M. Popa
sunt comparate grupuri formate din subiecńi diferińi, evaluańi în condińii diferite testul t pentru eşantioane independente ANOVA
sunt comparate valori măsurate pe acelaşi grup (eşantion) de subiecńi în condińii diferite testul t pentru eşantioane dependente ANOVA pentru măsurări repetate Variante: repeated measures design modelul înainte-după within subjects design timpul de reacńie stânga-dreapta matched paired design comparańia partenerilor de cuplu
v. dependentă măsurată de două ori, pe aceiaşi subiecńi exprimată pe scală cantitativă (I-R) v. independentă măsurată pe scală categorială dihotomică
un grup de 8 pacienńi anxioşi evaluańi înainte şi după un program de psihoterapie obiectiv: evaluarea eficienńei psihoterapiei
Utilizarea valorilor perechi oferă informańii mai bogate despre situańia de cercetare. În modele înainte/după valenńe de experiment; Testul t pentru eşantioane independente surprinde variabilitatea dintre subiecńi, în timp ce testul t pentru eşantioane dependente se bazează pe variabilitatea intra-subiect Dacă există o diferenńă reală între subiecńi, atunci testul diferenńei dintre valorile perechi are mai multe şanse să o surprindă decât cel pentru valori independente.
PopulaŃiile cercetării pacienńii anxioşi care nu au urmat un program de psihoterapie pacienńii anxioşi după ce au urmat un program de psihoterapie Dacă programul este ineficient, diferenńele pozitive le echilibrează pe cele negative (media diferenńelor =0) DiferenŃa dintre medii trebuie să fie suficient de diferită de 0, pentru a accepta că provine ca efect al terapiei şi nu al variańiei întâmplătoare
se bazează pe metoda diferenńei directe dintre cele două distribuńii ( înainte-după ) se utilizează un test t pentru un singur eşantion t = m µ s m s ed = s D N t = m s D D µ D / N unde m D = media distribuției D (a diferențelor) µ D = media populației de nul (0) s ed = eroarea standard a distribuției diferențelor s D = abaterea standard a distribuției diferențelor
Problema cercetării: Se poate obńine o reducere a reacńiilor anxioase prin aplicarea unei anumite proceduri de psihoterapie? Ipoteza cercetării (H1): Pentru test bilateral Programul de psihoterapie are un efect asupra anxietăńii. Pentru test unilateral Programul de psihoterapie reduce intensitatea reacńiilor de tip anxios. Ipoteza de nul (H0): Pentru test bilateral Programul de psihoterapie nu are nici un efect asupra anxietăńii. Pentru test unilateral Programul de psihoterapie nu reduce nivelul anxietăńii. PopulaŃiile cercetării: PopulaŃia 1 SubiecŃii cu anxietate ridicată care nu au urmat un program de terapie PopulaŃia 2 SubiecŃii cu anxietate ridicată care au urmat un program de terapie Eşantion: Un singur grup de subiecńi cu probleme anxioase (N=8) al cărui nivel de anxietate este evaluat înainte şi după programul de terapie
convenńional: alfa=0.01, bilateral gradele de libertate (N-1)=7 t critic = -3.49
Înainte de program (X1) După program (X2) D (X2-X1) D-m D (D-m D ) 2 6 6.00.50.25 8 7-1.00 -.50.25 10 11 1.00 1.50 2.25 9 8-1.00 -.50.25 5 5.00.50.25 6 5-1.00 -.50.25 11 10-1.00 -.50.25 5 4-1.00 -.50.25 ΣX 60 56-4 Σ(D-m D ) 2 =4 N 8 8 8 X m= N 7.50 7.00 m D =-0,5 s D = ( D m D N 1 ) 2 t = m s D D / µ N D t = 0,75/ 0,5 8 4 = 0.75 7 = 2.08
t calculat (-2.08) < t critic (-3.49) Decizia statistica: acceptăm ipoteza de nul. Probabilitatea de a se obńine un nivel al anxietăńii mai redus doar ca urmare a jocului hazardului, este mai mare decât nivelul pe care ni l-am impus drept criteriu de decizie (mai mică de 1%). Decizia cercetării: datele nu sprijină ipoteza cercetării. nu putem accepta că efectul obńinut se datorează programului de terapie. Programul de terapie nu reduce în mod semnificativ nivelul anxietăńii.
d Cohen Interpretare 0.20 mic 0.50 mediu 0.80 mare d = m m1 m 2 d = s D m 7 7.50 0.75 1 2 = = s D 0.66
Test nesemnificativ Indice peste medie de mărime a efectului O contradicńie? Nu! Sunt informańii diferite ale aceleiaşi realităńi statistice Volumul redus al eşantionului (N=8) a determinat o putere atât de mică a cercetării încât nici chiar un efect mare nu a putut fi detectat ca semnificativ Terapia merită a fi continuată, iar cercetarea reluată pe un număr mai mare de subiecńi
nivel de încredere de 99% (convenńional) scorurile t critice: t (±3.4998) punctul de estimare: m D =-0.5 t m µ D D = µ = m ± t * s D D crit ed sd/ N Limita inferioară: µ D =-0.5-(-3.4998)*0.26= +0.40 Limita superioară: µ D = -0.5+(-3.4998)*0.26=-1.4
99% şanse ca diferența dintre medii să se afle între aceste limite limita superioară=-1.4 0 limita inferioară=+0.40
volumul eşantionului, mediile variabilei dependente în raport cu valorile variabilei independente, valoarea testului t, pragul de semnificańie, caracterul unilateral sau bilateral, mărimea efectului, limitele de încredere. Un eşantion de 8 subiecńi cu probleme de anxietate au participat la un program de terapie anxiolitică. Nivelul anxietăńii (măsurat cu o scală specifică) a fost evaluat înainte şi după programul de terapie. S-a constatat o reducere a nivelului anxietăńii de la o medie de 7.50 la 7.0, după aplicarea terapiei. DiferenŃa nu a atins pragul semnificańiei statistice t(7)=-2,08, p<0.01, pentru α=0.01 bilateral, cu limitele de încredere (99%) cuprinse între +0.40 şi -1.40. Indicele d (Cohen) al mărimii efectului (0.66) arată totuşi existenńa unei diferenńe importante între mediile celor două momente. AbsenŃa semnificańiei statistice se datoreză, foarte probabil, volumului foarte redus al eşantionului şi existenńei unui scor extrem al unuia dintre subiecńi. În concluzie, rezultatele încurajează utilizarea în continuare a metodei terapeutice şi reevaluarea eficienńei ei pe un eşantion mai mare.
media diferenńei la nivelul populańiei se află, cu o probabilitate de 0.99 (sau 99%), între o limită inferioară (- 1.40) şi o alta superioară (+0.40). unul dintre subiecńi a obńinut un scor mai mare al anxietăńii după terapie, fapt care este nefiresc şi ar trebui analizat. Refacerea calculelor cu scoaterea din calcul a acestui subiect (numai dacă acest lucru este motivat), ar putea schimba rezultatul testului. În exemplul dat este vorba de un eşantion foarte mic, iar eşantioanele mici conduc la erori standard ale mediei ridicate şi, prin aceasta, la intervale de încredere largi. În astfel de situańii riscul erorii de tip II (imposibilitatea de a pune în evidenńă diferenńe reale, rezultat fals negativ) este mai mare. Totu i, rezultate semnificative pe eşantioane mici pot prezenta un nivel de încredere cu atât mai mare (fără să uităm faptul că eşantioanele mici sunt instabile; se impune replicarea cercetării, pentru siguran ă