Motivație Într-un interviu despre Noua sinteza monastică athonită. Monahismul athonit astăzi 1, ieromonahul Macarie Simonopetritul 2 identifica 3 factori principali ce au dus la reînvierea din anii 70 ai secolului trecut a monahismului atonit. Văzut mai ales ca pe o minune a Maicii Domnului,. mai ales că între anii 1963 si 1968 se considera că monahismul nu mai are nici un viitor - în Grecia si în Ortodoxie în general - și că "ar trebui găsite acum noi forme de spiritualitate" 3, din punct de vedere uman, viețuirea monahală atonită contemporană este rezultatul: 1. reluării studiilor patristice (ca mișcare de fond), 2. a prezenței în Sfântul Munte a unor părinți duhovnicești și oameni ai lui Dumnezeu cu experiența rugăciunii și a vieții ascetice (dintre care cea mai de seamă a fost cea a Părintelui Iosif Isihastul care, fără măcar să aibă un adevărat îndrumător, a regăsit din propria-i experiență firul tradiției isihaste) 3. venirea pe Sfântul Munte a unor comunități de monahi care se formaseră deja în exteriorul Muntelui Athos, în alte mănăstiri, și care, având adesea o solidă formație intelectuală, vroiau să regăsească în practică aceste izvoare ale tradiției monastice. Influența Cuviosului Gheron Iosif Isihastul este descrisă de ieromonahul atonit ca o lucrare de providență a lui Dumnezeu, totul petrecându-se într-o manieră cu totul spontană, fără nici un fel de program, prin ucenicii săi (puțini la număr), care s-au risipit în tot Sfântul Munte, adunând în jurul lor un număr de ucenici și, încetul cu încetul, au creat comunități care au devenit mănăstiri, intrând în mănăstiri cenobitice 4. Viața și învățăturile sale au ajuns astfel cunoscute mai ales în mediul monahal ortodox, dar bucurându-se de o receptare puternică și în viața laică 5. Prin intermediul traducerilor făcute începând cu deceniul al nouălea al secolului trecut 6, și creștinii ortodocși români au intrat în contact cu viața și învățătura renumitului Stareț atonit. Viața sa a fost consemnată de ucenicii săi (la diferite intervale de timp) 7, fapt pentru care aceste lucrări se completează reciproc, dar care conțin și o serie de date inexacte sau aparent 1 http://www.nistea.com/monahismul_athonit.html 2 Cunoscut prin studiile sale, mai ales prin Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, traducere diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000, 559 pg. 3 http://www.nistea.com/monahismul_athonit.html 4 Ibidem 5 A se vedea Protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos, Rugăciunea în lume, traducere de Preot Constantin Coman și Garoafa Coman, Editura Bizantină, București, 2009, 347 pg. 6 A se vedea Bibliografia de la sfârșit 7 Prima fiind cea a monahului Iosif, la scurt timp (trei ani) de la moarte Starețului, ca urmare a rugăminții creștinilor de a cunoaște nevoința și învățătura harsimaticului povățuitor. Lista completă cu scrierile ucenicilor este cuprinsă în Bibliografie 1
contradictorii. Acest lucru va fi prezentat și analizat în prima parte a prezentei teze de doctorat, din care acum prezint, pe scurt, cele mai importante evenimente din biografia Starețului. Cuviosul Iosif Isihastul s-a născut în anul 1898 (sau 1897) 8 în satul Levskes din Paros 9, o insulă din cadrul arhipelagului Cicladelor. Mama sa se numea Maria ( născută Rangusi, + ), iar tatăl său a fost Gheorghe Kottis (al doilea soţ al mamei sale 10 ), un ţăran neînvăţat 11. A fost al şaselea copil al familiei, greu încercată prin pierderea primilor trei şi prin moartea tatălui în 1907 (avea doar 40 ani). Fiind un adevărat om al lui Dumnezeu... cu un înnăscut simţ al păcătoşeniei şi al prihănirii de sine 12 (trăsături moștenite de viitorul Stareţ, pe care le va cultiva toată viaţa sa), mama sa se învrednicise de mai multe vederi duhovniceşti, mai ales când mergea la biserică, cea care a rămas memorabilă fiind cea care a avut loc la puţin timp după naşterea tânărului Francisc (numele de botez al lui Gheron Iosif), atunci când i s-a arătat îngerul Domnului care a scris numele pruncului pe o tăbliţă, spre neliniştea mamei care credea că şi acest nou născut va fi luat de Dumnezeu. Dezlegarea acestei vedenii 13 a venit mai târziu, atunci când tânărul Francisc a ajuns monah la Sfântul Munte Athos, fiind primit de Domnul în tagma îngerilor Săi pământeşti 14. În 1904 începe şcoala, sub îndrumarea Sofiei Kandiotis (mama mitropolitului Augustin al Florinei, + 2010), fiind foarte isteţ...întotdeauna era premiant 15. Este nevoit să întrupă studiile imediat după terminarea clasei a patra primare datorită morţii tatălui său, pentru a putea astfel să îşi ajute mama şi fraţii rămaşi în viaţă. Fiind o perioadă de mare sărăcie, în 1914 este trimis de mama sa, împreună cu fratele său mai mic, Leonard, la Atena, pentru a găsi ceva de lucru. Fiind sătul de atâta sărăcie şi mizerie 16, tânărul Francisc şi-a dorit ori să se îmbogăţească, ori să moară 17. A lucrat astfel la minele din Lavrio (orăşel din sud-estul provinciei Atiica, Grecia), apoi ca bucătar şi brutar 8 Studiul nostru va încerca să clarifice şi această problemă. Arhimandritul Efrem Filotheitul, în cartea sa Stareţul meu Iosif Isihastul, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pg. 17, datează nașterea Starețului în 1897, la fel și inscripția de pe frontispiciul casei natale a Cuviosului, unde stă scris : Aici s-a născut Gheron Iosif Isihastul (1897-1959), a se vedea http://www.agiosarsenios.com/images/agioi&gerontes/g.iosif/1.jpg. Totuși, pe piatra mormîntului său de la Nea Skiti, stă scris anul nașterii 1898, http://calindragan.files.wordpress.com/2010/02/interiorul-chiliei-care-adapostestemormantul-parintelui-iosif.jpg, iar în volumul Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, dedicat Simpozioanelor de la Atena (2004) și Limassol(2005), părerile sunt împărțite. 9 Loc în care şi-au desfăşurat activitatea duhovnicească Cuvioşii Arsenie Aghioritul (1800-1877), precum şi renumitul Stareţ al zilelor noastre, Filothei Zervakos (1884-1980) 10 Primul soţ a fost Leonard Zumis, refugiat din Odesa, mort la vîrsta de 20 ani, cu care a avut 2 copii: Mihail şi un prunc mort nebotezat, Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg.17. 11 Si acesta a murit la vârsta de 40 ani, împreună având 9 copii, Ibidem 12 Ibidem, pg. 18 13 Nu e vorba de o predestinaţie, ci mai mult de o mângâiere adusă de Dumnezeu mamei Cuviosului Stareţ, atât de încercată (la momentul vedeniei) prin moartea a mai multor copii de ai săi precum şi a primului soţ (care aveau să nu fie singurele). 14 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg.18 15 Ibidem, pg. 20 16 Ibidem, pg. 22 17 Ibidem 2
