STUDIUL ŞI TRASAREA CARACTERISTICILOR ACUMULATORULUI ACID

LUCRAREA NR. 3 STUDIUL ŞI TRASAREA CARACTERISTICILOR ACUMULATORULUI ACID 1. Scopul lucrării Stuiul construcţiei, funcţionării şi a comportării acumulatorului aci la încărcare şi escărcare. 2. Consieraţii teoretice O pilă electrochimică (un element) este constituită in oi electrozi: un ano şi un cato scufunaţi într-o soluţie e electrolit. Cei oi electrozi sunt separaţi între ei prin intermeiul unui separator. Separatorul, care separă mecanic cei oi electrozi, are rolul e a preveni scurtcircuitele interne între electrozi, ar trebuie să fie permeabil pentru electrolit. Anoul sau electroul negativ, reprezintă electroul care furnizează electroni în circuitul exterior şi la care se prouce reacţia e oxiare în timpul escărcării. Catoul sau electroul pozitiv, este electroul care acceptă electroni in circuitul exterior şi la care se prouce reacţia e reucere în timpul escărcării. Electrolitul reprezintă meiul intre cei oi electrozi prin care se transfera ioni. Bateria este formată in ouă sau mai multe elemente e acumulator, fiecare constituit in ano, cato şi electrolit, conectate electric între ele. Reacţiile reox (oxiare reucere) care se esfăşoară la cei oi electrozi, convertesc energia electrochimică în energie electrică. O baterie e acumulatoare reprezintă o sursă e putere electrică instantanee, avân multiple utilizări: ca starter în automobilul convenţional, ca unitate e stocare a energiei şi starter în vehiculul electric sau hibri, la alimentarea unor consumatori izolaţi etc. 2.1 Tipuri e baterii e acumulatoare Din punct e veere constructiv există ouă tipuri e baterii e acumulatoare: eschise şi etanşe (capsulate). Bateria plumb-aci sulfuric clasică sau eschisă Pentru acest tip e baterie celula nu este închisă. Electrolitul se află în stare lichiă, umplân spaţiul intre electrozi şi un spaţiu suplimentar, constituin aşa-numita rezervă e electrolit. Ea necesită întreţinere şi control al nivelului electrolitului pentru a nu se micşora urata e viaţă. De asemenea, în laborator, trebuie să fie amplasată într-o încăpere suficient e ventilată, eoarece spaţiul e easupra electrolitului este format intr-un amestec e hirogen şi oxigen care poate fi explozibil. Bateria aciă etanşă (capsulată) - VRLA (Valve Regulate Lea-Acie ) Bateriile acie etanşe (capsulate) sunt fabricate în tehnologie AGM (absorbent glass material), aică electrolitul se află imobilizat în separatoare fie în stare lichiă, ar impregnat într-o împâslitură in fibre e sticlă, fie se află în stare e gel. Acumulatorul capsulat este prevăzut cu un sistem catalitic pentru recombinarea gazelor, astfel încât hirogenul şi oxigenul provenite in escompunerea apei (proces ce începe să se proucă la o tensiune e aproximativ 2,39V/element), să se recombine, evitân astfel concentrarea electrolitului. Aceste acumulatoare se mai numesc şi acumulatoare fără întreţinere, eoarece este eliminată necesitatea operaţiei e aăugare a apei pentru menţinerea concentraţiei electrolitului. Pot fi utilizate atât în poziţie orizontală cât şi verticală, fiin etanşe şi fără scurgeri e electrolit. Au un nivel scăzut e autoescărcare, ensitate e putere mare şi pot fi utilizate o perioaă înelungată în parametri proiectaţi. După moul e întrebuinţare, acumulatoarele plumb aci sulfuric se realizează în trei variante constructive: tip auto, tip staţionar şi e tracţiune, iar mai nou şi acumulatoare pentru sisteme cu surse regenerabile e energie (baterii solare). Aceste tipuri se eosebesc între ele în principal prin forma şi grosimea plăcilor electro şi prin cantitatea (rezervă) e electrolit. Acumulatoarele e tip auto sunt realizate cu plăcile electro pastate subţiri, e grosime cuprinsa între 1

