SISTEMUL RESPIRATOR ROLURILE SISTEMULUI RESPIRATOR NOȚIUNI DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI RESPIRATOR

Σχετικά έγγραφα
SISTEMUL RESPIRATOR NOŢIUNI DE ANATOMIE FUNCŢIONALĂ A SISTEMULUI RESPIRATOR

= împrospătarea aerului din alveole = mişcarea de dute-vino a aerului din atmosferă până la nivelul alveolelor

Fiziologia respirației

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

2. STATICA FLUIDELOR. 2.A. Presa hidraulică. Legea lui Arhimede

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

Insuficienţa respiratorie acută partea I Curs nr. 1


Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %


FIZIOLOGIA RESPIRATIEI II

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

2CP Electropompe centrifugale cu turbina dubla

MARCAREA REZISTOARELOR

V O. = v I v stabilizator

CURS 11 HEMODINAMICA

OSMOZA. Dispozitiv experimental, definiţie

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

BIOELECTROGENEZA DEFINIŢIEIE CAUZE: 1) DIFUZIA IONILOR PRIN MEMBRANĂ 2) FUNCŢIONAREA ELECTROGENICĂ A POMPEI DE Na + /K + 3) PREZENŢA ÎN CITOPLASMĂ A U

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Sistemul Cardiovascular

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

* * * 57, SE 6TM, SE 7TM, SE 8TM, SE 9TM, SC , SC , SC 15007, SC 15014, SC 15015, SC , SC

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA. conf.dr.ing. Liana Balteş curs 7

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică

UMF Carol Davila Catedra de Biofizica Masurarea TA si pulsului

5.1. Noţiuni introductive

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Reglarea circulatiei pulmonare

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

31. PARTICULARITĂŢILE MORFOFUNCŢIONALE ALE MUSCULATURII NETEDE VASCULARE

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Stabilizator cu diodă Zener

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

TRANSFORMATOARE MONOFAZATE DE SIGURANŢĂ ŞI ÎN CARCASĂ

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

Fiziologia fibrei miocardice

V5433A vană rotativă de amestec cu 3 căi

Sistemul Cardiovascular

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

FEPA ROBINET CU AC TIP RA

BHP cazan de abur de medie presiune

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Fig. 1. Procesul de condensare

FUNCȚIA RESPIRATORIE

RX Electropompe submersibile de DRENAJ

Examen. Site Sambata, S14, ora (? secretariat) barem minim 7 prezente lista bonus-uri acumulate

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Curs 5 I. STAREA LICHIDA, FENOMENE SUPERFICIALE II. TRANSFORMARI DE FAZA

NOŢIUNI INTRODUCTIVE. Necesitatea utilizării a două trepte de comprimare

FIZIOPATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

In cazul sistemelor G-L pentru care nu se aplica legile amintite ale echilibrului de faza, relatia y e = f(x) se determina numai experimental.

Laborator 9. Determinarea parametrilor şi metode de monitorizare fără contact a sistemului respirator

Control confort. Variator de tensiune cu impuls Reglarea sarcinilor prin ap sare, W/VA

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

3. DINAMICA FLUIDELOR. 3.A. Dinamica fluidelor perfecte

CURS 6+7 FIZIOPATOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR 1. ASTMUL BRONŞIC

Integrala nedefinită (primitive)

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Curs 1 Şiruri de numere reale

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Noțiuni termodinamice de bază

Subiecte Clasa a VII-a

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Capitolul 14. Asamblari prin pene

riptografie şi Securitate

Difractia de electroni

MĂSURAREA DEBITULUI ŞI A NIVELULUI

SIGURANŢE CILINDRICE

4. Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici. Voltmetre electronice analogice

CIRCUITE LOGICE CU TB

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

CAPITOLUL 3. STABILIZATOARE DE TENSIUNE

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 4 Serii de numere reale

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

EXAMEN DE FIZICĂ 2012 [1h] FIMM

CAVITATEA ORALĂ PARTEA 1

Luminiţa Chiutu. Chirurgia laringelui

1. ESTIMAREA UNUI SCHIMBĂTOR DE CĂLDURĂ CU PLĂCI

CIRCUITE INTEGRATE MONOLITICE DE MICROUNDE. MMIC Monolithic Microwave Integrated Circuit


SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0


Transcript:

