UTILIZAREA RESPONSABILĂ A ANTIMICROBIENELOR ÎN PRODUCEREA ANIMALELOR DE LA CARE SE OBȚIN PRODUSE ALIMENTARE: OPINIILE COPA-COGECA

Transcript

1 AHW(12)1244:5 Bruxelles, 20 aprilie 2012 UTILIZAREA RESPONSABILĂ A ANTIMICROBIENELOR ÎN PRODUCEREA ANIMALELOR DE LA CARE SE OBȚIN PRODUSE ALIMENTARE: OPINIILE COPA-COGECA Copa - Cogeca European Farmers European Agri-Cooperatives 61, Rue de Trèves B Bruxelles EU Transparency Register Number Copa Cogeca

2 I. INTRODUCERE 1. Rezistența la antimicrobiene constituie un motiv serios de îngrijorare peste tot în lume. Posibile măsuri de control în acest sens sunt în momentul de față în curs de discuție în cadrul tuturor forurilor internaționale. Acest lucru confirmă nevoia unor dezbateri științifice, precum și importanța unei comunicări obiective de-a lungul întregului lanț alimentar, inclusiv la nivelul consumatorilor. 2. O comunicare a Comisiei Europene și a Parlamentului European privind rezistența la antimicrobiene a fost adoptată în data de 18 noiembrie În noul plan de acțiune sunt incluse șapte domenii în cazul cărora nevoia adoptării unor măsuri este cea mai stringentă. Noua lege privind sănătatea animalelor va include aspecte privind antimicrobienele, inclusiv o bază legală referitoare la monitorizarea rezistenței patogenilor animali la antimicrobiene. 3. Anumite state membre ale UE au adoptat deja planuri de acțiune cuprinzând obiective precise în ceea ce privește utilizarea antimicrobienelor. Copa-Cogeca consideră că unele dintre măsurile propuse (ex.: scăderea volumelor, impunerea unor taxte, interzicerea anumitor tranzacții comerciale cum ar fi rabaturile, etc.) nu pot fi puse în practică. Utilizarea științifică și responsabilă a acestora este o necesitate. Copa-Cogeca solicită Comisiei Europene să asigure reguli echitabile ale jocului la nivelul UE, pentru a nu pune în primejdie bună funcționare a pieței interne și competitivitatea sectorului creșterii animalelor al UE. 4. Mesajul transmis este unul clar: toată lumea trebuie să contribuie la reducerea rezistenței la antimicrobiene în Europa. Avem de a face, fără îndoială, cu o chestiune care afectează oameni și animale deopotrivă. Agricultorii și cooperativele europene doresc să își aducă în continuare contribuția în ceea ce privește combaterea rezistenței la antimicrobiene la nivelul exploatației agricole. 5. Este în interesul agricultorilor să poată asigura o producție durabilă a șeptelului, dar și animale sănătoase și productive. Ameliorarea sănătății animalelor este una dintre cele mai bune metode de a reduce nevoia tratamentelor cu antibiotice. O igienă și o alimentație corespunzătoare, un mediu adecvat pentru animale și un bun sistem administrativ ar fi principalele priorități în acest sens. Cu toate acestea, animalele vor continua să se afle în pericol de îmbolnăvire motiv pentru care, medicamentele de uz veterinar adecvate ar trebui să fie disponibile la nivelul tuturor statelor membre ale UE și pentru toate speciile, inclusiv pentru utilizările limitate și speciile minore (MUMS) care, în momentul de față, se confruntă cu o serioasă penurie din acest punct de vedere. De asemenea, este important ca, în cadrul strategiei UE 2020, să li se garanteze agricultorilor din toate statele membre accesul la instrumente eficiente și alternative pe piață, permițându-se acestora să își trateze animalele. 6. Utilizarea responsabilă a antimicrobienelor este un pas important spre obiectivul de a controla răspândirea rezistențelor și obținerea unor viitoare tratamente eficiente ale infecțiilor bacteriene la animale și la oameni. Toți agricultorii trebuie să respecte prescripțiile veterinare, inclusiv recomandările de utilizare a medicamentelor, consemnând, de fiecare dată, tratamentele la care s-a făcut apel, pentru a facilita astfel evaluarea și pentru a permite ajustări ale viitoarelor tratamente. 