0,8 şi 1,3 mm. Acumulatoarele e tracţiune au plăcile electro ceva mai groase, e 3 până la 10mm. Grosimea plăcilor electro pentru acumulatoarele staţionare este e 5 până la 15mm. Electrolitul acumulatoarelor plumb-aci sulfuric este o soluţie apoasa e aci sulfuric care constituie un meiu cu conuctivitate electrica foarte mare. Concentraţia electrolitului variază pe parcursul esfăşurării proceselor e încărcare şi respectiv escărcare. Valoarea iniţială a ensităţii electrolitului, cân bateria este complet încărcată, variază în funcţie e tipul constructiv. În bateriile auto ensitatea iniţiala este e 1,28g/cm 3 (la 25 o C), în bateriile e tip staţionar poate avea valori cuprinse între 1,21 g/cm 3 şi 1,30 g/cm 3, iar în bateriile e tracţiune are valori cuprinse între 1,27 g/cm 3 până la 1,32 g/cm 3. 2.2 Construcţia bateriei acie. Structura elementară a bateriei acie este celula, o baterie e 12 V avân 6 celule. Celula este constituită intr-un vas, un element şi electrolit. Vasul unei celule (1) este practic un compartiment al întregului vas al bateriei (2), obţinut prin împărţirea acestuia cu ajutorul pereţilor espărţitori. Este realizat, în general, in polipropilenă. Fig. 3.1 Construcţia acumulatorului aci La baza vasului, în interior, sunt prevăzute nervurile 4 pe care se aşează electrozii (sub formă e placă), istanţânu-se astfel e funul vasului. Se creează un spaţiu în care se poate epune substanţa activă esprinsă e pe plăci, evitânu-se scurtcircuitarea plăcilor. La partea superioară, vasul se închie cu un capac 5, prevăzut cu buşoane e umplere 3, prin care trec bornele exterioare ale bateriei. Elementul este un ansamblu al celulei format in electrozi şi separatoare. Electrozii au forma unor plăci, eosebinu-se electrozi pozitivi şi electrozi negativi. O placă este alcătuită intr-un suport sub formă e grătar şi materia activă, avân grosimea e cca. 1 mm (fig. 3.2). Grătarul este executat in Pb la care se aaugă materiale pentru uşurarea procesului e turnare. Acesta poate fi antimoniu sau calciu pentru baterii cu întreţinere reusă. Fig. 3.2 Grătar e acumulator aci Grătarul asigură forma plăcii şi rezistenţa mecanică a plăcii, este suport pentru materia activă şi calea e curent spre şi e la materia activă a plăcii. Materia activă este substanţa care întreţine fenomenele electrochimice la încărcare şi la escărcare. Ea poate rezulta irect in metalul suportului, sau se prepară sub formă e pastă şi se aplică pe suport. În cazul acumulatoarelor auto plăcile electro sunt e tipul pastat. Ambele plăci, pozitive şi negative, au la bază acelaşi material activ, ar la cele negative se aaugă combinaţii e sulfat e bariu, cărbune sau litiu, pentru creşterea performanţelor la temperaturi reuse prin prevenirea tasării plumbului spongios (ceea ce evine substanţa activă a acestei plăci, 2

