Markerii tumorali - utilitate şi limite în diagnosticul afecţiunilor maligne

Transcript

1 Markerii tumorali - utilitate şi limite în diagnosticul afecţiunilor maligne dr. Lup Liliana, medic primar medicină de laborator, Laboratorul Synevo Satu Mare Markerii tumorali sunt substanţe a căror apariţie sau creştere semnificativă în concentraţie indică prezenţa unei tumori şi pot fi utilizaţi în diagnosticul şi monitorizarea acestora. Apar ca urmare a alterării metabolismului celular. Celulele neoplazice produc uneori compuşi care nu provin în mod normal din acel ţesut şi care pot fi detectaţi în fluidele corpului. Aceste substanţe pot fi clasificate în două grupe principale: 1. substanţe inactive biologic care pot fi detectate şi analizate în plasmă şi urină. Aceştia poartă numele de markeri tumorali. Ei mai sunt denumiţi curent antigene tumorale deşi sunt de fapt antigene asociate tumorilor. 2. substanţe care alterează metabolismul şi în mod normal produc efecte clinice numite sindroame paraneoplazice; acestea sunt denumite cel mai adesea produşi hormonali. Markerii tumorali sunt utilizaţi în mai multe scopuri: a.) scop de screening; din păcate foarte puţini markeri sunt suficient de sensibili sau specifici astfel încât ei să poată fi utilizaţi în scop de screening (ex. Calcitonina, M2 piruvat kinaza, PSA). b.) scop de diagnostic al tumorilor: la pacienţii cu semne sau simptome clinice, determinarea unui marker plasmatic sau urinar poate fi frecvent utilizată pentru a confirma diagnosticul. c.) scopul determinarii prognozei; în unele cazuri concentraţia markerului specific este în strânsă relaţie cu masa ţesutului tumoral. d.) scopul monitorizării răspunsului la tratament; prezenţa unui marker tumoral oarecare monitorizat în cinetică, după tratamentul chirurgical, chimioterapie sau radioterapie poate fi utilă pentru a determina răspunsul la tratament. e.) sopul identificării recurenţei tumorii sau a recăderii; uneori însă tumorile pot să nu mai exprime markerul tumoral în ciuda faptului că ele cresc în dimensiune şi metastazează. Lucrarea îşi propune să evalueze eficienţa unor markerilor tumorali (AFP, CEA, CA 15-3, CA 19-9, CA 72-4, CA 50, CA 549, Calcitonina, CA 125, S100, Cyfra 19-9, NSE, PSA şi free PSA, Tireoglobulina, CA 549, SCC, M2 PK, Gastrina, Serotonina, Acid 5 hidroxiindolacetic, Polipeptidul vasoactiv intestinal, Antigen polipeptidic tisular, Beta 2-microglobulina, Acid homovanilic) Alfa fetoproteina (afp) Recomandări pentru determinarea AFP Indicaţii absolute: suspiciune de carcinom hepatocelular; tumori germinative non-seminomatoase de origine testiculară, ovariană sau extragonadală; monitorizarea tratamentului la pacienţi cu tumori germinative sau carcinom hepatocelular. Indicaţii relative monitorizarea pacienţilor cu ciroză hepatică pentru depistarea precoce a cancerului hepatic; monitorizarea pacienţilor cu risc crescut de tumori germinative (criptorhidism, gemeni monozigoţi, unul dintre ei având cancer testicular). CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

