C.4. C.5. /S.II. S.II. Cursuri Romeo T. Cristina Anti ntibioticele http://img.tradeindia.com/catalogs/template3588/header1.jpg
Terapia antimicrobiană Principiile
łelul unei terapii eficiente trebuie să fie în n primul rând acela de a atinge niveluri eficace ale concentrańiilor de medicament la locul infecńiei, iei, în n acelaşi i timp evitând concentrańiile toxice din plasmă şi i organe. Orice decizie terapeutică trebuie luată Ńinând cont de "triunghiul terapeutic : medicament, agent patogen şi pacient
Antibioticele metabolińi biologic activi produşi i de germenii microscopici, ca mijloc de luptă cu concurenńii lor (în n general bacterii, dar nu doar ele). Termenul de antimicrobian: orice compus natural, sintetic sau semisintetic care poate determina oprirea creşterii microbiene şi i fungice. Primul pas corect în n instituirea terapiei este alegerea celui mai potrivit antibiotic pentru vindecarea animalului.
Scurt istoric Antagonism ntagonismul bacterian remarcat de Pasteur, care a observat că o cultură de Bacilus antracis este oprită în dezvoltare în n prezenńa bacilului piocianic. Victor Babeş, în n 1885, a studiat antagonismul bacterian şi i a propus termenul enul de antibioză în n terapie. Termenul antibiotic antibiotic a fost introdus de către Vuiellamin.
Primul antibiotic descoperit: penicilina (Fleming 1921) în n terapeutică, după 1941, Chaine şi i Florey au izolat forma pură (penicilina G cristalizată) 1944 a apărut streptomicina,, descoperita de Waksmann. cloramfenicolul în 1947, clortetraciclina în 1948, penicilinele semisintetice 1958, cefalosporinele în 1960, fluorochinolonele în 1980 După spectrul de acńiune, antibiotice: - antimicrobiene, - antifungice, - antiprotozoarice, - antivirale şi - antitumorale. http://www.thingsyoungerthanmccain.com/penicillin
Studierea eficacităńii ii antibioticelor Cele mai importante testări sunt: a. Testele biologice Permit = stabilirea precisă şi i sensibilă pentru antibiotice Metoda difuzimetrică = tehnică t uzuală pentru β-lactamine limite detectabile = ordinul ng./ml. (10-9g/ml). Medii de agar însămân nsămânńate cu o tulpină bacteriană selecńionată peste care sunt plasate diluńii ii diferite ale antibioticului în n testare. Plăcile la 37 C, după ce se face citirea, în n funcńie de zona de liză determinată de către antibioticul testat,, raportată r adesea la un antibiotic standard.
b. Testele fizico-chimice chimice Metodele cele mai folosite pentru testarea antibioticelor sunt: spectrofotometria, spectrofotofluometria şi i mai recent cromatografie lichidă (HPLC). Aceste teste = mai puńin sensibile, comparativ cu testele biologice = sunt tributare în n mare măsură de metodele de preparare şi purificare a probelor. Dintre acestea HPLC = cea mai versatilă şi i cu perspective de utilizare. c. Testele in vitro Este de dorit de a se determina sensibilitatea unei tulpini izolate de la animale bolnave în n ideea de a selecta conduita terapeutică cea mai corectă
Metoda discului (DM = Disc Method) Mai degrabă test calitativ = se bazează pe aplicarea unor discuri din hârtie impregnate cu antibiotic, plasate pe plăcuńe e Petri inoculate. Dezavantajul metodei = necesitatea izolării de culturi pure pentru testare = amânarea cu 24-36 h. a rezultatelor. În condińii ii de teren timp = prea lung deci, tardiv pentru animalele care au nevoie de tratamentul optim. Rezolvarea (frecvent aleasă de practicieni) ) = începerea tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg, fără a mai aştepta rezultatele.
ConcentraŃia minim inhibantă (MIC = Minimum Inhibitory Concentration) Dă măsura cantitativă a unei populańii bacteriene la un antibiotic. Considerată cea mai uzuală metodă standard de analiză a eficienńei ei unui antibiotic. MIC = prin creşterea unor microorganisme în n concentrańii succesive de antibiotic. Cele mai mici concentrańii care vor opri creşterea bacteriilor vor fi considerate MIC. Cifra obńinută nu va fi considerată absolută pentru că e afectată de multe necunoscute (ex. numărul microorganismelor inoculate la inceperea testării (care trebuie să fie în n jur de 105 bacterii/ml).
ConcentraŃia bactericidă minimă (MBC = Minimum Bactericidal Concentration) Utilizate concentrańii mai mari, ce mai apoi vor fi adăugate la o nouă serie de antibiotic. După incubare tuburile sunt reînsămân nsămânńate în n medii potivite şi i comparate cu o subcultură a tuburilor martor dinainte de incubare, putându-se obńine trei variante: creştere similară cu tuburile martor = acńiune bacteriostatică creştere disparată = acńiune bactericidă incompletă mediu steril (nici o creştere) = acńiune bactericidă, cele mai mici concentrańii care vor da acest rezultat vor fi considerate MBC pentru antibioticul studiat, împotriva unei anumite populańii bacteriene.
ConcentraŃia minimă de antibiotic (MAC = Minimum Antibiotic Concentration) Antibioticele in vivo = activitate terapeutică la concentrańii mult mai mici decât MIC, şi, de aceea, interpretări ca,, de exemplu, concentrańiile serice, nu pot fi luate ad literam pentru a exprima eficacitatea unui antibiotic. MAC = concentrańia antibioticului ce va reduce creşterea unui organism in vitro cu un factor de 10 (ex. 1 log.). Valoarea MAC trebuie să fie = o pătrime sau o zecime din valoarea MIC, fiind dependentă de antibiotic şi i organism. ExistenŃa a efectelor benefice la concentrańiile mici explica de ce doze relativ mici, subterapeutice pot fi neaşteptat de eficiente clinic.
Clasificarea antibioticelor pe grupe de acńiune
β-lactaminele penicilinele de extracńie ie,, semisintetice şi i cefalosporinele Aminoglicozidele - cap de serie streptomicina Macrolidele - cap de serie eritromicina Polipeptidele ciclice - cap de serie polimixina B Tetraciclinele - cap de serie tetraciclina Cloramfenicolii - cap de serie cloramfenicolul Sinergistinele Antibiotice diverse - antibiotice care nu se pot încadra dpdv structural şi i chimic.
β -Lactaminele - spectru îngust: coci G+, bacili G+ şi i coci G-. G - nu sunt active fańă ă de bacteriile G-. G - acńiune: asupra actinomiceńilor ilor şi i spirocheńilor. ilor. - penicilinele de semisinteză (ampicilina, amoxicilina) acńionează şi i asupra bacteriilor G - Aminoglicozidele - spectru compensator față ă de β-lactamine lactamine. - active şi i asupra bacteriilor G- G şi i fańă ă de cele G+, G - din acest motiv se asociază cu β -lactaminele. - mai active asupra acido-alcoolo alcoolo rezistenńilor ilor (bacilul Koch).