upă formare). Masa activă pentru electroul pozitiv evine, upă acelaşi proces e formare, ioxi e plumb (peroxiul e Pb / ioxiul e Pb, PbO 2 ). Formarea reprezintă procesul e încărcare a bateriei pentru prima ată. În acest proces electrochimic se schimbă pasta e oxi e Pb in grătarul plăcii pozitive în PbO 2 la placa pozitivă şi în Pb spongios la placa negativă. Formarea se face prin introucerea plăcilor într-o soluţie slabă e aci sulfuric şi aplicarea unui curent mic, placa pozitivă evine e culoare cafenie, iar placa negativă e culoare cenuşie. Separatoarele au rolul e a izola plăcile pozitive faţă e plăcile negative, pentru evitarea scurtcircuitului. Separatoarele sunt plăci subţiri, poroase, izolatoare, confecţionate in iferite materiale, cum ar fi e exemplu, polipropilena poroasă. Porii permit trecerea curentului ionic in electrolit între plăcile pozitive şi negative. Construirea unui element constă în asamblarea plăcilor (+), a separatoarelor şi a plăcilor (-), într-un pachet (fig. 3.3). Un element conţine 5 14 plăci e acelaşi fel, care sunt conectate pe la partea superioară (prin suare) cu ajutorul unor barete, prevăzute cu borne pentru înserierea cu elementul vecin (fig.3.3 şi fig. 3.4). Borna (+) a unui element se conectează cu borna (-) a elementului următor ş.a.m.. Tensiunea pentru un element este e 2 V astfel că o baterie e 12 V va avea 6 celule (elemente). Fig.3.3 Asamblarea unui element Fig.3.4 Conectarea elementelor Există un element pe celulă. Creşterea numărului e plăci şi a suprafeţei acestora conuce la creşterea valorii curentului pe care bateria poate să-l ebiteze, sau, la acelaşi curent ebitat, scae căerea e tensiune interioară. Electrolitul este o soluţie e aci sulfuric (H 2 SO 4 ) cu apă istilată (H 2 O), la o ensitate care iferă în funcţie e zona geografică. Reacţiile potenţial active la cei oi electrozi sunt următoarele: (+): PbO 2 + 4H + +SO 4 - + 2e - PbSO 4 + 2H 2 O (-): Pb + SO 4 - PbSO 4 + 2e - PbO 2 + Pb + 2H 2 SO 4 2PbSO 4 + 2 H 2 O 2.3 Caracteristicile acumulatoarelor Caracteristicile acumulatorului sunt exprimate prin: capacitate C[Ah], putere P[W], energie acumulată W[Wh], ensitate e energie w(wh/kg), ensitate e putere p S (W/kg), ranament la încărcare, tensiune meie la borne (V), curent maxim e escărcare (A), compoziţia electrolitului, tensiune limită e escărcare (V), autoescărcare, urată e viaţă, timp e răspuns. Capacitatea reprezintă cantitatea totală e electricitate (sarcina electrică) exprimată în Ah isponibilă într-o baterie (acumulator) complet încărcată. Densitatea e energie se referă la raportul intre energia isponibilă în acumulator şi volumul acestuia (Wh/l). Energia specifică a acumulatorului se referă la raportul intre energia isponibilă şi masa acestuia (Wh/kg). Energia este eterminată e sarcina care poate fi stocată în acumulator. Puterea acumulatorului este ată e prousul intre tensiunea şi curentul e escărcare: 3

P = UI = I 2 2 U R = R Puterea poate fi calculată şi ca energie furnizată e acumulator în unitatea e timp: Densitatea e putere (putere specifică) reprezintă raportul intre puterea isponibilă a acumulatorului şi volumul său (W/l). Puterea specifică e obicei se referă la raportul intre puterea acumulatorului şi masa acestuia (W/kg). Puterea acumulatorului este strâns legată e viteza cu care acesta se escarcă. Tensiunea acumulatorului se referă e obicei la tensiunea acestuia la escărcare. Tensiunea nominală se referă la valoarea tensiunii acumulatorului calculată conform reacţiilor electromotric active e la cei oi electrozi. Tensiunea maximă amisibilă a acumulatorului se referă la tensiunea maxim amisă la bornele acumulatorului în timpul procesului e încărcare, stabilită