SUPORT DE CURS IZOLATOR

Transcript

1 SUPORT DE CURS IZOLATOR CURS ORGANIZAT IN CADRUL PROIECTULUI Calificarea - un pas important in dezvoltarea carierei profesionale pentru angajatii din judetul Hunedoara Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Axa prioritară 2 Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii Domeniul major de intervenţie 2.3. Acces si participare la formare profesională continuă Contract nr. POSDRU/108/2.3/G/

2 MATERIALE FONOIZOLANTE Stoparea zgomotelor depinde de materialele pe care le folosiți pentru a crea bariera fonoizolantă. Sunt materiale care asigură o fonoizolare eficientă (sistem de vată minerală cu plăci de gips-carton), iar altele doar o modestă estompare a zgomotului (plăci de polistiren expandat). De asemenea, contează și suprafața din locuința pe care o fonoizolați. Spre exemplu, dacă sursa de zgomot este casa liftului, amplasată langa apartamentul dumneavoastră, atunci este indicat să fonoizolați peretele vecin cu sursa de zgomot, nu este nevoie să fonoizolați toată încăperea sau întreg apartamentul. SOLUȚII RECOMANDATE Soluțiile pentru fonoizolare se conturează în funcție de situația concretă, pe teren și de natura zgomotului. Dacă este vorba de zgomot aerian (zgomotul care se propagă prin aer, spre exemplu cel produs de muzică, vocea vecinilor certăreți etc.), se recomandă ca pereții despărțitori să se fonoizoleze cu o structură compusă dintr-un strat de vată minerală cu grosime de 5 cm si densitate de kilograme pe metru cub peste care să se aplice o placă sau două de gips-carton (la două plăci se asigură un strat mai consistent). Pentru tavane, în cazul în care zgomotul vine de la vecinul de deasupra dumneavoastră, se recomandă aplicarea unui plafon fals dublat cu strat de vată minerala. Pentru a se împiedica propagarea zgomotului produs de voi, prin pardoseală, către vecinul de dedesubt, specialiștii afirmă că este indicat să se folosească o pardoseala de tip "dală flotantă", compusa din material termoizolant, peste care se monteaza parchetul sau gresia. De asemenea, în acest fel nici zgomotul produs în apartamentul dumneavoastră nu va ajunge la vecinul de dedesubt. În cazul în care ne confruntăm cu zgomot de impact (produs de tocuri pe gresie sau parchet ori de la lovituri în mobila, obiecte, etc.), este indicat ca soluție ieftină să se acopere gresia sau parchetul cu materiale de tip mochetă sau covor. Cel mai eficient este ca pe sub parchet să se monteze un strat fonoizolant (dală flotantă). În cazul în care sursa de zgomot sunt țevile de apă, specialiștii propun ca soluție învelirea țevilor cu cochilii de vată minerală și mascarea acestora cu placi de gips-carton. Această soluție poate fi însă destul de complicată și costisitoare. În cazul în care vă deranjeaza zgomotul produs de utilizarea apei menajere, în cele mai multe cazuri este de vină tipul de robinet sau modalitatea de realizare a coturilor instalațiilor de apa. Există și robinete care funcționeaza fără a produce prea mult zgomot. EXECUTAREA IZOLAȚIILOR TERMICE CLASICE 1.1 Definiţii, simboluri şi unităţi de măsură 1. Definiţii 2

3 Principalii termeni utilizaţi în prezentul normativ au următoarele semnificaţii: Material termoizolant material sau produs uzinat, având conductivitatea termică de calcul mai mică sau egală cu 0,10 W/(mK), destinat să confere elementului de construcţie, în structura căruia sa înglobează, performanţe higrotermice corespunzătoare nivelurilor de performanţă stabilite prin reglementări; Suport al stratului de izolare termică componentă a unui element de construcţie care asigură rezistenţa, rigiditatea şi planeitatea necesară pentru a putea aplica pe suprafaţa sa un strat de material; Strat de protecţie a izolaţiei termice componentă a unui element de construcţie interpusă între componenta termoizolantă a acestuia şi mediul înconjurător (exterior sau interior) care asigură protecţia termoizolaţiei faţă de acţiunile de orice natură ale agenţilor de mediu şi mecanici; poate fi aplicat direct sau distanţat, creând un strat de aer ventilat; Barieră contra vaporilor de apă componentă a unui element de construcţie, dispusă perpendicular pe direcţia de migrare a vaporilor de apă cu rezistenţă neglijabilă la transfer de căldură dar cu o foarte mare rezistenţă la permeabilitate la vapori, având rolul de a reduce riscul de condens al vaporilor de apă în structura elementului; Barieră antivânt componentă a unui element de construcţie permeabilă la vapori de apă dar care împiedică pătrunderea curenţilor de aer din stratul ventilat în termoizolaţia alcătuită, de regulă, din materiale de natură fibroasă (de ex. produse din vată minerală sau din vată de sticlă); Strat de aer ventilat componentă a unui element de construcţie prin care se permite circulaţia aerului prin tiraj termic şi/sau vânt şi care are drept scop principal evacuarea vaporilor de apă în exces spre mediul ambiant; poate fi realizat continuu sau sub formă de canale; Strat de difuziune a vaporilor de apă componentă a unui element de construcţie, aflată înaintea unei bariere de vapori (în raport cu sensul de circulaţie a acestora) şi al cărui rol este de a asigura difuzia tangenţială a vaporilor de apă şi/sau o destinaţie a aerului sau a vaporilor de apă sub presiune; Deflector element prin care se asigură: - tirajul stratului de aer ventilat şi evacuarea în atmosferă a vaporilor de apă, la acoperişuri şi alcătuiri de şarpante cu învelitori neetanşe la vapori de apă; - comunicarea cu atmosfera stratului de difuziune a vaporilor de apă; Accesorii elemente care asigură: - fixarea (legătura, solidarizarea) straturilor de termoizolaţie, suport şi protecţie; - continuitatea izolaţiei termice; - admisia şi evacuarea aerului din stratul ventilat. Tratamente de protecţie tratamente de ignifugare, biocizare şi hidrofobizare sau de protecţie a armăturilor expuse la degradare (metalice, fibre de sticlă); Vitraj termoizolant vitraj care limitează pierderile de căldură, fiind construit din două sau mai multe foi transparente/translucide (din sticlă obişnuită sau cu proprietăţi speciale, din policarbonaţi etc.), dispuse distanţat, întreg ansamblul fiind închis etanş pe margine, spaţiul dintre foi fiind umplut cu aer sau un alt gaz mai termoizolant decât aerul; 3

4 Punte termică zonă a unui element de construcţie în care rezistenţa termică specifică în câmp a elementului de construcţie respectiv; Anvelopa clădirii totalitatea elementelor de construcţie perimetrale care delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spaţii neîncălzite din interiorul clădirii; Amplitudine de oscilaţie a temperaturii aerului interior variaţia maximă a temperaturii aerului interior faţă de temperatura convenţională de calcul; Coeficient de asimilare termică a materialului termoizolant (s) densitatea fluxului termic maxim, corespunzătoare amplitudinii temperaturii pe suprafaţa interioară, egală cu unitatea. Această mărime depinde de parametrii materialului străbătut: conductivitate termică, densitate, capacitate calorică masică la presiune constantă şi de perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic; Coeficient global de izolare termică a unei clădiri (unităţi funcţionale) (G) suma pierderilor de căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o diferenţă de temperatură între interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării aerului interior, precum şi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece; Coeficient de transfer termic (transmitaţă termică) (U) fluxul termic, în regim staţionar, raportat la aria de transfer termic şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de alta ale unui element de închidere; Conductivitate termică (λ) proprietatea materialelor de a permite trecerea fluxului termic, exprimată prin fluxul termic ce străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre temperaturile pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea; Densitate aparentă a unui material termoizolant (ρ) masa unităţii de volum a materialului în stare uscată; Densitate a fluxului termic fluxul termic raportat la aria prin care se face transferul de căldură; Diferenţă de temperatură pe verticală între nivelul capului şi nivelul gleznelor diferenţa de temperatură pe verticală, între temperatura aerului măsurată la 1,7m şi la 0,1 m deasupra pardoselii (pentru o persoană în picioare) sau la 1,1 m şi respectiv 0,1 m (pentru o persoană şezând); Flux termic cantitatea de căldură transmisă în unitatea de timp, la sau de la un sistem; Indice PMV opţiunea medie previzibilă a unui grup important de persoane asupra senzaţiei termice produsă de un anumit mediu, exprimată prin referire la o scară cu 7 nivele cuprinse între frig şi cald ; indicele PMV este bazat pe bilanţul termic al corpului uman; Permeabilitate la aer proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea fluxului de aer, exprimată prin fluxul de aer care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un 4

5 metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile aerului pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea; Permeabilitatea la vapori proprietatea materialelor de construcţie de a permite trecerea vaporilor de apă, exprimată prin fluxul de vapori care străbate prin unitatea de suprafaţă un strat omogen, cu grosimea de un metru, din cadrul unui element de construcţie plan, când diferenţa dintre presiunile vaporilor pe cele două suprafeţe ale stratului este egală cu unitatea; Temperatură a punctului de rouă (θ r ) temperatura aerului la care presiunea parţială a vaporilor de apă devine egală cu cea de saturaţie şi de la care se produce fenomenul de condens; Rezistenţă termică specifică (R) diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic, în regim staţionar; Rezistenţă la permeabilitate la aer a elementului de construcţie plan (R a )- suma rezistenţelor la permeabilitate la aer a straturilor elementului de construcţie plan; Rezistenţa la permeabilitate la vapori a elementului de construcţie plan- suma rezistenţelor la permeabilitate la vapori a straturilor elementului de construcţie plan; Tasare caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui material termoizolant, exprimată prin variaţia relativă a grosimii acestuia sub efectul unei încărcări statice prestabilite, în funcţie de tipul materialului; Temperatură medie a suprafeţei interioare a unui element de construcţie media temperaturilor de pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie, calculată pe baza câmpului de temperatură determinat prin calcul numeric sau a rezistenţelor termice specifice determinate experimental; Umiditate relativă a aerului (φ) raportul dintre presiunea parţială a vaporilor de apă din aerul umed şi presiunea de saturaţie a vaporilor de apă la aceeaşi temperatură şi presiune totală; Umiditate a materialului (masică/volumică) (ω m /ω v ) masa apei evaporabile raportată la masa/volumul materialului uscat. Generalităţi a) Lucrările de izolare termică se execută pe baza proiectelor întocmite de proiectantul lucrărilor de construcţie, verificate şi aprobate conform legislaţiei în vigoare. b) Ori de câte ori apar abateri de la proiect, care presupun înlocuirea totală sau parţială a materialelor prevăzute în proiect sau care conduc la majorarea încărcării elementelor de construcţie, se va obţine în mod obligatoriu avizul proiectantului de specialitate şi de rezistenţă. Lucrări pregătitoare a) Suprafeţele suport pregătite pentru executarea izolaţiilor termice trebuie să aibă planeitatea necesară, în funcţie de tipul şi modul de fixare a stratului termoizolant. 5

6 b) Dacă suprafaţa suport prezintă denivelări, după caz, se va executa o racordare cu pantă de minim 1:10, un strat de tencuială sau o şapă de egalizare, dar numai cu avizul proiectantului de rezistenţă. c) Suprafeţele suport pe care urmează a se aplica direct bariera contra vaporilor de apă sau izolaţia termică vor fi curăţate şi amorsate. d) Pe cât posibil, se va evita pozarea instalaţiei electrice pe faţa elementelor de construcţie pe care urmează a se aplica izolaţia termică, iar când acest lucru nu se poate evita, tuburile electrice se vor îngloba, după caz, în straturile de tencuială, betonul de pantă sau şapa generală de nivelare. Nu se admite înglobarea tuburilor electrice prin teşirea sau tăierea plăcilor termoizolante. Executarea lucrărilor a) Lucrările de izolare termică se execută numai cu personal specializat. Acesta va verifica tot timpul atât grosimea şi calitatea materialului termoizolant cât şi respectarea dimensiunilor punţilor termice din proiect. b) Executarea lucrărilor de izolare termică se face respectându-se prevederile cuprinse în normele tehnice de folosire specifice fiecărui material termoizolant (standarde de produs, agremente tehnice, norme tehnice de produs, mărci de fabricaţie etc.) c) La punerea în operă a materialelor termoizolante se vor avea în vedere măsurile de transport, manipulare şi depozitare prevăzute în normele tehnice ale produselor respective, precum şi recomandările producătorului pentru evitarea degradării acestora. d) La realizarea stratului termoizolant se interzice utilizarea materialelor degradate (cu spărturi, ştirbituri, grosime necorespunzătoare şi neuniformă etc.) sau cu caracteristici fizico-mecanice inferioare celor prevăzute în normele tehnice specifice. e) Câmpul termoizolant cu materiale sub formă de plăci se va realiza prin aşezarea acestora cu rosturile strânse. Eventualele spaţii dintre plăci vor fi completate cu bucăţi tăiate la dimensiunile necesare, din aceleaşi materiale, pentru a se obţine un strat termoizolant continuu. În cazul în care izolaţia termică din plăci se realizează în mai multe straturi, acestea se vor dispune astfel încât rosturile dintre plăcile unui strat să fie decalate (recomandabil cu cca.1/2 1/3 din dimensiunea plăcii) faţă de rosturile dintre plăcile straturilor adiacente. f) În caz de ploaie, în timpul execuţiei termoizolaţiei, suprafaţa stratului termoizolant se va acoperi provizoriu cu folii de protecţie, asigurându-se scurgerea apelor Tehnologii specifice pentru termoizolarea pereţilor Aşezarea plăcilor termoizolante se face cu rosturi strânse, în rânduri astfel aşezate ca rosturile să fie ţesute. În funcţie de tipul şi greutatea plăcilor termoizolante, fixarea lor (provizorie sau definitivă) de perete se face, după caz, prin lipire (de ex: mortar, pastă adezivă etc.) şi/sau prindere mecanică (de ex: cu agrafe metalice din oţel inoxidabil, şuruburi prevăzute cu rondele din plastic, şaibe late etc.) 6

7 1.3. Tehnologii specifice pentru termoizolarea acoperişurilor Materialele termoizolante trebuie să fie aşezate fără rosturi şi strâns îmbinate cu elementele de construcţie în relief care străpung termoizolaţia (coşuri, parapete, guri de vizitare, tuburi de aerisire). Aplicarea stratului termoizolant se face pe fâşii, astfel încât să existe posibilitatea acoperirii lor cu straturi de protecţie într-un interval de timp în care să nu existe riscuri de umezire a termoizolaţiei datorită precipitaţiilor atmosferice şi fără a se călca pe plăcile termoizolante. Circulaţia directă pe plăcile termoizolante este interzisă. Se admite circulaţia peste plăci doar prin intermediul unor podini. Executarea izolaţiilor termice la acoperişurile cu poduri ventilate se face prin aplicarea materialului termoizolant pe faţa superioară a planşeului spre pod. Stratul termoizolant va fi protejat cu un strat cu rol de barieră antivânt, în cazul podurilor necirculabile, sau cu un strat de protecţie care să preia încărcările statice şi dinamice la care poate fi supusă pardoseala în timpul exploatării, în cazul podurilor circulabile. Racordările suprafeţelor orizontale cu cele verticale se realizează cu scafe din mortar, ca suport al straturilor de difuzie, barierelor contra vaporilor şi al hidroizolaţiilor. În dreptul scafelor se asigură o rigidizare suficientă a stratului suport al hidroizolaţiei pentru a împiedica forfecarea acestuia, iar la izolaţiile termice din materiale elastice trebuie să se prevadă prelungirea şi legarea de parapete a şapei armate ce constituie suport al hidroizolaţiei. Straturile de barieră contra vaporilor, difuziune şi hidrofuge se execută în conformitate cu prevederile din normativ C 112. Învelitorile şi lucrările de tinichigerie se execută în conformitate cu prevederile din normativ C Tehnologii specifice pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii reci În cazul termoizolării planşeelor la partea inferioară (pe intrados) izolaţia termică se execută, de regulă, fie prin fixare mecanică, fie prin fixare mecanică şi lipire. Aplicarea plăcilor termoizolante necesită în general operaţii de: - rectificarea planeităţii suprafeţei inferioare a planşeului; - ancorarea de elemente de rezistenţă ale planşeului, a elementelor de prindere a stratului de izolaţie termică şi eventual a stratului de protecţie; - după caz, aplicarea stratului de amorsaj pe suprafaţa inferioară a planşeului şi pe faţa plăcii termoizolante care se lipeşte; - după caz, aplicarea pastei de lipire pe suprafaţa plăcilor termoizolante amorsate; - aplicarea plăcilor termoizolante concomitent cu trecerea prin rosturile termoizolaţiei a elementelor de fixare (ancorare); 7

8 - după caz, corectarea continuităţii stratului termoizolant, prin completarea cu material termoizolant de acelaşi tip a rosturilor rezultate cu dimensiuni mai mari decât cele admise; - după caz, sprijinirea provizorie a stratului în timpul şi prizei şi întăririi soluţiilor de lipire; - aplicarea straturilor de protecţie şi de finisaj; În cazul termoizolării planşeului la partea superioară, plăcile termoizolante se aşează pe planşeu cu rosturi strânse, în acelaşi mod ca la acoperişuri. Peste ele se realizează stratul de protecţie, eventual un strat de separaţie care să protejeze plăcile termoizolante împotriva umidităţii din şapă sau, dacă este prevăzut în proiect, să realizeze şi bariera contra vaporilor (bariera contra vaporilor se aplică numai pe faţa caldă a termoizolaţiei). Realizarea planşeelor cu izolaţie termică înglobată necesită următoarele operaţii principale: - execuţia feţei interioare a planşeului, care constituie şi stratul suport al termoizolaţiei; - aşezarea materialului termoizolant între grinzile planşeului; - după caz, aplicarea barierei contra vaporilor de apă pe faţa caldă (pe faţa inferioară sau superioară, în funcţie de poziţia planşeului în raport cu spaţiul mai rece); - execuţia feţei superioare a planşeului Tehnologii specifice pentru elementele vitrate La realizarea elementelor vitrate se va avea în vedere asigurarea etanşeităţii acestora atât între geam şi ramă cât şi între cercevele şi toc. La montarea elementelor vitrate în golurile elementelor de construcţie se va realiza umplerea pe tot perimetrul, a rosturilor rezultate între acestea, cu materiale izolante adecvate (şnururi din vată minerală sau vată de sticlă, spumă de poliuretan sub formă de spray etc.), precum şi etanşarea lor pentru protecţia împotriva agenţilor climatici (exteriori şi interiori) Măsuri privind executarea lucrărilor de izolaţii termice pe timp friguros Lucrările care presupun procedee umede nu se vor executa la temperaturi mai mici de +5 o C. De asemenea, lucrările de izolaţii termice nu se vor executa la temperaturi inferioare celor prevăzute în normele tehnice ale produselor, pe timp de ceaţă sau cu precipitaţii atmosferice. 2. IZOLAREA TERMICA SI FONICA A CLADIRILOR CIVILE 2.1. Izolarea peretilor exteriori Peretii exteriori (portanti, autoportanti sau purtati) trebuie sa corespunda din punct de vedere higrotermic si acustic cerintelor utilizatorilor. Pentru realizarea acestor deziderate folosirea produselor din vata minerala prezentate in capitolul anterior este ideala in alcatuirea structurilor. Structura peretilor exteriori utilizind ca termofonoizolatie produse din vata minerala este alcatuita din: a) stratul portant sau autoportant al peretelui exterior b) bariera de vapori 8