Macrolidele - active asupra: cocilor şi i bacililor G+, - puńin active asupra: coci G- G şi i bacterii G-. G - în n plus: actinomicete, micoplasme, protozoare, spirochete. Sinergistinele - asupra cocilor G+ şi i G-, G, bacililor G+ - nu sunt active asupra bacililor G-. G - acńionează şi i asupra actinomicetelor, micoplasmelor şi asupra unor protozoare.
Polipeptidele ciclice - unele: polimixina B, colistinul = activitate bună asupra bacteriilor Gram- şi i asupra actinomicetelor - altele: bacitracina, tirotricina, asupra bacteriilor Gram+. Tetraciclinele - spectru larg: active asupra cocilor G+ şi i G-, G, ricketsiilor, spirochetelor, micoplasmelor, actinomicetelor şi i unor protozoare. - acńionează ionează: asupra virusurilor mari.
Modul de acńiune al antibioticelor gemistatic, gemicid, germilitic (bacteriolitic bacteriolitic) AcŃiunea depinde de concentrańia antibioticelor Clasificarea principalelor substante cu activitate antibiotică cu utilizare in MV Bactericide Penicilinele Cefalosporinele Aminoglicozidele Rifampicinele Chinolonele Bacteriostatice Tetraciclinele Eritromicinele Sulfonamidele Novobiocina Cloranfenicolii
Prezentarea genurilor bacteriene şi i apartenenta a lor (după Brander, 1991) Genul Actinobacillus Actinomyces Bacillus Clostridium Corynebacterium Erysipelotrix Listeria Micobacterium Peptostreptococcus Staphylococcus Steptococus Bacterioides Bordetella Brucella Campilobacter Escheria Fusibacterium Haemophilus Klebsiella Moraxella Pasteurella Proteus Pseudomonas Rickettsia Salmonella Treponema Coloratie Gram Pozitivi Gram Negativi Specia Lignieresi Bovis Anthracis Tetani Pyogenes Rhusiopathiae Monocytogenes Tuberculosis Indolicus Aureus Uberis Fragilis Bronchiseptica Abortus Jejuni Coli Necrophorus Suis Aerogenes Bovis Haemolytica Mirabilis Aerugenosa Bovina Typhimurium Hyodisenteriae Boala produsă Actinobaciloză Actinomicoză Antrax Tetanos Abcese, mastite Erizipel (suine) Listerioză (ovine) Tuberculoză Abcese, mastite Abcese, mastite Mastite Abcese anaerobe Tusea de canisă Bruceloză Diaree (canide) Diaree Diaree (canide) Artrite, meningite Mastite Oftalmie hemoragică Febra de transport Diaree Otite Febra de căpuşe Salmoneloză Dizenterie (suine)
Cinetica unor antibiotice uzuale în n medicina veterinară (după Brander,, 1991) Antibiotic Peniciline Ampicilina Amoxicilina Benzilpenicilina Carbenicilina Cloxacilina Cefalosporine Cefalotina Cefaloridina Rifamicinele Macrolide Eritromicina Lincosamidele Tetracicline Tetraciclina Oxiteraciclina Aminoglicozide Gentamicina Streptomicina Acid/ Bază A+B A+B ACID ACID ACID ACID ACID ACID BAZĂ BAZĂ BAZĂ BAZĂ BAZĂ BAZĂ % Cuplare C plasmatică 25 18 50 47 95 56 5 85 20 90 50 30 25 30 0,5 1 1,5 5 10 10 Timp înjumătăţire 1 1,5 1,5 0,5 1 1 2 0,5 1 1 2 2 3 2,5 2,4 % Excretare E nemodificată 90 90 60 90 90 30 40 60 90 15 15 70 15 60 70 90 80 Cale de administrare p.o., i.m., i.v. p.o., i.m., i.v. i.m., i.v. i.m., i.v. p.o., i.m., i.v. i.m., i.v. i.m., i.v. p.o. p.o., i.m. p.o., i.m. p.o., i.m. p.o., i.m. i.m., i.v. p.o., i.m., i.v.
Clasificarea după tipul activității ii antibacteriene Tipul activitătii ii antibacteriene I. Inhibiția ia sintezei peretelui celular II. Afectarea A permeabilității ii mb. bacteriene III. Inhibiția iasintezei proteice IV. Inhibiția iasintezei acizilor nucleici Substanta Peniciline, Cefalosporine, Vancomicina, Bacitracina Polimixinele, Colistinul, Nistatina, AmfotericinaB Cloramfenicol, Tetraciclină, Aminoglicozide, Lincomicine, Eritromicine Chinolone, Sulfonamide, Rifampicine, Trimetropimul
Prevederile din fiecare Ńară impun alegerea judicioasă a asocierilor de antibiotice, în n lumina noilor prevederi legate de reziduri conceptul de polifarmacie în n cazul antibioticelor fiind o chestiune dificilă. CombinaŃia ia antibiotică eficientă trebuie să respecte regulile: Batericid + Bactericid = Sinergie (ex. gentamicină + carbenicilină c arbenicilină,, penicilină p + streptomicină s treptomicină) Bacteriostatic + Bacteriostatic = Adiție ie de efecte (ex. eritromicină + tetracicline) Bacteriostatic + Bactericid = Antagonism. Nu se aplică!
β-lactaminele - considerate bactericide, - activitatea: în n faza de înmul nmulńire logaritmică. - bacteriostatic: în n concentrańii mici, sau - bacteriolitic: în n concentrańii mari. Aminoglicozidele, - antibiotice bactericide, - motiv pt.. care c se asociază cu β-lactaminele. Tetraciclinele şi i cloramfenicolul, - antibiotice bacteriostatice, - nu este permisă asocierea lor cu antibioticele bactericide! La unele antibiotice (spiramicina şi i pristinamicina) - s-a a descris fenomenul de bacteriopauză.
Tipuri de acțiune: la nivelul = peretelui bacterian, la nivelul = membranei celulare, asupra = sintezei proteice, interferează = metabolismul ac. nucleici.
http://pathmicro.med.sc.edu/mayer/anti-3.jpg http://pathmicro.med.sc.edu/mayer/anti-2.jpg
http://bvs.sld.cu/revistas/act/vol8_1_98/f0103198.gif
Asupra membranei celulare: Penicilinele, polimixinele, colistinul, novobiocina, streptomicina, neomicina, kanamicina, gramicidina, tirocidina, amfotericina, nistatina... Asupra sintezei proteice: cloramfenicolul, streptomicina, neomicina, kanamicina, eritromicina, tilozina, oleandomicina, lincomicina... Interferează metabolismul ac.. nucleici: griseofulvina, actinomicina...