astfel încât procesul e încărcare să nu afecteze acumulatorul. Tensiunea minimă amisibilă la bornele acumulatorului se referă la tensiunea minim amisă în ecursul procesului e escărcare. Autoescărcarea reprezintă piererea e capacitate a acumulatorului ce apare în urma stocării lui pe perioae mai lungi e timp. Timpul e răspuns reprezintă viteza cu care este furnizată energia e către baterie. Durata e viaţă este ată e numărul e cicluri e escărcare/încărcare. În cazul acumulatorului reîncărcabil este esenţial ca ciclul e escărcare/reîncărcare să refacă materia activă e la electrozi în forma şi structura potrivită care să permită realizarea şi a altor cicluri e funcţionare. Numărul e cicluri e viaţă care pot fi atinse în funcţionarea unui acumulator epine în mo eosebit e temperatura e lucru şi e aâncimea e escărcare a fiecărui ciclu e funcţionare, escărcarea profună a acumulatorului ucân în unele cazuri (în special la acumulatorul plumb-aci sulfuric) la egraarea electrozilor. Curba e escărcare este curba ce reprezintă variaţia tensiunii la bornele bateriei (elementului e acumulator) în timpul procesului e escărcare, la temperatură constantă şi sub un curent e escărcare (viteza e escărcare) constant în timp. Reacţia e escărcare este spontană şi se esfăşoară atunci cân acumulatorul este solicitat să livreze putere. Reacţia e reîncărcare trebuie suportată energetic folosin o sursă e curent continuu. 2.4 Funcţionarea acumulatorului aci 2.4.1 Variaţia parametrilor (tensiune şi ensitate a electrolitului) bateriei la încărcare Atingerea pragului e 1,8(1,75)V/el impune încărcarea imeiată a bateriei e acumulatoare. Pentru acest lucru trebuie să se ispună e o sursă e tensiune superioară tensiunii maxime pe care o poate avea bateria la sfârşitul încărcării sau e o sursă e curent capabilă să menţină un curent constant pe perioaa e încărcare. Dacă se ia cazul unei baterii e 12V, atunci sursa va trebui să aibă o tensiune e circa 14,4V. P = E t Fig. 3.5 Încărcarea bateriei e la reresor Schema echivalentă electrică la încărcare va fi: 4

Fig.3.6 Schema echivalentă a bateriei la încărcare Ecuaţia corespunzătoare schemei e încărcare: U b = E + ri Iî Variaţia tensiunilor U b, E şi a r sunt prezentate în figura 1.8. Fig. 3.7 Variaţia parametrilor bateriei la încărcare Iniţial, bateria fiin complet escărcată, rezistenţa opusă curentului e încărcare este foarte reusă şi eci tensiunea sursei (U b ) nu trebuie să fie foarte mare. Ea va trebui însă să crească treptat pentru a fi în stare să menţină I î = ct., eoarece pe măsura încărcării bateriei, creşte şi E. U b - E Ii = = ct ri Aşa se explică forma e variaţie a tensiunilor: E creşte liniar e la valoarea e 1,96V/el până la 2,12V/el, în timp ce tensiunea U b creşte rapi e la 1,96V/element la 2-2,2V/element şi apoi, lent, la 2,3/element, ca la sfârşitul încărcării U b să poată atinge chiar 2,6-2,75V/element. Densitatea r înregistrează o variaţie liniară e la 1,12-1,28g/cm 3. Sfârşitul încărcării este recunoscut prin menţinerea constantă a valorilor U b, E şi r. Curentul absorbit serveşte la electroliza apei. Descompunerea apei în hirogen şi oxigen începe e la 2,3-2,4V/el, este eosebit e activă la sfârşitul încărcării şi se manifestă printr-o agitare a electrolitului cu eliminarea e gaze ( fierberea electrolitului ). În partea inferioară a figurii este esenat reptunghiul cu laturile I î şi t î care etermină o suprafaţă egală cu