7. Ca răspuns la comunicarea Comisiei Europene privind rezistența la antimicrobiene și la îngrijorările exprimate de Parlamentul European prin două rezoluții recente ale comisiilor pentru agricultură și pentru mediu, Copa-Cogeca își exprimă următoarele preocupări: utilizarea antimicrobienelor în cazul animalelor de la care se obțin produse alimentare utilizarea antibioticelor deosebit de importante transparența utilizării: rolul programelor de monitorizare și supraveghere principii ale sistemelor voluntare de planificare sanitară la nivelul exploatației agricole 2 7

3 II. UTILIZAREA ANTIMICROBIENELOR ÎN CAZUL ANIMALELOR DE LA CARE SE OBȚIN PRODUSE ALIMENTARE 8. Controlul bolilor de origine bacteriană contribuie la menținerea unui nivel sanitar optim și la ameliorarea bunăstării animalelor afectate. Utilizarea responsabilă a antimicrobienelor în tratarea bolilor de origine bacteriană contribuie la controlul maladiilor care afectează sectorul creșterii animalelor. 9. Bolile pot fi de tip subclinic sau clinic. În funcție de gravitatea și durata bolii, aceasta poate fi de tip cronic sau acut. Utilizarea antimicrobienelor în sectorul creșterii animalelor este importantă pe de o parte pentru a restabili starea de sănătate a animalelor cât mai curând posibil și, pe de altă parte, pentru a preveni evoluțiile nedezirabile ale bolii în cazul animalului individual sau al întregii turme. 10. Semnificația utilizării profilactice și metafilactice este adesea luată în discuție. Copa-Cogeca le-ar defini după cum urmează: Utilizarea profilactică a antibioticelor: tratarea (unui animal sau a unui grup de animale) cu antibiotice înainte ca acestă sa prezinte semne clinice de îmbolnăvire; Utilizarea metafilactică a antibioticelor: tratarea unui grup de animale cu antibiotice în urma manifestării unei infecții bacteriene afectând o parte a turmei, cu scopul de a proteja restul animalelor. Grupului i se administrează tratamentul în baza infecției preconizate care nu se manifestă clinic în momentul administrării. 11. Utilizarea profilactică a antibioticelor vizează, prin urmare, controlul bolilor care afectează animalele și/sau grupurile de animale. Ținând cont de faptul că medicii veterinari sunt cei care decid demararea unui tratament, există o serie de circumstanțe în care tratamentul se impune: Procedurile cu caracter traumatic și operațiile în cazul cărora riscul de infecție este ridicat; Atunci când există motive întemeiate, bazate pe considerente epidemiologice și clinice, de a crede că animalul suferă de o maladie subclinică. Atunci când a fost diagnosticată o maladie (clinică sau bacteriologică) în cazul unui grup de animale. Dozele terapeutice de antimicrobiene sunt folosite pentru a preveni răspândirea maladiei către restul grupului și pentru a preveni nevoia procedurilor clinice generalizate. 12. Ca recomandare generală, Copa-Cogeca consideră că utilizarea eficientă a antimicrobienelor în tratarea animalelor de la care se obțin produse alimentare implică: adaptarea antibioticelor utilizate istoricului exploatației și administrarea acestora strict sub prescripție medicală. respectarea instrucțiunilor primite, ex: privind doza, durata, perioada de așteptare, animalele vizate și condițiile corecte de depozitare, pentru a garanta că tratamentele își păstrează eficacitatea. Toate prescripțiile privind antimicrobienele trebuie furnizate fie de către medicul veterinar responsabil de administrarea tratamentului către un anumit animal fie, atunci când este cazul, de către medicul veterinar care are sarcina de a urmări un obiectiv de producție anume al turmei; Tratamentul este consemnat cu scopul de a i se putea evalua rezultatele și pentru a se putea face ajustările necesare la nivelul măsurilor terapeutice. Orice reacție adversă manifestată în cazul animalelor supuse tratamentului, inclusiv lipsa eficienței, sau care afectează personalul care aplică tratamentul ar trebui semnalate veterinarului; 3 7

