Ghidul. privind metodele de calcul al contribuțiilor la schemele de garantare a depozitelor EBA/GL/2015/ Data. Original:

Transcript

1 EBA/GL/2015/ Ghidul privind metodele de calcul al contribuțiilor la schemele de garantare a depozitelor Original: 0 Corecturi: pct. 58 și anexa 1 (pct. 21) C1 Data

2 Ghidul ABE privind metodele de calcul al contribuțiilor la schemele de garantare a depozitelor Statutul prezentului ghid 1. Prezentul document conține orientări emise în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/ În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritățile competente și instituțiile financiare trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta orientările. 2. Ghidul prezintă punctul de vedere al ABE privind practicile adecvate în materie de supraveghere în cadrul Sistemului european al supraveghetorilor financiari sau privind modul în care ar trebui aplicat dreptul Uniunii într-un anumit domeniu. Autoritățile competente cărora li se aplică ghidul, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, trebuie să se conformeze și să îl integreze în practicile lor, după caz (de exemplu, prin modificarea cadrului legislativ sau a procedurilor de supraveghere ale acestora), inclusiv în cazurile în care anumite puncte din cuprinsul documentului sunt adresate în primul rând instituțiilor. Cerințe de raportare 3. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritățile competente trebuie să notifice ABE dacă se conformează sau intenționează să se conformeze prezentului ghid sau, în caz contrar, motivele neconformării, până la În absenţa unei notificări până la acest termen, ABE va considera că autoritățile competente nu s-au conformat. Notificările se trimit prin intermediul formularului disponibil pe site-ul ABE la adresa compliance@eba.europa.eu, cu mențiunea EBA/GL/2015/10. Notificările trebuie trimise de persoane care au autoritatea de a raporta cu privire la respectarea ghidului în numele autorităților competente. Orice schimbare cu privire la starea de conformare trebuie adusă, de asemenea, la cunoștința ABE. 4. Notificările vor fi publicate pe site-ul ABE, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). 1 Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, , p.12). 2

3 Titlul I - Obiect, domeniu de aplicare și definiții Obiect 5. Noua Directivă 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (Directiva 2014/49/UE), de reformare a Directivei 94/19/CE și a modificărilor sale ulterioare, a fost publicată în Jurnalul Oficial pe data de 12 iunie Directiva 2014/49/UE armonizează mecanismele de finanțare a schemelor de garantare a depozitelor (SGD-urilor) și dispune colectarea de contribuții în funcție de risc. Conform articolului 13 din Directiva 2014/49/UE, contribuțiile la SGD-uri vor fi în funcție de valoarea depozitelor acoperite și de gradul de risc pe care îl prezintă membrii respectivi. SGD-urile pot dezvolta și pot utiliza propriile lor metode pentru calcularea contribuțiilor în funcție de riscul membrilor lor. Fiecare metodă este aprobată de către autoritatea competentă, în cooperare cu autoritatea desemnată. ABE este informată cu privire la metodele aprobate. 6. Articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE prevede că calcularea contribuțiilor se face în mod proporțional cu riscul prezentat de membri și reflectă în mod corespunzător profilul de risc al diferitelor modele de afaceri. Aceste metode pot, de asemenea, să ia în considerare activele din bilanț și anumiți indicatori de risc, precum adecvarea capitalului, calitatea activelor și lichiditatea. 7. Prezentul ghid pune în aplicare mandatul conferit ABE în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE de a emite orientări pentru a preciza metodele de calculare a contribuțiilor la SGD-uri și, în special, faptul că astfel de orientări vor include o formulă de calcul, indicatori specifici, clase de risc pentru membri, praguri pentru ponderi de risc alocate anumitor clase de risc și alte elemente necesare. 8. Prezentul ghid prezintă obiectivele și principiile care guvernează schemele de contribuție la SGD-uri. Acesta oferă totodată îndrumări cu privire la anumite elemente care trebuie să fie luate în considerare atunci când se elaborează și se evaluează metodele de calcul al contribuțiilor în funcție de riscuri, în același timp asigurându-se luarea în considerare a caracteristicilor sectoarelor bancare naționale și a modelelor de afaceri ale instituțiilor membre. Definiții 9. Pe lângă definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2014/49/UE, în scopul prezentului ghid se aplică și următoarele definiții: 2 Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor, JO L 173, , p

4 a. schemă de contribuție la SGD înseamnă mecanismul de finanțare a SGD care are dreptul de a obține atât contribuțiile ex-ante, cât și contribuțiile extraordinare ex-post din partea instituțiilor sale membre; b. metodă de calcul înseamnă metoda de calcul al contribuțiilor instituțiilor membre la o SGD; c. instituție membră înseamnă instituția de credit menționată la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 3, care este afiliată la o anumită SGD; d. nivel țintă anual înseamnă cuantumul contribuțiilor pe care o SGD intenționează să le obțină într-un anumit an de la instituțiile sale membre; e. SREP înseamnă procesul de supraveghere și evaluare menționat la articolul 97 din Directiva 2013/36/UE 4 și prevăzut ulterior în Ghidul ABE privind procedurile și metodologiile comune pentru procesul de supraveghere și evaluare elaborat conform articolului 107 din Directiva 2013/36/UE. Abrevieri: a. SGD - schema de garantare a depozitelor; b. SIP - sistem instituțional de protecție. Domeniu și nivel de aplicare 10. Prezentul ghid se adresează autorităților competente și autorităților desemnate, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctele (17) și (18) din Directiva 2014/49/UE. 11. Autoritățile competente și autoritățile desemnate trebuie să se asigure de aplicarea prezentului ghid de către SGD-uri atunci când elaborează metode pentru calcularea contribuțiilor în funcție de riscul membrilor lor, și să utilizeze acest ghid atunci când aprobă aceste metode de calcul în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE. 12. În cazul în care autoritățile competente sau autoritățile desemnate sunt responsabile pentru elaborarea metodei de calcul, acestea trebuie să aplice dispozițiile prezentului ghid. 13. Metodele de calcul trebuie să fie aplicabile atât în cazul contribuțiilor ex-ante, cât și în cazul contribuțiilor extraordinare ex-post. Contribuțiile ex-post trebuie să fie așadar calculate pe baza aceleiași clasificări a riscurilor ca și cea aplicată în scopul ultimelor contribuții anuale exante. 3 Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, JO L 176, , p Directiva 2013/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE Text cu relevanță pentru SEE, JO L 176, , p