AntibiorezistenŃa
naturală artificială AntibiorezistenŃa a naturală: care duce la clarificarea spectrului antibacterian. AntibiorezistenŃa a câştigată tigată: apare (mai rapid sau mai lent) la toate antibioticele. Se datorează utilizării abuzive,, nerańionale a antibioticelor. Odată instalată poate să fie: - definitivă (permanentă permanentă) - reversibilă
RezistenŃa limitată la antibioticul respectiv = neîncruci ncrucişată ată. Poate extinde la alte antibiotice = antibiorez. încruci ncrucişată Poate apare și i prin modificări ale genotipului. Antibioterapia trebuie efectuată cu: doză de atac şi i continuat cu: doză de între ntreńinere. Trebuie dus până la vindecarea bacteriologică,, timp de 24-48 h. după vindecarea clinică. Sunt interzise asocierile între β-lactamine şi i grupele tetraciclinelor şi i cloramfenicolului.
Fenomene secundare şi i toxice
Există fenomene secundare, directe sau indirecte produse în n cursul antibioterapiei. Aminoglicozidele - acńionează toxic asupra per. VIII a nervilor cranieni. - nefrotoxice,, procese p degenerative la eliminarea renală. Streptomicina afectează ramura vestibulară,, cu c u tulburări de echilibru Dihidrostreptomicina alterează ramura cohleară: surditate sau scăderea acuităńii ii auditive. Penicilinele în n doze mari acńionează toxic asupra S.N.C. S
Tetraciclinele, mai ales clortetraciclina - toxic hepatic, fenomene degenerative asupra hepatocitului Cloramfenicolul - doze mari, tratamente îndelungate; fen. degenerative ale organelor hematopoietice (măduva ( osoasă). Penicilina şi β-lactaminele - Sensibilizare = un fenomen indirect: fenomenul bacteriolitic la penicilinei = eliberarea endotoxinelor bacteriene prin liză celulară Jarisch-Harscheimeyer După tratamente masive şi i de durată p.o.: - suprainfecńii ii cu fungi (mai ales Candida albicans).
β - lactaminele
Penicilina primul antibiotic introdus (1928, Fleming) Extragere din culturi de Penicillium penicilinogene: - nodatum, - crustosum, - crysogenum O unitate internațională ională (U.I.): cantitatea de s.a. care opreşte pe un diametru de 24 mm dezvoltarea tulpinii standard (Oxford) de S. aureus 1 U.I. = 0,6 gamma de penicilină standard. La noi în Ńară ară: 1 mg penicilină = 1500-1600 U.I.
Cinetică nu se administrează p.o., p numai în n injecńii ii i.m., s.c. sau i.v. Cel mai frecvent pe cale: i.m. profundă. Timp de acțiune scurt: 4-6 6 h. h. la l a penicilina G cristalizată: 4-6/zi. Există peniciline retard (depozit depozit): esterii penicilinei G, procain-penicilina penicilina şi benzatin-penicilina = se absorb lent la locul de administrare.
Difuziune foarte bună în Ńesuturi şi i organe. Pătrunde bine în pulmon, difuzează în Ńesuturi şi i organe, Concentrează urinar prin care se elimină total Difuzează în: placentă,, ajungând 50% în lichidul fetal Difuzează greu în n L.C.R. Eliminarea: renal şi i mamar, regăsindu-se se în n lapte = duce la interdicńia ia utilizării. Se mai elimină prin: salivă,, bilă b ilă,, se s e pare că şi i prin ouă.
IndicaŃii ii terapeutice
infecńii: ii: supraacute şi acute cu g. sensibili infecńii: ii: pulmonare, omfaloflebite, flegmoane, abcese, mamare, renale boli infecńioase: ioase: antrax, cărbune emfizematos, actinomicoză,, tetanos, t gurmă mă,, gangrenă g gazoasă,, catar c contagios respirator, rujet, pneumonie enzootică la suine stări septicemice, poliartrite streptococice, mamite, i. mamar şi pe cale generală
Esterii penicilinei G (penicilinele depozit) Se foloseşte asociată cu: penicilina p G cristalizată (Efitard), din: 100000 U.I., penicilină G cristalizată şi 300.000 U.I., procain-penicilină penicilină (Tripedin, Propamicin) Benzatin-penicilina ester al penicilinei G cu radical dibenzil- etilen-diamină = penicilină de tip cronic (Moldamin Moldamin) Antibiotic bază: cantitatea de antibiotic pur, fără a lua în considerare sarea propriu-zisă a acestuia Procainpenicilina ester procainic de benzilpenicilină G
Asocilinul: - penicilină,, streptomicină s sulfat şi i stearat de aluminiu. Tardomyocelul: - benzatin-penicilină penicilină,, dihidrostreptomicină d sulfat, Marbadal - asocierea între marfanil şi i badional) şi i ulei vegetal. - flacoane şi i se foloseşte în n tratamentul endometritelor. în: afecńiuni externe şi i profilactic în însămân nsămânńări ări artificiale.
Penicilinele semisintetice Se obńin prin introducerea precursorilor în n culturi de Penicillium Precursorii preluańi i de microorganisme şi legańi de ac. 6-6 aminopenicilamic. Penicilina V (fenoximetil-penicilina) Din: P.. crisogenum c la care se adaugă precursor fenoximetil Eliminare: renală,, digestivă d şi i biliară. Penicilina V: se foloseşte în n general la animalele mici.
Feneticilina (Broxil) p.o. nivel sanguin ridicat, fără avantaje speciale, nu e rezistentă la penicilinază Propicilina (Ultrapen) p.o. nivel sanguin ridicat, rezistentă la penicilinază,, greu g activată de aceasta Meticilina (Celbamină nă) se obńine grefând radical dimetoxifenil. Instabilă I în n mediu acid, rezistentă la penicilinază şi i extrem de activă la stafilococi.
Oxacilina - penicilină semisintetică, rezistentă la sucul gastric. - administrare p.o. Cloxacilina (Orbenina) - penicilină acido-rezistentă şi i penicilinazo-rezistentă rezistentă. - Administrare p.o. sau parenteral Nafcilina - rezistentă la sucul gastric şi i penicilinază. - CalităŃi asemănătoare cu cloxacilina.
Ampicilina - Spectru: larg - se obńine: prin grefarea radicalului aminobenzil. - AcŃiune maximă: asupra bacililor G-. G - Administrare: orală sau parenterală. Pirampicilina - AbsorbŃie: digestivă bună, - RezistenŃă: la sucurile gastrice, - ConcentraŃii sanguine: ridicate.
Borampicilina - Actiune: datorită solubilităńii, ii, - AbsorbŃie: foarte bună (de 2-3 3 ori mai mare ca ampicilina). Amoxicilina - penicilină sintetică. Administrare: p.o. sau parenterală. Amoximastul - în n infuzii mamare.
Ticarcilina - semisintetică,, diferite denumiri: ticilină. - administrare - i.m., i.v. - spectru larg (G+, G-aerobi, G anaerobi). - bine absorbit de intestin şi i genital. - asupra: germenilor rezistenńi i la amoxicilină şi i ticarcilină nepotenńializată (ex. Klebsiella, Pseudomonas, S. aureus) Piperacilina - spectru larg. Se absoarbe bine p.o. - activă,, nemetabolizată n în n urină. - Administrare i.v, i.m. Carbenicilina - incomplet absorbită p.o., p - hidrolizată rapid de anumite enzime.