în casele boiereşti din Pireu 18. În 1915 s-a înrolat, făcând stagiul militar timp de 2 ani la Marină, apoi, dovedind calităţi de bun negustor a reuşit să strângă o avere însemnată, fapt pentru care mătuşa sa Alexandra l-a logodit, Cununia nemaivând loc din pricina schimbărilor survenite în viaţa lui Francisc. Astfel, deşi era pe drumul dorit de el, acela de a duce o viaţă decentă din punct de vedere material, printr-un vis, viaţa sa va lua o altă turnură, decisivă. În acest vis, o rază de har trimis de Dumnezeu pentru a-l atrage la Sine 19, Francisc se vede pe sine trecând pe lângă un palat, fiind luat de doi ofiţeri, mai mult forţat (Francisc neînţelegând motivul pentru care era silit să intre), pentru a fi dus înaintea împăratului. Fiind îmbrăcat într-un veşmânt alb şi preţios ei i-au spus : De acum înainte vei sluji aici, apoi l-au dus pentru a se închina împăratului 20. După acest vis starea sa lăuntrică s-a schimbat atât de mult încât, mărturisea el mai târziu, nu mă mai preocupa nimic din cele ce se aflau pe pământ, dar nici nu ştiam ce înseamnă ceea ce văzusem şi nici ceea ce trebuie să fac... Auzeam mereu înlăuntru meu acea poruncă.. De acum înainte vei sluji aici! 21. Deşi crescut într-o familie evlavioasă, se pare că primul contact cu vieţile Sfinţilor a avut loc acum, când a primit cartea Noul Ekloghion (Viețile Sfinților din vechime) 22 a Sfântului Nicodim Aghioritul, rămânând uimit de modul de vieţuire a Sfinţilor, Cuvioşilor şi Mucenicilor descrişi de savantul aghiorit. Primul pas în noua direcţie a fost acela de a se spovedi, căutând apoi locuri şi oameni care să-i întărească cele citite. Visul, dar şi cartea Sfântului Nicodim, l-au schimbat atât de mult, încât a început să dea milostenie economiile sale, dorind să plece în Sfântul Munte. Prima încercare a fost zădărnicită de incursiunile militare din Balcani, precum şi de izbucnirea în 1918 a epidemiei gripei spaniole în toată Grecia. Francisc a exploatat întârzierea pentru a-şi verifica chemarea pentru viaţa monahală 23, încercând să pună în practică ad literam ceea ce citise, astfel că a început să postească mult (mâncând o dată la două zile, după ceasul al nouălea 24 ), să privegheze noaptea stând în copaci, îmbrăcat simplu şi făcând milostenie săracilor. În 1921 25, cu ajutorul monahului atonit Onufrie din Karyes, a intrat în Sfântul Munte, acesta fiind de curând eliberat de sub ocupația turcă. 18 Ibidem 19 Ibidem, pg. 25 20 Ibidem 21 Ibidem 22 Vezi P. ELIA CITTERIO, Nicodim Aghioritul, Personalitatea opera învățătura ascetică și mistică cu traducerea Vieții sale și a Prologurilor la scrierile duhovnicesti, Ed. Deisis, Sibiu, 2001. 23 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 27 24 Ibidem 25 Nu inainte de a se ocupa de cele necesare surorii sale, Erghina, şi de a da restul banilor ca milostenie celor săraci, Ibidem, pg. 28 3
În perioada aceea, în Athos de nevoiau cinci mii de monahi, jumătate fiind greci (restul fiind ruşi, români, bulgari, sârbi şi georgieni) 26. Regula de urmat pentru oricine doreşte să devină monah este aceea de a găsi persoana şi locul potrivit, astfel că Francisc a început să caute locul dar mai ales omul care să fie apropiat de idealul cunoscut de el din cărţi. Şi-a dat repede seama că realitatea găsită în Sfântul Munte la începutul secolul XX era cu mult diferită de cea aşteptată, întrucât adevăraţii povăţuitori ai lucrării minţii se împuţinau din ce în ce mai mult 27. Monahi îmbunătăţiţi existau (chiar dacă numărul lor era foarte mic), ca de exemplu Ignatie Katunakiotul, Sava Duhovnicul, Calinic Isihastul, Daniil Katunakiotul şi Daniil Isihastul (cel de la care va prelua rânduiala isihastă), dar, deşi aceştia ajunseseră la mari experienţe duhovniceşti, din diferite motive 28 nu transmiteau şi altora bogăţia duhovnicească. Majoritatea părinţilor atoniţi din acea vreme se limitau la slujbele tipiconale, dând o deosebită importanţă lucrului de mână, putând astfel să înveţe pe alţii numai cu cuvântul din cărţi, dar puţini erau cei pregătiţi să-şi dea şi viaţa pentru adeverirea Evangheliei 29. Râvna l-a determinat să caute în tot Sfântul Munte, pas cu pas 30, oameni duhovniceşti, care să îi descopere din experienţă proprie modul de dobândire a rugăciunii curate şi prin ea harul Duhului Sfânt. Acea persoană avea să nu o găsească niciodată 31, majoritate părinţilor îmbunătăţiţi fiind la apusul vieţii lor pământeşti. A ascultat de sfaturile date de mai mulţi părinţi atoniţi, de la care a avut mult folos, mai ales de la Stareţul Daniil (+1929) de la Katunakia (care întreţinea corespondenţă cu Sfântul Nectarie al Pentapolei, + 1920), în obştea căruia a deprins primele noime monahale. De aici, cu binecuvântarea acestuia, a trăit ca şi kaviot (mirean găzduit) la Chilia Sfântul Ioan Botezătorul din apropierea Marei Lavre, întrucât nu dorea să devină monah până nu avea siguranţa că acel Stareţ este omul lui Dumnezeu, capabil să îl facă şi pe el părtaș vieţii dumnezeieşti. Îşi petrecea vremea rostind cu voce tare rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă, studiind cărţi duhovniceşti, postind şi priveghind îndelung, păstrând legătura cu stareţul Daniil, de la care primea sfaturile cuvenite. În această stare a fost învrednicit să primească darul rugăciunii neîncetate. Astfel, într-o seară, după înfruntarea unei ispite 32, care i-a cauzat multă durere sufletească, privind spre bisericuţa Schimbării la faţă de pe vârful Atonului l-a rugat pe Domnul Hristos să se schimbe la faţă şi în sufletul său. Şi în timp ce se ruga astfel cu durere, a venit dinspre bisericuţă o suflare, un vânt subţire, plin de bună mireasmă. Atunci sufletul său s-a umplut de bucurie, de luminare şi de 26 Ibidem, pg. 31 27 Ibidem, pg. 32 28 Se potrivesc cuvintele Sfântei Singlitichia (02 noiembrie) : Opaițul luminează, dar își arde buzele. 29 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 33 30 Ibidem, pg. 35 31 Ibidem 32 Ibidem, pg. 40 4