5 14. SGD-urile trebuie să solicite aprobarea autorităților competente înainte de punerea în aplicare inițială a unei metode de calcul. SGD-urile trebuie să obțină reînnoirea aprobării autorităților competente cu frecvența pe care autoritățile competente o consideră adecvată și, în orice caz, înainte de a aduce schimbări semnificative unei metode de calcul deja aprobate. Schimbările nesemnificative trebuie aduse anual la cunoștința autorităților competente. 15. În temeiul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2014/49/UE, statele membre vor verifica dacă sucursalele înființate pe teritoriul lor de către o instituție de credit care își are sediul în afara Uniunii dispun de o protecție echivalentă celei prevăzute de Directiva 2014/49/UE. În cazul în care protecția nu este echivalentă, statele membre pot prevedea, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, ca sucursalele în cauză să adere la o SGD care funcționează pe teritoriul acestora. În orice caz, SGD-urile au obligația de a obține contribuții în funcție de risc de la membrii săi în temeiul articolelor 10 și 13 din Directiva 2014/49/UE. 16. Conform articolului 47 din Directiva 2013/36/UE, cerințele prudențiale și tratamentul de supraveghere a sucursalelor instituțiilor de credit din țări terțe sunt în responsabilitatea statelor membre. Mulți dintre factorii de ajustare în funcție de risc prevăzuți de prezentul ghid nu se aplică acestor sucursale și, prin urmare, se consideră adecvat ca statele membre să dețină competența de a preciza modul de ajustare în funcție de riscuri pentru astfel de sucursale în concordanță cu tratamentul permis acestora conform legii naționale. Prin urmare, sucursalele instituțiilor de credit din țări terțe nu trebuie să intre sub incidența prezentului ghid. Titlul II - Orientare privind elaborarea metodelor de calcul al contribuțiilor la SGD-uri Partea I - Obiective pentru schemele de contribuție la SGD-uri 17. Schemele de contribuție trebuie: a. să asigure faptul că, în principiu, costul de finanțare a SGD-urilor este suportat chiar de instituțiile de credit și că SGD-urile au o capacitate de finanțare proporțională cu datoriile lor; b. să asigure atingerea nivelului țintă în perioada de acumulare prevăzută la articolul 10 din Directiva 2014/49/UE; c. să ajute la reducerea apetitului pentru asumarea excesivă de riscuri de către instituțiile membre prin colectarea unor contribuții mai mari de la instituțiile mai riscante; aceasta 5

6 ar trebui să asigure și faptul că instituțiile intrate în dificultate au contribuit anterior în mod corespunzător. Partea II - Principii pentru elaborarea metodelor de calcul 18. Atunci când elaborează sau aprobă metodele de calcul al contribuțiilor la SGD-uri, SGD-urile, autoritățile competente și autoritățile desemnate trebuie să respecte principiile menționate la următoarele alineate. Principiul 1: metodele de calcul trebuie să reflecte, pe cât posibil, creșterea obligațiilor SGD ca urmare a participării unui membru 19. Contribuția fiecărei instituții membre trebuie să reflecte, pe cât posibil: - probabilitatea intrării în dificultate a instituției [mai exact dacă instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate în sensul articolului 32 din Directiva 2014/59/UE 5 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții (Directiva 2014/59/UE)]; - eventualele pierderi nete care decurg dintr-o intervenție a SGD, după eventuale recuperări în situația falimentului instituției intrate în dificultate. Principiul 2: metodele de calcul trebuie să fie în concordanță cu perioada de acumulare prevăzută de Directiva 2014/49/UE 20. Perioada de acumulare pentru atingerea nivelului țintă prevăzut la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE va fi de cel mult 10 ani. Aceasta poate fi prelungită cu încă 4 ani dacă există plăți cumulate care depășesc 0,8% din depozitele acoperite. Pe acest orizont de timp, contribuțiile trebuie să fie repartizate cât mai uniform posibil în timp până când se atinge nivelul țintă, însă trebuie să se țină seama în mod corespunzător de faza ciclului economic și de impactul prociclic pe care îl pot avea contribuțiile asupra poziției financiare a instituțiilor membre. 21. În orice caz, Directiva 2014/49/UE nu împiedică statele membre să stabilească un nivel țintă mai ridicat sau să prevadă că o SGD poate solicita instituțiilor membre contribuții ex-ante chiar și după atingerea nivelului țintă în vederea realizării obiectivului prevăzut la alineatul 17 litera (c). Principiul 3: stimulentele oferite prin contribuțiile la SGD-uri trebuie să fie armonizate cu cerințele prudențiale 22. Pentru a reduce hazardul moral, stimulentele oferite de schema de contribuție la SGD trebuie să fie compatibile cu cerințele prudențiale (mai exact, cerințele de capital și de lichiditate care reflectă riscul instituției membre). 5 Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, J L 173, , p

7 23. În mod specific, dacă metodele de calcul sunt elaborate și calibrate utilizând instrumente statistice și econometrice, rezultatul aplicării metodologiei privind determinarea nivelului de risc al instituțiilor membre trebuie să fie consistent cu cerințele prudențiale aplicabile instituțiilor. Principiul 4: metodele de calcul trebuie să țină cont de caracteristici specifice sectorului bancar și trebuie să fie compatibile cu regimul de reglementare, precum și cu practicile de contabilitate și raportare din statul membru în care este stabilită SGD în cauză 24. Metodele de calcul trebuie să fie adecvate pentru structura sectorului bancar dintr-un stat membru. Prin urmare, SGD-urile stabilite în state membre cu un număr mare de instituții eterogene trebuie să elaboreze metode de calcul mai sofisticate, aplicând un număr suficient de mare de clase de risc (sau o metodă a scării progresive) pentru a diferenția instituțiile în funcție de profilul de risc al acestora. SGD-urile stabilite în statele membre cu un sector bancar mai omogen trebuie să utilizeze metode de calcul mai simple. În orice caz, indicatorii de risc selectați pentru metoda de calcul trebuie să permită SGD să surprindă în mod adecvat diferențele în profilul de risc al instituțiilor, în același timp ținând cont și de modelul de afaceri al acestora. Principiul 5: regulile privind calcularea contribuțiilor trebuie să fie obiective și transparente 25. Sistemele de contribuții în funcție de risc trebuie să fie obiective și să asigure clasificarea în mod similar a instituțiilor care atrag depozite care prezintă caracteristici similare (în special, în ceea ce privește riscul, importanța sistemică și modelul de afaceri). 26. Schemele de contribuție la SGD-uri trebuie să fie transparente, inteligibile și bine explicate. Ca o condiție minimă, baza și criteriile utilizate pentru calcularea contribuțiilor trebuie să fie transparente pentru instituțiile membre. Transparența va ajuta instituțiile membre să înțeleagă scopul aplicării contribuțiilor în funcție de risc și va asigura previzibilitatea schemei pentru acestea. Principiul 6: datele cerute pentru calcularea contribuțiilor nu trebuie să determine cerințe de raportare suplimentare excesive 27. În vederea calculării contribuțiilor, SGD-urile trebuie să utilizeze, pe cât posibil, informațiile care le sunt deja disponibile sau cele solicitate de la instituțiile membre de către autoritățile competente în cadrul obligațiilor de raportare ale acestora. Trebuie să se asigure un echilibru între solicitarea informațiilor necesare pentru calcularea contribuțiilor și evitarea solicitărilor de informații nejustificat de împovărătoare de la instituțiile membre. 28. SGD-urile trebuie să solicite date care nu sunt raportate deja în mod regulat doar dacă informațiile respective sunt necesare pentru stabilirea riscului pe care îl prezintă instituțiile membre pentru SGD în cauză. 29. În cazul în care SGD nu colectează informații direct de la instituțiile membre, ci se bazează pe informațiile oferite de către autoritatea competentă, trebuie să existe fie dispoziții legale, fie 7