9 c) stratul termofonoizolator din produse din vata minerala d) un sistem de fixare a stratului termofonoizolator e) strat de aer ventilat f) un strat de protectie al termofonoizolatiei a) Stratul portant sau autoportant al peretelui exterior Acest strat reprezinta atat pentru peretii structurali cat si pentru cei nestructurali scheletul peretelui care ii asigura acestuia durabilitatea, rezistenta si rigiditatea necesare in exploatare. Stratul portant poate fi realizat din beton armat, din zidarie de caramida, zidarie de BCA, lemn sau produse din lemn etc. b) Bariera de vapori (poate lipsi în anumite variante) Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de apa din interiorul incaperilor inspre zona termofonoizolatiei si eventuala condensare a acestora in structura peretelui exterior. Bariera de vapori se realizeaza din materiale impermeabile de tip folie (carton bitumat, folii din polietilena, folii din aluminiu, folii de poliester etc.) si se pozeaza in fata termofonoizolatiei inspre interiorul incaperilor (pe fata mai calda a termofonoizolatiei). Caserarea materialelor termofonoizolatoare din vata minerala cu o folie asigura bariera de vapori necesara cu conditia realizarii prin lipire cu benzi adezive de inalta fiabilitate a continuitatii stratului. Bariera de vapori poate lipsi in cazul unor pereti exteriori exploatati in conditii de temperatura sau/si umiditate care nu pot conduce la condensarea vaporilor de apa in structura acestor pereti. c) Stratul termofonoizolator din produse din vata minerala Stratul termofonoizolator poate include o gama foarte larga de produse din vata minerala din bazalt si va fi constituit, in functie de solutia constructiva si tehnologia de executie alese si in functie de performantele impuse peretilor exteriori de catre utilizatori din: - saltele rulate fara suport: SR 40, SR 50 - saltele rulate caserate: SRA 40, SRA 50 - pisle in placi necaserate: PI 30, PI 40, PI50 - pisle in placi caserate: PIA 30, PIA 40, PIA 50 - placi semirigide necaserate: PS 70 - placi semirigide caserate: PSA 70 - placi rigide necaserate: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU) - placi rigide caserate: PGA 80, PGA 100, (PGA-N, PGA-CU) Tipodimensiunile stratului termofonoizolator se stabilesc in functie de exigentele utilizatorilor precum si din conditiile constructive si tehnologice de realizare a peretilor exteriori, recomandindu-se in cazul in care tasarile ar putea fi insemnate, placi rigide. d) Sistemul de fixare a stratului termoizolator Stratul termofonoizolator se fixeaza de stratul portant, in functie de structura acestuia (perete fara strat de aer ventilat sau cu strat de aer ventilat), in functie de materialele din care este alcatuit stratul portant, astfel: prin inglobare in perete la turnarea betonului (in cazul peretilor tip sandwich), prin inglobare o data 9

10 cu executarea zidariei mixte, prinse cu agrafe din otel protejate anticoroziv (zincate sau inoxidabile etc.) cu suruburi pentru lemn sau cuie, prin lipire, s.a. e) Stratul de aer ventilat (poate lipsi în anumite variante) Stratul de aer ventilat are rolul de a elimina in atmosfera vaporii de apa din incaperi rezultati in urma proceselor biologice sau tehnologice specifice si a mentine astfel peretele, inclusiv termofonoizolatia, in stare uscata. Grosimea optima a stratului de aer ventilat, este de 2-5 cm si se poate asigura in procesul de fixare a materialelor termofonoizolante din vata minerala prin solutiile constructive si tehnologice precizate mai sus si in detaliile ce urmeaza. Pentru asigurarea ventilatiei stratului de aer se vor prevedea solutii constructive care sa asigure existenta unor prize (goluri) de aerisire (protejate corespunzator impotriva intruziunilor prin plase de sirma), care sa permita admisia si evacuarea aerului. f) Stratul de protectie al termofonoizolatiei Acest strat are menirea de a proteja peretele si in special stratul termofonoizolant de umiditatea exterioara, de ploaie etc., precum si de a asigura umbrirea peretelui pe timp de vara. Stratul de protectie poate fi alcatuit din diverse materiale si in diverse moduri: din beton armat (in cazul panourilor tristrat din beton armat cu miez termofonoizolant din produse din vata minerala), din zidarie de caramida, din lemn sau produse din lemn (scindura cu lamba si uluc, caplama, PAL, placaj etc.). Modul de fixare al stratului de protectie difera in functie de structura constructiva a peretelui exterior si tehnologia de realizare a acestuia (in cazul peretilor tristrat din beton armat prinderea se face cu nervuri, agrafe, ploturi; placile din armociment, azbociment, mase plastice, sticla armata etc. se fixeaza cu suruburi, agrafe etc., fixarea fiind, de preferat, elastica) Fig 1 Alcatuirea de principiu perete exterior cu temoizolatie din vata minerala fara strat de aer ventilat; 1. perete exterior ; 2. termoizolatie ; 3. protectie termoizolatie ; 4. profile de fixare Fig. 2 Izolare perete exterior cu strat de aer ventilat varianta; 1. element protectie exterioara; 2. profil fixare; 3. element ancoraj; 4. gaura pentru fixare bulon; 5. spatiu de aer ventilat; 6. termoizolatie vata; 7. banda fixare termoizolatie; 8. element de ancoraj termoizolatie; 9. zid exterior 1

11 2.2. Izolarea acoperisurilor mansardate si a podurilor Ca si in cazul izolarii peretilor, izolarea mansardelor presupune existenta unui strat portant de sustinere a stratului termofonoizolator din produse in vata, a unui sistem de fixare a acestuia, a unui strat de aer ventilat, a barierei de vapori, a unui strat de protectie al termofonoizolatiei. a) Stratul portant al termofonoizolatiei il constituie structura de rezistenta a sarpantei mansardei (capriori, pane etc.), in functie de solutia constructiva a acestuia. b) Fixarea termofonoizolatiei se realizeaza, in functie de tipul acestuia, cu sipci din lemn, cu retele de plase din mase plastice sau cu elemente care constituie finisajul interior al mansardelor (lambriuri, placi gips-carton etc.) si care asigura si protectia termofonoizolatiei spre interiorul incaperilor mansardei. c) Stratul de aer ventilat are menirea de a impiedica mentinerea umezelii in zona elementelor sarpantei mansardei si in zona termofonoizolatiei. Ventilarea acestui strat se asigura prin fante prevazute in zona streasinei, intre capriori si prin elemente speciale pentru aerisire prevazute in invelitoare (elemente de aerisire in cimpul invelitorii sau in zona coamei). d) Pentru stratul termofonoizolator se recomanda: - saltele rulate din vata minerala caserata pe alufolie: SRA 40, SRA 50 - pisle in placi: PI 30, PI 40, PI 50 - placi semirigide: PS 70 - placi semirigide caserate pe alufolie PSA 70 - placi rigide: PG 80, PG 100, (PG-N, PG-CU) - placi rigide caserate pe alufolie PGA 80, PGA 100, (PGA-N, PGA-CU) In functie de nivelul de izolare cerut de utilizatori si tinind seama de faptul ca placile caserate pe alufolie asigura reducerea substantiala a componentei radiante a fluxului termic, fiind mai avantajoase din punct de vedere al eficientei higrotermice (alufolia caserata pe produs poate constitui si bariera de vapori daca se realizeaza continuitatea acestuia la rosturi). e) Bariera de vapori are rolul de a impiedica migratia vaporilor de apa din interiorul incaperilor inspre zona termoizolatiei si eventuala condensare a acestora in structura peretelui exterior. Bariera de vapori se realizeaza din materiale impermeabile de tip folie (carton bitumat, folii din polietilena, folii din aluminiu, folii din poliester etc.) si se pozeaza in fata termofonoizolatiei inspre interiorul incaperilor. f) Protectia termofonoizolatiei spre invelitoare se face printr-un strat impermeabil discontinuu (pentru a permite ventilarea termofonoizolatiei) plasat intre capriori, sub invelitoare. Invelitoarea poate fi de tip discontinuu (tigle ceramice sau din beton, placi din azbociment ondulat etc.) sau de tip continuu (tabla zincata, sindrila bitumata etc.). Se prezinta in continuare detalii cu solutii de realizare a izolatiilor mentionate mai sus. - Figura 3 - Detalii de principiu pentru realizarea unei mansarde - Figura 4 - Izolarea acoperisurilor mansardate cu strat izolator din vata minerala placata cu gips carton - Figura 5 - Izolarea termica a podurilor sub invelitoare - varian 1

12 Fig. 3 Detalii de principiu pentru realizarea unei mansarde 1. invelitoare 2. sipci 3. finisaj interior 4. folie higrofuga 5. caprior 6. aer ventilat 7. bariera de vapori 8. termoizolatie vata Fig. 4 Izolarea acoperisurilor mansardate cu strat izolator de vata minerala placata cu gips carton 1. panou gips carton 2. bariera vapori 3. sipci verticale 4. strat aer 5. sipci orizontale 6. element prindere 7. strat suplimentar vata 8. termoizolatie vata 9. strat aer ventilat 10. folie 11. prindere cu surub 12. sipci de lemn 13. caprior 14. etansare 15. talpa 16. planseu pod 1

13 Fig. 5. Izolarea termica a podurilor sub invelitoare varianta Fig. 6 Izolarea termica a podurilor sub invelitoare varianta a), b) - dispunerea termoizolatiei la partea superioara c), d) - dispunerea termoizolatiei in zona mediana e), f) - dispunerea termoizolatiei la partea inferioara g), h) - dispunerea termoizolatiei in zona mediana si la partea inferioara 1. invelitoare; 2. sipci; 3. scindura; 4. folie de protectie la infiltratii; 5. strat de aer sub invelitoare; 6. strat de aer peste termoizolatie; 7. termoizolatie vata; 8. bariera de vapori; 9. element de finisaj; 10. caprior ; 11. sipci ; 12. strat de aer sub termoizolati 1

14 Fig. 7. Detaliu de coamă - acoperită cu astereală, cu termoizolația între căpriori, cu spațiu dublu de ventilare: 1.invelitoare; 2. sipci de lemn transversale pentru prinderea invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4. capriori; 5. vata de sticla intre capriori de 10 cm; 6.vata minerala de sticla caserata cu folie de aluminiu la fata capriorilor de 5 cm grosime; 7.sipca pentru fixarea termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9. coamă; 10.placi gips carton finisate Fig. 8. Detaliu de coamă acoperiș fară astereală, cu termoizolația între căpriori, fară ventilare: 1.invelitoare; 2. sipci de lemn transversale pentru prinderea invelitorii; 3.folie hidroizolante; 4. capriori; 5. vata de sticla intre capriori de 10 cm; 6.vata minerala de sticla caserata cu folie de aluminiu la fata capriorilor de 5 cm grosime; 7.sipca pentru fixarea termoizolatiei; 8. clesti, scandura de lemn; 9. coam`; 10. lambriu de lemn. 1

15 2.3. Izolarea acoperisurilor terasa Acoperisurile terasa pot beneficia in toate variantele constructive de termofonoizolatii cu produse din vata tip MACON. In situatiile in care incaperile de la ultimul nivel adapostesc utilizatori sau procese tehnologice generatoare de vapori de apa este obligatorie o bariera continua contra vaporilor plasata sub termofonoizolatie spre a impiedica producerea condensului in straturile acoperisului si mai ales in stratul termofonoizolant. Termohidroizolatia acoperisurilor este un tot unitar, calitatea lor depinde in egala masura de materialele termo si hidroizolatoare. Acoperisuri terasa circulabile In cazul acoperisurilor terasa circulabile, pentru evitarea tasarii stratului termofonoizolant se recomanda: - placi superrigide: PSG placi rigide necaserate: PG 160 (PG-C) numai prin aplicarea de masuri adecvate (sape armate) Caserarea produselor din vata cu alufolie asigura bariera de vapori, de obicei necesara si in cazul acoperisurilor terasa circulabile, cu conditia realizarii prin lipire cu benzi adezive de inalta fiabilitate a continuitatii stratului de alufolie. Se prezinta in continuare detalii cu solutii de principiu pentru realizarea de termohidroizolatii cu placi de vata minerala. Fig. 9. Detaliu de racord perete terasa inversata circulabila 1. polistiren extrudat; 2. membrane hidroizolatoare; 3.folie barieră impotriva vaporilor; 4. strat difuziune; 5.beton de pantă; 6. placă BA; 7. perete zidărie; 8. dală prefabricată BA; 9. strat uzură Fig. 10 Detaliu de câmp-traversă inversată, circulabilă-tip deck, cu trafic redus-secțiune longitudinală 1. polistiren extrudat; 2. membrane hidoizolante; 3. geotextil; 4. strat difuzie; 5. beton de pantă; 6. placă de BA; 7. structură de sustinere deck; 8. deck- scândură de lemn 1

16 Fig. 11 Detaliu de câmp- terasă inversată, circulabilă - tip deck, redus- secțiune transversală 1. polistiren extrudat; 2. membrane hidroizolatoare; 3. geotextil; 4. strat difuzie; 5. beton de pantă; 6. placă BA; 7. structură de lemn; 8. deck scîndură de lemn Fig. 12. Detaliu de record la perete terasă inversată, circulabil cu trafic intens și pardoseală pe piciorușe

17 2.4. Tehnologia de izolare cu polistiren Folosirea polistirenului la realizarea izolației pereților( Solutia Ceresit-Ceretherm) Etape : Peretele trebuie bine curățat: mai întai se îndeparteaza praful, iar apoi se spală cu jet de apă sub presiune. Pereții din caramidă, netencuiți, trebuie curățați cu multa grijă. Pereții spalați trebuie lasați sa se usuce perfect. Pereții foarte absorbanți, de ex. zidariile din BCA sau blocuri de silicați, trebuie tratate în prealabil cu grund Ceresit CT 17. Mortarul care fixează placile termoizolanle nu se va usca prea repede și va avea rezistența dorită. Solutia CT 17 se usuca dupa aproximativ 4 ore. Fixarea plăcilor termoizolante In partea de jos a plăcilor termoizolante se fixează profile de soclu. Acestea trebuie fixate cu dibluri din 30 cm în 30 cm. 1

18 Trebuie demontate toate părțiile care ar putea îngreuna acțiunea de aplicare a placilor termoizolante, de ex.: pervazuri. În locul burlanelor clasice, trebuie puse provizoriu burlane și conducte elastice etc. Într-un recipient în care se află o cantitate de apa masurată, se toarnă mortarul pentru fixarea placilor termoizolante și se amestecă cu o masina de gaurit cu amestecator pană cand se obtine o pasta omogena, fara cocoloase. Mortarul se aplica de jur împrejurul placii sub forma unei benzi cu o lațime de 3-4 cm si în centrul placii sub forma unor gramajoare cu un diametru de aproximativ 8 cm, astfel încat în urma presarii sa ocupe 40% din suprafața plăcii. Dacă suprafetele sunt netede, mortarul poate fi aplicat cu o mistrie dintată de 12 mm. 1

19 Din sulul de plasă se taie o f`olie având lungimea necesară, care apoi se face sul. Colțurile cladirii sunt predispuse lovirii. Pe o înalțime de 2 m de la sol, trebuie sa fixată o plasa din fibra de sticlă. Plasa se fixează de peretele alaturat cu o suprapunere de 15 cm. Colțurile cladirii vor fi acoperite cu un cornier din tablă de aluminiu perforată lipit înainte. Acum se gasesc pe piata corniere cu plasă lipită din fabricatie. Utlizarea acestora ușureaza formarea colturilor cladirii și a marginilor glafurilor, f`ără a mai fi necesara fixarea plasei de peretele alăturat. 1

20 Placile se aplică una langa alta, începand de la bază, de la un colt și mergand pana la partea superioara a pereților, menținandu-se o linie dreaptă. Placa aplicata trebuie mișcata cu o drișca lunga pâna cand ajunge să se fixeze langa celelalte placi. Pe suprafetele mari, trebuie urmarită ordinea din desen. Trebuie sa suprapuse plasele care se învecineaza, între5-10cm. Golurile ramase, mai mari de 2 mm si locurile greu accesibile, de ex. balustradele - trebuie umplule cu spuma poliuretanică Ceresit (exclus umplerea lor cu mortar). Spuma îsi mareste volumul si de aceea trebuie direcționată între placi, avand griia sa nu iasă cu prea mult în afară. Surplusul de spuma poliuretanica întarită trebuie îndepartat cu ajutorul unui cuțit. 2

21 Trebuie umplute golurile ramase între placile teimoizolante, tocurile usilor ferestrelor si glafuri. în placi se fac niste crestături oblice cu o lațime de minim 5 mm si se umplu cu acril Ceresit. Umplutura proaspată se întinde cu un spaclu umed. Pentru umplerea crapaturilor care se maresc se folose]te o soluție de umplere poliuretanică. Marginile crapăturilor pot fi întarite cu profile metalice, rezistenta fiind constituită de umplutura de etanșeizare poliuretanica, care izoleaza termic. Marginile profilelor trebuie lipite cu banda adezivă. Dupa aproximativ 3 zile de la fixarea placilor termoizolante, suprafața lor trebuie egalizată prin apăsarea cu o drișcă a cărei suprafață este acoperită cu un șmirghel gros. Este o acțiune deosebit de importantă, deoarece polistirenul va fi supus timp de aproximativ 2 saptamani la acțiunea nemijlocită a razelor soarelui si corodarii. 2