dragoste dumnezeiască, iar dinlăuntru a început să izvorască neîncetat Rugăciunea cu atâta uşurinţă, încât se gândea: Acesta este Raiul, alt Rai nu-mi trebuie. Şi vedea rostindu-se Rugăciunea înlăuntrul său cu o exactitate matematică, întocmai ca un ceas. Şi lucru minunat era că rugăciunea se săvârşea de la sine, fără vreo strădanie din partea sa. De atunci rugăciunea... nu a încetat să se rostească înlăuntrul său până la ultima sa suflare 33. Unul din ucenicii şi biografii săi notează că s-a învrednicit această mare harismă prin 1921 34. În această perioadă s-a învrednicit de mai multe vedenii, dar şi de ispite pe măsura lor. Pentru a se verifica în noua etapă duhovnicească, s-a sfătuit cu acelaşi stareţ Daniil, care i-a rânduit ca împreună nevoitor pe monahul Arsenie (+1983) 35, pentru a nu cădea în înşelare sau în nepăsare, sau ca diavolul să-i facă rău sau să-şi piardă minţile 36. Arsenie, deşi avea 10 ani de monahism, văzând măsura la care ajunsese mireanul Francisc, l-a silit pe acesta să-i fie Stareţ 37 (chiar dacă acesta era încă laic), lucru care s-a păstrat până la sfârşit. Trebuie menţionat faptul că deşi tânărul pustnic trăia în ascultare de duhovnic, se ruga, plângea şi se nevoia, cu toate acestea războiul 38 nu contenea 39. Intrase în etapa a doua a vieţii duhovniceşti, cea a iluminării, caracterizată de cuptorul dumnezeieştii părăsiri 40 (adică părăsirea, de către harul Duhului Sfânt a nevoitorului pentru o anumită perioadă de timp, cu scop pedagogic 41 ). Este perioada cea mai grea de suportat, lucru dovedit şi de cuvintele Cuviosului Iosif: Dacă este să aflaţi Harul şi apoi să-l pierdeţi, atunci mai bine să vă rugaţi nu pentru dobândirea Harului, ci a experienţei, fiindcă omul, de unul singur, nu poate să sufere părăsirea de către acesta 42. Pe lângă ispitele primite de la unii monahi, (care îl considerau rătăcit pentru faptul că se dedicase în întregime lucrării rugăciunii minţii, fiind foarte tânăr şi în felul lui un caz unic în acea vreme), cea mai grea lovitură a primit-o de la diavoli, care timp de 8 ani l-au chinuit cu războiul trupesc. În lupta cu gândurile a ales să facă răbdare faţă de învinuirile pricinuite de monahi, şi de a- şi pedepsi trupul cu un lemn (băţ, nuia), mai ales coapsele. Explicaţia acestui fapt oricât de înfricoşător ar suna,... nu este un caz unic în scrierile ascetice. Patericele şi Scara Sfântului Ioan Sinaitul sunt pline de astfel de nevoinţe ascetice, prin care trupul, care este biserica Sfântului Duh, nu este pedepsit, ci este supus minţii stăpânitoare. Ascetismul ortodox nu este ucigător de trup, ci 33 Ibidem, pg. 41 34 Ibidem 35 Detalii legate de viaţa sa găsim în toate scrierile legate de Starețul Iosif Isihastul, precum și în cartea Monahul Iosif Dionisiatul, Bătrânul Arsenie Pustnicul (1886-1983), împreună nevoitorul Starețului Iosif Isihastul, Editura Evanghelismos, București, 2003 36 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 42 37 Ibidem, pg. 64 38 Ispitele, mai ales cea trupească, în ciuda faptului că, în lume fiind, nu cunoscuse placerea trupescă 39 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 46 40 Ibidem, pg. 44 41 A se vedea studiul lui Jean-Claude Larchet, Ζ αγαπε προς ηολ πιεζηολ θαηα ηελ δηδαζθαιηα ηνπ Γεξνληνο Ισζεθ ηνπ Ηζπραζηνπ, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 687-704 42 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 44 5
de patimi 43. Lucrarea aceasta şi-a arătat roadele, astfel încât, deşi nu împlinise nici măcar 32 de ani, Stareţul mărturise: am primit în dar curăţia, însă într-o măsură atât de mare, încât să nu mai fac deosebire între femeie şi bărbat. Nu mai lucra patima întru mine câtuşi de puţin. Cu Harul lui Dumnezeu, am primit întru simţire darul curăţiei 44. Luptele cu diavolul nu a încetat, dar intrase acum într-o altă etapă, în care nu puteau să îi mai facă rău decât în exterior, prin oameni sau întâmplări, lucru ce nu l-a mai putut abate de la calea sfinţeniei. Trecuseră doi ani de la venirea sa în Sfântul Munte şi un an de când se nevoia cu monahul Arsenie, când acelaşi stareţ plin de discernământ, Daniil Katunakiotul, le-a atras atenţia că fără binecuvântarea unui stareţ, nimic nu are izbândă, întrucât pentru a avea harul lui Dumnezeu toată viaţa voastră, trebuie sa treceţi prin ascultare 45. Urmând sfatul acestuia, au intrat sub ascultarea a doi bătrâni, Efrem (numit şi Dogarul, întrucât îndeletnicirea sa era confecționare de butoaie) şi Iosif, fraţi după trup, de la Chilia Buna Vestire, având binecuvântarea ca după moarte acestora să se nevoiască cum doresc şi unde doresc. În această perioadă Francisc a înţeles că cu cât are cineva mai multă evlavie faţă de stareţul său, cu atât primeşte mai mult har 46. La 31 august, în vârstă de 28 de ani, Francisc a fost tuns schimonah 47, în peştera Sfântului Atanasie, primind numele de Iosif (ca cel al unuia din bătrânii la care intrase în ascultare şi care adormise întru Domnul). Pentru o mai mare nevoinţă şi pentru a putea scăpa de griji şi de împrăştiere, care veneau ca urmare a rucodeliei pe care o făcea bătrânul Efrem 48, cei trei s-au retras la Schitul Sfântului Vasile. Aceasta avea să fie perioada cu cele mai mari nevoinţe ascetice, dar şi cea care i-a adus şi cele mai mari biruinţe şi daruri duhovniceşti. Tot acum, la 32 ani va deveni în mod oficial Stareț (recunoscut ca atare de ceilalți părinți athoniți), ca urmare a morţii bătrânului Efrem, moştenind pentru ascultarea şi smerenia arătată celor doi, harismele acestora. Va ieşi pentru scurt timp din Sfântul Munte pentru a o tunde în monahism pe mama sa, Maria, vizitând şi ajutând duhovniceşte mai multe persoane (pe care le va povăţui ulterior din Sfântul Munte prin scrisori, ca şi pe mulţi alţii). La întoarcerea lor în Sfântul Munte au aflat de trecerea la cele veşnice a iubitului lor povăţuitor, stareţul Daniil Katunakiotul (+08.09.1929), ceea ce i-a determinat la un nou pelerinaj prin toată Grădina Maicii Domnului, pentru a găsi un nou povăţuitor neînşelat în lucrarea duhovnicească, pentru că deşi gustase din harul celor desăvârşiţi, căuta pe cineva care să-l înveţe cum să-l păstreze şi să-i tâlcuiască taina pedagogiei lui 43 Ibidem, pg. 45 44 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 167 45 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 72 46 Ibidem, pg.75 47 Practica atonita nu cunoaște treptele monahismului slav, cel de rasofor și monah, ci doare de schimonah 48 Pentru priceperea sa în a face butoaie era căutat, mai ales toamna, de foarte mulţi călugări dar şi de mireni, care de cele mai multe ori exploatau bunătatea bătrânului, neplătindu-i corect munca depusă. Înmulțirea comenzilor, și datoria de a le onora la timp, împuțina timpul dedicat rugăciunii personale. 6