8 mecanisme formale astfel încât informațiile solicitate pentru administrarea contribuțiilor să fie colectate și transmise cu promptitudine. Principiul 7: informațiile confidențiale trebuie să fie protejate 30. SGD-urile trebuie să păstreze confidențialitatea informațiilor utilizate la calcularea contribuțiilor, care în alte condiții nu sunt făcute publice. Însă SGD-urile trebuie să facă publică cel puțin descrierea metodei de calcul și parametrii formulei de calcul, inclusiv indicatorii de risc, însă nu neapărat ponderile acestora. În schimb, rezultatele clasificării din punct de vedere al riscului și componentele acesteia pentru o anumită instituție membră trebuie să fie făcute cunoscute instituției în cauză, nu publicului. Principiul 8: metodele de calcul trebuie să fie în concordanță cu datele istorice relevante 31. În cazul în care SGD are acces la datele istorice relevante ale instituțiilor financiare, aceasta trebuie să utilizeze datele respective atunci când calibrează și recalibrează parametrii metodelor de calcul. În acest sens, datele istorice pot include: (i) date despre cazuri de intrare în dificultate a instituțiilor și despre situații în care o instituție a fost susceptibilă de a intra în dificultate dar intrarea în dificultate a fost evitată prin acțiuni ale autorităților publice sau alte situații când riscurile pe care le prezintă instituțiile membre pentru SGD-uri s-au materializat; și (ii) date privind ratele de recuperare ale SGD-urilor în urma unor astfel de evenimente. 32. Trebuie să se aducă rectificări adecvate la metodele de calcul în cazul în care se produc schimbări de reglementare sau instituționale (de exemplu, o schimbare a nivelurilor minime ale cerințelor în materie de capital reglementat). 33. Înainte de revizuirea prezentului ghid în 2017, autoritățile competente trebuie să compare rezultatele obținute prin aplicarea metodelor de calcul cu evaluarea riscurilor întreprinsă de acestea în cadrul SREP. Această comparație trebuie făcută în mod holistic (de exemplu, prin folosirea de eșantioane). Autoritățile competente trebuie să informeze ABE cu privire la rezultatul holistic al acestei comparații și la discrepanțele observate. Partea III - Elemente obligatorii ale metodelor de calcul 34. Elementele esențiale ale fiecărei metode de calcul al contribuțiilor în funcție de risc la SGD-uri trebuie să cuprindă: (i) formula de calcul; (ii) pragurile pentru ponderi ale riscului agregat; (iii) categorii de risc și indicatori principali de risc. Aceste elemente sunt descrise în paragrafele următoare. Elementul 1. Formula de calcul 35. Contribuțiile anuale la o SGD ale fiecărei instituții membre trebuie să fie calculate cu ajutorul formulei indicate mai jos. Unde: C i = CR ARW i CD i µ 8

9 C i = Contribuția anuală din partea instituției membre i CR = Cota contribuției (identică pentru toate instituțiile membre într-un an dat) ARW i = Ponderea riscului agregat pentru instituția membră i CD i = Depozite acoperite pentru instituția membră i µ = Coeficient de ajustare (identic pentru toate instituțiile într-un an dat) (a) Cota contribuției (CR) 36. Cota contribuției reprezintă procentul care trebuie plătit de către o instituție membră cu o pondere a riscului agregat (ARW) care este echivalentă cu 100% (mai exact, dacă se presupune că nu există o diferențiere a riscurilor) pentru a atinge nivelul țintă anual. În perioada inițială, calibrarea cotei contribuției trebuie să asigure atingerea nivelului țintă și repartizarea cât mai uniform posibil a contribuțiilor anuale în timp. 37. Nivelul țintă anual trebuie să fie stabilit cel puțin prin împărțirea cuantumului resurselor financiare pe care SGD trebuie să le mai colecteze pentru a atinge nivelul țintă în perioada de acumulare rămasă (exprimată în ani) pentru a atinge nivelul țintă. Însă această formulă nu aduce atingere puterii discreționare a statelor membre de a prevedea ca SGD-urile să continue să colecteze contribuții ex-ante chiar și după atingerea nivelului țintă. 38. Conform articolului 10 alineatul (2) al patrulea paragraf din Directiva 2014/49/UE, atunci când se stabilește nivelul țintă anual, SGD sau autoritatea desemnată trebuie să țină cont și de faza ciclului economic și de impactul prociclic pe care îl pot avea contribuțiile asupra poziției financiare a instituțiilor membre. Ajustarea ciclică obținută prin creșterea sau scăderea nivelului țintă anual trebuie să fie stabilită astfel încât să se evite colectarea de contribuții excesive în perioadele de declin economic și să se permită o acumulare mai rapidă a fondului SGD în perioadele de ascensiune economică. Ajustarea ciclică trebuie să țină cont de analiza riscurilor realizată de către autoritățile macroprudențiale desemnate relevante și să reflecte condițiile economice actuale și perspectivele pe termen mediu deoarece s-ar putea ca dificultățile economice persistente să nu justifice contribuții scăzute pe o perioadă nedeterminată. Autoritățile competente care au aprobat o metodă proprie bazată pe risc în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Directiva 2014/49/CE pot solicita modificarea metodei de calcul pentru a reflecta în mod corespunzător evoluțiile ciclului economic de la data aprobării inițiale a metodei. Ajustarea ciclică poate să ia în calcul, de asemenea, evoluția estimată a bazei depozitelor acoperite. 39. Cota contribuției trebuie să fie stabilită anual de către o SGD prin împărțirea nivelului țintă anual la suma depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor sale membre. 40. În cazul în care, ulterior unei solicitări de contribuții, datele aferente unor instituții necesită să fie actualizate (de exemplu, pentru a corecta erori de contabilitate), SGD trebuie să poată amâna ajustarea până la următoarea solicitare de contribuții. 9