4 III. UTILIZAREA ANTIMICROBIENELOR DEOSEBIT DE IMPORTANTE ÎN CAZUL ȘEPTELULUI 13. Quinolonele (nu doar fluoroquinolone), cefalosporinele de a treia și de a patra generație și macrolidele au fost clasificate drept antibiotice deosebit de importante, OMS recunoscând rolul acestora pentru medicina umană, iar OIE insistând asupra importanței lor pentru sănătatea animalelor. 14. În prezent, este foarte importantă conștientizarea gradului de importanță pe care aceste antimicrobiene îl au pentru tratamentele umane, dar și potențialul risc de transfer al bacteriilor rezistente sau al genelor rezistente către om. În ceea ce privește quinolonele, este evident faptul că salmonella și campylobacter rezistente la quinolone constituie o amenințare la adresa sănătății umane. Studiile epidemiologice au arătat, fapt confirmat și din perspectiva considerentelor biologice, existența unui risc de eșec al tratamentelor salmonellei rezistente la quinolone, fapt care a dus la creșterea mortalității umane în rândul celor infectați. Dovezile în acest sens sunt ușor mai scăzute în ceea ce privește cefalosporinele de a treia și a patra generație. Nu este clar rolul pe care îl au β-lactamazele cu spectru extins (BLSE) provenind de la animale și din carne pentru sănătatea umană. Dovezile sunt pur circumstanțiale. În anumite țări, aceleași genotipuri BLSE au fost identificate atât în cazul oamenilor, cât și în acela al cărnii sau al animalelor, în alte țări constatându-se o diferență mare la nivelul distribuției genotipurilor. Din punct de vedere biologic, se poate deduce că rezistența la cefalosporine a salmonellei este o adevărată problemă, având în vedere faptul că infecțiile copiilor cu salmonela pot fi tratate cu cefalosporine. Fluoroquinolonele nu sunt recomandate ca primă opțiune de tratament în cazul copiilor. În cazul macrolidelor situația este mai complicată. Macrolidele sunt preferate în tratarea infecțiilor cu Campylobacter. Din aceste motive, s-ar putea spune că macrolidele prezintă o importanță maximă în sectorul creșterii păsărilor, acestea reprezentând o sursă importantă de campylobacterioză umană, porcinele și carnea de porcine având o importanță mai redusă, chiar inexistentă din acest punct de vedere. S-ar putea spune, prin urmare, că acestea sunt deosebit de importante în sectorul creșterii păsărilor, dar nu și în acela al porcinelor. 15. Diferite țări au pus deja în aplicare restricții în ceea ce privește utilizarea fluoroquinolonelor și a cefalosporinelor. În Danemarca, utilizarea fluoroquinolonelor este limitată la situațiile în care nu există alternative, sectorul creșterii porcilor aplicând restricții voluntare în ceea ce privește utilizarea cefalosporinelor, sectorul creșterii păsărilor nefăcând apel la ele niciodată. În Olanda, orice tratament preventiv al grupurilor de animale este interzis. În plus, cefalosporinele de a treia și a patra generație pot fi utilizate doar în mod individual asupra animalelor bolnave, în condiții foarte stricte și niciodată asupra grupurilor de animale în cazul cărora doar o mică parte a colectivului este afectată. În Germania, utilizarea profilactică, inclusiv a fluoroquinolonelor și a cefalosporinelor este strict interzisă. Utilizarea cefalosporinelor este interzisă în sectorul aviar, iar aceea a fluroquinolonelor pentru animalele de la care se obțin produse alimentare este strict limitată prin lege. În principiu, antibioticele pot fi prescrise și administrate pentru cel mult șapte zile, în urma cărora medicul veterinar responsabil va trebui să evalueze gradul de succes al tratamentului și să prescrie, dacă este cazul, prelungirea acestuia cu alte șapte zile. În SUA, utilizarea fluoroquinolonelor pentru tratarea păsărilor este interzisă, acestea putând fi însă folosite în cazul vitelor și al porcinelor. Utilizarea cefalosporinelor de a treia și de a patra generație fără avertismente pe etichetă a fost recent interzisă, cu mențiunea că utilizarea profilactică a acestora nu este permisă, utilizarea lor în cazul ouălor fiind, de asemenea, interzisă. 4 7