SISTEMUL RESPIRATOR CURS 6 02.04.2012 Organismul uman: metabolism aerob depinde de: aportul exogen de O 2 capacitatea de eliminare a CO 2 necesară suprafață mare de schimb risc deshidratare!!!!!!!!! epiteliu respirator intern oferă: mediu umed pentru schimburi gaze protejează suprafața fină de schimb împotriva leziunilor PROBLEME: deplasarea aerului între atmosferă şi suprafața de schimb este necesară o pompă musculară pentru a crea diferențele de presiune necesare pentru schimburi Sistemul respirator 2 componente: 1. pompă musculară structura musculo scheletică a cutiei toracice 2. căile aeriene şi plămânii prezintă o suprafața de schimb fină, umedă epiteliul alveolar + vascularizație abundentă ROLURILE SISTEMULUI RESPIRATOR 1. Schimbul de gaze între atmosferă şi țesuturi 2. Homesotazia ph ului CO 2 3. Protecție împotriva agenților patogeni inhalați şi împotriva substanțelor iritante 4. Fonația NOȚIUNI DE ANATOMIE FUNCȚIONALĂ A SISTEMULUI RESPIRATOR 1. Respirația celulară (internă) = utilizarea intracelulară a oxigenului şi reacțiile acestuia cu moleculele organice formare de energie (ATP), apă şi CO 2 2. Respirația externă = deplasarea gazelor respiratorii între mediul înconjurător şi țesuturi: schimbul I atmosferă plămâni (V) schimbul II alveole sânge transportul sanguin al gazelor schimbul III sânge celule necesită funcționarea coordonată a sistemului respirator şi cardiovascular SISTEMUL RESPIRATOR 1. Sistem de conducere a aerului atmosferic până la nivelul suprafeței de schimb = căile respiratorii 2. Suprafața de schimb a gazelor respiratorii = alveolele pulmonare 1

3. Pompa care realizează gradientele de presiune necesare ventilației pulmonare oasele şi muşchii cutiei toracice musculatura abdominală (secundar) coloana vertebrală toracică sternul + coastele musculatura asociată: CUTIA TORACICĂ 1. Mm INSPIRATORI diafragmul boltă musculară cu suprafața de aproximativ 250 350 cm 2 muşchii intercostali externi mm inspiratori accesori (inserție la nivelul capului, gâtului, centurii scapulare şi pe primele două coaste) sterno cleido mastoidieni şi scaleni 2. Mm EXPIRATORI mm intercostali interni mm cu inserția pe baza toracelui şi pe bazin ex.: mm drepți abdominali etc. PLĂMÂNII ŞI PLEURELE Plămânii drept şi stâng țesut spongios, uşor, ocupat în mare parte de spații pline cu aer alături de inimă umplu aproape în totalitate cavitatea toracică comunică cu exteriorul prin căile respiratorii plămânul DREPT 3 lobi plămânul STÂNG 2 lobi înveliți de pleure Pleura sac seros 2 foițe + lichid pleural țesut conjunctiv elastic + capilare foița viscerală contact intim cu țesutul pulmonar urmează relieful pulmonar foița parietală contact cu pereții cutiei toracice şi cu mediastinul Lichidul pleural: aproximativ 3 ml strat foarte subțire forțe de tensiune superficială ROLURI: 1. suprafața umedă şi glisantă pentru foițele pleurale pleure 2. adeziune între plămâni şi cutia toracică 3. menține plămânii parțial deschişi chiar şi în repaus 2

VASCULARIZAȚIE DUBLĂ nutritivă aa şi vv bronşice (din marea circulație) funcțională aa şi vv pulmonare (mica circulație) 1. Superioare: fosele nazale cavitatea bucală faringele laringele CĂILE RESPIRATORII 2. Inferioare: traheea arborele bronşic parenchimul pulmonar I. FOSELE NAZALE mucoasa olfactivă cornete nazale superioare OLFACȚIE mucoasa nazală condiționarea aerului II. CAVITATEA BUCALĂ cale respiratori accesorie condiționare deficitară III. FARINGELE răspântie digestivă şi respiratorie 3 regiuni: nazofaringe orofaringe laringofaringe IV. LARINGELE cale aeriană rol fonator coardele vocale glota epiglota Mm laringelui: abductori deschid glota adductori închid glota inervație n. laringeu recurent (ramură din vag) 3