10 Caseta 1 - exemplu: Efectul variațiilor cuantumului depozitelor acoperite (CD) asupra nivelului țintă, a nivelului țintă anual și a cotei contribuției (CR) Tabelul următor prezintă evoluția cuantumului depozitelor acoperite pe o perioadă de patru ani consecutivi în cazul tuturor instituțiilor membre afiliate la o anumită SGD. Acesta indică nivelurile țintă aferente pentru fondurile SGD calculate pe baza cuantumului actual al depozitelor acoperite. An Depozite acoperite (CD)(milioane euro) Nivel țintă (CD 0,8%)(milioane euro) Anul 20X Anul 20X Anul 20X Anul 20X Pentru fiecare an, calcularea nivelului țintă anual și a cotei contribuției (CR) trebuie să se realizeze astfel cum este descris mai jos în contextul următoarelor ipoteze: - În anul 20X1, SGD începe să colecteze contribuții ex-ante de la instituțiile membre cu scopul de a atinge nivelul țintă în termen de 10 ani; - contribuțiile trebuie să fie repartizate pe intervalul de 10 ani cât mai uniform posibil; și - în fiecare an, contribuțiile colectate de SGD sunt echivalente cu nivelul țintă anual stabilit pentru anul respectiv. Anul 20X1 Nivelul țintă anual 1 = 1/10 Nivel țintă 1 = 1/ EUR = 800 EUR CR 1 = Nivel țintă anual 1 /CD 1 = 800 EUR/ EUR = 0,00080 = 0,080% La sfârșitul anului 20X1, fondurile disponibile ale SGD se ridică la 800 EUR. Anul 20X2 Nivel țintă anual 2 = 1/9 (Nivel țintă 2 Fonduri deja disponibile ale SGD) = = 1/9 (9 600 EUR EUR) = EUR/9 = 978 EUR CR 2 = Nivel țintă anual 2 /CD 2 = 978 EUR/ EUR = 0,00081 = 0,081% La sfârșitul anului 20X2, fondurile disponibile ale SGD se ridică la EUR (=800 EUR EUR). Anul 20X3 Nivel țintă anual 3 = 1/8 (Nivel țintă 3 Fonduri deja disponibile ale SGD) = = 1/8 ( EUR EUR) = EUR/8 = EUR CR 3 = Nivel țintă anual 3 /CD 3 = EUR/ EUR = 0,00083 = 0,083% La sfârșitul anului 20X3, fondurile disponibile ale SGD se ridică la EUR (= EUR EUR). Anul 20X4 Nivel țintă anual 4 = 1/7 (Nivel țintă 4 Fonduri deja disponibile ale SGD) = = 1/7 (8 800 EUR EUR) = EUR/7 = 849 EUR 10

11 CR 4 = Nivel țintă anual 4 /CD 4 = 849 EUR/ EUR = 0,00077 = 0,077% La sfârșitul anului 20X4, fondurile disponibile ale SGD se ridică la EUR (= EUR EUR). (b) Ponderea riscului agregat (ARW) 41. Ponderea riscului agregat pentru o instituție membră i (ARW i ) trebuie să fie atribuită pe baza scorului agregat de risc pentru instituția respectivă (ARS i ). 42. ARS i se calculează prin adunarea tuturor scorurilor de risc ale indicatorilor individuali ajustate cu ponderea indicatorilor corespunzători. Două metode diferite pentru calcularea ARS i și atribuirea ARW i instituției membre pe baza ARS i propriu sunt metoda încadrării în grupe de risc ( bucket ) și metoda scării progresive, care sunt prezentate mai detaliat în anexa 1. SGDurile trebuie să aleagă metoda de calcul după ce iau în considerare caracteristicile sectorului bancar național și gradul de eterogenitate la nivelul instituțiilor. (c) Coeficientul de ajustare (µ) 43. Conform articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2014/49/UE, resursele financiare disponibile ale unei SGD trebuie să atingă cel puțin nivelul țintă prevăzut de Directiva 2014/49/UE într-o perioadă de 10 ani. Conform principiului prevăzut la alineatul (20), aceste contribuții trebuie să fie repartizate cât mai uniform posibil în timp până când se atinge nivelul țintă, însă trebuie să se țină seama în mod corespunzător de faza ciclului economic și de impactul prociclic al contribuțiilor asupra poziției financiare a instituțiilor. 44. Dacă suma contribuțiilor anuale ale tuturor instituțiilor membre se bazează doar pe CD i, ARW i și cota fixă a contribuției (CR), cuantumul contribuțiilor dintr-un anumit an ar putea fi mai mare sau mai mic decât nivelul țintă anual stabilit pentru anul respectiv. Pentru a corecta discrepanța, trebuie să se utilizeze un coeficient de ajustare (µ). Coeficientul trebuie să ajusteze cuantumul contribuțiilor totale (C) pentru a atinge nivelul țintă în cazul în care, în caz contrar, contribuțiile totale ar fi prea mari sau prea reduse. Caseta 2 - Exemplu de aplicare a formulei de calcul Calculele din acest exemplu sunt efectuate în scop ilustrativ pentru un stat membru A în anul 20X1. Există numai trei instituții de credit și o SGD în statul membru respectiv, iar cuantumul total al depozitelor acoperite de SGD este de EUR. Se presupune că anul 2X01 este primul an în care SGD din statul membru A începe să colecteze contribuții ex-ante de la instituții care atrag depozite pentru a atinge nivelul țintă de 0,8% din depozitele acoperite în 10 ani (mai exact până în anul 2X11). Prin urmare, conform cerințelor de repartizare a contribuțiilor cât mai uniform posibil, nivelul țintă anual care reprezintă contribuțiile anuale totale (C) ale tuturor instituțiilor din statul membru A în anul 2X01 trebuie să fie de aproximativ 1/10 din nivelul țintă. Cota contribuției (CR) se ridică în acest caz la 0,0008 (CR = 1/10 0,8%). Contribuțiile anuale totale pentru anul 2X01 trebuie să fie calculate după cum urmează: C = EUR x (0,0008) = EUR. 11