22 Dupa terminarea operațiunii de fixare a placilor, dupa întarirea mortarului, este necesară aplicarea unui strat protector armat cu fibra de sticlă care se realizeaza în felul urmator: se aplica mai întai un start de mortar, pe o latime de aproximativ 1,10 m de la partea superioara cladirii, cu o mistrie dintata de 10 mm. în ziua urmatoare aplicarii, stratul protector nu este înca întarit. Se poate folosi un șmirghel pentru a netezi urmele lasate de mistrie și pentru a îndeparta eventualele imperfecțiuni. Aplicarea placilor termoizolante este și un prilej de a înfrumuseța aspectul exterior al cladirilor. Placile termoizolante ascund toate imperfecțiunile zidurilor. neegalitațile de pâna la 2 cm pot fi corectate cu un strat mai gros de mortar. în cazul inegalitafilor mai mari, se recomanda folosirea unor placi de grosimi diferite. Pereții pot fi considerați adecvați atunci cand mostrele de polistiren de 10 x 10 cm se rup în bucați la încercarea de a le smulge de pe perete (la 4-7 zile de la lipirea cu mortarul CT 85). Daca polistirenul se dezlipeste împreuna cu stratul de mortar, atunci trebuie folosite și elemente de fixare mecanice. 2

23 Plăcile de polistiren trebuie fixate cu elemente de prindere mecanice atunci cand pereții nu pot fi portanții lor. La sistemul Ceresit Ceretherm trebuie folosite dibluri cu tija de metal. Capetele diblurilor nu trebuie sa iasa în afara plăcilor. De acest strat se prinde plasa, care cu partea dințată mistriei se înfige în mortarul proaspat: mai întai pe centrul plasei se apoi spre margini. Dupa aceea se întinde stratul de mortar, pentru a acoperi plasa în întregime și se netezeste cu grija. Grosimea stratului protector trebuie sa fie de 3-5 mm. Realizarea rețelei protectoare Toate colțurile deschiderilor spre exterior necesita o întarire suplimentara cu petice din fibra de sticla lipite oblic cu dimensiuni care să nu fie mai mici de 35 x 20 cm. Acestea împiedica apariția crapăturilor oblice care pornesc din colțuri. 2

24 Realizarea tencuielii pentru exterior Tencuielile decorative acrilice se pot aplica la 3 ore dupa uscarea stratului de vopsea grand cu CT16. Tencuielile acrilice CT60 si CT63 sunt gata preparate, dar înainte de utilizare, continutul galeții trebuie omogenizat cu ajutorul unei bormasini prevazuta cu un amestecator. Pentru tencuirea unui perete trebuie folosite materiale din acelasi lot în scopul evitarii usoarelor diferențe de nuanță datorită granulației naturale pe care o conține tencuiala decorativa. Nu trebuie să folosim instrumente sau recipiente ruginite. Tencuiala în straturi subtiri se usuca destul de repede si de aceea nu trebuie lasată în locuri însorite. Pasta trebuie aplicala în mod egal cu o drișcă de metal pe suprafata pregatită. Granulele pe care le conține usurează aplicarea în straturi egale, acest lucru fiind esential pentru obținerea unui aspect omogen. Atunci când materialul nu se mai lipește de gletieră, cu ajutorul unei driste din plastic, trebuie să nivelati stratul aplicat.în functie de direcția de miscare a gletierei, se pot obtine diferite modele datorita granulelor pe care tencuiala le conține. În cazul tecuielii CT60 cu granulație de 1,5 mm se obtine o suprafată cu un aspect zgrunțuros si omogen prin nivelare cu drisca de plastic. 2

25 În cazul tencuielilor cu granulație mai mare, de ex. CT63 (3 mm) sau CT64 (2.5 mm), se obține o suprafață cu aspect de scoarță de copac în funcție de sensul de miscare a gletierei. Se recomandă să acoperim o suprafață continuă fară întreruperi. Daca totusi oprirea lucrului este necesara, trebuie sa obtinem o linie dreaptă a zugravelii. Acest lucru face posibilă aplicarea unei bande adezive. Astfel, puteți folosi vopsele în tonuri diferite. Pentru a evita apariția nadelor, se recomandă să acoperim o suprafată continuă fără întreruperi. De aceea schela trebuie sa fie montată pe toata fațada iar operatiunea sa fie bine organizata. Nu trebuie să aplicăm Ceresit CT60 (63, 64) pe zone expuse razelor soarelui si sa prevenim uscarea prematură a tencuielii. Suprafața tencuită trebuie protejată de ploaie până la uscarea completă. 2

26 Daca se dorește schimbarea culorii tencuielii sau daca aceasta se degradează în timp - se poate folosi vopseaua acrilică pentru exterior Ceresit CT54, disponibilă deasemenea într-o gama larga de culori. Stratul protector întarit poate fi tratat cu vopseaua grund Ceresit CT 16. Vospeaua se aplica cu bidineaua. Nu este necesar folosirea trafaletului si nu trebuie sa diluati vopseaua CT 16 cu apă. Baza cladirii poate fi acoperită cu tencuială "mozaic". CT 77 se aplică și se netezeste cu o drișcă de metal. Dupa uscare, se obține o tencuială colorată cu aspect sticlos, usor de întreținut. 2

27 2.5. Folosirea polistirenului expandat la acoperișuri Fig. 13. Izolatia termica a unui acoperis 1.Planseu beton; 2. Pardoseala; 3. Gips carton; 4. Bariera control vapori; 5. Astereala; 6. Material hidroizolant; 7. Capriori lemn; 8. Laturi lemn; 9. Polistiren expandat; 10. Polistiren expandat; 11. Sipci lemn ; 12. Tencuiala; 13. Polistiren expandat; 14. Tigla beton dublu roman; 15. Lat longitudinal; 16. Zidarie portanta BC 2.6. Folosirea panourilor la realizarea termoizolațiilor Sistemul de perete KS1000 SF este o soluţie constructivă cu îmbinare ascunsă, cu posibilităţi de montaj vertical sau orizontal, care se pretează ca sistem de închideri pentru toate imobilele cu excepţia celor cu temperaturi interioare joase (sub 0 C). 2

28 Fig. 14. Sistemul de perete KS1000 SF 2.7. Dimensiuni şi mase a)profilare- exterior b)profilare interior Grosimea panoului (mm) masa (kg/m2) tablă 0.6/0.4 mm c) Toleranţele produsului Lungimea panoului Lungimea panoului mai mică de 6 m +-4 mm Lungimea panoului între 6 m şi 12 m +-6 mm Lungimea panoului cel puţin egală cu 12 m +-8 mm Lăţimea panoului +-3 mm Grosimea Grosimea panoului d 50 mm +-2 mm Grosimea panoului 50 mm < d < 100 mm +3 mm -2 mm 2

29 Grosimea panoului d 100 mm +3 mm -3 mm Rectangularitatea capătului tăiat 0,5 % lăţimea panoului. Încovoierea panoului ( 1 + 2) / 2 10 mm d) Lungimi disponibile Lungimea standard a panourilor e de la 2 până la 14,5 metri. Panourile mai scurte de 2 m şi mai lungi de 14,5 m se pot furniza cu consultarea Departamentului Tehnic Kingspan. Oţel a) Posibilităţi de protecţie galvanică - Oţel zincat la cald cu un total de 275 g/m2 zinc, conform EN 10147:2000. Acesta poate fi acoperit în mai multe variante: Poliester, PVDF, Plastisol şi Foodsafe. - Galvatit, oţel zincat conform normei EN 10147, cu masa totală a zincului de 275 g/m2, pentru suprafeţele Celestia, Poliester, PVDF, Plastisol şi Foodsafe. - Galvalloy, oţel protejat la cald cu un aliaj eutectic cu o compoziţie din cca 95 % Zn, 5 % Al şi alţi aditivi conform normei EN 10214, pentru învelitoarea HPS200 b) Grosimile substratului - Grosimea standard a tablei exterioare 0,60 mm. - Grosimea standard a tablei interioare 0,40 mm. - Alte grosimi sunt disponibile după consultarea Departamentului Tehnic Kingspan Variantele de acoperire exterioară 9.1. Poliester Standard PES Poliester este un sistem de acoperire universal şi economic, ce se poate folosi la interior şi exterior. Grosimea nominală a învelişului e 25 µm PVDF Acoperirea PVDF păstrează cel mai bine culoarea şi luciul şi are o bună rezistenţă împotriva coroziunii. Grosimea nominală a acoperirii e 25 µm. Poate fi folosit în condiţiile climatice cu radiaţii UV puternice în combinaţie cu temperaturi extreme şi umiditate înaltă. Sortimentul standard de culori include culoarea argintiu metalizat HPS200 (de la Corus) HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi şantiere în condiţii climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de 200 µm (grosime nominală) are un finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori Plastisol 200 µm HPS200 e un sistem de acoperire cu un aspect deosebit, examinat în laboratoare şi şantiere în condiţii climatice aspre, pentru o utilizare universală. Învelişul său rigid de 200 µm (grosime nominală) are un finisaj exclusiv Scintilla şi este disponibil în diferite nuanţe, oferind arhitecţilor o paletă largă de culori. 2

30 9.5. Celestia (de la Corus) Celestia este o acoperire cu aspect metalizat, realizată dintr-un înveliş de înaltă calitate Plastisol de 120 µm (grosime nominală). Produsul are în forma standard, pe partea inferioară, o acoperire de înaltă calitate din poliester. Varianta metalizată captează lumina şi mişcarea, dă suprafeţei placate adâncime şi viaţă. 10. Variantele de acoperire interioară Poliester Învelişul de poliester cu o grosime nominală de 15 µm. Culoarea standard este alb-gri (asemănătoare cu RAL 9002) are cu o grosime nominală de 22 µm cu un finisaj alb Foodsafe Suprafaţa acestui înveliş din polimer de 150 µm grosime este netoxică, rezistentă la acţiunea mucegaiului, durabilă şi se curăţă uşor. Stratul de acoperire este inert chimic şi netoxic la un contactul efectiv cu produsele alimentare neambalate. Culoarea standard este albă Nucleu de izolare Nucleul de izolare standard este spuma poliuretanică rigidă cu celule închise. Nu este toxic, se pretează şi pentru industria alimentara şi nu conţine CFC/HCFC. 11 Materiale de etanşare KS1000 SF Îmbinarea laterală Toate îmbinările laterale au o garnitură continuă autoadezivă aplicată din producţie Îmbiarea longitudinală Toate îmbinările longitudinale (ferestre, usi, lăcrimare) trebuie etanşate cu o garnitură continuă PE autoadezivă 20x4 mm (20x3 mm) aplicată în şantier (vezi detaliile constructive) Îmbinările cu alte panouri Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile făcute panourilor trebuie etanşate cu PUR aplicat local cu pistolul. Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens PE autoadezivă 9 x 3 mm. La contactul dintre panouri şi structură în zonele de risc, acolo unde se impune (coamă, jgheab, suprapunere longitudinală), se aplică o garnitură autoadezivă continuă PE 20x5mm (vezi detaliile constructive) 3

31 12. Sistemul de perete KS1000 SF Performanţe Izolare termică Grosimea panoului Valoarea U (W/m2K) (mm) Fără HCFC = Biologic Panourile sandwich izolatoare Kingspan sunt imune la atacul mucegaiului, ciupercilor şi insectelor. La fabricaţie nu se foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice Rezistenţă la foc Panourile sandwich izolatoare KS1000 SF au fost examinate, aprobate şi îndeplinesc cerinţele regulamentelor şi normelor europene şi naţionale pentru construcţii. Panourile nu contribuie la răspândirea incendiului şi nu întreţin arderea Acustică Toate panourile KS1000 SF au o valoare ridicată a izolării fonice exprimată printr-un număr Rw=25 db Ambalarea standard transport rutier Panourile KS1000 SF se depozitează cu partea exterioară spre partea interioară. Partea de sus, de jos, laterale şi din faţă se protejează cu spumă şi cofraje şi întregul palet este acoperit cu folie de polietilenă. Numărul de panouri din fiecare pachet depinde de lungimea şi grosimea acestora. Tabelul de mai jos e prezentat ca ghid. Numărul de panouri este mai redus în cazul paleţilor agabaritici. Înălţimea standard a paletului e mm. Masa maximă a paletului e kg Grosime nucleu panou (mm) 5 0 Număr de panouri într-un pachet Livrare Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul proiectului. Clientul este responsabil pentru descărcare. 3

32 13. Modul de instalare al panourilor Panouri montate orizontal Instalarea panourilor începe de la partea de jos, după instalarea corectă a lăcrimarului şi a reazemului inferior. Aşezati panoul pe reazeme şi fixaţi-l la partea de sus cu 1 sau 2 şuruburi, în funcţie de presiunea vântului. Aşezaţi cel de-al doilea panou peste primul, verificând îmbinarea, alinierea şi izolarea acestora. Fixaţi panoul pe structura metalică. Panourile nu necesită o izolare suplimentară deoarece au aplicată o garnitură autoadezivă din producţie. Continuaţi aceeaşi procedură până la vârful peretelui, tăind panoul terminal la lungimea impusă. Capătul liber al panoului terminal trebuie fixat de structură la maximum 500 mm. Acolo unde se folosesc şuruburi cu îmbinare vizibilă, la colţuti, uşi, ferestre, atic, acestea trebuie mascate cu accesorii pentru a păstra designul *îmbinare ascunsă* Panouri montate vertical Asiguraţi-vă că există un reazem aliniat, permanent sau temporar, pe toată lungimea clădirii, înainte de începerea instalării. Fixaţi lăcrimarul pe structura secundară, asigurând orizontalitatea acestuia. Fixaţi primul panou în dreptul colţului clădirii, verificând verticalitatea acestuia înainte de fixare. Folosiţi şuruburi pentru îmbinare ascunsă la nut şi şuruburi pentru îmbinare vizibilă la feder. Fixaţi cu 1 sau 2 şuruburi, în funcţie de presiunea vântului. Îmbinaţi cel de-al doilea panou cu primul, verificând verticalitatea acestuia şi modul ferm de îmbinare. Fixaţi panoul pe fiecare pană, folosind numărul specificat de şuruburi. Continuaţi până peretele este complet. Acolo unde este necesar, panourile pot fi tăiate (în dreptul colţurilor şi al golurilor). În acest caz trebuie folosite şuruburi pentru îmbinare vizibilă care se maschează ulterior cu accesorii. 14. Accesorii / Borduri Accesoriile şi bordurile trebuie instalate cu grijă, având în vedere alinierea acestora, izolarea şi tăierea la capete Calitatea Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă calitate, prin folosirea de mijloace moderne de producţie şi a normelor stricte de control al calităţii, întrunind cerinţele ISO 9001:2000. Se asigură astfel fiabilitate şi durată de viaţă îndelungată. 3

33 14.2. Regulamente de construcţii Panourile sandwich izolatoare Kingspan KS1000 SF întrunesc regulamentele şi normele naţionale pentru construcţii Alegerea elementelor de fixare Fixare SFS intec Produs: Oţel KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de etanşare diametrul 16 mm) Prod us: Beto n KS10 00 SF siste m de peret e, poziţi a de fixar e: ascu nsă (garn itura de etanş are diam etrul 16 mm) 00 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de etanşare diametrul 16 mm) Produ s: Lemn KS10 3

34 Oţel KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitur a de etanşare cu diametru l de 16 mm) Fi xa re EJ O T Produ s: Produs: Beton KS1000 SF sistem de perete, poziţia de fixare: ascunsă (garnitura de etanşare cu diametrul de 16 mm) 3

35 ascunsă (garnitura de etanşare cu diametrul de 16 mm) Produ s: Lemn KS10 00 SF siste m de peret e, poziţi a de fixare : Detaliu de îmbinare laterală Îmbinarea panourilor verticale 3

36 Recomandări pentru fixarea panourilor *Model A (O singură fixare) *Model B (Două fixări) Metode constructive Panourile montate vertical necesită o structură de susţinere. Aceasta le conferă rezistenţă la presiune şi sucţiune. Structura principală prezentată este una tipică. Încărcările panourilor depind de cerinţele structurale specifice fiecărui proiect în parte. 3

37 Îmbinarea dintre panouri Îmbinarea dintre doua panouri verticale 15. Sistemul de acoperiş KS1000 RT Sistemul panouri izolatoare tip ţiglă KS1000 RT se poate folosi pentru aplicaţiile în construcţii cu înclinarea acoperişului de cel puţin 21% (120). Fig. 15. Acoperiş KS1000 RT Materiale Oţel a) Substrat Oţel Fe 220 G zincat prin imersie conform BS EN10147:1992. Grosimea standard a tablei exterioare 0,7 mm, grosimea standard a tablei interioare 0,4 mm. 3

38 b) Acoperiri Tablă exterioară rezistentă la influenţele atmosferice Un polimer de calitate foarte bună, grosimea 50 microni. Culoarea teracotă sau antracit. Partea interioară a tablei e acoperită cu un înveliş de poliester gri deschis. c) Acoperiri Tablă interioară un înveliş gros de 15 microni folosit la acoperirea interioară a panourilor izolatoare. Culoarea standard e alb aprins, cu o suprafaţă uşor de curăţat Poliizocianurat (PIR) cu ODP nul. Pentru produse certificate de LPCB, vă rugăm contactaţi Departamentul Tehnic Kingspan Etanşare Banda de etanşare este aplicată pe îmbinarea laterală pe linia de producţie. Toate îmbinările laterale au o bandă anticondens aplicată pe linia de producţie. 16. Materiale de etanşare KS1000 RT Îmbinarea laterală Toate îmbinările laterale trebuie să fie curate pentru a asigura o îmbinare fermă Îmbiarea longitudinală Toate îmbinările longitudinale au lungimea de 150 mm trebuie etanşate cu o garnitură din Butyl autoadezivă cu diametrul de 6 mm, la 10 mm de pasul profilului tip ţiglă Garniturile profilate Acolo unde există îmbinări de profile metalice flate cu profilul tip ţiglă trebuie folosite garnituri profilate PE pentru a închide spaţiul din îmbinare. Etanşaţi garniturile profilate atît la capete cât şi la partea de jos şi de sus a acestora cu un izolant aplicat cu pistolul Îmbinările Îmbinările dintre panourile de perete şi cele de acoperiş, precum şi toate străpungerile făcute panourilor trebuie etanşate cu PIR aplicat local cu pistolul. Faţa interioară a panourilor trebuie etanşată la îmbinări cu o garnitură anticondens din butyl cu diametrul de 8 mm. 17. Sistemul de acoperiş KS1000 RT Performanţe Izolare termică Grosimea panoului Valoarea (W/m2K) (mm) = U 3