Închiderea glotei previne aspirația rol în reflexul de tuse Patologie: paralizie abductori stridor paralizie adductori + pacienți în comă sau sub anestezie generală risc aspirație CĂILE RESPIRATORII INFERIOARE Arborele traheo bronşic: trahee inele cartilaginoase incomplete + fibre musculare netede bronhii inele cartilaginoase complete + fibre musculare netede bronhiole + bronhiole terminale lipsite de cartilaj + numeroase fibre musculare netede bronhiole respiratorii ducte alveolare TERMINOLOGIE: căi respiratorii mari φ>2 mm epiteliu cilindric căi respiratorii mici φ<2 mm epiteliu cubic bronhiole φ<1 mm Acinul pulmonar = bronhiolă respiratori + ducte alveolare + saci alveolari + alveole între trahee şi sacii alveolari 23 diviziuni 16 diviziuni zona de conducere bronhii, bronhiole, bronhiole terminale 7 diviziuni zona de tranziție şi respiratorie bronhiole respiratorii; ducte alveolare; alveole ALVEOLELE PULMONARE aproximativ 300 milioane suprafața de schimb 70 75 m 2 epiteliu unistratificat pavimentos bogată rețea capilară pneumocite: tip I cel pavimentoase alveolare tip II mai mari celule granulare alveolare, cu incluziuni dense secretă surfactant macrofage alveolare limfocite, plasmocite, mastocite etc. 4

INERVAȚIE Tonus bronhomotor bronhiile şi bronhiolele stare de uşoară constricție tonus PS fibre colinergice vagale PS bronhoconstricție Inervația simpatică adrenergică, slab reprezentată bronhodilatație (R β2) Fibre non ACh, non A (peptidergice) VIP bronhodilatație Prostaglandninele şi leucotrienele PGF 2α, LT bronhoconstricție PGE 2 bronhodilatație Histamina bronhoconstricție FUNCȚIILE NONRESPIRATORII ALE CRS I. Protecția fizică 1. ÎNCĂLZIRE plexuri venoase submucoase sânge aproximativ 32 o C modificarea progresivă a temperaturii aerului în plămâni ajunge la temperatura corpului 2. UMECTARE până la saturație 100% strat lichidian secretat de glandele seroase ale mucoasei nazale pierdere de apă pe cale respiratorie 0,5 l/zi 2,5 l/zi 3. PURIFICARE + FILTRARE fire de păr circulația turbulentă a aerului stratul de mucus mişcările cililor în funcție de diametrul particulelor a. Particulele cu φ>10μm reținute de firele de păr proiectate pe peretele posterior al nazofringelui aderă de mucus 5

b. Particulele cu φ=2 10μm viteza aerului aderă de mucusul care tapetează căile respiratorii eliminate prin: mişcările cililor tuse MIŞCĂRILE CILILOR mucusul şi particulele se deplasează prin mişcările cililor (de la fosele nazale şi până la bronhiolele terminale mucusul 2 straturi: strat superficial gel (produs de glandele mucoase) strat profund fluid, produs de cel Clara cilii acoperiți cu mucus mişcări coordonate independente de inerv. extrinsecă mişcare retrogradă rapidă în stratul fluid mişcare lentă de revenire în stratul superficial aproximativ 20 bătăi/min. deplasează mucusul: 1 2 cm/min. blocare boala cililor imobili, fumat ajuns în laringe înghițit STRĂNUTUL ŞI TUSEA curățirea căilor respiratorii secreții particule inhalate reflexe medulare Strănut declanşat de prezența iritanților la nivelul mucoasei nazale Tuse declanşată de stimularea mecanoreceptorilor de la nivelul căilor respiratorii mari (laringe, trahee, bronhii) chemoreceptorilor de la nivelul bronhiolelor şi acinilor pulmonari Etape: 1. inspirație profundă 2. reținerea aerului prin închiderea căilor aeriene 3. inițierea efortului expirator presiunea intratoracică 4. presiunea aerului capturat 5. eliberarea bruscă a aerului c. Particulele cu φ<2μm ajung în alveole fagocitate de macrofagele alveolare 6

II. Protecția imună secrețiile bronşice IgA epiteliul sinusurilor paranazale NO bacteriostatic macrofagele alveolare celule fagocitare fagocitează particule mici şi bacterii secretă citokine produc α 1 antitripsină innhibă proteazele protecție împotriva emfizemului pulmonar III. Funții metabolice şi endocrine pneumocitele II secreție surfactant sistem fibrinolitic liza cheagurilor mici care ajung în vasele pulmonare enzima de conversie a angiotensinei activea AgT I AgT II inactivează bradikinina eliberare de substanțe în circulație histamină kalikreină îndepărtare substanțe din circulație serotonină noradrenalină VENTILAȚIA PULMONARĂ = împrospătarea aerului din alveole = mişcarea de dute vino a aerului din atmosferă până la nivelul alveolelor normal: 12 16 resp/min (repaus) DVR = 6 8 l/min. ETAPE: Inspirația = intrarea aerului Expirația = ieşirea aerului normală/forțată INSPIRAȚIA: I. Modificările diametrului cutiei toracice Inspirație cele trei diametre Expirație diametrele cutiei toracice 7