Dumnezeu 49. După o scurtă perioadă de căutări, vor ieşi pentru a doua oară din Athos, de data aceasta pentru a întemeia o mănăstire de maici, la Gheroviţa, lângă Zirnovo-Drama (azi Kato Nevrokopi). Deşi ceilalţi se foloseau de prezenţa, rugăciunile şi sfaturile sale, stareţul Iosif a constatat că nu mai putea gusta harul contemplaţiei aşa cum o făcuse în Sfântul Munte, de aceea, pentru a nu-l pierde pe Dumnezeu, la începutul anului 1933 se vor întoarce definitiv în Athos. Vor relua obişnuitele exerciţii ascetice, încercând chiar o mai mare nevoinţă în înfrânare, priveghere şi rugăciune, trăind pentru o perioadă de timp ca şi zăvorât. Neavând la cine să se supună în ascultare desăvârşită, pentru a putea păstra şi înmulţi talanţii primiţi, Stareţul a trecut prin focul ispitelor (din partea diavolului şi a oamenilor), şi chiar în marile ispite, cunoştea Harul lui Dumnezeu în chip simţit. 50. Astfel, le spunea mai târziu Stareţul ucenicilor săi, mai întâi beam întristarea cu butoiul şi abia după aceea îmi dădea Dumnezeu Harul cu linguriţa 51. Prin mucenicia sa zilnică de bunăvoie a primit darul de a rămâne neclintit în virtute, dar şi pe acela de a povăţui şi pe alţii în dobândirea lui. A început astfel să primească ucenici, dar deşi îi primea pe toţi cei care doreau...isihia şi viaţa duhovnicească... nimeni nu putea să rămână lângă stareţ dacă nu devenea cu desăvârșire mort pentru această viaţă. Acesta e motivul pentru care obştea nu a devenit niciodată mare 52. Ca ucenici direcţi ai stareţului Iosif, şi care au rămas în deplină ascultare faţă de el, îi amintim doar pe (în ordinea întâlnirii lor cu stareţul): părintele Arsenie, părintele Atanasie 53 (fratele după trup a stareţului), ieromonahul Efrem Katunakiotul 54, monahul Iosif 55, ieromonahul Efrem 56, ieromonahul Haralambie 57. Aceştia au trăit cel mai mult alături de stareţ, alţi monahi sau mireni păstrând ocazional legătura cu el 58. Câţiva factori importanţi (clima, greutatea de a-şi procura cele necesare traiului zilnic, nevoinţele ascetice epuizante fapt ce a dus la înrăutăţirea stării de sănătate atât a stareţului care avea să fie definitivă cât şi a ucenicilor) au schimbat de câteva ori locul de nevoinţă. Astfel au plecat în ianuarie 1938 de la Schitul Sfântul Vasile la Schitul Sfânta Ana Mică, iar de aici, după 15 ani, în septembrie 1953 la Noul Schit. Dacă locul s-a schimbat, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu rânduiala lor zilnică. Stareţul spunea: Concluzia la care am ajuns după atâţia ani şi după atâta nevoinţă este să găsească cineva un povăţuitor duhovnicesc, să facă puţină osteneală trupească, precum căratul celor necesare, şi să 49 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit., pg. 96 50 Ibidem, pg.121 51 Ibidem 52 Ibidem, pg. 181 53 Ibidem, pg. 133-143 54 Ibidem, pg. 164-181 55 Ibidem, pg. 207-213 56 Ibidem, pg. 213-223 57 Ibidem, pg. 340-355 58 Ibidem, pg. 129-133, 143-164, 204-207, 370-373, 391-397 7
ţină o rânduială aspră în privinţa rugăciunii şi înfrânării 59, lucru confirmat şi de ucenicii săi: ne-am păstrat cu acrivie rânduiala noastră, rugăciunea noastră, Liturghiile cele zilnice, mărturisirea gândurilor, acrivia în păstrarea tăcerii 60. Ultima mare încercare pentru stareţ avea să fie pricinuită de bolile sale (antrax şi insuficienţă cardiacă), agravate şi de faptul că nu s-a îngrijit deloc de sănătatea sa, ci şi-a pus nădejdea doar în ajutorul lui Dumnezeu, deşi avea să spună înainte de a muri: Voiam să mă vindec numai cu credința. Acum aflu și eu că sunt necesare și medicamentele, și harul 61. În dimineaţa zilei de 15 august 1959, după obişnuita priveghere de toată noaptea, luând pentru ultima dată merinde pentru viaţa veşnică 62, a adormit întru Domnul în ziua de prăznuire a Adormirii Maicii Domnului, aşa după cum primise înştiinţare că se va întâmpla 63. Ucenicii săi aveau să îşi amintească despre această zi ca de una în care simţeam că prăznuim Paştele, Învierea, că ne aflăm în Săptămâna Luminată. Nu exista întristare, ci doar bucurie pascală coborâtă din Cer 64. Partea a doua a lucrării va trata problema scrierilor Cuviosului Stareţ, precum şi a acelora a ucenicilor direcţi, ale altor autori, precum şi destinul lor ( a scrierilor) în lumea întreagă. De la Gheron Iosif ni s-au păstrat şi transmis doar câteva Epistole (110 scrisori) 65 şi două scrieri pentru isihaşti: Trâmbiţa cu zece glasuri 66 și Scrisoare către un pustnic isihast 67. Din aceste scrieri aflăm dorinţa lui de a fi scris alte 3 cărţi, cu următorul conținut: că omul este nimic, că în toate și peste toate este Dumnezeu, că trebuie să rabzi totul până la moarte 68. Ucenicii direcţi ai Stareţului au consemnat în scris 69, la rugămintea celor ce dobândiseră evlavie la Cuvios, mai multe scrieri, în care redau, fiecare după priceperea, timpul petrecut alături 59 Ibidem, pg. 385 60 Ibidem 61 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 238 62 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2009, pg. 143 63 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa lui Gheron Iosif Isihastul. Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008, pg. 89 64 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 424 65 82 scrisori editate de mânăstire Filotheou în cartea Γέροληος Ηωζήθ, Eθθξαζηο Μνλαρηθεο εκπεηξηαο, Δθδοζης Δβδοκε, Ηερας Μολες Φηιοζεοσ, 2006 (a 7-a ediție), şi 28 scrisori editate de mânăstirea Vatoped în Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Θείας Χάρηηος εκπεηρίες, Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο - Δπηζηοιηκαηα Βηογραθηα αλεθδοηες επηζηοιες θαη ποηεκαηα, Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 18, Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2006. A se vedea și studiul Αλαπι. Καζεγεηής θ. Νίθος Νηθοιαΐδες, Η επηζηνινγξαθία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, Άγηολ Όρος, 2007, pg. 283-296 66 Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Θείας Χάρηηος εκπεηρίες, Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο - Δπηζηοιηκαηα Βηογραθηα αλεθδοηες επηζηοιες θαη ποηεκαηα, Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 18, Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2006, traducere în română Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa lui Gheron Iosif Isihastul. Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008 67 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, traducerea de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, ed. a 2-a, Editura Biyantină,Bucuresti, 2003, pg.332-391 68 Ibidem, pg. 98 69 A se vedea Bibliografia 8