Cefalosporinele Structură penicilamică: conńin inel β-lactamic. Clase: de extracție, semisintetice şi sintetice. Cele naturale (Cefalosporina C) se extrag din Cefalosporium acremonium. Mai rezistente la β-lactamaze produse de stafilococi (fańă ă de lactamazele produse de bacteriile Gram negative se cunosc situańiile: iile: a. rezistenńă ă totală la toate lactamazele, b. rezistenńă ă la una sau mai multe lactamaze, c. nu există rezistenńă.
Farmacocinetică Se absorb oral (generańia I) şi i parenteral. Difuziune: bună în Ńesuturi şi i organe. Penetrează bine: în n parenchimatoase, pleură,, pericard, sinovii. Penetrează greu: în n ochi şi i L.C.R. Ultima generańie: penetrează bariera H.E. H AcŃionează ionează: 8-12 h., administrare de 2-3 3 ori/zi Mod de acńiune: bactericid, Mecanism de acńiune: asemănător cu penicilinele
Trei grupe de cefalosporine: generańia I; generańia II; generańia III. GeneraŃia I: Cefadroxil, Cefazolin, Cefalexin*, Cefaclor* (p.o.), Cefalotin, Cefapirin, Cefacetril, Cefrodin. AcŃiune bună: bacterii G+, coci G+ şi AcŃiune medie: coci G-. G. asupra lui Stafilococcus, mai intensă. Activitate: restrânsă asupra bacteriilor Gram
GeneraŃia a II-a: Reprezentanti: Cefamandol, Cefanocid, Ceforanid, Cefotetan, Cefoxidin, Ceftiofur, Cefuroxin. AcŃiune: bacteriile G+ Active: G-: : E.coli, Proteus, Klebsiella, Pasteurella, Salmonella F. active asupra: speciilor indol pozitive: Proteus, Haemophillus Rezistente: Citrobacter, Enterobacter şi i P. aeruginosa
GeneraŃia a III-a Reprezentanti: Cefoperozona, Cefotaxin, Ceftozidin, Ceftozoxin, Ceftrixon, Moxalactam. Spectru: cel mai larg,, reprezentanții familiei activi asupra P. aeruginosa Acțiune mai slabă asupra G+, G Acționează puternic asupra G- G Active asupra: Pseudomonas, B. fragilis şi i B. bronhiseptica.
Efecte secundare Toxicitate redusă, considerate atoxice. Dozele mari (mai ales în n medicina umană) ) dau: Efecte: nefrotoxice şi i hepatotoxice. La animale: iritańie ie la locul injectării,, (cazul cefalotinului). Recomandate în n tratamentul: infecńiilor iilor respiratorii, infectii ale aparatului excretor, osteomielite mastite.
Ceftiofurul Administrare i.m la: bovine, ovine, suine şi i păsări. AcŃionează bactericid. Mecanism: inhibarea sintezei peretelui bacterian. Spectru de acțiune: larg. Eficient asupra majorităńii ii germenilor. Nu este activ asupra micoplasmelor ToleranŃă foarte bună. ReprezentanŃi: Vetimast (cefacetrim), Kefa-Mastin retard (cefalexin + dihidro- streptomicină), Pathozone (cefaperazonă zonă), Excenel (ceftiofur), Pyassan capsule (cefalexin), Naxcel injecńie ie (ceftiofur).
Aminoglicozidele Cap de serie: streptomicina. Se numesc si glicozaharide. Se izolează din: Streptomices,, mai ales Str. griseus Pulbere albă cristalină,, inodoră i nodoră,, gust g amărui. Acţiunea se exprimă în: U.I. sau ponderal. 1 U.I.: cantitatea de s.a. s pură = inhibă dezvoltarea unei tulpini standard de E.coli într ntr-un ml mediu de cultură. 1 U.I. = 1 microgram de streptomicină bază; în n străinătate 1000 U.I.=1 mg la noi 1 mg=700 U.I..
Spectrul antibacterian Complementar penicilinei! activă asupra: : cocilor G+ şi i G- G şi i bacilii G-, G slab asupra G+, asupra acido-alcoolo alcoolo-rezisten rezistenńilor ilor (bacilul Koch, M. tuberculosis, M. leprae). Mod de acțiune: Bactericid în n faza de înmul nmulńire a bacteriilor şi în n faza de repaus.
AcŃiune denaturează procesul de sinteză proteică,, se combină cu ARN-ul din ribozomi şi dezorganizează sinteza microbiană. În n stafilococii şi i streptococii penicilino-rezistente, streptococia mânjilor, holera aviară,, salmoneloză s almoneloză,, leptospiroză l eptospiroză, micoplasmoză, în n complicańii ii septice ale unor boli, pneumonii, septicemii, infecńii ii urinare. Efecte: neurotoxice şi i nefrotoxice. Nu se administrează: i.v. doar excepńional, în n perfuzii foarte lent. Intrarahidian se administrează doze mici şi în n sol. diluate. Se administrează în aerosoli, în n afecńiunile respiratorii.
Neomicina (Negamicina) Izolată din: Str. fradiae (Waksmann) reprezintă un amestec: neomicinele A, B, C. Pulbere albă, fără miros,, solubilă s în n apă. Bactericid sau bacteriostatic, funcńie de doză. Activ: G+ Foarte activ: G- intestinali Sinergic cu: streptomicina, eritromicina şi i bacitracina IndicaŃii ii majore: gastroenteritele tineretului. Extern: sub formă de pulbere,, ungv. de 0,5 4-5%.
Diacin Preparat pe bază de neomicină excelent în n enterite. Se poate folosi: i.u., introducându-se 10-20 cpr. odată, Foarte eficient: asociat cu furazolidonă,, nitrofuran... Nestrepin Pe bază de: neomicină şi i dihidrostreptomicină Folosit în: mamite la vaci. Fluocinolonul N ConŃine: fluocinolon şi i neomicină sulfat. Ca: unguent, spray în n afecńiuni cutanate.
Quadrex Contine: neomicină bază,, vitaminele A, B, D 3, E şi i glucoză, La: purcei în n apă până la înńărcare ărcare. Kanamicina (Rezistomicina) Din: Str. kanamicetus izolată de japonezi. Pulbere albă,, cristalină c (sare sulfat sau clorhidrat) AcŃionează ionează: asemănător cu streptomicina cuprinzând mai ales G-, G, micobacterii, acńionează şi i asupra G+. În: afecțiuni locale,, supurative, ale ap. genital, digestiv, p.o.
Framicetina din: Streptomyces lamandulae, Spectru: mai larg, ca al kanamicinei. AcŃionează ionează: bactericid, puńin bacteriostatic. Administrare: parenterală (sare sulfat). Este: nefrotoxic şi neurotoxic Paromomicina din: Str. paromomyceticus. AcŃionează ionează: puternic asupra G-, G, amoebelor. Este: nefrotoxică. Administrare: p.o. în n enterite. în n capsule operculate de 120-150 150 mg.