a. Diametrul vertical creşte prin coborârea diafragmului cu 1,5 cm în eupnee max. 7 cm în inspirație profundă responsabil de aprox. 75% din inspirul normal b. Diametrul anteroposterior creşte prim mişcările coastelor superioare (II VI) ridicare şi orizontalizare mişcare în mâner de pompă c. Diametrul transversal creşte prin mişcările coastelor inferioare (VII X) ridicare, rotație proiecție anterioară mişcare în mâner de găleată Musculatura inspiratorie mm principali: diafragmul inervat de nn. frenici (C3 C4 C5) mm pătratul lombelor sinergic stabilizator mm intercostali externi inervați de nn. intercostali mm accesori: sterno cleido mastoidian se inseră pe apofiza mastoidă, manubriul sternal şi regiunea medială a claviculei inervat de n. XI şi n. spinal C2 scaleni originea procesul cervical inserția prima coastă inervație nn. spinali C3 C8 ridică prima coastă II. REZISTENȚA RESPIRATORIE = rezistența la inflație sau deflație a plămânilor Datorată rezistenței: căilor respiratorii 10% căi periferice mici (fibre elastice) 50% căi aeriene mari 40% fosele nazale (circulație turbulentă) țesutului pulmonar în clinostatism umplerea vaselor pulmonare în lipsa surfactantului toracice cutia toracică diafragm conținutul abdominal 8

III. COMPLIANȚA Def = distensibilitatea plămânilor şi a cutiei toracice cutia toracică şi plămânii îşi urmează reciproc mişcările Complianța pulmonară = modificarea volumului pulmonar ca urmare a modificării cu o unitate a presiunii transpulmonare (= diferența de presiune între interiorul alveolelor şi mediul înconjurător) complianța statică complianța dinamică = măsurată pe parcursul respirației ritmice Presiunea intrapleurală = Vidul pleural la sfârşitul expirului normal = 2,5 mmhg expansiunea toracelui presiunea intrapleurală (cu maxim 4 mmhg în inspir normal la 6 mmhg) expansiunea pulmonară inspir forțat până la 30 mmhg Presiunea intrapulmonară 3 mmhg în cursul inspirației 0 mmhg la sfârşitul inspirației intrarea aerului MECANICA TORACICĂ reducerea diametrelor cutiei toracice: elasticitatea cutiei toracice cartilajele costale tendința de retracție a plămânului retracția fibrelor elastice tensiunea superficială a lichidului alveolar EXPIRAȚIA Musculatura expiratorie necesară doar în expirația forțată mm. intercostali interni ridică coastele compensat de contracția simultană mm. abdominali mm. pătratul lombelor mm. abdominali anterolaterali (drepți, oblici, transvers, extern) coboară rebordul costal presiunea intra abdominală împing diafragmul 9

SURFACTANTUL substanță tensio activă secretat de pneumocitele II amestec de: dipalmitoil fosfatidilcolină (PL) alte lipide proteine strat subțire la suprafața epiteliului alveolar capul hidrofil spre epiteliu cozile hidrofobe spre lumenul alveolar secreție: s 21 24 IU stimulată de glucocorticoizi şi h. tiroidieni lipsa Copii boala membranelor hialine Adulți detresă respiratorie leziuni epiteliu surfactant Roluri: 1. reduce tendința la colaps a parenchimului pulmonar 2. reduce tendința fiziologică a alveolelor mici de a se goli în alveolele mari 3. reduce tendința fluidului interstițial de a transsuda în interiorul alveolelor Legea lui Laplace P= 2T/R P = tendința alveolelor la colapsare T= tensiunea superficială alveolară R = raza alveolei tendința la colaps a alveolelor mici Grosimea stratului de surfactant este mai mare în alveolele mici tensiunea superficială previne colabarea alveolelor Presiunea intrapleurală = Vidul pleural la sfârşitul expirului normal = 2,5 mmhg Presiunea intrapulmonară + 3 mmhg în cursul expirației 0 mmhg la sfârşitul expirației ieşirea aerului raportate la valoarea presiunii atmosferice 10

Pneumograma = înregistrarea mişcărilor respiratorii Tipuri respiratorii: copil abdominală bărbați toracică inferioară femei toracică superioară Spirometria = înregistrarea volumelor şi capacităților respiratorii LP 11