capacitatea e încărcare a bateriei: C î = Iî tî [Ah], valoarea curentului e încărcare I î fiin constantă. Curentul e încărcare Se pune problema asupra valorii curentului e încărcare nominal sau a curentului e încărcare cu care se poate efectua operaţia e reîncărcare a bateriei. Curentul nominal e încărcare se află in C[Ah], valoare înscrisă pe corpul bateriei. Ex.: C = 45Ah; 45 I n = = 2, 25A reprezintă atât curentul nominal cu care se etermină capacitatea bateriei (e escărcare), cât şi curentul nominal e încărcare. Aşaar, teoretic, curentul e încărcare nominal va fi 5

I C [ A n = ] Ţinân seama e ranament, se va folosi în practică un curent e încărcare obţinut in relaţia C î : Cî 1,3C I î = =. 58,5 Ex.: C = 45Ah, C î = 58, 5Ah ; I î = = 2,97» 3A. În practică, curentul e încărcare folosit este în limitele: C 3C - [ A] 10 10 acă nu este o situaţie e urgenţă, cân se oreşte o încărcare rapiă şi cân se poate folosi un curent mai mare. Metoe e încărcare Încărcarea poate fi efectuată într-un regim normal sau într-un regim rapi. Ca metoă e încărcare se foloseşte fie încărcarea la I î = ct. fie la U î = ct. C În prima situaţie, la o încărcare normală curentul trebuie să fie egal, sau chiar mai mic e: [ A]. 10 La sfârşitul încărcării se prouce o agitare a electrolitului, fiin emis hirogenul şi oxigenul. Dacă timp e o oră tensiunea la bornele bateriei rămâne constantă, încărcarea este finalizată. Încărcarea cu tensiunea constantă presupune o sursă e tensiune constantă, care să furnizeze o tensiune în limitele maxime e 2,1-2,75V/el, pentru a putea fi folosită la o gamă mai mare e baterii. Dacă bateria este complet escărcată, la începutul încărcării, se limitează valoarea lui I î (e la ex C la 1,3 ). 10 Metoa aceasta e încărcare are avantajul că la sfârşitul încărcării curentul e încărcare este reus, egajarea e gaze este, e asemenea reusă. Se recunoaşte sfârşitul încărcării upă egajarea e gaze şi upă faptul că I î = ct. Încărcarea rapiă se face cu atenţie şi numai în cazuri extreme. Bateriile fără întreţinere se încarcă la o sursă cu 14,4V=ct. Se opreşte încărcarea cân începe egajarea e gaze. Stabilizarea I î inică sfârşitul încărcării. Observaţii 1. La sfârşitul încărcării bateriilor uzuale e 12V, tensiunea măsurată trebuie să fie e minimum 12,6V. 2. Nu încărcaţi rapi bateriile fără întreţinere! Factori care afectează încărcarea Temperatura scăzută - conuce la creşterea rezistenţei e încărcare. Starea e încărcare (SOC). Bateriile puternic escărcate sunt greu e încărcat in cauza stratului e PbSO 4 care nu este uşor convertit în substanţa activă şi care conuce la istrugerea bateriei. În cazurile sulfatării reuse, încărcarea cu un curent reus pe o perioaă înelungată poate reface bateria. În cazul unei baterii sulfatate, la încărcare, tensiunea la borne creşte rapi, în timp ce la o baterie normală creşterea tensiunii la borne este lentă. 2.4.2 Variaţia parametrilor bateriei la escărcare Dacă se măsoară tensiunea bateriei fără sarcină, se va etermina valoarea t.e.m. E a bateriei care corespune relaţiei E = 0, 84 + g. 6