39 17.2. Biologic Panourile Kingspan sunt imune la mucegai, ciuperci şi insecte. La fabricaţie nu se foloseşte uree formaldehidică iar panourile nu sunt toxice Rezistenţă la foc Panourile KS1000 RT Kingspan îndeplinesc cerinţele reglementărilor şi normelor pentru construcţii în privinţa incendiului Acustică Toate panourile KS1000 RT au o valoare ridicată a izolării fonice -Rw=25 db Ambalarea standard transport rutier Panourile KS1000 RT sunt aşezate cu partea rezistentă la influenţele externe în jos, iar la despachetare şi montaj este necesară întoarcerea acestora. Partea de sus, de jos, lateralele şi capetele paleţilor sunt protejate cu bucăţi de izolaţie iar întregul palet e ambalat într-o folie de plastic. Numărul de panouri din fiecare pachet cu panouri de 45 mm este de maximum 10, înălţimea tipică a paletului e mm. Numărul de panouri dintr-un pachet depinde de lungimea şi grosimea panoului Livrare Toate livrările (în situaţii standard) se realizează prin transport rutier la locul proiectului. Clientul este responsabil pentru descărcare. SISTEM DE ACOPERIŞ KS1000 RT Calitatea Panourile sandwich izolatoare Kingspan se fabrică din materiale de cea mai înaltă calitate prin folosirea mijloacelor moderne de producţie conform standardelor stricte de control al calităţii în conformitate cu normele ISO9001:2000, ceea ce asigură o fiabilitate şi durată de viaţă îndelungată Regulamente de construcţii (Agremente) Panourile sandwich izolatoare Kingspan KS1000 RT îndeplinesc regulamentele şi normele naţionale pentru construcţii Garanţii Kingspan acordă garanţie pentru învelişul exterior şi pentru întregul produs în baza proiectului concret. 18. Elemente de fixare 18.1.Principale Toate elementele de fixare principale trebuie să fie cu filetul înalt de tip special, fabricate din oţel austenitic inoxidabil şi prevăzute cu o şaibă fixată cu diametru de 19 mm din oţel inoxidabil şi cu un cap jos acoperit corespunzător culorii panoului. Toate elementele de fixare trebuie să fie amplasate prin dolia profilului, cel puţin trei elemente de fixare la panou şi sprijin, repartizate pe lăţime la intervale uniforme. Îndeplinirea cerinţelor normelor poate necesita asigurarea fixării auxiliare în zonele cu sucţiune locală superioară. 3

40 18.2. Secundare Elementele de tablă vor fi fixate la distanţe axiale de maximum 450 mm, cu şuruburi de coasere din oţel austenitic inoxidabil, cu şaibe fixate cu diametru de 14 mm din oţel inoxidabil şi cu un cap jos acoperit corespunzător culorii panoului. Elementele de fixare sunt puse la dispoziţie de producătorul Powell Gee. Fig 16. Detaliu de îmbinare laterală Direcţia de instalare Panourile se produc astfel încât să se monteze de la stânga la dreapta. Panourile trebuie îmbinate îs sens invers la segmentele triunghiulare şi la îmbinările laterale în coamă. Poziţia de fixare este prezentată mai jos. Fig. 17. Îmbinare laterală îmbinare în sens invers Fig. 18. standard Îmbinare longitudinală 4

41 Fig. 19 Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie Fig 20. Îmbinare longitudinală cu armătură de extensie Fig. 21 Jgheab semirotund Fig. 22 Mascarea jgheabului Fig. 23 Jgheab metalic cu scafă 4

42 Fig. 24 Detaliu de coamă Capac de coamă semirotund 25 mm garnitura profilată la punctul cel mai de jos 15 mm garnitura profilată la punctul mediu 5 mm garnitura profilată la punctul cel mai de sus Distanţa de-a Dimensiunea de Cod lungul ţiglei bază (A) garnitură (X) 0-65 mm 5 mm FRTR05 MP 4

43 mm 15 mm FRTR15 MP mm 25 mm FRTR25 MP La detalierea coamei, trebuie considerată relaţia dintre panoul tăiat şi accesoriul de coamă, pentru menţinerea unei linii drepte. În funcţie de acestă relaţie, dimensiunea de bază a garniturii variază. Unghiul panoului tip ţiglă cauzează o variaţie în adâncime de 20 mm şi astfel sunt necesare cele trei dimensiuni de bază de 5 mm, 15 mm şi 25 mm. Detaliul de mai jos prezintă situaţiile diferite care pot apărea. Fig. 25. Detalii de borduri 4

44 3.1. Condiţii de punere în opera 3.SISTEME MODERNE DE IZOLATIE TERMICA temperatura aerului, a stratului suport şi a mortarului trebuie sa fie mai mare de +5º C pe durata aplicării şi a prizei. Suportul trebuie să fie solid, uscat şi curat, iar zonele cu aderenţă scazută trebuie curaţate. Trebuie evitată o umezire ulterioară a peretelui ; stratul suport poate fi : zidărie netencuită (cărămidă, blocuri ceramice, b.c.a, etc.), beton netencuit,tencuială aplicată pe zidarie sau beton ; stratul suport trebuie să aibă îndepărtat finisajul existent (dacă este cazul) ; stratul suport de tip tencuială trebuie să fie aderent la stratul de bază. Verificarea aderenței stratului de tencuială de stratul de rezistență (zidărie sau beton) se poate face prin ciocănire. Acolo unde sunetul nu este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente și la refacerea ei ; stratul suport nu trebuie să prezinte fisuri semnificative (cu deschiderea sau adancimea mai mare de 10 mm). în caz contrar, tencuiala se va înlatura și se va reface ; diferențele de planeitate ale suportului pană la 1 cm se pot prelua în mortarul adeziv la lipirea polistirenului. Diferențele mai mari se preiau folosind grosimi diferite ale stratului de polistiren sau tencuind în prealabil suportul ; prinderea de suport a polistirenului se realizează cu dibluri și mortar adeziv ; pentru evitarea fisurării specifice, este obligatorie armarea colțurilor, golurilor de uși și ferestre, prin poziționarea de cupoane de plasa de armare orientate diagonal ; Pentru realizarea tehnică și estetică a detaliilor se recomandă folosirea profilelor speciale Etapele de punere în operă a sistemului de izolare termică : 1. Lucrări pregătitoare desprăfuirea suprafeței suport și stropirea ei cu apă. Desprăfuirea se va face prin periere energică, (cu perii de sarmă), iar spălarea se realizează cu carpe ude sau cu apă sub presiune. 2. Montarea profilului pe soclu - la partea inferioară, fixarea primului rand de plăci se face cu un profil special de soclu, care asigur` planeitatea placilor de polistiren extrudat și o realizare estetică a termoizolației. Profilul pe soclu se montează pe stratul suport cu dibluri. 3. Aplicarea mortarului adeziv pe plăcile de polistiren extrudat - se întinde ca un cordon de-a lungul marginilor plăcii izolatoare și punctual (5 puncte) pe placă. 4

45 Mortarul adeziv nu trebuie sa depășească suprafața plăcii de polistiren. 4. Montarea plăcilor de polistiren extrudat pe stratul suport plăcile se vor aplica pe perete în contact, f`ără a permite pătrunderea mortarului adeziv în rosturi. Randurile de plăci se montează decalat. După poziționarea catorva randuri de plăci, se va rectifica poziția lor (planeitatea, orizontalitatea) cu nivela, apoi se vor apăsa pentru fixarea definitivă. La colțurile clădirii plăcile se vor poziționa în contact. Diferențele de planeitate pana la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv. Rosturile dintre plăci ce depășesc 2 mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material izolator. După respectarea timpilor de uscare ai mortarului adeziv (min. 24 h), se vor tăia bucațile de plăci ce depășesc marginile clădirii, se vor șlefui canturile și se va îndepărta praful depus prin șlefuire. 5. Fixarea diblurilor dacă termosistemul se aplică pe beton sau pe o tencuială veche, sau dacă înălțimea clădirii depășește 5 m, este necesară o fixare suplimentară cu dibluri. La o montare corectă capul diblului trebuie să rămână în planul plăcii de polistiren extrudat pentru a nu deranj armarea ulterioară. 6. Armarea - se aplică un strat de mortar cu gletiera cu dinți (10x10 mm), în acest pat de mortar se aplică fâșii de plasă 30x50 în zonele de colț și pe diagonala deschiderilor, se poziționează plasa de armare (cu suprapuneri de 10 cm la îmbinări), peste care se "închide" prin gletuire stratul de mortar. Grosimea stratului de mortar va fi de minim 2 mm. 7. Montarea profilelor pentru colt, cu plasa - la colțurile exterioare și la întoarcerile laterale ale deschiderilor este prevăzut un profil special de colț cu plasă de fibră de sticlă. 4

46 Profilul de colț asigură o protecție mecanică sporită pentru aceste zone sensibile, și totodată o rezolvare estetică a muchiei fațadei. 8. Aplicarea tencuielii - se prepar` și se aplică în conformitate cu indicațiile producatorului. Este recomandabil să se lucreze fiecare fațadă separat pentru a nu crea diferențe de nuanță pe aceeași fațadă. Fronturile de lucru se protejează de ploaie sau soare puternic. Styrodur C 2800 C C C 50 Grosime (mm) Rezistența termică 0,571 0,857 1,429 2 m K / W Ambalare (mp/pachet) 15 10,5 6 Plăci/pachet (buc) Profil muchie drept drept drept Dimensiuni plac` (mm) 1250 X 600 Tabel de calculație pentru sistemul termoizolant BASF Material Consum aproximativ Observații Mortar adeziv pentru 4-5 kg/mp Timp de prelucrare: cca. 2 ore polistiren 25kg/sac Polistiren extrudat 1 mp/mp Dimensiuni: 1250x600mm Densitate: min. 30 kg/mp Grosime: 2-10cm Plasă de armare din fibră 1,1mp/mp Dimensiune ochi: 4x4 mm 4

47 de sticlă Greutate specific`: 145 g/mp Tencuială colorată 2-3 kg/mp Grosimea stratului: 2-3 mm Timp de prelucrare: cca. 3 ore Profil pentru soclu 1 ml/ml Lațime: 33, 43, 53, 63, 83, 103 mm Dibluri pentru polistiren o10mm, D 50 mm, L mm 6 buc./mp Recomand`ri: L 70, 90 pt. grosimi de 2-4 cm L 110, 120 pt. grosimi de 5-7 cm L 150 pt. grosimi > 8 cm. Profil pentru colț, cu plasă 1m/ml Vată minerală bazaltică ROCKWOOL Vata minerală Rockwool se fabrică din roca bazaltică, amestecată cu cocs și calcar. Acest amestec se topește în cuptoare cupola la temperaturi ce depășesc 1500 de grade C. Materialul topit rezultat se dirijează către un sistem de tamburi metalici care prin viteza mare de rotație îl transformă în fibre minerale cu un diametru mediu de mm și o lungime de 1-2 cm. În urmatorul proces de fabricație se va adauga liantul și un adaos special care învelește fibrele într-o pelicula hidrofobă, după care este încălzit în cuptoare speciale care transformă liantul în bachelită. Produsul brut rezultat este o saltea continu de aproximativ 30 cm grosime. Acesta este modul în care se produce vata minerala bazaltică. Vata minerală bazaltică este un produs incombustibil care suportă temperaturi de pana la 1200 grade C fără a se topi. La temperatura de 250 grade C se va topi liantul doar în stratul superficial incins. Chiar și în lipsa liantului fibrele minerale raman intacte, coeziunea și stratificarea lor păstreaza forma și rigiditatea materialului protejand elementele de construcție de acțiunea focului. Materialele termoizolante incombustibile, cu punct înalt de topire servesc drept elemente rezistente la foc și ecrane împotriva acțiunii focului. Nu întrețin focul și păstreaza proprietățile termoizolante în condiții de incendiu. Nu degajă gaze toxice Proprietăți Termosistemul este o soluție de izolare termică a construcțiilor la exterior. Pentru a realiza acest lucru se îmbracă clădirea cu un strat de vată bazaltică de fațadă, care se acoperă cu un pachet armat de mortare. Termosistemul se poate aplica pe toate straturile suport portante (zidării, beton, fațade tencuite, placaje diverse). Îmbunătățește izolarea termică atat în cazul clădirilor noi cat și la cele vechi, renovate. Principalul avantaj al acestui sistem este că are o foarte bună rezistență la foc. Sistemele termoizolante pentru fațade, ca și cele pentru izolarea și finisarea fațadelor ventilate realizate cu materiale din vată minerală bazaltică garantează rezistența la intemperii, o bună permeabilitate la vapori și stabilitate în timp. 4

48 Absorția de umiditate din aer a vatei bazaltice Rockwool la 90 % umiditate relativă este de % volumetric care reprezintă o valoare neglijabilă. În realitate doar cațiva mm de la suprafață sunt întradevăr umezi dar apa se va evapora iar produsul va deveni din nou uscat recăpătandu-și integral proprietățile termice. Capacitatea de izolare termică depinde de conținutul de apă. Scufundată în apă vata bazaltică Rockwool nu absoarbe apa mai mult de 1 % volumetric. Produsele din vată minerală bazaltică oferă o mare eficiență termoizolantă și o bună rezistență la compresiune datorată orientării fibrelor după o structură generală nedirecțională - majoritar orizontale iar restul predominant verticale - ce asigură rigiditatea și stabilitatea dimensională a materialului. Materialele termoizolante incombustibile, cu punct înalt de topire servesc drept elemente rezistente la foc și ecrane împotriva acțiunii focului. Nu întrețin focul și păstreaza proprietățile termoizolante în condiții de incendiu. Nu degajă gaze toxice Avantajele sistemului : izolare termică bună - pierderile de caldură prin peretele cu termosistem sunt minime; termoizolație exterioară - elimiă` pierderile de spațiu locativ; 4

49 are greutate redusă; rentabilitate mare în timp - economie de energie; eliminarea punților termice; termoizolație cu aspect estetic; foarte bună rezistență la foc. Puține materiale termoizolante au o rezistență mare la acțiunea focului, vata minerală bazaltică se numara însa printre acestea. Suportă temperaturi de peste 1000ºC fără a se topi timp de pană la 120 minute Elementele componente ale termosistemului 1.- mortar adeziv - este un mortar pe bază de ciment îmbunătățit cu dispersii sintetice, utilizat pentru lipirea plăcilor din vată bazaltică de suport și ca strat de bază pentru aplicarea plasei de armare din fibră de sticlă ; 2.- plăci din vată bazaltică - grosimea acestora se stabilește în funcție de calculul termotehnic specific; 3.- plasa de armare din fibră de sticlă - greutate specifică minim 145 g/m2; 4.- tencuiala de acoperire - este un mortar preamestecat în fabrică pe bază de var ciment. Conține pigmenți rezistenți la variațiile meteorologice și adaosuri de îmbunătățire a calitații și lucrabilității. În funcție de granulația tencuielii și modalitatea de driscuire se obțin diferite structuri ale fațadei; 5.- profil pentru soclu; 6.- dibluri pentru polistiren; 7.- profil pentru colț, cu plasă Condiții de punere în opera temperatura aerului, a stratului suport și a mortarului trebuie ă fie mai mare de +5º C pe durata aplicării și a prizei. Suportul trebuie să fie solid, uscat și curat, iar zonele cu aderență scazută trebuie curățate. A se evita o umezire ulterioară a peretelui ; stratul suport poate fi : zidărie netencuită (cărămidă, blocuri ceramice, b.c.a, etc.), beton netencuit,tencuială aplicat` pe zidarie sau beton ; stratul suport trebuie să aibă îndepărtat finisajul existent (dacă este cazul) ; stratul suport de tip tencuială trebuie să fie aderent la stratul de bază. Verificarea aderenței stratului de tencuială de stratul de rezistență (zidărie sau beton) se poate face prin ciocănire. Acolo unde sunetul nu este clar, se recurge la dislocarea tencuielii neaderente și la refacerea ei ; stratul suport nu trebuie să prezinte fisuri semnificative (cu deschiderea sau adancimea mai mare de 10 mm). În caz contrar, tencuiala se va înlatura și se va reface ; diferențele de planeitate ale suportului până la 1 cm se pot prelua în mortarul adeziv la lipirea polistirenului. Diferențele mai mari se preiau folosind grosimi diferite ale stratului de vată bazaltică, sau tencuind în prealabil suportul ; prinderea de suport a plăcilor izolatoare se realizează cu dibluri și mortar adeziv ; pentru evitarea fisurării specifice, este obligatorie armarea colțurilor, golurilor de uși și ferestre, prin poziționarea de cupoane de plasă de armare orientate diagonal ; Pentru realizarea tehnică și estetică a detaliilor se recomandă folosirea profilelor speciale. 4

50 3.7. Etapele de punere în opera a sistemului de izolare termică : 1. Lucrări pregătitoare desprăfuirea suprafeței suport și stropirea ei cu apă. Desprăfuirea se va face prin periere energică, (cu perii de sarmă), iar spălarea se realizează cu carpe ude sau cu apă sub presiune. 2. Montarea profilului de soclu - la partea inferioară, fixarea primului rand de plăci se face cu un profil special de soclu, care asigură planeitatea plăcilor de vată bazaltică și o realizare estetică a termoizolației. Profilul de soclu se montează pe stratul suport cu dibluri. 3. Aplicarea mortarului adeziv pe plăcile de vată bazaltică- se întinde ca un cordon de-a lungul marginilor plăcii izolatoare și punctual (5 puncte) pe placă. Mortarul nu trebuie sî depațească suprafața plăcii termoizolante. 4. Montarea plăcilor de vată bazaltică pe stratul suport plăcile se vor aplica pe perete în contact, fără a permite pătrunderea mortarului adeziv în rosturi. Randurile de plăci se montează decalat. Dupa poziționarea catorva randuri de plăci, se va rectifica poziția lor (planeitatea, orizontalitatea) cu nivela, apoi se vor apasa pentru fixarea definitivă. La colțurile clădirii plăcile se vor poziționa în contact. Diferențele de planeitate pană la 1 cm se pot prelua cu mortar adeziv. Rosturile dintre plăci ce depașesc 2 mm nu se vor umple cu mortar adeziv ci cu material izolator. Dupa respectarea timpilor de uscarea ai mortarului adeziv (min. 24 h), se vor tăia bucațile de plăci ce depășesc marginile clădirii, se vor șlefui canturile și se va îndepărta praful depus prin șlefuire. 5. Armarea - se aplică un strat de mortar cu gletiera cu dinți (10x10 mm), în acest pat de mortar se aplică fîșii de plasă 30x50 în zonele de colț și pe diagonala deschiderilor, se poziționează plasa de armare (cu suprapuneri de 10 cm la îmbinări), peste care se "închide" prin gletuire stratul de mortar. Grosimea stratului de mortar va fi de minim 2 mm. 6. Fixarea diblurilor dacă termosistemul se aplică pe beton sau pe o tencuială veche, sau dacă înalțimea clădirii depașește 5 m, este necesară o fixare suplimentară cu dibluri. La o montare corectă capul diblului trebuie să rămană în planul stratului de mortar adeziv. 7. Montarea profilelor pentru colț, cu plasă - la colțurile exterioare și la întoarcerile laterale ale deschiderilor este prevazut un profil special de colș cu plasă de fibră de sticlă. Profilul de colț asigură o protecție mecanică sporită pentru aceste zone sensibile, și totodată o rezolvare estetică a muchiei fațadei. 8. Aplicarea tencuielii - se prepară și se aplică în conformitate cu indicațiile producatorului. Este recomandabil să se lucreze fiecare fațadă separat pentru a nu crea diferențe de nuanță pe aceeași fațadă. Fronturile de lucru se protejează de ploaie sau soare puternic. 9. Tabel de calculație pentru sistemul termoizolant ROCKWOL Material Consum aproximativ Observatii Mortar adeziv 25 kg / sac 4-5 kg/mp Timp de prelucrare: cca. 2 ore Vată minerală bazaltică 1 mp/mp Dimensiuni: 1200x200 mm Grosime: mm Plasă de armare din fibră` de sticlă 1,1mp/mp Dimensiune ochi: 4x4 mm Greutate specific`: 145 g/mp Tencuială colorată 2-3 kg/mp Grosimea stratului: 2-3 mm Timp de prelucrare: cca. 3 ore Profil pentru soclu 1 ml/ml Lațime:33,43,53,63,83,103 mm Dibluri pentru polistiren 6 buc./mp Recomandăriri: 5