5 Propunerile Copa-Cogeca 16. Copa-Cogeca recomandă ca cefalosporinele și fluoroquinolonele să fie excluse ca primă opțiune de tratament pentru bolile clinice ale animalelor individuale sau ale colectivelor, mai puțin în cazul în care experiențele trecute sau analizele de laborator indică faptul că acestea se impun. În situația unui eșec al tratamentelor standard în care cefalosporinele și fluoroquinolonele sunt utilizate ca alternative, vor fi efectuate analize bacteriologice pentru a se identifica soluții alternative. 17. Copa-Cogeca le solicită veterinarilor din UE să ia în calcul posibilitatea efectuării unor antibiograme specifice pe durata utilizării cefalosporinelor de a treia și de a patra generație, precum și în ceea ce privește fluoroquinolonele întrebuințate pentru turmele sau grupurile de animale. Antibiogramele ar trebui să confirme faptul că nu există alternative la utilizarea acestor antimicrobiene și ca acestea sunt singura cale de a trata și de a eradica numita maladie. 18. Copa-Cogeca solicită Comisiei Europene să asigure un sistem de diagnosticare cât mai vast și mai eficient la nivelul statelor membre pentru a garanta promptitudinea rezultatelor. Dacă rezultatele indică alternative adecvate la fluoroquinolone și la cefalosporinele de a treia și a patra generație, tratamentele ar trebui adaptate în consecință. IV. TRANSPARENȚA LA UTILIZARE: ROLUL PROGRAMELOR DE MONITORIZARE ȘI SUPRAVEGHERE 19. Ameliorarea utilizării antimicrobienelor necesită transparență și responsabilitate în rândul tuturor părților interesate. În comunicarea sa privind rezistența la antimicrobiene, Comisia Europeană subliniază importanța consolidării sistemelor de monitorizare ale RAM și recursul la antimicrobiene în medicina veterinară. 20. Copa-Cogeca consideră că punerea în aplicare a unor programe practice și eficiente de monitorizare a utilizării antimicrobienelor și a rezistențelor la antimicrobiene în ansamblul statelor UE prezintă o importanță deosebită. 21. Ca regulă generală, Copa-Cogeca consideră că autoritățile publice ar trebui să pună în aplicare programe stricte dar cu caracter practic în vederea monitorizării utilizării și rezistenței la antimicrobiene. Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să desfășoare verificări și să combată practicile ilegale, atunci când acest lucru este necesar. 22. Având în vedere faptul că anumite state ale UE nu au pus încă în aplicare programe de monitorizare și de supraveghere, Copa-Cogeca consideră că este necesar ca fiecare stat membru să fie încurajat să o facă. Este deosebit de important ca programele de monitorizare să fie elaborate în conformitate cu programele naționale de supraveghere, implicând în procesul de elaborare al acestora autoritățile de control, organizațiile de agricultori, de medici veterinari și industria farmaceutică. Acest lucru ar contribui la reducerea costurilor suplimentare la nivel de exploatație, prevenind utilizarea abuzivă a produselor. 23. Este foarte important să putem dispune de un sistem armonizat de colectare a datelor pentru toate statele membre ale UE, având în vedere faptul că acesta este un prim pas înspre evaluarea obiectivă a riscurilor de utilizare a antimicrobienelor. Dacă obiectivele și rezultatele preconizate ar fi armonizate, instrumentele de concretizare a acestora ar putea fi mai bine calibrate în funcție de nevoile individuale ale statelor membre (ex: sistemele de producție). 