12 Tabelul de mai jos prezintă defalcarea depozitelor acoperite totale și contribuțiile aferente neajustate în funcție de risc ale instituțiilor din statul membru A în anul 2X01. Contribuții neajustate în funcție de risc în statul membru A în anul 2X01 Instituție Depozite acoperite (EUR) Contribuții neajustate în funcție de risc (EUR) Instituția 1 200, (= 200, ) Instituția 2 400, (= 400, ) Instituția 3 900, (= 900, ) Total 1,500,000 1,200 (= 1,500, ) Metoda de calcul al contribuțiilor în funcție de risc adoptată în statul membru A se bazează pe patru clase diferite de risc, cu ponderi diferite ale riscului agregat (ARW) atribuite fiecărei clase de risc după cum urmează: 75% pentru instituția cu cel mai scăzut profil de risc, 100% pentru instituții cu profil de risc mediu, 120% pentru instituții riscante și 150% pentru cele mai riscante instituții. Următoarea formulă se utilizează pentru a calcula contribuțiile anuale pentru instituții individuale i : C i = CR ARW i CD i µ Scenariul 1: instituții cu risc relativ ridicat în anul 2X01 În scenariul 1, ARW i pentru instituțiile 1, 2 și 3 este de 75%, 150% și, respectiv, 120%. După ce se aplică doar factorul de ajustare în funcție de risc pe baza ARW, valoarea contribuțiilor anuale totale ale tuturor instituțiilor din statul membru A este de EUR, ceea ce înseamnă mai mult decât nivelul planificat al contribuțiilor anuale totale (1 200 EUR), astfel cum este ilustrat în tabelul de mai jos. Contribuții ajustate în funcție de risc în statul membru A în anul 2X01 în scenariul 1 Instituția CD i (EUR) ARW i Contribuții ajustate în funcție de risc (EUR) Instituția 1 200,000 75% 120 (= 200, ) Instituția 2 400, % 480 (= 400, ) Instituția 3 900, % 864 (= 900, ) Total 1,500,000 1,464 Prin urmare, trebuie să se folosească un coeficient de ajustare μμ pentru a asigura un nivel al contribuțiilor anuale totale (mai exact, suma tuturor contribuțiilor individuale) egal cu 1/10 din nivelul țintă. În acest caz, coeficientul de ajustare care va fi aplicat tuturor instituțiilor poate fi calculat ca µ 1 = EUR / EUR = 0,82. Estimările pentru contribuțiile ajustate în funcție de risc după aplicarea coeficientului de ajustare μμ 1 sunt prezentate în tabelul de mai jos. 12

13 Contribuții ajustate în funcție de risc rectificate în statul membru A în anul 2X01 în scenariul 1 Instituția CD i (EUR) ARW i Contribuții ajustate în funcție de risc (EUR) Coeficient de ajustare µ i Contribuții ajustate în funcție de risc finale (EUR) Instituția 1 200,000 75% (= ) Instituția 2 400, % (= ) Instituția 3 900, % (= ) Total 1,500,000 1,464 1,200 Scenariul 2: instituții cu risc relativ scăzut în anul 2X01 În scenariul 2, ARW i pentru instituțiile 1, 2 și 3 este de 75%, 120% și, respectiv, 75%. Atunci când se aplică doar factorul de ajustare în funcție de risc (ARW), contribuția anuală totală a tuturor instituțiilor din statul membru A este de EUR, aceasta fiind mai mică decât nivelul planificat al contribuției anuale totale de EUR. Contribuții ajustate în funcție de risc în statul membru A în anul 2X01 în scenariul 2 Instituția CD i (EUR) ARW i Contribuții ajustate în funcție de risc (EUR) Instituția 1 200,000 75% 120 (= 200, ) Instituția 2 400, % 384 (= 400, ) Instituția 3 900,000 75% 540 (= 900, ) Total 1,500,000 1,044 Coeficientul de ajustare µ se aplică astfel încât contribuția anuală totală să fie echivalentă cu 1/10 din nivelul țintă. În acest scenariu, coeficientul de ajustare care va fi aplicat tuturor instituțiilor poate fi calculat ca µ 2 = EUR / EUR = 1,15. Deoarece suma contribuțiilor ajustate în funcție de risc este mai mică decât nivelul țintă anual, coeficientul de ajustare este mai mare decât 1. Contribuții ajustate în funcție de risc rectificate în statul membru AA în anul 2X01 în scenariul 2 Instituția CD i (EUR) ARW i Contribuții ajustate în funcție de risc (EUR) Coeficient de ajustare µ i Contribuții ajustate în funcție de risc finale (EUR) Instituția 1 200,000 75% (= ) Instituția 2 400, % (= ) Instituția 3 900,000 75% (= ) Total 1,500,000 1,044 1,200 Scenariul 3: nivelul țintă anual ajustat pentru a reflecta mediul macroprudențial În scenariul 3, ARW i pentru instituțiile 1, 2 și 3 este de 75%, 150% și, respectiv, 120%. Piața financiară din statul membru A se confruntă cu volatilitatea, aceasta determinând o creștere a pierderilor rezultate din credite pentru instituții nu doar pe un anumit segment, ci în întregul 13