de el şi memoria personală, fapte şi învăţături ale acestuia. Informaţiile ne sunt completate din istorisirea vieţii altor ucenici ai Stareţului, așa cum este viața stareților Haralambie 70 sau Efrem Katunakiotul 71. Odată cu trecerea anilor, viaţa dar mai ales scrierile sale au cunoscut o difuzare şi o receptare semnificativă, atât din partea credincioşilor cât şi a teologilor din întreaga lume ortodoxă (şi nu numai), astfel încât în anul 2004, la Atena, precum şi în 2005 în Cipru, la Limasol, s-au organizat 2 Simpozioane dedicate Cuviosului Stareţ, lucrările prezentate cu acest prilej formând un Volum apărut în anul 2007, editat de Mânăstirea Vatoped 72. Opera sa a cunoscut mai multe traduceri 73, fiind folosită, alături de celelalte scrieri patristice, ca un îndrumar sigur pe cale mântuirii 74. În partea a treia a lucrării vom contura personalitatea duhovnicească a Stareţului, tratând, în subcapitole, aspecte legate de aceasta. Vom descoperi în primul rând pe Gheron Iosif ca şi om, apoi vom analiza elementele specifice ca îndrumător de suflete (Stareţ), precum şi latura sa harismatică (dovezi ale sfinţeniei sale). Ca om ştim că Gheron Iosif a avut parte de puţină şcoală (doar 4 clase), fiind însă foarte inteligent (a fost premiant, reuşind să ajungă repede un bun negustor). Toată viaţa s-a străduit să studieze şi să înţeleagă foarte bine Scriptura 75 şi mai ales Părinţii 76, dobândind înțelepciunea lui Dumnezeu cea întru taină (I Corinteni 2,7). Avea o slăbiciune, cu care se va lupta mult timp, fiind iute la mânie 77, dar în acelaşi timp un om hotărât, neînfricat, neînduplecat în respectarea programului şi iubitor de rânduială 78. Ca Stareţ l-au caracterizat mai ales iubirea, povăţuirea potrivit cu legea duhovnicească, povăţuire harismatică, exigenţa, dar și slujirea celorlalţi 79. Roadele vieţuirii sale, exprimate prin diferite harisme, sunt cele ce atestă sfinţenia sa. Astfel din viața sa reiese că se învrednicise de harismele rugăciunii, a înainte-vederii, a tămăduirii, a deosebirii duhurilor, a facerii de minuni, etc. 80 70 Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005 71 Monahul Iosif Vatopedinul, Ne vorbeşte părintele Erem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2004 72 Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007 73 În limbile engleză, franceză, română, rusă, sârbă. Se impune o inventariere a tuturor edițiilor despre viața și scrierile Starețului Iosif, și limbile în care au apărut acestea. 74 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 13 75 Vezi studiul Δπίθ. Καζεγεηής θ. Χρήζηος Καραθόιες, Η Αγία Γξαθή ζηε δσή θαη ηε δηδαζθαιία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 169-184 76 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har. O epistolă despre viaţa lui Gheron Iosif Isihastul. Epistole inedite, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2008, pg. 20 77 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 24 78 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 39 79 Ibidem, pg. 19, 20, 105,122, 130-132, 133, 140, 163, 200, 213, etc. 9
Partea a patra, cea mai extinsă ca şi tratare, va încerca să surprindă învăţătura duhovnicească a Stareţului Iosif Isihastul. Vom arăta şi comenta în primul rând elementele de antropologie ascetică ce se desprind din viaţa şi scrierile sale. Cuviosul Iosif nu ne oferă tratate legate de această temă, ci doar elementele esenţiale (cuprinse mai ales în Epistolele sale) pentru a putea înţelege mai bine modul în care am fost creaţi de Dumnezeu, şi cum trebuie să conştientizăm şi să aplicăm corect modul de funcţionare a trupului şi a sufletului (înainte şi mai ales după căderea în păcat a protopărinţilor noştri). Legat de om, Gheron Iosif spunea Făcătorul a toate, luând ţărână din pământ, a alcătuit îndată un om de lut, un vas nefolositor, fără minte şi fără suflet: Iată, zice, propria ta alcătuire. Nu te lăuda întru izbânzile tale, căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facere 3,19). Să nu se tulbure în zadar lutul şi cele de lut să nu adune materie nefolositoare... Cel care a insuflat sufletul a suflat în faţa lutului dăruindu-i duh de viaţă şi îmbrăcându-l cu suflet raţional, iar pe omul acesta l-a numit după chip şi după asemănare şi s-a bucurat de aceasta 81 Trupul slujeşte la toate nevoinţele dumnezeieşti, ca cel ce este singurul ajutor în dobândirea izbânzilor dumnezeieşti şi care duce încoace şi-ncolo, ca un săculeţ, puterile sufletului şi ale duhului 82. Înţelegerea corectă a modului de raportare a Stareţului la trup ne dă cheia de interpretarea a nevoinţelor la care şi-a supus trupul, dintre care cea care suscită nedumerirea şi şochează în egală măsură este cea legată de bătaia cu băţul a coapselor sale 83. Legat de suflet voi identifica modul în care Gheron Iosif înţelege împărţirea lui şi modul de funcţionare a elementelor constitutive ale acestuia. Voi explica termenii folosiţi de acesta, termeni care, prin traducerea lor corectă dau şi înţelesul adecvat în această problemă. Tot în această secţiune voi prezenta şi comenta descrierea făcută de teodidactul Gheron omului după căderea în păcat (în special separarea minţii de inimă cu consecinţele ei), precum şi stările omului: înainte de păcat (potrivit firii), după căderea în păcat (împotriva firii), şi după primirea dumnezeiescului har (mai presus de fire) 84. Drumul acesta, de la cele împotriva firii la îndumnezeire, ne permite analiza modului de formare a patimilor precum şi cel de dobândire şi sporire a virtuţilor. Cum se nasc şi unele şi altele, ce stă la baza lor, care sunt cele legate de trup, dar şi cele caracteristice sufletului. 80 Arhimandritul Efrem Filotheitul, op.cit., pg. 139, 156, 157, 170, 203, 210, 237, 249, 300, 315, 318, 356, 383,394, 411, 429-430, 437 etc 81 Ibidem, pg. 325 82 Ibidem, pg. 303 83 Ibidem, pg. 55 84 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 65 10