51 o10mm, D 50 mm, L mm Profil pentru colt, cu plasa L 70, 90 pt. grosimi de 2-4 cm L 110, 120 pt. grosimi de 5-7 cm L 150 pt. grosimi > 8 cm. 1m/ml - 4. SISTEM TERMOIZOLANT BAUMIT EPS Sistemul termoizolant EPS Baumit este un sistem modern și performant de termoizolare a fațadelor. Plăcile termoizolante din polistiren expandat de fațadă sunt protejate cu o masă de șpaclu armată cu plasă din fibră de sticlă, peste care se aplică un finisaj impermeabil la apă, dar permeabil la vaporii de apă, alcătuit dintr-o tencuială decorativă subțire pe bază de rășini sintetice. Sistemul termoizolant EPS - Baumit poate fi aplicat pe orice suport. Este recomandat pentru clădiri noi sau reabilitarea termică a celor vechi, precum și clădiri parter sau multietajate Avantajele sistemului Termoizolare și finisare fațadă într-un singur sistem. Aplicarea termoizolației la exterior conduce la creșterea suprafeței utile. Eliminarea punților termice. Posibilități multiple de finisare - structuri și culori. Sistem ce are agrement tehnic european (ETAG 004). Grosimea termoizolației, funcție de necesități, în urma calculelor termotehnice. Sistem economic probat în timp Elementele componente ale sistemului termoizolant EPS : 1. Adeziv pentru șpaclu / Baumit Klebespachtel Adeziv mineral pulverulent pentru lipirea și șpăcluirea plăcilor termoizolante Baumit. 5

52 Consum : - cca. 4,0-5,0 kg/m 2 (lipire) -cca. 3,5-4,5 kg/m 2 (șpăcluire) Timp de uscare : min. 7 zile 2. Plăci din polistiren expandat de fațadă Baumit/ Baumit SpezialFassadenplatten Format plăci : 100 x 50 cm Grosime plăci : 2 până la 20 cm Consum : 2 plăci/m 2 Conductivitate termică : λ = W/mK 3. Dibluri - Dibluri Klebe Anker Pe suporturi noi din zidărie de cărămidă, plină sau cu goluri, bolțari de beton, plăci fibre lemnoase aliate cu ciment, nu este necesară o ancorare suplimentară cu dibluri a plăcilor polistiren expandat de fațadă Baumit, până la o greutate a sistemului de până la 30 kg/m 2. Pe beton și suprafețe tencuite este necesară o dibluire în câmp cu 6 dibluri/m 2, iar pe zona de colț cu 8 dibluri/m 2. Pe zidăria tencuită întotdeauna este necesară o dibluire. Diblurile Klebe Anker se ancorează în suportul portant, iar înainte de lipirea plăcilor termoizolante se aplică câte un punct de lipire pe capul diblului. Asfel, prin aceste puncte de lipire, se asigură o ancorare suplimentară cu zidăria. 4. Plasă din fibr`ăde sticl` Baumit Premium Plasă din fibră de sticlă rezistentă la meidul alcalin, pentru armarea adezivului pentru șpaclu (Baumit Klebespachtel) Consum : cca. 1,1 m 2 /m 2 5

53 5. Grund Universal Baumit Grund gata preparat pentru egalizarea absorbției și aderenșa stratului de finisaj. Consum : cca. 0,15 kg/m2 Timp de uscare : min. 24 ore 6. Tencuial` Granopor Baumit Tencuială decorativă subțire pe bază de rășini sintetice, gata preparată în diverse structuri și 200 de culori conform paletarului Baumit Colours of more emotion". Structură granulație Structură periată Structură striată Tencuială fină Tencuială de umplutură Consum 0,5 mm 1 mm 1,5 mm 2 mm 3 mm 2 cca 2,5 kg / m 2 cca 3,1 kg / m 2 cca 4,1 kg / m 2 cca 2,7 kg / m 2 cca 3,9 kg / m 2 cca 2 kg / m 2 cca 1,4 kg / m 4.3. Condiții de punere în operă Suportul trebuie să fie uscat, curat, rezistent. Fisurile în stratul suport nu influențează funcționalitatea sistemului. Verificarea suportului precum și planeitatea acestuia se va face în conformitate cu normele în vigoare, fișelor tehnice și procedurilor tehnice de execuție Baumit. O umezire ulterioară a stratului suport (umiditate ascensională etc.) nu este recomandată. 1) Fixarea profilului de soclu se face cu dibluri la fiecare 30 cm. În situaţia unor abateri de planeitate se intercalează distanțieri între profil și stratul suport. Suplimentar, profilul se poate lipi cu Baumit KantenFix. 5

54 2)Aplicarea adezivului pe placă se face sub forma unui cordon perimentral (cca. 5 cm lățime) și 3 puncte de lipire în centru, la o grosime de cca. 1-2 cm, ce vor asigura o suprafață de contact cu suportul de min 40%. 3) Înainte de dibluire (după 1 zi de la lipire) plăcile de polistiren se șlefuiesc pentru a asigura o suprafață perfect plană. Dibluirea se face cu minim 6 dibluri/ m 2. 4) Adezivul pentru șpaclu se aplică cu fierul de glet cu dinți de 10 mm. Plasa din fibră de sticlă se înglobează în proaspăt, petrecându-se minim 10 cm în câmp. Timpul de uscare al adezivului pentru șpaclu înainte de aplicarea grundului Baumit, minim 7 zile. 5) Grundul Universal Baumit se aplică cât mai uniform cu trafaletul. Timp de uscare minim 24 ore. 5

55 6) Tencuiala decorativă Granopor se aplică cu un fier de glet și se drișcuie cu o paletă de plastic Detalii de execuţie Plasa din fibră de sticlă se întoarce pe colț minim 20 cm și se suprapune cu cea din câmp pe minim 10 cm. Ca alternativă, se recomandă folosirea profilelor de colț cu plasă integrată. Înainte de armarea generală, colțurile golurilor se armează suplimentar în diagonală cu straifuri de min 20 x 40 cm. Intradosul colțurilor (ferestre și uși) se armează suplimentar cu ștraifuri din plasă din fibră de sticlă. 5

56 Între tocul ferestrei și sistem se face o racordare cu profile speciale de legătură. Tabel de calculație pentru sistemul termoizolant Baumit EPS Produse Baumit Grosime strat Consum Număr ore manoperă Timp uscare de mm 2 pe m cca. ore zile Adeziv pentru șpaclu cca. 4 kg 0,4 1 Plăci termoizolante buc. 0,4 1 de fațadă Baumit Dibluire în câmp 8 Min. 6 buc. 0,1 (funcție de necesități) Dibluire la colțuri 8 Min. 8 buc. 0,1 (funcție de necesități) Adeziv pentru șpaclu 2-3 cca. 4 kg 0,35 7 Plasă din fibră de 2-3 1,1 m 0,35 7 sticlă Grund universal - cca. 0,15 kg 0,05 24 ore Tencuială Granopor 2 cca. 3,1 kg 0,25 5.EXECUTAREA IZOLAŢIILOR FONICE O dată cu dezvoltarea mecanizării, a tehnicii, piaţa capătă un impuls din ce în ce mai rapid şi în acelaşi timp se produc zgomote din ce în ce mai multe şi mai puternice. Pentru a mări capacitatea de muncă şi de odihnă a omului, este necesar să se atenueze cât mai mult posibil aceste zgomote obositoare încercând chiar, ca în unele situaţii să se reducă complet. În acest scop se întrebuinţează unele materiale care ajută fie la reducerea sunetelor chiar la sursă, fie că le atenuiază sau le izolează faţă de rest. Sunetul se propagă atât prin aer, cât şi prin corpurile solide şi lichide, prin vibraţii. Pentru impiedicarea propagării sunetului, trebuie să se aşeze în calea lui materiale elastice care primesc vibraţiile, dar nu le transmit mai departe ci le amortizează absorbindu-le. Acest lucru se obţine fie cu materiale elastice (cauciuc, materiale plastice etc), fie cu materiale poroase care absorb sunetele şi nu le mai transmit nici prin masa lor nici nu le mai reflectă. Încăperile se izoleaza contra sunetelor, tratându-se atât pereţii, cât şi pardoselile şi plafoanele cu materiale care să nu transmită în interior zgomotele.energia sonoră aeriană (sunetul care se transmite aerian) care întâlneşte în direcţia sa de propagare o membrană despărţitoare ce delimitează două medii(un perete sau un 5

57 planşeu) se fracţionează astfel : o parte care este reflectata, o parte care este absorbită la suprafaţa şi în interiorul materialului din care este alcătuit elementului despărţitor şi, în sfîrşit, o altă parte care este transmite de cealaltă parte a elementului despărţitor vibraţia acestuia.. Energia sonoră de impact (sunetul ce ia naştere prin lovire) este transmisă în interiorul elementului despărţitor prin conducţie solidă şi apoi radiată la suprafaţa opusă a acestuia în aerul înconjurător sub formă de energie sonoră aeriană. Elementele despărţitoare verticale (pereţii acţionate mai ales de zgomotele aeriene, iar orizontale (planşee) de vibraţiile sau şocurile mecanice. 5.1 Izolarea fonică a pereţilor exteriori sau interiori Un perete ca să aibe calităţi fonoizolatoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie complet etanş, adică să nu aibă goluri pătrunse dintr-o parte în alta, prin care sunetul să treacă direct; - să aibă o grosime suficientă pentru a căpăta o masă care să atenueze sunetele la trecerea prin element; - să fie executat eventual cu materiale porose pentru a absorbi o mare parte din sunet. În general datorită climatului nostru (variaţii mari de temperatură), pereţii exteriori trebuie sa fie mai întâi buni izolatori termici. Această calitate se obţine fie prin îngroşarea zidurilor atunci când ele sunt portante, fie prin căptuşirea cu materiale izolatoare când sunt membrane subţiri. Prin aceste măsuri de izolare termica se rezolvă de cele mai multe ori şi izolarea fonică a pereţilor. Pentru pereţii interiori se folosesc mai multe soluţii, fiecare dintre ele răspunzând unor anumite scopuri. De obicei, zidurile interioare obişnuite se construiesc din zidărie de o jumătate de cărămidă grosime, ziduri care, tencuite pe ambele feţe, constituie o izolare fonică suficientă pentru ca sunetele ce se produc normal într-o încăpere să nu se audă în cea vecină în mod supărător. Zidurile mai subţiri de o jumătate de cărămidă, în general nu izolează fonic suficient. Atunci cînd este nevoie de o izolare fonică mai bună, se iau măsuri speciale. Din punct de vedere al izolării fonice, pereţii se pot clasifica în două categorii distincte: pereţi simpli, alcătuiţi dintr-o singură membrană şi pereţi multipli, formaţi din două sau mai multe membrane,cu straturi de aer între ele, care vibrează independent între ele. Din cercetarea variaţiei atenuării sunetului rezultă că, la un perete simplu, subţire şi uşor greutate mică sau medie ( Kgf/m 2 ) atenuarea sunetului poate fi ameliorată prin micşorarea rigidităţii la încovoiere şi a grosimii sale, iar atenuarea sunetului unui perete greu (mai mare 350 Kgf/m 2 ) poate fi ameliorată prin mărirea rigidităţii la încovoiere şi prin îngroşarea sa. În privinţa pereţilor dubli, cu strat de aer intermediar, atenuarea lor fonică depinde de greutatea şi rigiditatea la încovoiere a membranelor componente, de grosimea stratului intermediar de aer,de absorbţia fonică a materialelor ce limitează pe o parte şi pe alta spaţiul de aer, de legătura membranelor între ele cu planşeele şi cu pereţii înconjurători. Totuşi, dacă cel puţin o diafragmă prezintă rigiditate la încovoiere, sunt admise legături între diafragme. Pereţii dubli constituie soluţii mai eficace de izolare fonică decât pereţii simpli, deoarece permit sporirea valorii atenuării sunetului fără mărirea greutăţii construcţiei. 5

58 Astfel, la pereţii dubli, cu o greutate 100Kgf/cm 2, se poate obţine o capacitate de izolare fonică ridicată prin îndeplinirea următoarelor condiţii: -membranele să fie executate din materiale cu rigiditate mică la încovoiere (plăci fibrolemnoase, plăci ipsos,etc.) - legaturile intre membrane şi elementele adiacente să lipsească; - izolarea pereţilor pe tot perimetrul să fie executată cu materiale elastice (plută,pâslă, etc); -straturile de aer componente să fie multiplicate pe cât posibil în funcţie de grosime necesară a peretelui; -îmbinările să fie perfect etanşe. Pentru pereţii interiori aceste condiţii pot firealizate prin panouri prefabricate de greutăţii 5.2 Izolarea fonică a pardoselilor Planşeele sunt supuse mai ales la zgomote de impact (produse prin lovire). Izolarea zgomotelor de impact la planşee are ca scop reducerea nivelului sonor care se propagă în încăperea dedesubtul planşeului, precum şi atenuarea transmisiei zgomotelor prin conducţie solidă în tot restul construcţiei. Pentru izolarea fonică a zgomotelor de impact la planşee metoda principală constă în tratarea pardoselii. În privinţa izolării zgomotului aerian la planşee, cerinţele sunt identice ca şi pentru pereţii despărţitori între apartamente, adică atenuarea nu trebuie să coboare sub 48 decibeli ceea ce se obţine prin realizarea greutăţii unitare necesare planşeului, inclusiv pardoseala. Pentru atingerea unei greutăţi minime necesară la planşee, inclusiv pardoseală, în vederea obţinerii unei izolaţii fonice satisfăcătoare este suficient ca planşeu propriu zis să aibă circa 200Kgf/m 2. În cazul planşeelor şi pardoselilor care conţin în structura lor goluri de aer, ansamblul planşeu pardoseală funcţionează caun perete dublu şi în acest caz izolarea la zgomotele aeriene creşte simţitor. Combaterea transmisiei zgomotelor de impact prin planşee se poate obţine prin montarea unor pardoseli eficace fonic, care să conţină un amortizor de vibraţii provenite din şoc, denumite pardoseli flotante. Pardoselile flotante cu strat fonoizolator elastic sunt alcătuite din următoarele straturi: -strat de uzură sau de circulaţie, care poate fi realizat din parchet lamelar de 10 mm grosime sau parchet lambă şi uluc de mm grosime lipite cu diverşi adezivi (la pardoseli calde) sau mozaic (la pardoseli reci); - strat suport (dala flotantă), care poat realizată diritr-o dală din beton greu sau uşor (beton din granulit, scorie bazaltică sau zgură etc) 3,5 cm grosime, armat cu plasă de rabiţ; Fig. 26. Pardoseală flotantă cu strat fonoizolator elastic: 5

59 1 parchet; 2 şapă de beton armat; 3 carton asfaltat cu marginile suprapuse şi lipite cu bitum; 4. strat izolator fonic; 5 strat de egalizare din nisip; 6 planşeu din beton armat. - strat fonoizolator elastic care poate fi realizat din plăci semirigide din vată minerală de 3 cm grosime sau pudretă de cauciuc de 1,5 cm grosime şi care se protejează la partea superioară cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, contra pătrunderii umezelii, la turnarea stratului suport de beton al pardoselii; -strat de nivelare sau de egalizare din nisip uscat în grosime de 2 cm, care în cazul unui planşeu bine nivelat poate lipsi. Pardoselile flotante cu strat fonoizolator (fig. 27) sînt alcătuite din următoarele straturi: -strat de uzură sau de circulaţie care poate fi realizat numai din parchet sau mozaic, aşa cum s-a arătat anterior, cu diferenţa că mozaicul se toarnă pe un suport de beton de 3 cm grosime, armat cu plasă rabiţ. Fig. 27. Pardoseală flotantă din plăci fibrolemnoase izolatoare 1. parchet; 2.PPL izolatoare bitumate; 3.nisip; 4. beton de egalizare; 5. planşeu din beton armat. -strat fonoizolator rigid, care se poate realiza din plăci fibrolemnoase antiseptizate, poroase, în grosime de 1,5 2 cm sau din plăci de polistiren expandat în grosime de 1 2 cm. În cazul pardoselilor reci din mozaic, se prevede peste stratul fonoizolator un strat din carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, care are rolul de protecţie fonoizolaţiei contra umezelii din stratul suport beton al pardoselii; -strat de egalizare de 1 2 cm din nisip uscat. Pardoselile flotante dau rezultate remarcabile ca izolare fonică, conducând la o atenuare cuprinsă între decibeli, ceea ce este foarte mult ţinînd seama că normele germane admit în încăperile de locuit valoarea minimă de 15 decibe. Straturile de circulaţie din materiale plastice pot aduce atenuări suplimentare de 2-7 decibeli. Izolarea fonică a planşeelor, ca să fie eficientă trebuie să fie executată astfel încât să se evite legăturile rigide cu pereţii încăperilor, deoarece transmiterea zgomotelor de impact se face atât direct prin planşee, căt şi lateral prin elementele de construcţie. a. Executarea pardoselilor flotante. Măsuri preliminare Executarea pardoselilor se poate face după terminarea lucrărilor de tencuire a şi a pereţilor şi după montarea tocurilor la uşi. Înaintea începerii lucrărilor de pardoseli suprafaţa planşeului se curăţă de resturile de materiale şi moloz. Armăturile sau sârmele care ies din planşeu se îndoaie sau se taie, străpungerile şi rosturile de pe 5