24. Din perspectiva Copa-Cogeca, colectarea de informații în scopul monitorizării epidemiologice a utilizărilor antimicrobialelor ar trebui organizată într-un mod mai agregat, la nivelul medicilor veterinari și al farmaciștilor, în fiecare dintre statele membre. Având în vedere că prescripția medicală este o condiție esențialală a utilizării antimicrobienelor la nivel de exploatație agricolă, Copa-Cogeca consideră că medicii veterinari și farmaciștii ar trebui să joace un rol esențial în furnizarea de informații relevante pentru programul oficial de monitorizare la nivel de stat membru. Colectarea de date agregate ar menține un anumit 5 7

6 grad de acuratețe al datelor și ar facilita procedura de evaluare a riscului pentru ansamblul statelor membre. 25. Cu toate acestea, agricultorii sunt obligați să consemneze toate tratamentele administrate la nivel de exploatație pentru a facilita procesul de evaluare și pentru a permite viitoare ajustări ale tratamentelor utilizate. Aceste informații trebuie să fie disponibile în caz de control. 26. Copa-Cogeca consideră că informațiile privind utilizarea antimicrobienelor la nivel de exploatație agricolă trebuie tratate cu confidențialitate, obligația de furnizare a acestora fiind asociată unei cereri oficiale. Restricțiile comerciale trebuie evitate. V. PRINCIPIILE PLANIFICĂRII SANITARE LA NIVEL DE EXPLOATAȚIE AGRICOLĂ: UN INSTRUMENT DE GESTIUNE DE TIP VOLUNTAR 27. Copa-Cogeca consideră ca agricultorii, precum și operatorii din toate etapele de producție, procesare și distribuție ale sectorului alimentar, ar trebui să se asigure de respectarea exigențelor legislației din domeniul bunăstării animale, relevante pentru activitățile pe care le desfășoară și ar trebui să fie în măsură să verifice respecterea acestui gen de cerințe. Conceptul planului voluntar de gestiune sanitară ar putea să contribuie la atingerea acestui obiectiv. 28. Planul sanitar aplicat la nivelul exploatației agricole este o procedură administrativă cu caracter voluntar și flexibil care integrează în cadrul procesului decizional al agricultorului individual ameliorări la nivelul sănătății și bunăstării animale, al productivității animale, al profitabilității exploatației, al relației medic veterinar/agricultor, dar și în ceea ce privește durabilitatea și siguranța producției alimentare și optimizarea utilizării procedurilor veterinare preventive. Acesta se bucură de un grad de succes optim atunci când este conceput și adaptat exploatației, fapt care implică cunoașterea antecedentelor specifice acesteia, a pieței de desfacere, a resurselor, a amplasării geografice și a animalelor. 29. Planificarea sanitară la nivelul exploatației agricole este diferită de certificarea sanitară a exploatației (FHC). Cele două sisteme trebuie tratate separat și nu trebuie confundate, deoarece diferența dintre ele poate fi substanțială, inclusiv în ceea ce privește costurile implicate. Certificarea sanitară la nivelul exploatației presupune controale ale acesteia, desfășurate sub forma unor inspecții ale exploatației sau printr-un audit al documentației, efectuat de un medic veterinar oficial sau de către un alt profesionist recunoscut, verificându-se conformitatea cu exigențele formale sau legale și obiectivele stabilite. 