Un alt capitol important din învăţătura Cuviosului Iosif este cel legate de etapele vieţii duhovniceşti. Voi identifica şi explica definiţiile date de acesta făptuirii şi contemplaţiei 85, urmând să prezint treptele urcuşului duhovnicesc: curăţirea, iluminarea şi desăvârşirea (cărora le corespund cele 3 haruri: curățitor, luminător și desăvârșitor) 86. După această introducere, se va analiza concret gândirea ascetic-mistică a Stareţului. Astfel, am identificat faptul că el insistă în primul rând pe caracterul hristocentric al vieţii duhovniceşti 87, ca punct de plecare în înţelegerea şi trăirea corectă a oricăror elemente de asceză şi de trăire mistică. Deci întreaga luptă a nevoitorului se dă prin, cu şi pentru Hristos. Odată clarificată această problemă, Stareţul aşează ca fundament al vieţii monahale ascultarea 88. Este un subcapitol de asemenea foarte important, întrucât trebuie clarificate foarte multe aspecte (dar toate au ca punct de plecare caracterul hristocentric amintit mai sus, fără de care nu vom înţelege anumite aspecte legate de modul de punere în practică a ascultării). Voi arăta ce înţelege Gheron Iosif prin ascultare, importanţa covârşitoare a acesteia, obligativitatea ei 89, scopul, limita ei, modelul prin excelenţă al acesteia, efectele pozitive dar şi cele negative (ale neascultării). Pentru etapele concrete ale vieţii isihaste (un alt subcapitol) voi avea la îndemână scrierea sa Trâmbiţa cu zece glasuri 90, precum şi scoliile la aceasta a ucenicului său, Iosif Vatopedinul 91. Stareţul Iosif a trăit şi a transmis o viaţă duhovnicească foarte precisă, constituită pe câteva elemente esenţiale şi personale (în modul lor de desfăşurare) de făptuire. Trebuie accentuat faptul că tot ceea ce a transmis ucenicilor săi se baza pe ceea ce a reuşit el însuşi să pună în practică, şi ceea ce a observat că aduce cel mai mult folos pentru nevoitor. Astfel, el cerea ucenicilor săi în primul rând respectare cu acrivie a unui program 92 (ale cărui elemente le vom analiza pe fiecare în parte în subcapitole ulterioare). O buna rânduială trupească şi sufletească favorizează păstrarea în limite corecte a nevoilor trupului şi duce la formarea unui caracter puternic. Acest program a fost păstrat în toată viaţa sa de Gheron Iosif şi de ucenicii săi (obligaţia respectării lui determinându-i pe mai mulţi să nu poată sta mult timp alături de renumitul isihast). Pentru o mai bună înţelegere a acestei teme voi prezenta modul de formare a acestui program, modelul de inspiraţie, etapele lui în funcţie de locurile de nevoinţă ale Stareţului şi descrierea concretă a unei zile din viaţa sa. 85 Ibidem, pg. 63-69 86 Ibidem, pg. 8, 65 87 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul. Pg. 12 88 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 81-84 89 A predat ucenicilor săi mai întâi ascultarea și apoi rugăcinea. Vezi Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, traducerea din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005, pg. 212 90 Op. cit 91 Op. cit. 92 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 167-173 11
Ca element principal al acestui program identificăm privegherea de toată noaptea 93, caracterizată de starea de veghe în aşteptarea Mirelui, prin rugăciune, metanii, studiu duhovnicesc şi, mai ales în ultima parte a vieţii lui, prin săvârşirea constantă a Sfintei Liturghii. Toate elementele privegherii le vom analiza, separat, în alte subcapitole. Astfel, la început voi prezenta în general modul şi elementele rugăciunii, pentru ca apoi să dedic un spaţiu amplu Rugăciunii lui Iisus, ocupaţia prin excelenţă şi de toată viaţa de atonit a Cuviosului Gheron 94. Acest subcapitol va avea la rându-i alte subcapitole dedicate explicării formulării ei 95, a prezentării etapelor acestei rugăciunii (cu gura, cu mintea şi cu mintea în inimă) 96, a condiţiilor de săvârşire 97, a scopului ei 98, a unicităţii acesteia 99, a legăturii dintre ea şi procesul de despătimire 100, precum şi raportul acesteia cu viaţa bisericească 101 şi cu credincioşii laici 102. Legat de metanii, voi aborda şi celelalte elemente de participare a trupului la viaţa duhovnicească: postul şi înfrânarea 103. Studiul duhovnicesc al Stareţului se rezuma la Sfânta Scriptură și câteva scrieri ale Sfinților Părinți 104 (dintre care cel mai îndrăgit a fost Sfântul Isaac Sirul 105 ) va fi tratat alături de meditaţia duhovnicească 106, ca elemente de luminare a minţii 107 şi de sporire a evlaviei şi dragoste faţă de Dumnezeu şi sfinţii Săi, de întărire, păstrare şi înmulţire a râvnei 108 (un element indispensabil în lupta duhovnicească, pe care îl vom analiza sub diferitele sale aspecte). Cuviosul părinte nu a despărţit niciodată viaţa isihastă de cea liturgică, singura diferenţă fiind ritmicitatea cu care s-a împărtăşit, şi aceasta datorându-se lipsei (în prima parte a vieţuirii athonite) sau a prezenţei constante (în obştea condusă de el) a preotului slujitor al Sfintelor Taine 109. Acest aspect, foarte important pentru zilele noastre, a relaţiei dintre viaţa ascetică şi cea liturgică va fi abordată sub diferitele ei aspecte: despre Sfânta Liturghie (frecvenţa săvârşirii ei, motivele, 93 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 67 94 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 22 95 Ibidem, pg. 23 96 Ibidem 97 Vezi Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 428; Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 80 98 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 166 99 Monahul Iosif Vatopedinul, Ne vorbește părintele Efrem Katunakiotul, pg. 33 100 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 77 101 Ibidem, pg. 208 102 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 9 103 Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, pg. 62 104 Le voi prezenta pe toate în cadrul lucrării 105 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 283 106 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 339 107 Ibidem, pg. 132 108 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 171 109 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 88 12
