea Bărboi de dări pentru 150 de stupi, 100 de oi şi 150 vedre de vin 157. 19) 1788, septembrie 23. Divanul Moldovei întăreşte mănăstirii Bărboi dreptul de a ridica zeciuiala de la oamenii ce se hrănesc pe moşia ei Coropceni din ţinutul Vaslui 158. 20) 1789, octombrie 16. Divanul Moldovei scuteşte mănăstirea Bărboi de dări pentru vinul ce se va produce pe o suprafaţă de 12 pogoane, suprafaţă ce-i aparţine 159. 21) 1792, august. Alexandru Moruzi, domnul Moldovei, miluieşte mă năstirea Bărboi, scutind-o de dări pentru 300 de stupi, 300 de oi şi 1.000 de vedre de vin. Îi întăreşte, de asemenea, dreptul de a folosi 10 străini ca posluşnici 160. 22) 1814, iulie 24. Scarlat Calimachi, domnul Moldovei, scuteşte mănăsti - rea Bărboi de dări pentru 500 de stupi, 500 de oi, cum şi pentru tot vinul care se va produce acolo. Ii acordă în plus 100 de lei pe an din vama domnească şi 6.000 de ocale din saline. Scuteşte de asemenea de dări şi angării 20 de liude, străini care lucrează la mănăstire 161. 23) 1820, mai 30. Mihail Suţu, domnul Moldovei, întăreşte mănăstirii Bărboi scutirea de dări pentru 500 de stupi, 500 de oi şi pentru tot vinul ce se va produce la mănăstire. Scuteşte de asemenea 20 de liude, străini ce lucrează acolo 162. 153 Vezi documentul nr. 26. 154 Vezi documentul nr. 27. 155 Vezi documentul nr. 41. 156 Vezi documentul nr. 5163. 157 Vezi documentul nr. 44. 158 Vezi documentul nr. 267. 159 Vezi documentul nr. 5162. 160 Vezi documentul nr. 43. 161 Vezi documentul nr. 38. 162 Vezi documentul nr. 42.

192 Semnatar articol Acestea sunt într-o prezentare succintă informaţiile documentare pe care le-am putut aduna din arhiva românească a mănăstirii Vatoped referitoare la mănăstirea Bărboi. Sperăm ca ele să întregească în mod fericit informaţiile documentare existente în arhivele publice din România, astfel încât să fie posibilă, cât mai curând, redactarea unei monografii a Mănăstirii Bărboi, pe deplin meritată de acest monument, unic în Moldova.