Fig. 3.8 Măsurarea tensiunilor Dacă se va menţine voltmetrul în circuit, ar se închie comutatorul K, se va constata o scăere a valorii inicate e V. Tensiunea măsurată va fi U b, tensiunea în sarcină a bateriei, cu o valoare mai mică ecât t.e.m: U b < E. Cauza iferenţei între cele ouă valori o reprezintă căerea internă e tensiune D U : DU = I r i în care : U b -tensiunea la bornele bateriei; r i - rezistenţa internă a bateriei; I - curentul e escărcare. Tensiunea U b este mai mică ecât tem E, cauza fiin rezistenţa internă r i. Rezistenţa internă are o semnificaţie mai uşor e înţeles upă ce s-au făcut precizări asupra construcţiei bateriei. Pornin e la borna (-): aceasta face corp comun cu o punte e grupare, apoi se pătrune în grătarul cu substanţă activă, se ajunge la interfaţa placă-electrolit, prin separator se străbate electrolitul, ajungân la interfaţa electrolit-placă pozitivă şi iarăşi substanţa activă şi grătarul, ar e la placa Å, apoi prin puntea e grupare a plăcilor Å şi prin cea e legătură la borna (-) a celulei următoare ş.a.m.. până la borna Å e ieşire a bateriei. Tot acest traseu opune rezistenţă la trecerea sarcinilor electrice şi etermină rezistenţa internă. Contribuţia fiecărei porţiuni la rezistenţa internă poate fi rezumată astfel: - rezistenţa parţială a plăcilor (18-35 % ); - rezistenţa separatoarelor (18 22 %); - rezistenţa electrolitului (47-60 %); - rezistenţa punţilor e grupare şi a punţilor intre elemente cu o contribuţie mai reusă. Se va inclue în rezistenţa internă şi rezistenţa introusă e fenomenul e polarizaţie. Aceasta constă în moificarea valorii potenţialelor e electro cauzată e variaţia concentraţiei substanţelor ce participă la reacţii şi care contribuie la piereri e tensiune în interior. Rezistenţa internă reprezintă un parametru funamental pentru acumulatoarelor auto. Rezistenţa internă epine e o serie e factori: - e numărul plăcilor, scăzân cu creşterea numărului acestora; - e starea e încărcare a bateriei, la escărcarea bateriei se formează, aşa cum s-a văzut, PbSO 4, care este o substanţă rău conucătoare e electricitate şi care măreşte r i ; cu creşterea stării e escărcare creşte şi r i ; - e temperatura electrolitului; cu scăerea temperaturii creşte vâscozitatea electrolitului, reacţiile chimice sunt mai lente şi r i creşte; - vârsta bateriei: cu îmbătrânirea creşte cantitatea e PbSO 4 şi implicit r i, eci vine un moment cân bateria, atorită creşterii r i, să nu mai fie capabilă să antreneze motorul e pornire şi mai ales pe timpul rece. Prin urmare schema electrică echivalentă a bateriei la escărcare va fi: 7

Fig.3.9 Schema echivalentă a bateriei la escărcare şi măsurarea tensiunii U b. Ecuaţia circuitului, cu întrerupătorul K închis va fi: U b = E - ri I Variaţia tensiunilor şi a ensităţii electrolitului la escărcare cu I = constant este prezentată în continuare: Fig.3.10 Variaţia U e, U b, şi ρ la escărcarea bateriei cu I =ct. La t = 0, cu I = 0, U b = E şi corespune valorii e 2,12V/element. Cu I = ct., acă se consieră relaţia teoretică e legătură intre U e şi r, atunci E va înregistra, în timp, o scăere liniară e la 2,12V/element până la 1,96V/element, cân se va opri escărcarea. În acelaşi interval e timp, U b scae rapi e la valoarea 2,12 V/element la 1,95-2V/element, apoi lent până la 1,8V/element valoare în jurul căreia se prouce o curbură pronunţată a iagramei, U b scăzân rapi la zero. La 1,8 (1,75)V/element se opreşte escărcarea. În toată perioaa escărcării, ρ scae liniar e la valoarea iniţială, consierată 1,28 g/cm 3 pentru relaţia ată, la 1,12 g/cm 3. Variaţia tensiunii U b în timp este epenentă e mărimea curentului e escărcare. Cu cât I este mai mare cu atât U b scae mai rapi. De altfel, şi valoarea la care trebuie oprită escărcarea, pentru a se asigura reversibilitatea fenomenelor, epine e I (fig. 2.7). Fig.3.11 Influenţa curentului I asupra caracteristicii U f ( I ) b =. 8