14 sistem bancar. Se decide să se reducă nivelul țintă anual pentru a se evita răspândirea contagiunii la ceilalți membri ai SGD. S-a decis ca, în anul 2X01, nivelul țintă anual să fie de 75% din cota de 1/10 din nivelul țintă general, acesta fiind așadar de 900 EUR (1 200 EUR x 0,75). În acest caz, cota contribuției se ridică așadar la 0,0006 (CR = (1/10 0,75%) x 0,8%)). Contribuții ajustate în funcție de risc în statul membru A în anul 2X01 în scenariul 3 Instituția CD i (EUR) ARW i Contribuții ajustate în funcție de risc (EUR) Instituția 1 200,000 75% 90 (= 200, ) Instituția 2 400, % 360 (= 400, ) Instituția 3 900, % 648 (= 900, ) Total 1,500,000 1,098 Coeficientul de ajustare µ se aplică astfel încât contribuția anuală totală să fie echivalentă cu 75% din cota de 1/10 din nivelul țintă. În acest scenariu, coeficientul de ajustare care va fi aplicat tuturor instituțiilor poate fi calculat ca µ 3 = 900 EUR / EUR = 0,82. Estimările pentru contribuțiile ajustate în funcție de risc după aplicarea coeficientului de ajustare µ 3 sunt prezentate în tabelul de mai jos. Contribuții ajustate în funcție de risc rectificate în statul membru A în anul 2X01 în scenariul 3 Instituția CD i (EUR) ARW i Contribuții ajustate în funcție de risc (EUR) Coeficient de ajustare µ i Contribuții ajustate în funcție de risc finale (EUR) Instituția 1 200,000 75% (= ) Instituția 2 400, % (= ) Instituția 3 900, % (= ) Total 1,500,000 1, Coeficientul de ajustare µ poate fi stabilit după ce toate instituțiile membre se încadrează în clase de risc și se atribuie ponderile riscului agregat (care reflectă profilul de risc al acestora). Dacă, după efectuarea calculelor de către SGD-uri, unele instituții își actualizează datele utilizate pentru clasificarea în funcție de risc (de exemplu, pentru a corecta erori contabile din perioade de raportare anterioare), SGD-urile trebuie să poată să amâne ajustarea până la următoarea solicitare de contribuții. Practic, aceasta va însemna că, spre exemplu, atunci când o instituție a contribuit prea puțin din cauză că a folosit date incorecte, următoarea sa contribuție va include valoarea lipsă din anul anterior (anul 1) și suma corectă pentru anul curent (anul 2). În acest scenariu, în anul 1, toate celelalte instituții au contribuit mai mult decât ar fi trebuit, iar contribuțiile lor din anul 2 vor fi ajustate pentru a compensa surplusul plătit în anul 1. Elementul 2. Praguri pentru ponderile riscului agregat (ARW) 45. Pentru a ajuta la reducerea hazardului moral, ponderile ARW trebuie să reflecte diferențele dintre riscurile pe care le prezintă diferite instituții membre. În cazul în care metoda de calcul utilizează clase de risc cu diferite ponderi ARW atribuite acestora (metoda încadrării în grupe 14

15 de risc), trebuie stabilite valori specifice ale ARW valabile pentru fiecare clasă de risc. În cazul în care metoda de calcul urmează metoda scării progresive în locul unui număr fix de clase de risc, trebuie să se stabilească limitele superioare și inferioare ale ponderilor ARW. 46. Cea mai redusă pondere ARW trebuie să fie cuprinsă între 50% și 75%, iar cea mai mare pondere ARW, între 150% și 200%. Se poate stabili un interval mai mare dacă se justifică faptul că intervalul limitat la 50% - 200% nu reflectă suficient diferențele dintre modelele de afaceri și profilurile de risc ale instituțiilor membre și că s-ar genera hazard moral dacă se grupează artificial instituții membre cu profiluri de risc foarte diferite. 47. SGD-urile trebuie să depună eforturi pentru a asocia ARW cu scorurile agregate de risc (ARS) astfel încât să fie posibilă încadrarea instituțiilor membre în clasele cu cea mai redusă și cea mai ridicată pondere ARW și popularea diferitelor clase de risc. În mod specific, SGD trebuie să evite calibrarea modelului astfel încât aproape toate instituțiile membre, chiar dacă prezintă profiluri de risc semnificativ diferite, să fie încadrate doar într-o singură clasă de risc (spre exemplu, clasa de risc pentru instituții cu profil de risc mediu). Însă, aceasta nu înseamnă că SGD trebuie neapărat să utilizeze în fiecare an întregul interval și să atribuie instituțiilor ARW corespunzătoare celei mai mici și celei mai mari valori din interval. Elementul 3. Categorii de risc și indicatori principali de risc Categorii de indicatori de risc 48. Calcularea ponderii riscului agregat (ARW i ) pentru o instituție membră distinctă trebuie să aibă la bază un set de indicatori de risc din fiecare dintre următoarele categorii de risc: a. capital; b. lichiditate și finanțare; c. calitatea activelor; d. modelul de afaceri și managementul. e. Eventuale pierderi pentru SGD 49. În cadrul fiecărei categorii, metoda de calcul trebuie să includă indicatorii principali de risc menționați în tabelul 1. Cu titlu de excepție, autoritățile competente pot să excludă sau să permită SGD să excludă, pentru anumite tipuri de instituții, un indicator principal dacă aceasta se justifică prin faptul că indicatorul nu este disponibil datorită caracteristicilor legale sau regimului de supraveghere al instituțiilor în cauză. 50. În cazul în care autoritățile competente sau SGD-urile elimină un indicator principal de risc pentru un anumit tip de instituție, acestea trebuie să depună eforturi pentru a utiliza cel mai adecvat substitut pentru indicatorul eliminat. Acestea trebuie să se asigure că riscurile pe care le prezintă instituția pentru sistem se reflectă în alți indicatori utilizați. De asemenea, acestea trebuie să aibă în vedere necesitatea de a asigura condiții de concurență echitabile față de alte instituții pentru care indicatorul exclus este disponibil. 51. Categoriile de risc și indicatorii principali sunt descriși în tabelul 1 de mai jos. Indicatorii principali de risc sunt, de asemenea, descriși mai detaliat în anexa 2. 15

16 Tabelul 1. Categorii de risc și indicatori principali de risc Categoria de risc A. Probabilitatea de intrare în dificultate Descrierea categoriilor de risc și a indicatorilor principali de risc 1. Capital Indicatorii de capital reflectă nivelul capacității instituției de a absorbi pierderea. Nivelurile mai mari de capital deținute de către instituție indică faptul că aceasta are o capacitate mai bună de a absorbi pierderile la nivel intern (cu reducerea riscurilor care decurg din profilul de risc ridicat al instituției), reducând astfel probabilitatea de intrare în dificultate. Prin urmare, instituțiile cu valori mai mari ale indicatorilor de capital trebuie să contribuie mai puțin la SGD-uri. Indicatori principali: - rata efectului de levier 6 și - rata de acoperire a capitalului sau rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (CET1). 2. Lichiditate și finanțare 3. Calitatea activelor 4. Modelul de afaceri și managementul Indicatorii de lichiditate și de finanțare măsoară capacitatea instituției de a-și îndeplini obligațiile pe termen scurt și lung atunci când acestea devin exigibile fără a afecta negativ situația sa financiară. Nivelurile scăzute de lichiditate indică un risc de incapacitate din partea instituției de a-și îndeplini obligațiile privind fluxul de numerar și nevoile de garanții actuale și viitoare, prevăzute sau neprevăzute. Indicatori principali: - indicator de acoperire a necesarului de lichiditate 7 (LCR) și - indicator de finanțare stabilă netă 8 (NSFR) Indicatorii calității activelor demonstrează măsura în care instituția este susceptibilă de a se confrunta cu pierderi rezultate din credite. Pierderile mari rezultate din credite pot provoca probleme financiare care cresc probabilitatea de intrare în dificultate a instituției. De exemplu, o rată ridicată a creditelor neperformante (NPL) indică faptul că instituția este mai susceptibilă de a suferi pierderi semnificative și, în consecință, de a necesita intervenția SGD; prin urmare, aceasta justifică contribuții mai mari la SGD. Indicator principal: - rata creditelor neperformante (NPL). Această categorie de risc ține cont de riscul asociat modelului de afaceri și planurilor strategice curente ale instituției și reflectă calitatea guvernanței interne și a procedurilor de control interne ale instituției. De exemplu, indicatorii modelului de afaceri pot include indicatori privind 6 Trebuie să se utilizeze rata fondurilor proprii de nivel 1/total active, până când definiția ratei efectului de levier devine pe deplin aplicabilă conform Regulamentului (UE) nr. 575/ Trebuie să se utilizeze, dacă există, o definiție națională a indicatorului de lichiditate, precum Active lichide/total active, până când măsurile din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 devin pe deplin aplicabile. 8 Indicatorul NSFR trebuie să fie aplicat imediat ce definiția acestuia devine pe deplin aplicabilă, astfel cum se stabilește prin Regulamentul (UE) nr. 575/