30. Planificarea sanitară la nivel de exploatație agricolă are la bază patru principii simple: A preveni e mai bine decât a trata Evaluare - utilizarea registrelor pentru identificarea costurilor presupuse în fiecare an de diferite maladii pentru exploatația dvs. Gestiune alături de medicul veterinar sau alți consultanți și stabilirea unor priorități pe planul măsurilor de control pentru zonele afectate de potențiale probleme la nivel sanitar, folosind calcule de tip costuri/beneficii și cele mai eficiente metode de gestiune sanitară existente Monitorizare - revizuirea cu regularitate a planului sanitar stabilit pentru exploatația dvs. și modificarea sa la nevoie 31. Planificarea sanitară la nivel de exploatație agricolă presupune adoptarea unei game largi de măsuri de gestionare a riscurilor create de diverse maladii. Acest lucru implică păstrarea în bună ordine a registrelor, identificarea problemelor de tip sanitar la nivelul exploatației agricole și determinarea celor mai potrivite măsuri de control al acestora, evaluarea eficienței din trecut a măsurilor de acest gen și nu în ultimul rând, revizuirea planurilor sanitare, atunci când acest lucru se impune. 32. Planificarea sanitară la nivel de exploatație agricolă ar trebui să fie un proces continuu și dinamic. Astfel, pot fi concepute măsuri adaptate fiecărei exploatații în parte. Atât riscurile 6 7

7 istorice cât și cele viitoare presupune de diverse maladii pot fi astfel cartografiate, alături de procedurile aferente de diagnostic și gestiune a riscului. De asemenea, se pot elabora și pune în aplicare măsuri de prevenție, inclusiv strategii de vaccinare. 33. Planificarea sanitară la nivel de exploatație agricolă ar trebui să includă: o consemnare a maladiilor existente la nivel de exploatație precum și felul în care se comportă animalele în raport cu diferitele măsuri de producție concepute de agricultor, medicul veterinar, crescătorii de animale și/sau alți consultanți agricoli. 34. Aceste măsuri ar putea include ratele de înlocuire/sacrificare, statistici privind adăposturile și densitatea populațiilor, incidența șchiopătării, costurile veterinare, utilizarea unor medicamente, diferitele măsuri asociate fertilității (eficiența măsurilor de detectare a estrului, numărul de animale născute în fiecare an, rata animalelor născute vii/moarte, vârsta primei inseminări, etc.), însemnări privind starea, luarea în greutate și alți parametri de producție. 35. Constituirea unor relații de colaborare între agricultor, medicul veterinar și/sau consultant pentru detectarea problemelor sanitare ale animalelor, clasificarea problemelor în funcție de importanța lor economică, pentru a se stabili gradul de prioritate al acestora și pentru a se elabora obiective accesibile. 36. Adoptarea și angajamentul față de anumite modificări aduse la nivelul sistemului de gestiune, de creștere a animalelor, de tratament sau vaccinare, pentru a se permite atingerea obiectivelor, inclusiv evaluarea politcii de înlocuire și a planului de biosecuritate - analizarea metodelor de prevenire a transmiterii bolilor între exploatații sau de la un animal la altul. 37. Monitorizarea și revizuirea rezultatelor în raport cu obiectivele stabilite, menținându-se posibilitatea de a se efectua modificări la nivelul acestora, în funcție de experiență 38. Posibilitatea de a cartografia răspunsurile individuale la antimicrobiene în cazul riscurilor de maladii identificate, elaborând procedurile necesare de diagnositc, demersul de tratament (individual sau de grup și posibilitatea de izolare, atunci când aceasta există) și scenarii de declanșare preconizate, care pot da curs și altor cercetări și/sau pot determina revizuirea variantelor de tratament antimicrobian. O parte a acestui tip de planificare ar trebui să definească și modalitatea de administrare a medicamentelor selecționate, în vederea optimizări utilizării terapeutice a acestora și pentru a se garanta o perioadă de expunere adecvată. 39. Planificarea sanitară la nivel de exploatație trebuie actualizată, mai alea dacă riscurile de apariție a unor maladii depășesc pragurile prestabilite. 7 7