60 suprafaţa planşeului se astupă cu grijă cu mortar de ciment. Străpungerile conductelor de instalaţii se etanşează cu manşoane din materiale elastice, care exclud contactul între conducte şi respectiv stratul suport şi pardosoală. Nivelul pardoselii finisate se fixează prin trasarea liniei de vagris pe pereţi, după care se controlează nivelul planşeului pentru a verifica dacă pardoseala poate fi realizată în grosimile prevăzute în proiect. b. Executarea propriu-zisă a pardoselii După aşternerea stratului de nisip pentru nivelare, urmează aplicarea stratului fonoizolator. În cazul plăcilor semirigide, se aşterne un strat continuu şi uniform de plăci cu rosturile ţesute. După nivelare, şipcile se îndepărtează iar loc lor se umple cu pudretă din cauciuc. Pentru asigurarea spaţiului liber între ziduri şi pardoseala izolată fonic cu plăci semirigide din vată minerală sau cu pudretă din cauciuc, se aşează de-a lungul zidurilor, pe întreg perimetrul camerei, plăci semirigide din vată minerală de 1,5 cm grosime şi de 6 cm înălţime. Stratul fonoizolator se acoperă apoi cu un rând de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum circa 10 cm lăţime. Cartonul asfaltat se ridică verticală pe o înălţime de 6 10 cm pe pereţi, peste fîşiile de plăci semirigide. Circulaţia pe izolarea fonic pînă la montarea straturilor rigide, se face pe dulapi, pentru evitarea deteriorării ei. Urmează întinderea plasei de rabiţ peste cartonul asfaltat şi apoi turnarea şi întinderea stratului suport de beton. Circulaţia şi depozitarea de obiecte sau scule pe stratul suport sunt interzise până la obţinerea unei rezistenţe de minimum 40% din marca betonului sau după minimum 3 zile, pe timp călduros de la data executării stratului. La montarea parchetului trebuie avut grijă ca frizurile să fie montate depărtat de perete cu mm pe tot perimetrul încăperii, lăsând marginile cartonului asfaltat să treacă în sus pe lângă perete. Trebuie întotdeauna controlat ca penele de montaj ale frizurilor care au asigurat distanţarea lor de perete să fie scoase după montarea parchetului, pentru ca zgomotul de impact să nu se propage prin pene în perete. În acelaşi scop, pervazul se bate în aşa fel încât să nu se facă legătură între pardoseală şi perete. Pentru aceasta se bate pervazul fie în dibluri montate dinainte în perete, astfel ca să nu atingă parchetul, fie direct în parchet fără să atingă peretele. La pardoselile cu. fonoizolaţie rigidă, plăcile fibrolemnoase poroase se aşază cât mai alăturat una de alta, astfel ca rosturile să nu depăşească un cm, iar eventualele denivelări să fie completate cu resturi de material, tăiate la dimensiuni în aşa fel ca suprafaţa superioară pe care se lipeşte parchetul să fie perfect plană. 5.3 Tratarea acustică a sălilor de audienţă Odată cu creşterea nevoilor culturale ale oam nilor muncii, numărul construcţiilor cu caracter cultural al s-a mărit considerabil. Astfel, au fost executate clădiri cu săli de dicuţii sau de muzică, ca de exemplu: săli de conferiţe, amfiteatre, şcoli, teatre, teatre muzicale, săli de concert, studiouri de muzică, circuri, cinematografe etc. Pentru ca aceste săli să aibă o acustică corespunzătoare destinaţiei lor, este necesar ca ele să îndeplinească o serie de condiţii privind volumul şi dimensiunile, forma şi profilele încăperii, precum şi timpul său de reverberaţie. Durata de reverberaţie al unei săli este timpul necesar stingerii sunetului emis în interiorul într-o proporţie care să asigure o audibilitate optimă. Durata de reverberaţie este o caracteristă importantă de care depinde calitatea sălilor.valoarea sa optimă se stabileşte în funcţie de destinaţia încăperilor între limitele 1 şi 1,5 secunde. 6

61 Durata de reverberaţie depinde în special de absorbţia fonică şi de aceea un mijloc eficient pentru corectarea sa, în afară de alegerea volumului, este şi tratarea fonică a elementelor construcţiei care limitează încăperea. Pentru tratarea acustică a elementelor de construcţii se utilizează diferite tipuri de structuri absorbante de sunete, cum sunt: -absorbant sonor prin porozitate, cu structură fibrolemnoasă sau granulară (vata de sticlă, pâslă, mase poroase, draperii, tencuieli ) care, pentru evitarea depunerii de praf în pori sau a deteriorării lor, se recomandă a se acoperi cu ecrane de protecţie, din panouri de placaj perforat, materiale textile, ţesături din metal sau fibre.vopsirea acestor materiale poroase diminuează absorbţia lor fonică, mai ales la vopsirea de ulei, ca urmare a astupării porilor; -absorbant sonor prin efectul de membrană sub forma unor panouri de placaj, carton, pânză impregnată, membrane din materiale plastice, geamuri de sticlă, montate pe un schelet şi despărţite de elementele de construcţie cu un strat de aer sau cu un strat de aer umplut parţial cu un material poros. -rezonatori şi structuri rezonant-absorbant, care în principiu constau dintr-o cavitate situată într-un perete rigid şi legate cu exteriorul printr-un canal (rezonator individual) Mai uzuali sunt rezonatorii cuplaţi, care constau dintr-o placă perforată sprijinită pe un cadru ce închide un spaţiu de aer între ea şi perete. Acest spaţiu este comun tuturor perforaţiilor (rezonatorilor); pentru a se obţine absorbţii mari se introduc în interiorul lui materiale fonoabsorbante ca stofe, pâsle, hârtii, vată minerală, lipite pe spatele foilor perforate (fig. 28). Absorbţia fonică ce se obţine cu aceste structuri depinde şi de modul de distribuirea lor în încăpere, distribuire care trebuie să fie cât mai neuniformă. Alegerea materialelor şi structurilor absorbante de zgomot depinde în afară de absorbţia lor fonică şi de o serie de factori ca: greutate proprie, rezistenţă mecanică, posibilitaţi de montaj, mod de întreţinere, comportare la foc, capacitate de reflexie a luminii. Fig. 28. Detaliu de rezonatori cuplaţi: 1 ramă de lemn; 2 strat de aer; 3 saltea din vată minerală; 4 panou perforat. 6

62 6.APLICAREA PROCEDURILOR TEHNICE DE EXECUTIE SI DE CONTROL DE CALITATE PENTRU HIDROIZOLATII 6.1. Hidroizolatii -generalitati In tehnica construcţiilor, hidroizolaţia sau izolaţia hidrofugă este o lucrare de protecţie ce se execută la anumite elemente de construcţie, contra umezirii lor sau a infiltrării apei prin ele. Hidroizolaţia se execută cu materiale şi procedee tehnologice diferite. Apa care acţionează asupra elementelor de construcţie poate proveni din precipitaţii atmosferice (ploaie, zăpadă etc), din procesele tehnologice de exploatare a construcţiilor sau din acumulări la suprafaţa terenului (lacuri, bălţi etc.), precum şi din pînza freatică (apă subterană).apa în calitatea sa de agent natural provoacă probleme serioase la construcţiile inginereşti. Prezenţa ei este clar dăunătoare indiferent de starea în care s-ar afla: lichidă, solidă respectiv sub formă de vapori. Apa lichidă caută zona de minimă rezistenţă, pătrunzând chiar şi în cavităţile capilare, cea îngheţată macină, distruge mecanic, iar cea sub formă de suspensii în aer numită vapori de apă este nesănătoasă organismului uman, facilitând printre altele apariţia şi dezvoltarea igrasiei. Trebuie menţionat faptul că 95 % din toate problemele ce pot apărea la orice construcţie au legătură cu apa. Pătrunderea apei în elementele de construcţie poate produce degradarea elementelor de rezistenţă din beton, zidărie de cărămidă, lemn etc. sau corodarea celor metalice, putînd împiedica chiar desfăşurarea proceselor tehnologice, conducînd în final la pagube considerabile. Rolul de a proteja construcţiile contra acţiunii nefaste a apei revine hidroizolaţiei. Marile şi numeroasele obiective necesare întregii activităţi sociale ca locuinţe, hale industriale, centrale termo şi hidroelectrice, case pentru transformatoare,tuneluri, canaluri, bazine, rezervoare etc. nu ar putea fi exploatate fără o hidroizolaţie corespunzătoare. Lucrările de hidroizolaţie au iniţial un cost redus faţă de costul total al construcţiei, însă sînt delicate, impun o concepţie şi o execuţie corespunzătoare, deoarece defecţiunile de hidroizolare conduc la măsuri de remediere dificile, foarte costisitoare şi nu întotdeauna complet reuşite, în unele cazuri chiar imposibile. Pentru executarea unor hidroizolaţii de bună calitate tehnicienii şi muncitorii din această specialitate trebuie să cunoască scopul acestor lucrări, materialele şi procedeele tehnologice cele mai adecvate şi mai mult decît la alte meserii să execute lucrările cu multă conştiinciozitate. În concluzie putem spune că protecţia faţă de ea trebuie rezolvată prin soluţii eficiente şi de durată. 6.2Acoperisuri Prin acoperiş se înţelege elementul de construcţie care are rolul de închidere la partea superioară a clădirilor. Acoperişul are un important rol funcţional, protejînd incinta construcţiei contra infiltraţiilor datorite ploii şi zăpezii, contra schimbului de temperatură şi umiditate, contra însoleierii. Este cel mai solicitat element al construcţiei, suportînd influenţa nefavorabilă a factorilor climatici, solicitări mecanice şi sarcini în- 6

63 semnate, de multe ori asigurînd ventilarea şi luminarea incintelor şi chiar servind ca platformă pentru procese tehnologice. Este elementul care în funcţie de scopul construcţiilor a evoluat cel mai mult din punct de vedere structural şi al formei. Ca structură a evoluat de la acoperişuri cu înclinarea mare şi fără pod, la acoperişuri cu înclinări variabile şi cu pod aerat, la acoperişuri - terasă şi cu înclinarea foarte redusă constituite din mai multe straturi, fiecare cu rol distinct (de barieră contra vaporilor, termoizolaţie, hidroizolaţie, protecţie etc). O mai mare varietate de forme au apărut la acoperişurile industriale, ca bolţi, în formă de Sheed (şed) plan sau curb, din pînze subţiri etc Structura hidroizolatiilor si a termoizolatiilor la acoperisuri a.) Generalităţi. Factorii care determină în principal structura izolaţiei la acoperişuri sînt: temperatura şi umiditatea din interiorul construcţiei, forma învelitorii, panta acesteia, structura de rezistentă, consumul de energie înglobată în materialele termoizolatoare şi hidroizolatoare, caracterul definitiv sau provizoriu al construcţiei. Astfel, la construcţiile neîncălzite în interior se execută numai hidroizolarea învelitorii, iar la cele încălzite se execută şi lucrările de termoizolaţii (uneori cu termoizolaţie la interior şi hidroizolaţie la exterior). Există însă şi excepţii ca,de exemplu, unele hale de forjare. Structurile posibile ale hidroizolaţiilor şi termohidroizolaţiilor sînt arătate schematic. In cazul unor termohidroizolaţii, termoizolaţia are un rol complex: asigură temperatura şi confortul necesar în interiorul construcţiei, împiedică condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a planşeului-suport al învelitorii şi contribuie substanţial la diminuarea consumului de combustibil necesar pentru încălzirea interiorului construcţiei. Folosirea termoizolaţiei trebuie însă să rezulte dintr-un studiu al condiţiilor de exploatare şi să fie evitată ori de cîte ori acest lucru este posibil. Temperaturile medii, obişnuite, în interiorul construcţiilor încălzite sînt cuprinse între 18 şi 22 C, în unele cazuri putand fi chiar mai coborîte, iar umiditatea normală este pînă la (60%). Pentru umidităţi mai mari sînt necesare măsuri constructive speciale pentru diminuarea presiunii exercitate de vapori şi pentru eliminarea (difuzarea) acestora în atmosferă. De aceea, în astfel de cazuri, se execută straturi de difuzie a vaporilor, guri de evacuare a vaporilor (deflectoare), canale de aer pentru circulaţia şi eliminarea vaporilor de apă etc. Fără aceste măsuri, atît termoizolaţia cit şi hidroizolatia învelitorii sînt în pericol de a se deteriora, termoizolaţia devenind umedă, iar hidroizolatia băşicîndu-se şi umfandu-se în numeroase locuri. In aceste condiţii, aceste straturi nu mai îndeplinesc rolul ce le revine. Acoperişurile prevăzute cu hidroizolaţii bituminoase se grupează după următoarele alcătuiri de principiu: - acoperişuri reci, la care hidroizolatia se aplică direct peste elementul de rezistenţă din beton armat (Fig.29 ); - acoperişuri calde, cu elementul de rezistenţă din beton armat la care hidroizolatia se aplică direct peste termoizolaţia din plăci de polistiren celular, protejate pe o faţă (fig. 30); - acoperişuri calde, la care hidroizolatia se aplică pe şape din mortare sau betoane, executate peste straturile de termoizolaţie (Fig. 28). 6

64 Fig.29 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri reci ; Fig. 30 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton armat, la care hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţie din polistiren celular protejat pe o fată; Fig 31 Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din beton armat, la care hidroizolaţia se aplică pe şapele din mortare sau betoane executate pe termoizolaţie din plăci de beton celurar autoclavizat, materiale pilonate sau tasabile. Fig. 32. Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din tablă cutată, la care hidroizolaţia se aplică direct pe termoizolaţia din plăci de polistiren celular; Fig. 33. Hidroizolaţii bituminoase la acoperişuri cu elementul de rezistenţă din panouri de beton celular autoclavizat, la care hidroizolaţia se aplică direct pe aceasta. 6

65 6.4. Clasificarea Hidroizolatiilor. Pentru o bună orientare in tehnica hidroizolării construcţiilor este necesar ca muncitorul specialist să inteleagă rostul alcătuirilor stabilite,folosind cu pricepere cunoştinţele şi îndemanarea pentru asigurarea calităţii lucrării. De aceea, condiţiile care trebuie rezolvate, regulile şi măsurile de specialitate ce trebuie cunoscute şi aplicate în vederea stabilirii unor alcătuiri corespunzătoare, conduc la necesitatea unei clasificări a tipurilor de hidroizolaţii. In consecinţă, o clasificare raţională a tipurilor de hidroizolaţii trebuie în primul rînd să ţină seamă de modul cum apa acţionează asupra diferitelor elemente de construcţie şi în funcţie de condiţiile rezultate să se aleagă materialele şi alcătuirile cele mai potrivite pentru elementele respective: 4.1. Hidroizolaţia elementelor de construcţie situate peste nivelul terenului. In această categorie se tratează numai hidroizolarea acoperişurilor în funcţie de pantă, în ţara nostră conform normativului pentru hidroizolaţii bituminoase, acoperişurile se clasifică astfel: 1) Acoperişuri plate (terase) cu panta 1,5-7%: - terase necirculabile cu panta 2-7%; - terase circulabile cu panta 1,5-4%. 2) Acoperişuri înclinate cu panta 7-150%: acoperişuri cu pante medii 7-20%; - acoperişuri cu pante mari peste 20%. 3) Elemente de construcţie aferente acoperisurilor cu panta peste 150% (calcane, aticuri, reborduri etc). Proiectarea componentei hidroizolante va respecta prevederile Normativului NP referitoare la alcătuirea, fixarea şi protecţia hidroizolaţiilor în funcţie de panta acoperişurilor: NOTĂ: Pentru pante de max.20% sau cu pante locale >20%, suprafaţa de lipire în totală aderenţă poate să fie min.75% dar cu prevederea prin calcul de mijloace mecanice de fixare suplimentară. Proiectarea componentei termoizolante şi a gurilor de intrare şi ieşire a aerului pentru ventilare şi decomprimare se va face conform normativelor C 107/ Totodată se vor avea în vedere şi prevederile reglementărilor tehnice referitoare la certificarea energetică a clădirilor. La remedierea receptoareler de apă pluvială se va prevedea desfacerea şi refacerea în totalitate a lor, a hidro şi termoizolaţiei (pe o zonă de minim 1 m 2 ) din jurul acestora şi a elementelor de protecţie împotriva colmatării. In proiecte se vor prevedea soluţii de remediere ce includ produse care necesită în primul rând operaţiuni de aplicare, întreţinere şi remediere uşor de executat, iar în al doilea rând, la demolarea construcţiei, permit recuperarea, recondiţionarea sau reintegrarea în natură (reducerea utilizării şapelor de ciment simple sau armate, a produselor oxidabile sau cu rezistenţă scăzută în timp la acţiunea apei, etc) Proiectarea va promova în cadrul lucrărilor de refacere, structuri termohidroizolante care în exploatare vor asigura: 6