participarea, pregătirea şi împărtăşirea) 110, raportul dintre Sfânta Liturghie şi viaţa duhovnicească 111, Rugăciune lui Iisus şi Euharistia 112. Importanţa pe care Gheron Iosif o dădea respectării cu acrivie a acestui program reiese şi din modul în care a înţeles faptul că viaţa duhovnicească este una cu reguli foarte exacte, de aceea a trăit şi a predat ca un lucru de mare însemnătate importanţa legii duhovniceşti 113, aşa cum e descrisă ea de Sfântul Marcu Ascetul 114. Această luptă după lege, modul în care împropriat-o (prin diferitele întâmplări din viaţa sa) dar şi formarea conştiinţei ucenicilor săi potrivit acesteia, va fi tema unui alt subcapitol al învăţăturii sale duhovniceşti. De asemenea, tot în cadrul acestui capitol, voi trata alte 2 teme (în două subcapitole distincte), legate de învăţătura Stareţului despre înşelare şi cea legată de pocăinţă. Legat de înşelare voi accentua mai ales formele sub care se manifestă aceasta 115 (aşa cum reiese din scrierile sale), ca de exemplu înşelarea înţeleasă ca accentuare a unui singur element ascetic 116. Pocăinţa va fi comentată sub raportul ei cu spovedania 117, a aspectului ei haric 118, dar şi ca etapă esențială a vieţii monahale 119 (fără a trece cu vederea explicarea termenilor folosiţi în explicarea celor 2 teme, a etapelor acestora, precum şi noutatea adusă în interpretarea lor) Toate cele prezentate mai sus au legătură nemijlocită cu harul Duhului Sfânt, de aceea prezentarea învăţăturii despre har a Cuviosului Iosif Isihastul e o necesitate absolută. Vom vedea ce definiţii dă el harului, care sunt etapele şi felurile lui 120, care este rolul harului în viaţa duhovnicească 121, succesiunea har-ispită 122, modalităţi de atragere a lui 123, părăsirea 124 de către acesta a nevoitorului, etc. În viziunea Stareţului există o legătură foarte strânsă între har şi ispită (ispitire) 125, astfel că se cuvine clarificat şi aspectul acesta: ce este ispita 126, condiţiile necesare înfruntării ei (ca de 110 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 383 111 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 132 112 Monahul Iosif Dionisiatul, Stareţul Haralambie, dascălul rugăciunii minţii, pg. 228-229 113 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 78 114 Vezi filocalia 115 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 258-303 116 Ibidem, pg. 296 117 Înțeleasă ca și mărturisire a gândurilor (voi prezenta și explica rânduiala athonită referitoare la raportul dintre Taina Spovedaniei și mărturisirea gândurilor) 118 Cercetarea harului, mai ales la priveghere 119 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 278 120 Vezi nota 86 121 Ibidem, pg. 48 122 Ibidem 123 Ibidem 124 Vezi nota 41 125 Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, traducerea de Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, ed. a 2-a, Editura Biyantină,Bucuresti, 2003, pg. 64-65 126 Ispita este înțeleasă în raport cu experința, mai ales și pentru faptul că în limba greacă cuvintele ispită (πεηξαζκνο) și experiență (πεηξα) au aceeași rădăcină. Vezi Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 180, nota 1 13
exemplu răbdarea 127 ), efectele benefice ale acesteia (înmuierea sufletului şi apariţia lacrimilor 128 ) etc. Acestea ar fi, pe scurt, elementele ce formează învăţătura duhovnicească a Cuviosului Iosif Spileotul 129. Însă, tot legat de universul său duhovnicesc trebuie menţionate şi tratate şi temele legate de monahism 130, Maica Domnului şi Sfinţii rolul lor în viaţa duhovnicească 131, precum şi cea legată de raportul Stareţului şi conştiinţa bisericească (problema calendarului 132 ). Într-o carte scrisă de monahul Iosif Vatopedinul 133, nefiind deocamdată tradusă în limba română, acesta face o comparaţie între învăţătura Cuviosului său Stareţ și tradiţia patristică. Această temă va fi dezbătută ca şi subcapitol de încheiere la capitolul expus anterior, pentru a vedea modul de receptare, trăire şi predare a învăţăturii ascetice şi mistice a Bisericii, expusă în scrierile Sfinţilor Părinţi, în viaţa şi scrierile Bătrânului Iosif Isihastul 134. În ultima parte a lucrării, a cincea, voi arăta legătura dintre Gheron Iosif şi învierea monahismului contemporan 135, ca unul din factorii decisivi în realizarea acestuia 136, sub cel puţin 2 aspecte: ca iradiere a învăţăturii lui în Sfântul Munte şi în restul lumii 137, precum şi restabilirea caracterului isihast al monahismului chinovit (o sinteză oferită de viaţa centrată pe chilie, cu priveghere cu rugăciunea lui Iisus şi celelalte elemente expuse anterior, şi cadrul oferit de organizarea monahală chinovitică) 138. *** 127 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 79; Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, pg. 97 128 Ibidem. pg.119 129 Adică cel din peșteră, Peșteranul, datorită faptului că își alegea ca loc de rugăciune scobiturile din stâncile athonite, un fel de peșteri în miniatură. 130 Monahul Iosif Vatopedinul, Trăiri ale dumnezeiescului har, pg. 72-77 131 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, pg. 79, precum și studiul lui Μεηροποιίηες Δδέζζες, Πέιιες θαη Αικωπίας θ. Ηωήι, Σν πξόζσπν ηεο Παλαγίαο ζηε δσή θαη ηε δηδαζθαιία ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 365-372 132 Ibidem, pg. 347 133 Γέροληος Ηωζήθ Βαηοπαηδηλού, Ο Γέξσλ Ισζήθ ν Ηζπραζηήο, θαη ε Παηεξηθε Παξαδνζηο, Ψστωθειή Βαηοπαηδηλά 5, Ηερας Μεγηζηες Μολες ηοσ Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2004 134 Καζεγεηής θ. Γεκήηρηος Τζειεγγίδες, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο ζπλερηζηήο ηνπ εζπραζηηθνύ θαη θηινθαιηθνύ θηλήκαηνο, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 145-156 135 A se vedea studiul Καζεγούκελος Ξεροποηάκοσ Αρτηκ. Ηωζήθ, Η ζπκβνιή ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ ζηελ πλεπκαηηθή παξάδνζε ηνπ νξζνδόμνπ κνλαρηζκνύ, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 437-441 136 Καζεγεηής θ. Γεώργηος Μαληδαρίδες, Ο Γέξνληαο Ισζήθ ν Ηζπραζηήο θαί ε αλάθακςε ηνπ αγηνξεηηηθνύ κνλαρηζκνύ, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 159-167 137 Αρτηκ. Δθραίκ, Καζεγοσκέλοσ ηες Ηεράς Μεγίζηες Μολής Βαηοπαηδίοσ, Σν πξόζσπν θαη ην έξγν ηνπ Γέξνληνο Ισζήθ ηνπ Ηζπραζηνύ, în Γέροληας Ηωζήθ ο Ζζσταζηής, Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, I.M.M. Βαηοπαηδηοσ, Αγηολ Ορος, 2007, pg. 50 138 A se vedea studiul Καζεγούκελος Βαηοπαηδίοσ Αρτηκ. Δθραίκ: «Ζ επίδραζε ηοσ Γέροληος Ηωζήθ ηοσ Ζζσταζηού ζηελ αζθεηηθή θαη ιεηηοσργηθή δωή ηοσ Αγίοσ Όροσς». Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, Άγηολ Όρος, 2007, pg. 429-434 14