17 B. Eventuale pierderi pentru SGD profitabilitatea, bilanțul și concentrarea expunerii: Indicatorii de profitabilitate oferă informații privind capacitatea instituției membre de a genera profit. Profitabilitatea scăzută sau pierderile suferite de către instituție indică faptul că aceasta s-ar putea confrunta cu probleme financiare care pot determina intrarea în dificultate a acesteia. Însă şi profiturile mari și nesustenabile pot indica un risc ridicat. Pentru a evita măsurătorile de la un anumit moment, indicatorii de profitabilitate trebuie să fie calculați ca valori medii pe o perioadă de cel puțin 2 ani. Aceasta va reduce efectele prociclice și va reflecta mai bine viabilitatea surselor de venit. Pentru instituțiile care au restricții asupra nivelului lor de profitabilitate din cauza unor dispoziții legale naționale sau ca urmare a statutului acestora, acest indicator poate fi ignorat sau calibrat în raport cu grupul instituțiilor asemănătoare care are restricții similare. Indicatorii privind bilanțul pot oferi informații privind o eventuală creștere excesivă a activelor totale, a anumitor portofolii sau segmente. Acești indicatori pot include, de asemenea, măsura relativă a ponderii activelor ponderate la risc în activele totale. Indicatorii de concentrare pot oferi informații privind concentrările sectoriale sau geografice excesive ale expunerilor instituției. Printre alte eventuale tipuri de indicatori de risc din această categorie se află: indicatori care măsoară eficiența economică sau senzitivitatea la riscul de piață, sau indicatori de piață. Indicatorii de management introduc factori calitativi în clasificarea instituțiilor în funcție de risc pentru a reflecta calitatea mecanismelor lor de guvernanță internă. În mod specific, indicatorii calitativi pot fi stabiliți pe baza verificărilor off-site sau on-site efectuate de către SGD-uri, a chestionarelor speciale concepute în acest scop de către SGD-uri și/sau a evaluării cuprinzătoare a guvernanței interne a instituțiilor reflectată în SREP. Indicatori principali: - active ponderate la risc/active totale și - rentabilitatea activelor (RoA). 5. Eventuale pierderi pentru SGD Această categorie de risc reflectă riscul de pierdere al SGD dacă o instituție membră intră în dificultate. Măsura în care activele instituției sunt grevate de sarcini 9 va avea un impact specific deoarece grevarea de sarcini va reduce perspectiva SGD de a recupera suma plătită, în situația falimentului instituției. Indicator principal: - active negrevate de sarcini / depozite acoperite. 9 Definiția activelor grevate de sarcini în sensul ghidului ABE pentru publicarea activelor grevate și negrevate de sarcini se stabilește în felul următor: un activ trebuie să fie considerat ca fiind grevat de sarcini dacă a fost gajat sau face obiectul unui aranjament de garantare, de acoperire cu garanții reale (colateralizare) sau de îmbunătățire a calității creditului oricărei tranzacții din bilanț sau din afara bilanțului, din care nu poate fi retras în mod liber (de exemplu, atunci când este constituit ca garanție în scopul finanțării). 17

18 Indicatori suplimentari de risc 52. Pe lângă indicatorii principali de risc, SGD-urile pot include indicatori suplimentari de risc care sunt relevanți pentru stabilirea profilului de risc al instituțiilor membre. 53. Indicatorii suplimentari de risc trebuie să fie încadrați în categoriile corespunzătoare de risc conform tabelului 1. Numai în cazurile în care indicatorii suplimentari nu se încadrează în descrierea niciunei alte categorii de risc, aceștia trebuie încadrați la categoria Riscul modelului de afaceri și managementului. 54. Fiecare SGD trebuie să își stabilească propriul set de indicatori de risc pentru a reflecta diferențele dintre profilurile de risc ale instituțiilor sale membre. Anexa 3 prezintă o listă cu exemple de indicatori suplimentari cantitativi și calitativi de risc cu o descriere detaliată. Ponderi pentru indicatori și categorii de risc 55. Suma ponderilor atribuite tuturor indicatorilor de risc în cadrul metodei de calcul al contribuțiilor la SGD-uri trebuie să fie egală cu 100%. 56. Atunci când se atribuie ponderi anumitor indicatori de risc, trebuie să se păstreze ponderile minime pentru categoriile de risc și indicatorii principali de risc, astfel cum este indicat în tabelul 2. Tabelul 2. Ponderi minime pentru categorii de risc și indicatori principali de risc Categorii de risc și indicatori principali de risc Ponderi minime 1. Capital 18% 1.1. Rata efectului de levier 9% 1.2. Rata de acoperire a capitalului sau rata CET1 9% 2. Lichiditate și finanțare 18% 2.1. LCR 9% 2.2. NSFR 9% 3. Calitatea activelor 13% 3.1. Indicatorul NPL 13% 4. Modelul de afaceri și managementul 13% 4.1. RWA/Total active 6,5% 4.2. RoA 6,5% 5. Eventuale pierderi pentru SGD 13% 5.1. Active negrevate de sarcini / Depozite acoperite 13% Total 75% 18