66 - accesul uşor pentru verificarea stării hidroizolaţiei şi a etanşeităţii acesteia (ex.terase protejate cu dale pe ploturi); - posibilitatea remedierii hidroizolaţiei tară distrugerea termoizolaţiei (ex.hidroizolaţii flotante); - protecţia la foc din exterior; aspectul decorativ al suprafeţei teraselor vizibile din clădirile adiacente mai înalte; - protecţia mediului prin organizarea teraselor grădină, mai ales în zona locuinţelor. 7. Materiale termoizolatoare folosite pentru lucrările de termohidroizolaţii la acoperişuri Polistirenul celular se utilizează pînă la temperatura de maximum + 80 C. Se livrează în plăci de 4 000, 2 000, mm lungime, 500 mm lăţime şi 12, 24, 36, 48, 60, 72, 96 mm grosime cu abateri admise la lungime şi lăţime pînă la +5 mm şi la grosime pînă la +1,5 mm. Există sortimentul PEX calitatea I şi PEX ignifugat, cu densităţi aparente de kg/m 3 şi respectiv kg/m 3. Polistirenul celular se transportă cu mijloace de transport acoperite şi se depozitează în stive, fără limitarea înălţimii, cu condiţia de a nu prezenta pericol de răsturnare; se depozitează în magazii uscate, ferite de căldură, de soare, de surse de foc şi de umezeală. Betonul celular autoclavizat are densitatea aparentă în stare uscată de 550 kg/m 3 şi se produce în formă de plăci cu dimensiunile 490 x 240 mm, avind grosimi de 63, 75, 100 şi 125 mm. Plăcile semirigide de vată minerală tip G 80 şi G 100 sînt alcătuite din fibre de vată minerală legate cu liant bituminos. Se fabrică cu dimensiuni de 1200 x 600 x (30, 40, 50, 60, 70, 80) mm. Din considerente de ordin economic şi de reducere a consumului de energie înglobată, utilizarea betonului celular autoclavizat şi a vatei minerale se restrînge numai la cazurile unde aceasta este impusă de procesul tehnologic al obiectivului de investiţii (de exemplu, la hale climatizate, la spaţii frigorifice, construcţii cu regim special de funcţionare etc). Pentru celelalte cazuri, pe lîngă plăcile din polistiren urmează a se utiliza pentru izolaţii termice unele materiale care au mai fost folosite în trecut în acest scop (plăci din stalilit, plăci din stufit) şi unele materiale noi fabricate din deşeuri industriale (plăci din izolemn, plăci din deşeuri textile - tefo, plăci din deşeuri poliuretanice, plăci din puzderie de in şi cînepă) sau din materii prime locale (placi din izostuf, plăci din turbă, plăci din perlit liant cu ciment etc). 8. Hidroizolarea terasei inclinate (fara apa baltita) Hidroizolarea se face cu produsul hidroizolant ISOFLEX pe bază de elastomeri. Consumul total al hidroizolantului ISOFLEX este de kg/m.p. Eventualele remedieri locale ale inclinaţiilor se fac cu mortar de ciment, suportul aplicării produsului ISOFLEX trebuie să fie curat şi uscat. 6

67 Inainte de aplicarea produsului ISOFLEX este necesară grunduirea suportului cu ISO-PRIMER, acesta fiind un grund pentru ISOFLEX cu un consum de g/m.p.. După uscarea grundului,se aplică local un strat de ISOFLEX de-a lungul imbinării terasei cu elemente verticale (parapete,etc), ca şi de-a lungul fisurilor existente sau rosturilor de dilataţie, ca şi la punctele de imbinare a terasei cu aerisirile, coşurile de fum, jgheaburilor de apă,etc. Cat timp stratul acesta este incă proaspăt se armează cu o bandă din ţesătură pliesterică sau din plasă din fibre de sticlă lată de 10 centimetri. In continuare terasa se acoperă in totalitate cu ISOFLEX, folosid pensula sau trafaletul. Dacă se consideră necesar ISOFLEX- ul poate fi diluat cu pană la 5 % apă, pentru o aplicare mai uşoară. Urmează o altă acoperire totală cu ISOFLEX, in cruce fată de precedenta şi numai după uscarea acesteia, rezultatul final fiind o membrană unitară,elastică,impermeabilă, fară rosturi şi fară imbinări,cu o durată mare de viaţă datorată compoziţiei sale de hidroizolant. 9. Hidroizolarea terasei prin lipirea de membrane bituminoase plastomerice cu granule ISOGUM P Mai intai se remediază eventualele pante cu mortar de ciment, pentru lipirea membranelor bituminoase fiind necesar un suport curat şi uscat. 6

68 Terasa se grunduieste iniţial cu emulsia bituminoasă ISOPAST (avand un consum de g/m.p. şi este necesară diluarea acesteia cu apă in proporţie de %) sau cu lacul de bitum ISOLAC (consum de g/m.p.) După uscarea grundului urmează lipirea membranelor bituminoase ISOGUM P,pe direcţie perpendiculară faţtă de inclinaţii, pornind de la punctele cele mai de jos. Lipirea se face printr-o simplă apăsare, după ce membanele bituminoase au fost incălzite in prealabil cu arzătorul. Membranele bituminoase se petrec una peste alta la margini cu 10 centimetri. Imbinarea dintre ele se etanşează prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul. In continuare pentru protejarea bitumului expus, toate imbinările se acoperă cu ISOFLEX. Marginile membranei bituminoase la parapet sau la alte elemente verticale se etanşează prin incălzire locală cu arzătorul şi apăsare cu şpaclul. Scurgerile, după ce se curaţă se acoperă cu ISOFLEX armat cu o bandă de ţesătură poliesterică. Etanşarea imbinării membranei bituminoase cu grilaje sau ţevi care trec prin terasă se fac cu ISOFLEX armat cu banda de ţesatură poliesterică. 6

69 Utilizarea membranelor bituminoase este o soluţie ideală, cu condiţia să se acorde atenţie maximă lipirii corecte a acestora şi etanşării imbinărilor dintre ele şi a punctelor de imbinare ale acestora cu alte elemente. Se recomandă ca aplicarea lor să se facă de specialişti in izolaţii. 10. Hidroizolarea terasei si termoizolarea sa ulterioara (terasa inversata) Eventualele remedieri locale ale pantelor se fac cu mortarul de ciment, suportul se curată bine de praf,materiale friabile,etc. Urmează udarea acestuia fară formarea de băltoace, se prepară AQUAMAT-FLEX (mortar hidroizolant flexibil bicomponent cu un consum de 1 kg/m.p./strat)prin amestecarea componentului A mortarul cu componentul B (elastifiant). Se face prima aplicare de AQUAMAT-FLEX cu bidineaua, in faşii late de 1 metru. Aplicarea se extinde şi pe elemente verticale cu centimetri. Pe stratul proaspăt de AQUAMAT-FLEX se montează şi se incorporează ţesătură poliesterică pentru armarea straturilor hidroizolante (TREVIRA) lată de un metru. Aplicarea de AQUAMAT-FLEX se continuă pe toată suprafaţa terasei, in faşii late de 1 metru iar faşiile de ţesătură poliesterică se vor petrece una peste alta cu 10 centimetri. Primul strat de ţesătură poliesterică,după uscare, se acoperă cu un al doilea strat de AQUAMAT-FLEX, urmand un altreilea strat aplicat in cruce peste precedentul după uscarea acestuia. Grosimea fiecărui strat nu va depăşi 1 milimetru. 6

70 Peste hidroizolaţie, după uscarea acesteia, se montează, prin simpla aplicare, plăci din polistiren extrudat. Urmează montarea de geotextil sau de panză de sac din plastic. In final se montează plăci pentru terasă sau se toarnă pietriş (grosimea stratului 6-8 cm) pentru protejarea hidroizolaţiei şi a termoizolaţiei de radiaţia solară şi de vant. In acelaşi timp se realizează şi o bună accesibilitate a terasei. 11.TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A LUCRĂRILORDE HIDROIZOLAŢII ŞI TERMOIZOLAŢII BITUMINOASELA ACOPERIŞURI Lucrări care trebuie terminate înainte de a începe lucrările de hidroizolaţii şi termoizolaţii La preluarea frontului de lucru pentru lucrările de izolaţii la acoperişuri se verifică existenţa următoarelor condiţii tehnice şi stadii obligatorii ale lucrărilor de construcţii: - terminarea completă a tuturor lucrărilor de construcţii, instalaţii şi montaj pe întreaga suprafaţă ce urmează a fi izolată. In cazul unor suprafeţe mari predarea frontului de lucru se poate face şi pe porţiuni însă nu mai mici de 500 m 2 (fig. II.12, a şi b); - starea de umiditate a şapei de egalizare (de protecţie sau suport) să nu depăşească 8 %; 7

71 Fig. 31. Preluarea frontului de lucru de către izolatori pentru executarea lucrărilor de hidroizolaţii şi verificarea pantei suportului hidroizolaţiilor: a caz in care nu se poate prelua frontul de lucru; b in acest caz se poate prelua frontul de lucru pentru hidroizolaţii; c verificarea pantei suportului: 1 front de lucru; 2 element-suport; 3 boloboc; 4 riglă gradată; 5 dreptar. - suportul să fie neted (asperităţi de max. 2 mm), rigid, fără fisuri şi cu panta prescrisă în proiect; - nu se admit mai mult de o denivelare de +5 mm pe o suprafaţă verificată cu dreptarul de 3 m lungime, în orice direcţie, şi nici contrapante; la suportul alcătuit din elemente prefabricate (chesoane) nu se admit denivelări mai mari de 10 mm; rectificările locale vor avea panta de 1 : 5. Dacă denivelările sînt mai mari de 10 mm se va realiza o şapă continuă de 20 mm cu avizul proiectantului; - şapele din mortar de ciment (nu se admit din mortar de var sau de var cu adaos de ciment) trebuie să aibă dozajul corespunzător mărcii prescrise în proiect; - existenţa rosturilor în şapă, pe contur şi în cîmp, la intervalde 4-6 m, de circa 20 mm lăţime, umplute cu mastic de bitum; corecta armare a şapelor slab armate (reţea din 6 mm la 25 mm) cu grosimea de 30 mm; - respectarea grosimii minime a şapei, prevăzută în proiect; - pantele trebuie să corespundă cu prevederile din proiect; - se verifică cu dreptarul de 1m lungime,cu bolobocul şi metrul; - executarea completă a aticelor, rebordurilor şi a altor elemente ieşite din planul suportului orizontal, inclusiv tencuirea şi drişcuirea acestora precum şi existenţa scafelor de racordare ( r = 5 cm); - existenţa diblurilor necesare pentru montarea elementelor de tinichigerie la atice, rosturi etc. (distanţa prescrisă de 35 cm, forma în coadă de rîndunică, impregnarea); - montarea sifoanelor şi a gurilor de scurgere la cota necesară pentru a nu împiedica scurgerea apelor; - existenţa tuturor pieselor de străpungere a învelitorii (tuburi de ventilare etc); conductele calde ce străpung acoperişul vor fi izolate astfel ca hidroizolaţia să nu se degradeze datorită temperaturii acestora; - existenţa parapetelor metalice definitive şi a celor provizorii de protecţie, de pe contur şi în jurul golurilor; - rezemarea sau ancorarea corectă a şapelor-suport, în cazurile speciale prevăzute în proiect; - eliminarea cîrligelor metalice care au servit la transportul şi montajul prefabricatelor care alcătuiesc suportul; - încheierea proceselor-verbale de lucrări ascunse pentru lucrările ce se acoperă prin executarea ulterioară a altor lucrări. 12. Pregătirea suportului hidroizolaţiei, executarea amorsajului şi a termoizolaţiei După preluarea frontului de lucru se procedează la curăţirea suportului prin măturare energică. Eventualele pete de substanţe grase se ard cu flacăra şi se curăţă funinginea formată. Umiditatea suportului se verifică cu ajutorul unor fîşii de carton bitumat de 20 x 30 cm, care se lipesc cu bitum fierbinte in mai multe puncte de pe suprafaţa şapei, după amorsarea locală a acesteia. Fişiile se lipesc numai pe 20 x 20 cm, restul servind pentru prindere cind sint smulse de pe suport, la circa 1-2 ore. Dacă desprinderea se realizează în masa stratului de bitum de lipire sau dacă se sfişie cartonul bitumat rezultă că suprafaţa este corespunzătoare în ceea ce priveşte gradul de umiditate admisibil. In cazul în care fîşia se desprinde de pe suport, cu bitum cu tot, înseamnă că suprafaţa este incă prea umedă. 7

72 Pentru controlul umidităţii se pot utiliza şi umidometre electrice. a)executarea amorsajului. Amorsarea suportului hidroizolaţiei se execută de muncitorii izolatori şi serveşte la realizarea unei aderenţe bune dintre stratul de bitum pentru lipirea pe suport a hidroizolaţiei (sau barierei contra vaporilor) şi suportul de beton sau şapa de egalizare. Stratul de amorsaj trebuie să formeze o peliculă bine pătrunsă în porii suportului de beton sau de mortar de ciment. Acest amorsaj se aplică în toate cazurile, cu excepţia hidroizolaţiei care se aplică peste o termoizolaţie din polistiren celular protejat numai cu o peliculă din mortar de ciment cu aracet. Amorsajul se poate realiza din: - soluţii bituminoase; - suspensie de bitum filerizat (Subif); - soluţie de bitum gata preparată, marca ISOPAST şi emulsie de bitum anionică. Amorsajul din soluţie bituminoasă (bitum tăiat) constă din mase bituminoase aplicate în stare rece, ce se prepară din bitumuri dizolvate în solvenţi organici (benzină sau white-spirit) în proporţiile prevăzute în tabela 1. Soluţiile de bitum se prepară prin turnarea treptată a bitumului în vasul cu solvent, amestecîndu-se continuu şi la distanţa de cel puţin 50 m de orice sursă de foc, ţinîndu-se seama şi de direcţia vintului, pentru ca vaporii de benzină ce se degajă la preparare sa nu fie antrenaţi de vînt în direcţia cazanelor de topit sau a altor surse de foc, ci în direcţie opusă. Tabela 1 Materialul Solutie bituminoasa (bitum taiat) Domeniul de utilizare amorsare atansare Solvent Bitum topit Apa Pasta Emulsie anionica Suspensie de bitum filerizat (Subif) Chit de bitum filerizat si cu celuloza (Celochit) Emulsie anionica cu 55% bitum amorsare etansare matare rosturi,etansare si protectie amorsare etansare Notă. Emulsia bituminoasă se aplică mecanizat. Straturile de etanşare se aplică după reţete proprii corespunzătoare emulsiilor şi pantelor. Soluţia de bitum se prepară pe şantier, la minimum 50 m de orice sursă de foc, din bitum fierbinte la care se adaugă treptat benzină sau white-spirit sub continuă agitare. 7

73 Odată materialul preparat, se va putea aplica transportîndu-se cu grijă, întrucît este un material inflamabil, luîndu-se toate măsurile de pază şi securitate a incendiilor (P.S.I.) necesare atît la confecţionare, transport, cît şi la aplicare. Soluţiile de bitum se depozitează în încăperi special amenajate (bordeie), fiind produse inflamabile şi se transportă la locul de muncă cu vase închise, luîndu-se toate măsurile speciale de PSI. Inainte de aplicarea amorsajului, se curăţă bine suprafaţa respectivă, îndepărtîndu-se materialele, utilajele şi tot ce nu are legătură cu izolaţia, măturîndu-se bine, şi numai după ce stratul-suport (neted) este perfect curat şi uscat se va putea aplica amorsajul. Pe acoperiş, amorsajul în stare rece se aduce la locul de aplicare in găleţi cilindrice (cu gura largă), în care se înmoaie periile de păr sau fibră prevăzute cu coadă lungă şi se aplică pe suprafaţa-suport prin frecare intensă, în două straturi, cel de-al doilea strat aplicîndu-se după uscarea celui precedent; culoarea finală trebuie să fie neagră şi puţin lucioasă. Amorsajul din suspensie de bitum filerizat (Subif) se prepară din Subif (pastă) şi apă în proporţiile prezentate în tabela 1. Se amestecă cele două componente pînă la dizolvarea pastei de Subif, aceasta constituind suspensia de amorsaj. Suprafaţa de beton se va curăţa în aceleaşi condiţii menţionate la amorsajul cu soluţii bituminoase, tehnologia de aplicare fiind însă diferită. Inainte de aplicarea materialului, se umezeşte suprafaţa cu apă curată prin frecare cu peria sau cu mătura. După ce suprafaţa se zvîntă materialul pentru amorsare este aplicat cu o perie de păr sau fibră, de asemenea în două straturi, cel de-al doilea strat aplicîndu-se după uscarea celui dintai. La uscarea celui de-al doilea strat, culoarea trebuie să fie brună-cenuşie, în caz contrar se mai aplică încă un strat de material. Amorsajul cu suspensie de bitum este indicat la suprafeţe cu mare posibilitate de uscare sau cînd soluţia de bitum nu este recomandată din punctul de vedere al securităţii muncii şi al măsurilor de pază şi securitate a incendiilor. Amorsajul din soluţii de bitum CITOM se livrează gata preparat şi se aplică, de asemenea, cu peria, în aceleaşi condiţii ca amorsajul din soluţii bituminoase descris. Amorsajul cu emulsii de bitum anionice constituie un mijloc modern de realizare a amorsajului, care elimină pericolele utilizării soluţiilor bituminoase cu benzină. Emulsiile de bitum sînt produse cu stabilitate limitată în timp (2-3 luni), de aceea aprovizionarea lor trebuie bine corelată cu perioada în care se programează executarea lucrărilor de hidroizolaţii. Se livrează în cisterne de 20 t care se descarcă cu un dispozitiv de transvazare, la şantier, în butoaie metalice de 200 litri cu capac, etanşe şi curate (butoaiele destinate emulsiei se spală cu apă şi apoi prin clătire cu acid clorhidric diluat, în concentraţie de 2-3%) şi se depozitează ferite de ger şi de căldură. Inainte de aplicarea amorsajului, se curăţă bine suportul cu mătura şi cu peria sau, preferabil, cu aspiratorul de praf, iar emulsia se omogenizează prin amestecare cu un băţ curat. Emulsia omogenizată se filtrează prin site cu ochiuri de 1 mm şi se aplică manual sau mecanizat pe suprafeţe uscate 7

74 Fig.32 Instalaţie pentru aplicarea mecanizată a emulsiei de bitum: 1 rezervor; 2 palnie de incărcare; 3 distribuitor de aer comprimat; 4 manometru de presiune; 5 pistol pulverizator. Aplicarea manuală a emulsiei se realizează prin întinderea cu perii de tip Sizal, relon plastifiat sau păr de porc, prin frecare energică, pentru a obţine o peliculă continuă si cît mai subţire. Stratul următor se aplică numai după ruperea" şi uscarea celui precedent. Ruperea emulsiei se constată prin schimbarea culorii de la cafeniu la negru, iar uscarea se verifică prin frecare uşoară cu podul palmei; palma nu trebuie să se murdărească. La o temperatură medie de +20 C ruperea se produce după circa 30 min de la aplicare, iar uscarea după 3 ore. Temperatura minimă admisă în timpul aplicării emulsiei este de +5 C. Aplicarea mecanizată a emulsiei se realizează cu ajutorul unei instalaţii de stropit sub presiune (fig. 32) formată din: rezervorul de presiune 1,de circa 150 litri, pîlnia de încărcare 2, distribuitorul de aer comprimat 3 (la 3-4 atm.), manometrul de presiune 4, pistolul pulverizator format din două ţevi de cupru, îmbrăcat cu manşon de cauciuc şi cu duze pentru emulsie şi pentru aer comprimat 5, furtunuri şi robinete. Instalaţia se montează pe un suport fix sau mobil pe pneuri. După umplerea rezervorului cu emulsie se porneşte compresorul şi se deschide robinetul de admisie a aerului comprimat în rezervor, controlîndu-se permanent menţinerea presiunii de 3-4 atm. Se deschid robinetele pistolului pulverizator, reglîndu-se jetul de emulsie şi de aer comprimat, pentru a se obţine un flux continuu si uniform de material. După fiecare întrerupere a operaţiei de aplicare, instalaţia se curăţă cu petrol sau white-spirit. Pentru asigurarea presiunii de 3-4 atm, termostatul compresorului de aer 16 va regla la presiunea de 3,5 dan/cm 2, iar supapa de siguranţă la 1 dan/cm 2. Instalaţia trebuie verificată periodic de către organele de specialitate. Condiţiile de aplicare a emulsiei în straturi succesive sînt aceleaşi ca şi în cazul aplicării manuale. La aplicarea manuală consumul este de 500 g/m 2 pentru un strat, iar la aplicarea mecanizată de 300 g/m 2. Pelicula de bitum prin aplicarea emulsiei, după uscare, trebuie să aibă o culoare neagră, lucioasă, aspect uniform şi continuu, fără pete mate şi o grosime de circa 1 mm. Verificarea calităţii amorsajului se efectuează în mod similar cu procedeul de verificare a umidităţii şapei. 7