Gentamicina Din: Mycromonospira purpurea cu două fracńiuni: C 1 şi C 2. Folosită: sarea sulfat,, pulbere p albă,, amorfă a morfă,, stabilă s tabilă,, rezistentă r la variańii ii de ph. Acționează ionează: bactericid şi bacteriostatic, În: faza de înmul nmulńire logaritmică şi i cea de latenńă. Difuzează: în Ńesuturi, concentrańii ridicate în n urină. Indicată în: infecńii ii urinare acute şi i cronice, septicemie, infecńii ii g.i. Efecte: neurotoxice şi i nefrotoxice.
Rifampicinele ( A, B, C, D) Extras: din Streptomyces mediteranei, AcŃiune: bactericidă sau bacteriostatică Spectru: larg, rezistent la sucurile digestive. AcŃionează ionează: asupra G+. Administrare: p.o., dar şi i i.m. şi i i.v. Difuzează: bine în Ńesuturi. Se elimină: prin bilă,, fecale, f urină nă. Nu e toxică asupra perechii a VIII-a a de N. cranieni. Intervine în: infecńiile iile enterale generale. Antagonistă: cu penicilina şi i tetraciclinele.
Aminosidina Din: Str. crestomyceticus (sulfat de A) AcŃiune: bactericidă,, bacteriostatică b Spectru: larg Efecte toxice: asemănătoare streptomicinei,, dar puńin intense. Gabrocol Suspensia: 8-hidroxichinolină şi i aminozidină sulfat. Spectinomicina Spectru larg: G-,, micoplasme, stafilococi, streptococi.
În: infecńii ii urinare, genito-urinare, post partum Din: Streptomyces flavopersicus. Bază organică, solubilă în apă sub formă de baze şi i săruri. Spectinomicina bacteriostatic, inhibă sinteza proteică. Spectam soluție a.u.v..v. folosită preventiv în n enterite. Apramicina Din: Streptomyces tenebrarius. AcŃionează ionează: bactericid G+, G-, G, micoplasme. Folosit în: enterite la vińei şi i purcei.
Grupa macrolidelor Moleculă mare,, cuprinde inele lactonice mari, legate între ele prin oze dimetilate. Antibiotice cu: spectru îngust de acțiune. Eritromicina din Streptomyces eritrema. Activ asupra: G+, cocilor G+ şi i G-. G Acțiune: bacteriolitică sau bactericidă,, funcție de doză Indicații: ii: în n afecțiuni respiratorii, infecții ii genito-urinare, enterite.
Eritromicina lactobionat (sare cu acid lactobionic) dizolvă în n apă distilată sau în n sol. 20-33% glucoză g Nu se dizolvă în n ser fiziologic, deoarece precipită. În: antrax,, gurmă g urmă,, septicemia mânjilor, mamite, af. supurative Eritromicina tiocianat (Galimicină nă) două forme: sol.. injectabilă i pt.. mamifere şi i păsări. Tylocina (Tilazina) omolog de eritromicină izolat din Streptomyces spp Pulbere albă,, insolubilă i în n apă. Recomandări: micoplasmoza aviară,, boli cu germeni PPLO.
Spiramicina (Rovamicina) Din: Streptomyces abmofaciens. PuŃin solubilă în n apă,, cu c u acizii formează săruri. Rezistentă la: sucuri digestive este bacteriostatică. Activă asupra: anaerobi, ricketsii şi i spirocheńi. i. Nu: traversează barierele H.E. şi i H.O. Concentrează: în bilă, Metabolizare şi i Eliminare prin: bilă,, fecale, f urină nă. Carbomicina (Magnamicina) din Streptomyces halstadti,, cu GM 842 Å). Pulbere microcristalină, gălbuie,, puńin solubilă.
AcŃiune: asemănătoare cu a penicilinei, Spectru: larg de acńiune asupra G+. AcŃionează ionează: bactericid sau bacteriostatic. Concentrează în: ficat,, bilă b ilă,, rinichi, r eliminându nându-se pe aceste căi. Stafilomicina (Stafilocilina) Din: Streptomyces virginae. Pulbere galben deschis, amară ră,, rezistentă r la sucul gastric. AcŃiune: bacteriostatică. Puternic asupra stafilococilor. Eliminare prin: urină.
Oleandomicina Din: culturi de Streptomyces antibioticus. Spectru: asemănător cu al eritromicinei: asupra G+ (coci, pneumococi, stafilococi, streptococi). Se elimină: masiv prin bilă şi mai puńin (5-120%) prin urină. Activitatea: în n U.I. Standardul internațional ional = 880 U.I./mg. Sigmamicina Format din: o parte oleandomicină şi două părți tetraciclină. Asupra: germenilor G+, G-, G În: bronşite, pneumonii, bronhopneumonii, genitourinare, infecńii ii externe şi i boli infecńioase. ioase.
Taociclina Din: 1p.. oleandomicină o leandomicină-triacetiloleandomicină + 2p. 2 tetraciclină Lincomicina (Lincocina) Din: culturi de Streptomyces linconcusis. Foarte activ asupra: B.antracis. Bacteriile G- G = nu sunt t sensibile la Lincomicină. Se administrează p.o. p în n capsule operculate. Clindamicina AcŃiune: asemănătoare cu Lincomicina. Se foloseşte: în n tratamentul mamitelor.
Polipeptidele ciclice Antibiotice de origine bacteriană, Formate din: acizi aminańi şi i un acid gras. Sunt foarte toxice şi se folosesc local. Capul de serie îl l constituie Polimixina Se extrag din culturi de: Bacillus polimixa. Există 5 polimixine cunoscute: A, B, C, D şi E. Polimixina B = acțiune bacteriostatică sau bactericidă, indiferent de stadiul de dezvoltare al bacteriilor. Activă asupra: G-,, E. coli, enterobacteriacee, Pseudomonas, Shigella, etc
Bacitracina Din: culturi de Bacilus subtilis sau Bacillus licheniformis. un amestec de patru polipeptide: A, B, C şi i F. În n uzul veterinar: se foloseşte mai ales Bacitracina A. AcŃiunea: bacteriostatică (bactericidă dă), coci G+ şi i G-, G, bact. G+ Tirotricina Din culturi de: Bacillus brevis. AcŃionează ionează: bactericid = modificarea tensiunii mb. celulare Este destul de toxic parenteral. Colimicina (Colistina) Din culturi de: Aerobacter colistireus. În: infecńiile iile genito-urinare şi i cele digestive cu G-. G
Grupa tetraciclinelor Antibiotice cu spectru larg, chiar foarte larg. Au în n structura lor: 4 inele condensate liniar. Extrase din culturi de: Streptomyces spp. Sub formă de: cristale mici, gălbui,, insolubile în n apă, solubile sub formă de săruri. Spectrul antibacterian larg: coci G+ şi i G-, G, bacterii G+ şi i G-, G actinomicete, ricketsii, spirili, virusuri mari şi i protozoare. Modul de acțiune: bacteriostatic.