19 57. Suma ponderilor minime prevăzute în prezentul ghid pentru categoriile de risc și indicatorii principali de risc se ridică la 75% din totalul ponderilor. SGD-urile trebuie să repartizeze ponderea rămasă de 25% între categoriile de risc menționate în tabelul SGD trebuie să aloce partea flexibilă de 25% din totalul ponderilor prin repartizarea acestora între indicatorii suplimentari de risc și/sau prin creșterea ponderilor minime ale indicatorilor principali de risc cu îndeplinirea următoarelor condiții: - să se păstreze ponderile minime ale categoriilor de risc și indicatorilor principali de risc; - în cazul în care se utilizează numai indicatori principali de risc în metoda de calcul, ponderea flexibilă de 25% trebuie să fie alocată între categoriile de risc în felul următor: Capital - 24%; Lichiditate și finanțare - 24%; Calitatea activelor - 18%; Modelul de afaceri și managementul - 17%; și Eventuala utilizare a fondurilor SGD - 17%; - ponderea oricărui indicator suplimentar sau creșterea ponderii unui indicator principal de risc nu trebuie să depășească 15%, cu excepția indicatorilor suplimentari calitativi de risc care reprezintă rezultatul unei evaluări cuprinzătoare a profilului de risc și a managementului riscurilor instituției membre (inclus în categoria de risc Modelul de afaceri și managementul ) și a cazurilor prevăzute la alineatul ( C1 59 O). 59. În cazul în care nu se utilizează un indicator principal, ponderea minimă a indicatorului principal rămas din aceeași categorie de risc trebuie să fie egală cu ponderea minimă totală pentru această categorie de risc. 60. În cazul în care există un singur indicator principal într-o categorie, care nu este utilizat, acesta trebuie să fie înlocuit cu un substitut având aceeași pondere minimă ca și indicatorul principal. 19

20 Caseta 3 - Exemplu de aplicare a flexibilității la atribuirea ponderii de 25% între categorii de risc și indicatori principali de risc Scenariul 1 Se utilizează toți indicatorii principali de risc și nu se includ indicatori suplimentari în metoda de calcul. Partea flexibilă de 25% a ponderilor este repartizată între indicatori principali de risc astfel încât să se păstreze proporțiile dintre ponderile minime pentru categorii de risc și indicatorii principali de risc (de exemplu, ponderea suplimentară aferentă capitalului se ridică la 6% = 25% (18%/75%). Indicator de risc Ponderi minime (1) Ponderi flexibile (2) Ponderi finale (1) + (2) 1. Capital 18% + 6% 24% 1.1. Rata efectului de levier 9% + 3% 12% 1.2. Rata de acoperire a capitalului sau 9% + 3% 12% ponderea CET1 2. Lichiditate și finanțare 18% + 6% 24% 2.1. LCR 9% + 3% 12% 2.2. NSFR 9% + 3% 12% 3. Calitatea activelor 13% + 5% 18% 3.1. Indicatorul NPL 13% + 5% 18% 4. Modelul de afaceri și managementul 13% + 4% 17% 4.1. RWA/Total active 6,5% + 2% 8,5% 4.2. RoA 6,5% + 2% 8,5% 5. Eventuale pierderi pentru SGD 13% + 4% 17% 5.1. Active negrevate de sarcini / Depozite acoperite 13% + 4% 17% Total 75% + 25% 100% Scenariul 2 Unul dintre indicatorii principali de risc nu este disponibil (NSFR) într-o perioadă de tranziție și nu există niciun indicator suplimentar de risc inclus în metoda de calcul. Ponderea minimă atribuită indicatorului LCR s-ar ridica la 18% - ponderea totală pentru categoria de risc Lichiditate și finanțare (9% + 9%) a crescut cu încă 6% până la 24% - ponderea maximă pentru această categorie conform alineatului (57). Celelalte ponderi ar fi repartizate pentru indicatorii de risc în mod similar repartizării de la scenariul 1. Indicator de risc Ponderi minime (1) Ponderi flexibile (2) Ponderi finale (1) + (2) 1. Capital 18% + 6% 24% 1.1. Rata efectului de levier 9% + 3% 12% 20

21 Scenariul Rata de acoperire a capitalului sau ponderea CET1 9% + 3% 12% 2. Lichiditate și finanțare 18% + 6% 24% 2.1. LCR 9% + (6% + 9%) 24% 2.2. NSFR 9% - 9% N/A cazul 3. Calitatea activelor 13% + 5% 18% 3.1. Indicatorul NPL 13% + 5% 18% 4. Modelul de afaceri și managementul 13% + 4% 17% 4.1. RWA/Total active 6,5% + 2% 8,5% 4.2. RoA 6,5% + 2% 8,5% 5. Eventuale pierderi pentru SGD 13% + 4% 17% 5.1. Active negrevate de sarcini / Depozite 13% + 4% 17% acoperite Total 75% + 25% 100% Toți indicatorii principali de risc sunt utilizați în metoda de calcul, însă SGD ar dori să crească (cu 5%) ponderea unui indicator principal ( Rata efectului de levier ) deoarece aceasta consideră că acest indicator este foarte eficient în previzionarea situațiilor de dificultate în rândul instituțiilor sale membre. Mai mult, SGD intenționează să includă doi indicatori suplimentari de risc (unul cu o pondere de 3% în categoria de risc Calitatea activelor, iar al doilea cu o pondere de 5% în categoria de risc Modelul de afaceri și managementul ). Restul de 12% din ponderile flexibile va fi repartizat pentru toți ceilalți indicatori principali de risc astfel încât să se păstreze raportul dintre ponderile minime atribuite acestor indicatori. Indicator de risc Ponderi minime (1) Ponderi flexibile (2) Ponderi finale (1) + (2) 1. Capital 18% + 5% +3% 26% 1.1. Rata efectului de levier 9% + 5% 14% 1.2. Rata de acoperire a capitalului sau 9% + 3% 12% ponderea CET1 2. Lichiditate și finanțare 18% + 3% 21% 2.1. LCR 9% + 1,5% 10,5% 2.2. NSFR 9% + 1,5% 10,5% 3. Calitatea activelor 13% + 3% + 2% 18% 3.1. Indicatorul NPL 13% + 2% 15% 3.2. Indicator suplimentar de risc (1) Nu este + 3% 3% cazul 4. Modelul de afaceri și managementul 13% + 5% + 2% 20% 4.1. RWA/Total active 6,5% + 1% 7,5% 4.2. RoA 6,5% + 1% 7,5% 21