Am pornit la redactarea acestei lucrări de doctorat cu dorinţa de a mă dedica, iniţial, temei legate de Rugăciunea lui Iisus în tradiţia atonită. Aşa am descoperit și scrierile Cuviosului Iosif Isihastul, editate pe parcursul mai multor ani (şi ediţii) şi la noi în ţară. Deşi este cunoscut ca isihast desăvârşit, viaţa şi scrierile sale m-au făcut să înţeleg că dacă aş trata doar tema Rugăciunii nu aş reda întreaga învăţătură duhovnicească a Părintelui (și în general cea legată de Rugăciune), riscând să fie înţeleasă greşit sau, cel puţin, nedeplin. Am constatat (la început cu uimire, ca unul ce credeam că Rugăciunea este începutul şi sfârşitul eforturilor nevoitorului în dobândirea harului Duhului Sfânt) că Stareţul punea ca temelie ascultarea întru cunoştinţă 139 (o ascultare conştientă şi asumată, bazată pe credinţa în Hristos, al cărui prototip e stareţul), care naşte şi păstrează o rugăciune curată 140. De asemenea, am descoperit un adevărat program duhovnicesc, cu reguli clare, precise şi obligatorii (nefiind totuşi un scop în sine), între care la loc de cinste se află Rugăciunea lui Iisus, dar care, tratată separat, nu duce la înţelegerea corectă a vieţuirii athonite a părinţilor, dar nici la rezultatul scontat. Acest program în sine nu are nimic spectaculos (elementele lui privegherea, metaniile, studiul duhovnicesc, înfrânarea, rugăciunea, meditaţia etc regăsindu-se sub diferite forme în toată istoria monahismului ortodox), dar ceea ce aduce el nou este poziţionarea corectă a monahului faţă de acesta. Stareţul Iosif insista asupra faptului că împlinirea lui nu aduce nici un folos dacă, la fel ca şi ascultarea sau oricare altă nevoinţă şi/sau virtute, nu este făcută în numele şi pentru Hristos. Astfel, toate darurile, ca şi toate încercările vin de la Dumnezeu, sau cu îngăduirea Acestuia. Am înţeles faptul că Părintele Iosif Isihastul, a recalibrat duhul vieţuirii monahale (şi nu numai), ca unul ce a făcut şi apoi a învăţat (Matei 5,19). Noutatea acestei lucrări reiese din faptul că este prima de acest gen (cel puțin de la noi din țară) dedicată vieții și/sau învățăturii Cuviosului Iosif Isihastul, dar și prin aceea că Starețul aduce o dezvoltare prin explicitare a elementelor viețuirii duhovnicești pentru credinciosul contemporan. Dacă scrierile sale au fost editate în limba română, bucurându-se de o largă răspândire nu doar în mediul monahal, constat, cel puțin la momentul acesta de început al redactării tezei, lipsa de studii din partea teologilor români 141 dedicate renumitului isihast. Acest lucru constituie o problemă, ce se vrea a fi depășită, ca și aceea legată de faptul că nefiind editată întreaga sa operă (ma refer aici în special la Epistolele sale) nu am pretenția de a afirma că voi putea surprinde la modul absolut gândirea Starețului Iosif, dar sunt convins că, cu toate lipsurile enumerate mai sus, am totuși date suficiente în încercarea de a reuși lucrul acesta. 139 Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul, pg. 217-222 140 Rugăciunea izvorăște din ascultare, iar nu ascultarea din rugăciune, vezi Arhimandritul Efrem Filotheitul, op. cit, pg. 227 141 Am identificat, până acum, doar studiul Pr. Prof. Dr. Constantin Coman, Σν εζπραζηηθό πλεύκα ηνπ Γεξόληνο Ισζήθ θαη ν εζπραζκόο ζηελ Ρνπκαλία ζήκεξα (Gheron Iosif și tradiția isihastă din România), Άγηολ Όρος - Φηιοθαιηθή Δκπεηρία, Άγηολ Όρος, 2007, pg. 453-464, precum și recenzia lui Cristian Antonescu la cartea Arhimandritului Efrem Filotheitul, op. cit., din ST nr. 2 / 2010, pg. 270-278 15
CUPRINS Introducere I. Viaţa I.1. Viaţa în lume: naşterea, copilăria, chemarea monahală, nevoinţe pregătitoare în lume, plecarea în Sfântul Munte. I.2. La Sfântul Munte: I.2.1 Mediul monahal al Sfântului Munte la începutul secolului XX. În căutarea unui duhovnic. Aşteptări înşelate. Primirea darului rugăciunii şi primele contemplaţii I.2.2 Perioada de mari nevoinţe de la Sfântul Vasile I.2.3 Perioada primirii ucenicilor ( la Sfânta Ana Mică şi Nea Schiti) I.2.4 Prezentarea principalilor ucenici: Arsenie, Efrem Katunakiotul, Haralambie, Iosif, Efrem, Pantelimon I.2.5 Sfârşitul cuvios şi profeţiile de la sfârşit II. Scrierile II.1. Scrieri ale lui Gheron Iosif II.1.1. Epistolele II.1.2. Trâmbiţa cu 10 glasuri II.1.3. Cărţi nescrise II.2. Scrieri despre Gheron Iosif II.2.1 Scrieri ale ucenicilor direcţi : Gheron Iosif Vatopedinul, Haralambie Dionisiatul, Efrem Filotheitul II.2.2 Ale altor autori: II.2.3 Simpozioane ştiinţifice II.2.4 Traduceri ale scrierilor sale în alte limbi III. Personalitatea duhovnicească III.1. Omul: temperamentul; şcoala puţină, dar ştiinţă multă (şcoala duhului) III.2. Stareţul: elemente specifice povăţuirii lui (iubirea, povăţuirea potrivit cu legea duhovnicească), povăţuire harismatică, exigenţa, condiţia pentru povăţuire (ascultarea deplină întemeiată pe credinţă), slujirea celorlalţi 16
III.3. Sfântul. Harismele: harisma rugăciunii, înainte-vederea, tămăduirea, deosebirea duhurilor, facerea de minuni etc IV. Învăţătura duhovnicească IV.1. Elemente de antropologie ascetică: IV.1.1. Trupul - prezentare teologică a sensului marilor osteneli pe care le-a suportat, rolul lui în viaţa duhovnicească IV.1.2. Sufletul - mintea, inima, cugetul (diania). Descrierea omului căzut separarea minţii de inimă. IV.1.3. Patimi şi virtuţi (trupeşti şi sufleteşti) IV.1.4. Stările omului (contrară firii, potrivit firii, mai presus de fire) IV.2. Etapele vieţii duhovniceşti IV.2.1. Definiţii duhovniceşti (făptuire, contemplaţie) IV.2.2 Treptele urcuşului duhovnicesc: curăţire, iluminare, desăvârşire IV.2.3 Caracterul hristocentric al vieţii duhovniceşti IV.2.4 Ascultarea fundamentul vieţii monahale IV.2.5 Etapele concrete ale vieţii isihaste (Trâmbiţa cu 10 glasuri - Zece trepte practice către desăvârşire). Importanţa fundamentală a râvnei IV.3. Elemente de făptuire IV.3.1 Programul IV.3.1.1 O zi din viaţa lui Gheron Iosif în pustia Athosului IV.3.2 Privegherea IV.3.3 Postul/ Infranarea IV. 3.3.1. Participarea trupului la viaţa duhovnicească: scopul relei pătimiri trupeşti (filoponia) IV.3.4 Studiul duhovnicesc IV.3.5 Rugăciunea IV.3.5.1. Rugăciunea lui Iisus IV.3.5.1.1 Etape practice: cu gura, cu mintea, cu inima IV.3.5.1.2 Scopul rostirii rugăciunii lui Iisus IV.3.5.1.3 Rugăciunea curată şi despătimirea IV.3.5.1.4 Rugăciunea lui Iisus şi viaţa bisericească IV.3.5.1.5 Rugăciunea lui Iisus şi credincioşii din lume 17