Nu se pot asocia cu: antibiotice bactericide (ex. β-lactaminele). AcŃiune: interferarea sintezei proteice. Prin: chelatarea metalelor necesare dezvoltării şi înmul nmulńirii bacteriilor. DistribuŃie ie diferită: concentrańii mari în: ficat, rinichi, pulmon, splină. ExcreŃia: lent, pe calea renală. Fenomene toxice: diferite, în n funcńie de tipul de tetracicline. Administrare p.o. = stomatite fungice, eritem, vezicule pe mucoasa buccinatorie. Tulburări hepatice: în n special la clortetraciclină. Se acumulează în: oase, dinńi, i, afectând sist. osos = fragilitate.
Solvocilinul (Pirolidinmetiltetraciclina) tetraciclină injectabilă folosită mult în n m.v. Doxiciclina (Vibramicina) derivat cu proprietăńi i asemănătoare,, dar acńiune mai lungă: : 24 h. Este: antibiotic de semisinteză. Este cea mai activă dintre tetracicline. Galisan = sub formă de comprimare ce sunt folosite în n coccidioză. Comprimatele conńin tetraciclină bază şi Furadicil. Se asociază cu vitamina K3 soluńie 1% în n apa de băut. Dizenter = tetraciclină 1p, saprosan 3p, dimetridazol 6p, în n excip. În n tratamentul: dizenteriilor şi în n enterite.
Clortetrasolul Amestec: tetraciclină,, cloramfenicol, prednisolon ac. şi i xilină. În: bronhopneumonii,, pleurezii, p septicemii la nou născuńi, boli infecńioase, ioase, în n artrite, mamite. Terapentan T Amestecul: aureocilină,, furazolidonă f urazolidonă,, oxichinoleină o xichinoleină,, astringent şi i bismut galic (pansament gastric) = în n g.e. vińeilor: 1-2 1 2 ori/zi. Trierra Amestecul: oxitetraciclină,, zinc z inc-bacitracină bacitracină,, furazolidonă f urazolidonă, enzime, vitamine şi i factori de creştere. Ca: factor antistres şi i ca antimicrobian, Spectru larg de acńiune, cel mai adesea, introdus în n furaje. Mibazon ConŃine: tetraciclină bază,, neomicin sulfat, tetraciclin sulfat, prednisolon, excipienńi. i.
Grupa cloramfenicolului Cloramfenicolul Spectru: larg, din: culturi de Streptomyces venezuelensis. Cloramfenicolul = moleculă lă mică 2 forme: levogir & racemic. Acțiune: bacteriostatic, (nu se asociază cu β-lactaminele). Traversează: bariera hematoencefalică. Difuzează: bine bariera placentară. Se elimină: metabolizat pe cale renală, şi i prin bilă şi i fecale. Forma levogiră = în n infecńii ii cu coci G+, G-, G, bacili G+, G-. G Cloramfenicolul racemic se absoarbe greu,, se s e utilizează numai la păsări şi i pui în n puloroză şi i tifoză. http://pil39.en.ec21.com/products--1055230.html http://www.world-trades.com/selling/617/621/veterinary-3.html
Antibiotice diverse Pristanamicina Din: Streptomyces antibioticus. Face parte din grupa sinergistinelor. Eliminarea: pe cale renală. Administrare: local sau extern, În: pulberi, soluńii, unguente, soluńii inhalante.
Tiamulinul http://www.farmavet.ro/ro/produse/view/tiamulin-10 derivat semisintetic al antibioticului Pleuromutilin - produs de Pleurotus nautilus. Activ: micoplasme, treponeme, leptospire, germeni G+ şi i G-. G IndicaŃia ia principală: dizenteria suină cu B hyodisenteriae În: complexul pneumoniei enzootice a porcului, artritele micoplasmice, infecńiile iile suine enterale şi i pulmonare.
Se foloseşte sub denumirea: Dinamutilin. Există: Dinamutilin granule şi Dinamutilin 200, injectabil. ConŃine: 45% % tiamulin t fumarathidrogenat si lactoză granulată. La: porc şi i pasăre: : infecńii ii respiratorii, pneumonie enzootică,, etc. La păsări: tratamentul micoplasmozei aviare, curativ şi i preventiv, În: micoplasmozele produse de Mycoplasma sinoviae şi Mycoplasma meleagridis, la găini şi i curci. Incompatibil cu: Monensinul şi i ionoforii: Salinomicina sau Naroginul şi i chiar cu Dimetridozalul = amestecuri toxice.
Terapia antifungică Principiile terapeutice
InfecŃiile fungice se pot clasifica în n infecńii: ii: a. sistemice, b. superficiale. Mod general de acńiune: Topicele si sistemicele = asupra ciupercilor microscopice, AcŃiune: fungicidă sau fungistatică Mecanism: blocarea enzimelor implicate în n met. glucidic. Antimicoticele se clasifica în: cu acńiune topică, cu acńiune sistemică cu activitate mixtă.
Antifungicele topice Grupa chimioterapicelor colorante: fenol, hexaclorfenol, clorură de bezalconiu, fuxină şi rezorcină = efect bactericid şi i importantă activitate fungicidă. În: dermatitele de contact, utilizate de obicei în n asocieri diverse Terapia cutisului: fuxina fenolică şi i sol. rezorcină (sol. Castellani)
Acizii organici Acizi cu lanń lipidic lung: undecilenic, caprilic, salicilic şi i benzoic Efect: fungistatic, solutii sau unguent 2-10% = topice. Comerciale: Zincudan ungv. 10% (ac. undecilenic + undecilatul ul de zinc + salicilanilidă licilanilidă), Mycosid pulv. (Na-p-clor clor-benzoic). TolnaftaŃii Activitate eficientă: Epidermophyton, Trichophyton, Microsporium Nu prezintă efect asupra: Candida. ConcentraŃii uzuale: 1%. Acidul benzuldazic sarea sodică (Defungit) = sol. 0,5% pt. tratamentul dermatofińiilor iilor
Imidazolice ConŃin: inele imidazolice Spectru: antifungic, antiprotozoaric, antibacterian, antiparazitar Mod de acńiune: Blochează: sinteza ergosterolului şi i datorită inhibińiei iei enzimatice Determină: amplificarea cantităńii ii de peroxizi din celule. Cele mai cunoscute preparate sunt din categoria topicelor: Clotrimazol, Econazol, Miconazol, Ketoconazol, Tiabendazol.
Clotrimazol AcŃiune = similar cu al altor compuşi i imidazolici Eficient = exclusiv local asupra: Aspergylus (de elecńie în cheratite micotice, sol. sau ung. 1%, x 3/3 h.), Epidermophyton, Microsporium, Trichophyton, C. albicans. Rar produce: iritańii, ii, prurit, eriteme sau edeme. Comerciale: Canesten (unguent, comprimate, soluńie). Miconazol Activitate similară cu a ketoconazolului. În n prep. asociate: Canoderm, Surolan, terapia OE, dermatofińii. ii. Natamicina polienă ciclică având loc de acńiune membranele celulare.