La curenţi e escărcare mai mari este antrenată o cantitate e substanţă activă mai mică, escărcarea este mai superficială, se poate merge până la U b = 1,2 V/element în cazul unor curenţi e escărcare foarte riicaţi. La escărcarea cu I mici şi în timp înelungat (ex. h) sulfatarea este în profunzime, conuce la epuizarea substanţei active. Oprirea escărcării trebuie să se facă la valori mult mai mari ale lui U b. Capacitatea bateriei reprezintă o caracteristică foarte importantă a bateriei, poate fi exprimată în mai multe mouri şi se etermină upă proceeul inicat e constructor. Sub enumirea precisă e capacitatea bateriei se înţelege în cel mai general caz, cantitatea e electricitate restituită e un acumulator încărcat, în anumite coniţii. Ea se notează cu C şi se calculează cu relaţia cea mai generală: C t = ò 0 it [ Ah] sau, pentru i = I = ct. : C = It [Ah] C se măsoară în amperi oră [Ah], eşi nu reprezintă altceva ecât sarcina electrică ceată e acumulator, la escărcare. În partea inferioară a figurii 3.10 este reprezentat un reptunghi a cărui suprafaţă este ată e prousul I t şi care reprezintă capacitatea bateriei C. Observaţie. Se va putea efini o capacitate la escărcare (C ) în care curentul este I, iar urata este t şi o capacitate e încărcare care va exprima sarcina electrică înmagazinată e acumulator în timpul e încărcare, t î cân bateria a fost alimentată cu curentul I i. La bateriile auto e pornire una in mărimile caracteristici înscrisă pe carcasă este capacitatea baterie, exprimată în Ah: este vorba e capacitatea nominală sau C : C = In [ Ah] şi reprezintă prousul intre curentul maxim pe care poate să-l ebiteze bateria (care se va numi curent nominal, I n ) şi e h, timp upă care tensiunea bateriei nu trebuie să scaă sub 1,8(1,75)V/element aică 10,8(10,5)V pentru o baterie e 12V, la temperatura 26,7 o C. 3. Montajul şi aparatura necesară Fig. 3.12 Schema e montaj şi monitorizare a încărcării bateriilor e acumulatoare acie 9

Fig. 3.13 Schema e montaj şi monitorizare a escărcării bateriilor e acumulatoare acie la curent constant cu econectare automată INTERROGATOR Fig. 3.14 Aparat pentru testare baterii 4. Desfăşurarea lucrării 4.1 Se vor stuia in punct e veere constructiv şi funcţional elementele componente ale bateriei e acumulatoare. 4.2 Se vor stuia schemele electrice ale bateriei e acumulatoare la funcţionarea în regim e încărcare şi e escărcare. 4.3 Se va măsura tensiunea la bornele unor baterii e acumulatoare acie, existente în laborator, în gol şi în sarcină şi se vor face observaţii. 4.4 Se va măsura rezistenţa bateriilor e acumulatoare în stare escărcată şi în stare încărcată, cu ajutorul aparatului e testare baterii Interrogator. 4.5 Se vor efectua eterminări experimentale şi se vor reprezenta grafic tensiunea şi curentul în funcţie e timp la încărcare şi escărcare, pentru un acumulator aci. 5. Conţinutul referatului 5.1 Se vor prezenta elementele componente ale unui acumulator aci şi principiul e funcţionare în cele ouă regimuri e funcţionare. 5.2 Se vor enumera parametrii specifici unei baterii e acumulatoare. 5.3 Se vor prezenta atele experimentale şi se vor reprezenta grafic tensiunea şi curentul în funcţie e timp la încărcare şi escărcare, pentru un acumulatoarele acie stuiate în laborator. 10