75 b.)executarea barierei contra vaporilor. Barierele contra vaporilor se aplică numai in cazurile în care există o termoizolaţie în structura învelitorii. Ele se aplică în toate cazurile sub termoizolaţie şi au rolul de a împiedica pătrunderea vaporilor de apă în zona de termoizolaţie şi de a evita in acest mod producerea condensului. Barierele contra vaporilor se aplică în majoritatea cazurilor pe un suport în pantă, dar în cazul unor termoizolaţii în vrac, care constituie totodată şi elemente de pantă, se pot aplica şi pe un suport orizontal. Bariera contra vaporilor se aplică concomitent cu stratul de difuzie, stratul de bitum pentru lipirea barierei constituind totodată şi bitumul de lipire al stratului de difuzie. Suportul barierei contra vaporilor trebuie să fie uscat şi să corespundă condiţiilor indicate anterior. Barierele contra vaporilor se pot realiza din pelicule de bitum, din folii bitumate sau din polietilenă sau din straturi complexe pe bază de materiale bituminoase în suluri. La aplicarea barierei contra vaporilor din pelicule, bituminoase, amorsajul se execută din bitum tăiat în proporţie de 33-45% bitum şi 67-55% solvent. Peste amorsajul uscat se aplică un strat de etanşare din soluţie de bitum 50-70% bitum şi 50-30% solvent; operaţia se repetă pînă la obţinerea numărului de straturi prevăzut în proiect. Pentru obţinerea unor pelicule mai groase se poate aplica la cald şi o soluţie preparată din 75% bitum şi 25% solvent. Bitumul folosit trebuie să aibă un punct de înmuiere ridicat, de cel puţin 90 C. Temperatura bitumului în timpul aplicării trebuie să fie de minimum 150 C şi nu va depăşi 220 C. Bitumul se întinde cu peria de Sizal sau cu cosoroaba, iar pe porţiunile greu accesibile se va folosi canciocul. Bariera contra vaporilor din folii bitumate poate fi alcătuită din carton bitumat, împîslitură din fibră de sticlă bitumată sau folie de aluminiu bitumată de 0,1 mm. Cartonul bitumat sau împîslitură se lipesc la petreceri (10 cm) sau pe toată suprafaţa, după cum se precizează în proiect. In cazul lipirii numai la petreceri nu se impun condiţii de limitare a umidităţii suportului. Suprafaţa-suport este amorsată cu soluţie de bitum în benzină, 33-45% bitum şi 67-55% solvent, sau cu emulsii anionice, în condiţiile prezentate anterior. Derularea şi lipirea foliei bitumate a barierei se execută concomitent cu derularea foliei stratului de difuzie. In astfel de cazuri, bitumul de lipire se aplică între cele două folii. Sulurile de carton bitumat sau împîslitură bitumată se derulează, se curăţă prin măturare şi periere, se taie la dimensiunile impuse de situaţia locală şi se rulează din nou strîns. Se trece apoi la lipirea lor, fîşie cu fîşie, derulandu-se peste stratul de bitum fierbinte care se toarnă cu canciocul. Imediat după lipire, suprafaţa foliei se presează cu o spatulă de lemn de cm lăţime. Pe suprafeţele verticale este necesar să se folosească masticuri bituminoase cu punctele de înmuiere corespunzătoare. Pe aceste suprafeţe fîşiile se lipesc de jos în sus. Peste folia bituminoasă care alcătuieşte bariera contra vaporilor se aplică la cald un strat de acoperire din bitum a cărui temperatură trebuie să fie de minimum 7

76 150 C. Acest strat de acoperire poate să lipsească atunci cînd urmează să se aplice în continuare o termoizolaţie care se lipeşte tot cu bitum la cald. In toate cazurile, bariera contra vaporilor trebuie ridicată pe verticală, pe conturul termoizolaţiei, pe o înălţime egală cu grosimea acesteia. Barierele contra vaporilor alcătuite din straiuri complexe pe bază de materiale bituminoase în suluri se execută din aceleaşi materiale ca şi cele din folii bitumate şi în condiţii similare, cu menţiunea că stratul următor se decalează la petreceri faţă de cel precedent. c.)executarea straturilor de difuzie a vaporilor. In condiţii de umiditate mărită în interiorul încăperilor de sub acoperiş şi în condiţii de existenţă în structura termohidroizolaţiei a unor straturi umede (de exemplu, şape din mortar de ciment) bariera contra vaporilor nu este suficientă pentru a înlătura acţiunea vaporilor şi de aceea se impun măsuri speciale care să asigure eliminarea vaporilor în atmosferă (difuzie). In acest scop se folosesc diverse sisteme: cu strat de ditfuzie a vaporilor din materiale bituminoase sub formă de foi bitumate perforate şi blindate (fig. 33, a), cu canale de aerare realizate prin aşezarea distanţată a plăcilor tenmoizolatoare (fig. 33, b) şi prin realizarea unor mici canale în grosimea stratului termoizolant, sus (fig. 33, c) sau jos (fig. 33, d). Această ultimă posibilitate se realizează în unele cazuri de folosire a polistirenului celular. Căile de difuzie a vaporilor sînt prezentate în figura 33, e; este foarte important în executarea lucrărilor ca aceste căi de circulaţie a vaporilor să nu fie întrerupte şi să aibă o legătură corespunzătoare cu exteriorul. Fig.33. Sisteme de difuzie a vaporilor: a strat de difuzie din foi perforate bitumate; b difuzie cu canale de aer realizate prin distanţarea plăcilor izolatoare; c difuzie cu canale practicate in grosimea materialului termoizolant, la partea superioară; d difuzie cu canale practicate in grosimea materialului termoizolant la partea inferioară; e sistemul de funcţionare a stratului de difuzie şi a deflectorului; f difuzie din foaie bitumată perforată blindată; 1 hidroizolaţie; 2 strat de difuzie; 3 strat termoizolant; 4 canale in materialul termoizolant; 5 material termoizolant; 6 placi termoizolante canelate la partea inferioară; 7 deflectoare; 8 strat de bitum de lipire; 9 foie bitumată perforată; 10 nisip graunţos (1 3 mm); 11 picioruşe formate prin lipirea foii turnate cu mastic de bitum. 7

77 Straturile de difuzie din foi bitumate pot fi din carton bitumat perforat şi blindat sau din împîslitură din fibre de sticlă bitumată blindată şi perforată. Blindajul constă dintr-un strat de nisip cu granulaţia de 3 mm pe una din feţe. Stratul de difuzie se lipeşte cu stratul de nisip în jos (pe suprafaţa-suport), prin intermediul bitumului care se aplică peste foaia bitumată perforată şi care formează nişte picioruşe de fixare în dreptul orificiilor (fig. 33, f). Fig.34. Detaliu de copertină cu rebord cu termoizolaţii şi cu strat de difuzie: 1 element de rezistenţă; 2 şapă de egalizare; 3 strat de difuzie din impaslitură; 4 barieră contra vaporilor; 5 strat de poză din nisip (pentru termoizolaţie din B.C.A); 6 termoizolaţie din beton celular autoclavizat; 7 şapă de protectie şi suport pentru hidroizolaţie; 8 hidroizolaţie; 9 strat de protectie a hidroizolaţiei; 10 strat suplimentar de panză bitumată; 11 şorţ din tablă zincată (0.5 mm grosime); 12 diblu de lemn;13 agrafă; 14 jgheab. Fig.35. Detaliu de atic cu termoizolaţii şi strat de difuzie: 1 element rezistenţă; 2 beton de pantă greu; 3 şapă de egalizare; 4 strat de difuzie; 5 barieră contra vaporilor; 6 termoizolaţie din plăci de polistiren celular; 7 peliculă din mortar de ciment cu aracet; 8 panză bitumată; 9 hidroizolaţie orizontală; 10 strat de protecţie; 11 hidroizolaţie verticală; 12 tencuială de protectie armată; 13 agrafă; 14 copertina din tablă zicată; 15 platbandă; 16 şurub. 7

78 Eliminarea vaporilor se realizează fie prin zonele de contur ale acoperişului (atice, reborduri etc), fie prin guri de aerare (deflectoare) pozate în cîmpul învelitorii şi în special la coame (fig. 36). Deflectoarele se prevăd în cazul acoperişurilor cu lăţime mai mare de 12 m, cîte o bucată pentru 100 m 2 suprafaţă de învelitoare, uniform repartizate, la maximum m între ele. Se folosesc deflectoare simple şi deflectoare duble, după cum în structura de termohidroizolatie se găseşte un strat de difuzie sau două. Fig.36. Deflector simplu pentru un strat de difuzie: 1 element de rezistenţă; 2 şapă de egalizare; 3 strat de difuzie; 4 barieră contra vaporilor; 5 termoizolaţie; 6 şapă-suport pentru hidroizolaţie; 7 hidroizolaţie; 8 panză bitumată; 9 fretare cu sarmă zincată; 10 deflector din tablă zincată. In figura 37 este detaliat modul în care se realizează ventilaţia stratului de difuzie la un perete vertical. Pe partea verticală a aticelor, stratul de difuzie se lipeşte în fîşii de bitum cald la intervale de cîte 50 cm. In dreptul gurii de scurgere stratul de difuzie se opreşte la o distanţă de cm de marginea gurii. Fig.37. Dispozitiv de aerare: a secţiune verticală A A ; b secţiune orizontală B B ; c detalii de alcătuire a dispozitivului de aerare 9 din tablă zincată: 1 protectia hidroizolaţiei; 2 hidroizolaţie; 2a strat suplimentar de panză bitumată (50 cm latime); 3 termoizolaţie; 4 bariera contra vaporilor; 5 strat de difuzie; 6 strat- 7

79 suport din mortar marca M100 a; 7 protecţia hidroizolaţiei verticale; 8 strat de carton bitumat lipit cu mastic de bitum in spatele dispozitivului de aerare; 9 dispozitiv de aerare din tablă zincată. In lipsa foilor bitumate perforate stratul de difuzie se poate realiza cu un strat de împîslitură bitumată, tip IBP, aplicat peste un strat de nisip (1-3 mm granulaţie) şi lipit cu mastic bituminos de cm lăţime. e. Executarea hidroizolaţiilor bituminoase La învelitori se folosesc izolaţii hidrofuge bituminoase alcătuite din straturi multiple de masticuri sau de suspensii de bitum şi straturi intermediare din materiale bituminoase în suluri. Se folosesc izolaţii la cald din masticuri de bitum şi folii din pînză bitumată, împîslitura din fibre de sticlă bitumată şi carton bitumat. Acesta din urmă are rol de protecţie sau de strat hidroizolant la construcţii provizorii. In afară de materialele bituminoase în suluri, se folosesc şi alte sortimente noi cu caracteristici superioare, cum sînt: ţesătura din fibre de sticlă bitumată, folia de aluminiu bitumată (simplă sau în combinaţie cu ţesătura şi împîslitura din fibre de sticlă bitumată, poziţionată ca strat de acoperire sau în interior) şi materiale bitumate în suluri cu strat gros de bitum (similar genului de produse cu bitum preaplicat). Se mai folosesc, de asemenea, izolaţii la rece" din straturi de suspensie de bitum filerizat şi pînză impregnată. In marea majoritate a cazurilor se foloseşte sistemul de hidroizolaţie la cald, care s-a dovedit mai eficient, chiar şi în cazurile de panlă mare, dacă s-au luat măsurile speciale ce se impun. a.)condiţii de execuţie. După felul de aplicare pe suport, hidroizolaţia poate fi: lipită cu mastic de bitum la cald sau cu suspensii de bitum la rece. Pentru asigurarea unei execuţii de calitate a hidroizolaţiilor, trebuie să se respecte următoarele condiţii: - hidroizolaţiile să se execute de către echipe de specialitate; - calitatea materialelor trebuie să fie verificată, iar depozitarea lor să se facă în mod corespunzător; - să se asigure căi de acces scurte şi libere pentru transportul şi manipularea materialelor; - lucrările de hidroizolaţie să se execute în mod normal pe timp frumos, pînă la temperatura minimă de +5 C prin procedeul la cald şi de 8 C prin procedeul la rece. Sub aceste temperaturi, de la caz la caz, se stabilesc măsurile necesare pentru asigurarea calităţii lucrărilor; - executarea conform proiectului şi coordonarea strictă între toate unităţile de execuţie pe tot timpul realizării lucrării; - suportul hidroizolaţiei să fie neted, rigid, plan şi uscat. Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase. Inainte de aplicarea hidroizolaţiei curente, la dolii, guri de scurgere etc, se va aplica la scafe un strat suplimentar de pînză bitumată, tip PA 45 sau FA 55, lipit la cald cu mastic biturninos, indiferent dacă hidroizolatia se execută la rece sau la cald. La scafe, stratul suplimentar va avea 50 cm. lăţime, iar la dolii minimum 1 m (fig. 38, a). Cînd versanţii doliilor au pantă peste 70% stratul suplimentar se va ridica pe 20 cm pe versanţi. De asemenea, la doliile cu versanţi cu panta peste 40%, înainte de aplicarea hidroizolaţiei, se va realiza un strat de mortar de ciment, indiferent de natura termoizolaţiei. 7

80 Pe contur, la reborduri, copertine etc. se va verifica existenţa diblurilor la intervale de 35 cm şi agrafelor de prindere a jgheaburilor, glasurilor etc. Peste acestea, înainte de aplicarea hidroizolaţiei şi a şorţurilor din tablă zincată se aplică un strat de carton bitumat sau împîslitură din fibre de sticlă bitumată de 30 cm (mai lat decît şorţul de tablă zincată), pentru a se proteja tabla zincată de efectul de coroziune pe care îl suferă în timp, în contact direct. Fig.38. Tehnologia de execuţie a hidroizolaţiei bituminoase: a aplicarea stratului suplimentar de panză bitumată la dolii; b si c pozarea foilor bitumate pe acoperişuri (b paralel cu coama; c perpendicular pe coamă); d pozarea foilor bitumate la acoperişuri cu dolii şi cu panta pană la 20 %; 1 element de rezistenţă; 2 strat suplimentar de panză bitumată; 3 hidroizolaţie curentă; foi bitumate. Cârligele şi agrafele nu trebuie să depăşească nivelul superior al sapei de egalizare. La acoperişuri cu pante pînă la 20% foile bitumate se pozează paralel cu coama (Fig. 38, b), începând de la streaşină, sau perpendicular pe coamă, prin derulare de la coama spre streaşină (fig. 38, c). La pante peste 20 % foile bitumate se pozează, obligatoriu, paralel cu direcţia pantei (fig. 38, b). La acoperişuri cu dolii avînd pante sub 20 % foile bitumate se asează ca în figura 38, d. La acoperişuri cu dolii, foile bitumate trebuie tăiate la lungimi corespunzătoare, pentru a ajunge din dolie in dolie, din jgheab în jgheab sau cel puţin de la jgheab pînă peste coamă. Fig.39. Pozarea foilor bitumate la acoperişuri cu două pante şi la acoperişuri de tip cupolă: a la acoperişuri in 2 pante; b la acoperişuri cupolă; 1 coamă; 2 streaşină; 3 14 ordinea de lipire a foilor bitumate. Pentru a se împiedica alunecarea hidroizolaţiei, dacă sulurile nu sînt destul de lungi pentru a acoperi placa din streaşină în ştreaşină trecînd peste coamă (suprafaţă plană sau curbă), foile bitumate sînt pozate ca în figura 39, a. La cupole, foile bitumate se vor aplica după indicaţiile din figura 39, b. La pante mari, în afară de filerizarea corespunzătoare a bitumului şi de măsurile indicate, se execută şi ancorarea foilor bitumate prin prindere în cuie de oţel cu cap lat şi cu şaibe din tablă zincată de 0,75 mm 8

81 şi 0 2 cm. La capetele foilor, curele se bat la intervale de 10 cm, iar de-a lungul foii la cm, însă numai pe latura care se acoperă prin petrecerea foii următoare. Hidroizolaţia acoperişurilor cu panta de 40-70% se realizează prin procedeul la cald (fig. 40, a, b şi d ), iar la cele cu panta mai mare, prin procedeul la rece cu Subif şi Celochit (fig. 40, e), singurul procedeu recomandat la pante de peste 70%. a c Fig.40. Detalii de alcatuire a hidroizolaţiilor la acoperişurile reci: a,b,c şi d hidroizolaţii aplicate la cald cu protecţie din vopsea reflectorizantă; e hidroizolaţie aplicată la rece cu protectie din mortar bituminos; 1 element de rezistenţă orizontal; 1a element de rezistenţă inclinat, din beton armat; 2 strat din mortar de ciment M 100; 2a strat de pantă (mortar de ciment M 100 sau beton = 1800 kg/m 3 ); 3 amorsaj cu soluţie, emulsie, sau suspensii bituminoase; 4 hidroizolaţie la cald; 5 protecţia hidroizolaţiei cu vopsea reflectorizantă; 5a protecţia hidroizolaţiei din mortar bituminos; 6 straturi de etanşare şi lipire din mastic de bitum; 6a straturi de etanşare şi lipire din Subif şi Celochit. c. )Hidroizolaţii aplicate la cald. La aplicarea foilor bitumate prin procedeul la cald se foloseşte bitumul topit în cazane, într-o gospodărie de bitum. Acesta se transportă în găleţi şi se aplică, după. caz, cu canciocul, peria şi cosoroaba la locul de lucru. Pentru executarea hidroizolaţiei în cîmp, sulurile se derulează pe suprafaţa-suport şi se curăţă prin periere energică, după care se lasă un timp suficient pentru relaxarea şi îndreptarea lor. Se mătură suprafatasuport, se pozează şi se croiesc foile la lungimea necesară pe locul de aplicare. Se rulează din nou 8