Candicidina AcŃionează ionează: : fungistatic. Este insolubilă. Extern: unguent 1% sau ovule vaginale, mai ales în n candidoză. Saramicetina AcŃionează ionează: fungistatic. Este insolubil. În: afecńiunile micotice subcutanate. Tricomicina Actiune: fungistatic, greu resorbabil. Local: în n tratamentul candidozei, dar activ: și în n trichomonoză. Variotina fungistatic şi i fungicid folosit local în n tricofińie. ie.
Antifungicele sistemice Griseofulvina Din: culturi de Penicillium grisofulgum,, printre p primele utilizate administrate pe cale orală. în n tratamentul tricofiției iei la animale a epidermofiției iei în infestațiile iile cu: Epidermophyton, Trichophyton, Microsporum. Griseofulvina nu are efect asupra bacteriilor şi i asupra lui Candida. Se pare că la pisici în n stare avansată de gestańie = teratogen.
Pimaricina Din: culturi de Streptomyces natarensis. AcŃionează ionează: fungistatic şi i fungicid. Insolubilă în n apă şi nu se absoarbe. Se foloseşte: extern, în n aplicańii ii locale (unguent 2%). Asupra: Candida albicans (ce produce stomatite, vaginite). Eficientă: în n terapia dermatofińiilor iilor pielii şi i fanerelor local. Comerciale: Pimafucin picături,, compr., creme.
Polienele Stamicinul (Nistatinul) - antibiotic antifungic care se extrage din culturi de Streptomyces nursei, fiind un antibiotic polien macrolidic. Este dozată în n U.I. = cantitatea minimă ce inhibă o cultură de Sacharomyces cerevisiae într ntr-un ml de bulion. 1 mg substanńă ă standard = 2000 U.I.
Spectrul de acńiune Asupra: Candida şi i Tricophyton. AcŃiune: ocuparea locurilor de cuplare sterolice pe membrana celulară fungică = alterări de permeabilitate ale mb. fungice şi depleńie ionică. Se absoarbe: foarte greu în n tubul digestiv. Eficacitate: micozele viscerale = moderată nu se recomandă = toxicitate, administrarea parenterală. Comerciale: Nistatin compr.
Amfotericina (B şi i C) Din: culturi de Streptomyces nodosus (tot polienă). AcŃionează ionează: asupra micozelor generalizate: candidoză, histoplasmoză,, criptococoză c riptococoză,, blastomicoză b lastomicoză,, coccidiomicoză c etc.) asupra cărora alte antimicotice sistemice nu sunt eficiente. Cea mai rapidă acńiune dintre antifungicele sistemice Se pretează: asocierilor terapeutice, ce le scad nefrotoxicitatea (cel mai frecvent cu ketoconazolul). Comerciale: Fungizone inj.
Imidazolice Mod de acńiune: interferarea sintezei ergosterolului şi cuplarea fosfolipidelor în n membrana celulară fungică = ruperea şi i pierderea conńinutului celular. Cel mai eficient în: candidoză,, criptococcidioză c riptococcidioză,, aspergiloză a spergiloză,, coccidiomicoză c la animale mari şi la cele de companie = rezultate bune. DistribuŃia: ia: bună,, difuzează d bine în Ńesuturi şi i organe. Ketoconazolul: bine metabolizat în n ficat, MetaboliŃii ii inactivańi i = eliminańi i prin bilă.
Triazolii Grup de cinci structuri azoice posedând: - 3 atomi de azot la nucleul triazolic, - cuplat la inele aromatice = Activitate antifungică excelentă, ConsideraŃi ultima generańie de antifungice sistemice! AcŃionează asupra numeroase specii de fungi: Aspergylus, Candida, Criptococcus, Coccidioides, Histoplasma... Prezintă toxicitate redusă.
Cel mai cunoscut reprezentant este: Itraconazolul Compus lipofil, Administrat p.o.: se absoarbe foarte bine, Cuplează: înalt la proteinele plasmatice, Nu: penetrează bariera H.E. H Fluconazolul Cuplează: slab cu proteinele plasmatice Penetrează: bine umorile, Metabolizare: în n măsură foarte. Micetina Structura chimică: apropiată de cloramfenicol. AcŃionează ionează: fungicid ProprietăŃi i keratolitice: foarte indicată în n dermatomicoze.
Indicatii ii terapeutice orientative ale principalelor antimicotice (Sinteză ză) Tipul afecţiunii Micoze sistemice Dermatomicoze Cheratite micotice Mastite micotice Otite micotice Tipul de administrare Locală Sistemică --- Ketoconazol Amfotericină B Natamicina Griseofulvin Miconazol Ketoconazol Povidona iodată Acidul benzuldazic Clotrimazol --- Natamicin Miconazol Nistatin --- Clotrimazol Natamicin Miconazol --- Nistatin Natamicin Tiabendazol
Reprezentanti ai grupului antimicotic (Sinteză) Grupul Alilamine si alti inhibitori non-azolici ai biosintezei ergosterolului Antimetaboliti Azoli Reprezentanti Amorolfin Butenafin Naftifin Terbinafin Flucitosin Fluconazol Itraconazol Ketoconazol Posaconazol Ravuconazol Voriconazol Clotrimazol Econazol Miconazol Oxiconazol Sulconazol Terconazol Tioconazol Căile de administrare Topic Topic Topic PO, Topic PO, IV scoasa de pe piata PO, I PO, IV PO, Topical PO in dezvoltare PO, IV Topic Topic Topic Topic Topic Topic Topic
Inhibitori ai chitin sintetazei ei Inhibitori ai sintezei glucanilor Poliene Topice Alti reprezentati sistemici Alti reprezentati topici Nikkomicina Z Caspofungin Micafungin Anidulafungin Amphotericin B (AmB( AmB) AmB- complex lipidic AmB- complex coloidal AmB- complex lipozomal AmB- suspensie orală Nistatin- complex lipozomal Nistatin Pimaricina Griseofulvin Ciclopiroxolamine Haloprogin Tolnaftate Undecylenate Parenteral in dezvoltare IV IV IV IV, Topic IV IV IV PO IV - in dezvoltare Topic Oftalmic PO Topical Topical Topical Topical
Antibioticele antivirus Antibiotice care: blochează enzimele sintezei proteice sau degradează ADN-ul ul. Intervin în: sinteza ARN sau stimulează elaborarea interferonului de celulele adecvate. Helenina Produsă de: Penicillium funiculosum. Structură: nucleozidică cu activitate antivirală. Citina Din: culturile unei ciupercilor ce parazitează frunzele de ceai. SubstanŃă ă macromoleculară = stimulează acńiunea antivirală, Rezultate: în n sarcomatoză.
Antibiotice antiprotozoarice Puromicina - Interferează: enzimele care asigură metabolismul purinic - Inhibă: sinteza acizilor nucleici.
Fitoncidele şi zooncidele Elaborate de: plante superioare şi i de metazoare (animale pluricelulare şi i plante pluricelulare). AcŃiune: germicidă şi i au fost denumite: - fitoncide, (cele din plante) şi - zooncide, (cele din animale). Alicina Extrasă din: usturoi şi i ceapă. Izolată = substanńă ă cristalină solubilă în n apă. SubstanŃă: volatilă sau sublimabilă. AcŃionează ionează: germeni G+ şi i G-, G, acidorezistenńilor ilor şi i viruşilor. ilor.
Tomatina Izolată: din roşii, solubilă în n apă şi i alcool. Activitate: inhiba bacteriile G+ şi i fungii. Dicumarina Din: trifoiul roşu şi i sulfină. Activă: împotriva germenilor G+. Este: insolubilă în n apă,, solubilă s în n solvenńii organici.
Zooncidele Se obńin din Ńesuturi şi i secreńii animale. Lizozimul Izolat: de către Fleming,, 1922 În: aproape toate Ńesuturile animale, mai ales în n secreńii. Spermina Din: sperma animală. Activă: mai ales asupra G+. Ecmolina Din: icrele de peşte. Activă: asupra G+ şi i G-. G
Terapia stimulantă nespecifică
În Ńesuturile animale şi i cele vegetale = schimburi nutritive. Sub influenńa unor factori nefavorabili: temperatură scăzută, raze U.V. etc, în n aceste Ńesuturi = substanńe e cu structură chimică nedefinită. Aceste structuri = rol în n apărare împotriva factorilor enunńańi, fiind cunoscuńi i sub denumirea: stimuli biogeni (biostimuline).
Se întrebuin ntrebuinńează ează: Ńesuturi care se transplantează s.c., s extracte sau suspensii din Ńesuturi alese, fiind triturate.
Dacă biostimulinele se introduc într ntr-un organism animal - îmbunătă mbunătăńirea f. fiziologice, - intensificarea proc. imunologice de apărare şi - prelungirea efectului farmacodinamic al medicamentelor administrate simultan. Se observă mai ales la animalele bolnave, în n practică folosindu-se se Ńesuturi recoltate aseptic şi i păstrate la 2-3 C timp: 10 zile (timp pentru formarea biostimulinelor).
Suspensia de Ńesut hepatic În: endometrită,, hipoplazia, hipofuncńia ia uteroovariană. Se administrează: s.c., repetat la o săptămână. Extractul tisular de splină În: pneumopatii, antibioterapie sulfamido- terapie. Se administrează s.c. s Este şi i un bun biostimulator. Extractul de placentă. În: afecńiuni oculare, eczeme, urticarie, distrofii. Se administrează: s.c. sau i.m. Există tipizate (fiole 2ml.)
Extractul total de ochi (ETO) Din: ochi de bovine = folosit ca trofic ocular. Sub formă de: fiole de 1ml cu conńinut de Ńesut ocular. Extractul de aloe Din: Aloe ferox în n prezenńa a apei. Amplifică funcńia de apărare, Rol excepńional în: regenerarea tisulară
Biostimulatorii în furajele combinate = 10-100, 100, maxim 200ppm. Comerciale: Nitrovin (Paysone) = 40 ppm; Carbadox = 50 ppm, la purcei = prevenirea colibacilozei; Acidul arsanilic = 80-90 ppm, în n gastroenterita purceilor; Piglet Pro-gen contine: aminoarsenatul de sodiu. Antibiotice cu rol de biostimulare: Aurex, Tylan, Tetraxin.
În urma seroterapiei se pot produce şi acńiuni favorabile asupra unor procese inflamatorii cronice (piele, articulańii, ii, muşchi) = până acum nu s-a s a găsit nici o explicańie. ie. Pentru că produc efecte favorabile prin folosirea unor substanńe proteice metoda = proteinoterapie nespecifică. Efecte favorabile s-au constatat şi în cazul administrărilor unor metale sau metaloizi în stare coloidală: colargol, protargol în urma injectării = modificări surprinzătoare.
Din acest considerent şi în acest caz se foloseşte termenul de: terapie stimulantă nespecifică sau de şoc nespecifică. Se pare că este vorba de modificări care se referă la reacția organismului față de substanțe străine pe care trebuie să le elimine. Terapia nespecifică: în boli infecńioase, ioase, alergice asociate cu medicańie ie specifică sau în procese inflamatorii ale pielii şi articulańiilor, iilor, care o dată reacutizate se vor vindeca mai uşor. Nu se indică în n inflamațiile iile acute (ex. pneumonii)!
Iodisept (Yatren) Fiole: 5ml sau 10ml 3%. Activitate: antiseptică,, amebicid şi stimulator nespecific. În: pneumonii,, actinobaciloză a ctinobaciloză,, adjuvant în n boli chirurgicale şi i contagioase, singur sau asociat cu cazeina (Yatren casein). Se administrează: s.c. sau i.m. zilnic sau o dată la 2-3 3 zile, o lună. În: actinomicoze şi i botriomicoze inj. perifocale la AM. Colagenul iodat SoluŃie injectabilă cu: iodisept, bicarbonat de sodiu, citrat de sodiu şi i colagen. Sub formă de: flacoane de 50 şi i 100ml. Stimulant nespecific în: pneumopatii, i.m. şi i s.c. zilnic. Mecanism de acńiune: activarea sistemului R.E. şi mărirea rezistenńei ei generale a organismului.
Polidinul Din: germeni ucişi prin căldură în n ser fiziologic, cu adaus de fenol şi i bilă. Rol: în creşterea reactivității ii organismului, Stimularea producerii de anticorpi. Omnadinul Varianta străină a polidinului,, format f din proteine bacteriene nepatogene, săruri,, lipoizi biliari. Se administrează: injectabil s.c. şi i i.m. Cel mai bun adjuvant în n sulfamido şi i antibioterapie. Nu produce reacutizarea brutală a inflamańiilor iilor cronice, Stimulează apreciabil rezistenńa a organismului.
Gamaglobulina Fiole: 2ml, sol. s injectabilă i njectabilă, ConŃine: imunoglobuline serice umane 15-20%. ProtecŃie: sesizabilă în n boli infecńioase, ioase, adm. i.m. Seroterapia Serul normal de cal, sau oricare altul (ex. ser antirujetic) se administrează la interval: 2 zile. Aceasta intensifică coagulabilitatea sângelui,, din d care cauză se recomandă în n enterite hemoragice.
Galactoterapia Injectarea s.c. a laptelui degresat şi i sterilizat prin fierbere. Initial: doze mici,, ca c a apoi cresc treptat, administrări o dată la 2-4 4 zile. Rezultate foarte bune în afecńiunile ochilor şi în n otite. Autohemoterapia Implică: sângele venos propriu ce se poate citrata, Administrări: s.c., doze progresive la AM, începând cu 10 ml şi în n continuare din 2 în 2 zile cu 10 ml în n plus, până la 50 ml. La: câine în n tratamentul dermatitelor alergice şi La: animalele mari (cal) în: ariceală şi sinovite.
Vă mulțumesc umesc pentru atenție!