2 Nivelurile de AFP sunt rareori crescute în tumorile testiculare aflate în stadiul I de boală. Deşi cu o incidenţă scăzută, creşteri de AFP mai pot fi înregistrate şi în alte tumori: gastrointestinale, pancreatice, pulmonare. Printre afecţiunile benigne în care pot apărea niveluri crescute de AFP se numără: hepatita, ciroza, obstrucţia de căi biliare, sindromul de ataxie-telangiectazie, tirozinemia ereditară. CA 15-3 Recomandări pentru determinarea CA 15-3 Principala utilitate este monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei bolii în cancerul mamar. Astfel: CA 15-3 este util pentru depistarea precoce a recurenţei tumorale la pacienţi trataţi pentru carcinom mamar în stadiile II si III, clinic fără semne de activitate a bolii; nivelurile crescute indică cu mare probabilitate prezenţa bolii metastatice; Scăderea nivelurilor serice de CA 15-3 este un indicator de răspuns terapeutic, în timp ce persistenţa nivelurilor crescute se asociază cu progresia bolii şi răspuns inadecvat la terapie. Determinarea combinată de CA 15-3 şi CEA poate creşte sensibilitatea de detecţie a recurenţei tumorale; determinările seriale pot fi utile în detectarea precoce a metastazelor osoase şi hepatice. Nu se recomandă determinarea CA 15-3 pentru screening-ul, diagnosticul sau stadializarea cancerului mamar din urmatoarele motive: tumorile mamare localizate rareori sunt însoţite de creşterea nivelului CA 15-3; creşteri ale marker-ului se pot înregistra şi în alte condiţii clinice maligne sau benigne: * tumori maligne non-mamare: adenocarcinoame pancreatice, pulmonare, ovariene, hepatice * afecţiuni benigne: mamare (miomastopatie, fibroadenom), hepatice (hepatita, ciroza) CA 19-9 Recomandări pentru determinarea CA 19-9 Indicaţii absolute: diagnosticul şi monitorizarea adenocarcinomului pancreatic, gastric şi a tumorilor hepatobiliare. Indicaţii relative: diagnosticul şi monitorizarea cancerului colorectal (al 2-lea marker după CEA) şi ovarian (al 2-lea marker după CA 125). Marker-ul nu poate fi utilizat pentru screening-ul carcinomului pancreatic. CA19-9 se poate pozitiva şi în afecţiuni benigne, în special boli inflamatorii ale intestinului, ciroză, dar şi boli autoimune: poliartrita reumatoida (33%), lupus eritematos sistemic (32%) şi sclerodermie (33%). CA 72-4 (TAG -72) Recomandări pentru determinarea CA72-4 CA 72-4 este considerat a fi o moleculă asemănătoare mucinei. Indicaţii absolute: marker de primă linie în monitorizarea tratamentului şi evoluţiei bolii în cancerul gastric (în asociere cu CEA sau CA 19-9 ca markeri secundari). Indicaţii relative: marker secundar pentru tumorile ovariene mucinoase. Creşteri CA 72-4 pot fi întâlnite şi în afecţiuni benigne mamare sau hepatice, precum şi în sarcină. CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

3 CA 125 Recomandări pentru determinarea CA125 Indicaţiile absolute: diagnosticul, tratamentul şi aprecierea prognosticului în cancerul ovarian. În prezenţa unei mase tumorale pelvine poate face distincţia între un proces benign şi o afecţiune malignă. La pacientele cu antecedente heredo-colaterale de cancer ovarian sau mamar se recomandă determinarea CA125 la 6 luni împreună cu efectuarea anuală a ecografiei transvaginale, pentru detectarea precoce a cancerului ovarian. Indicaţii relative: suspiciune de adencarcinom pancreatic (al 2-lea marker după CA 19-9). CA 125 nu se poate utiliza pentru screening-ul cancerului ovarian în populaţia generală datorită lipsei sale de sensibilitate pentru stadiul precoce al bolii. Creşteri usoare ale marker-ului se pot întâlni în timpul menstruaţiei, primul trimestru de sarcină, diferite afecţiuni benigne ale sferei genitale (endometrioză, fibromatoză, boli inflamatorii pelvine), dar şi în alte afecţiuni benigne non-ginecologice (pancreatita acută sau cronică, hepatită sau ciroză, insuficienţă renală, boli autoimune, etc). Calcitonina Recomandări pentru determinarea calcitoninei Indicaţii absolute: a.) Diagnosticarea carcinomului tiroidian medular clinic manifest la pacientii cu: Noduli tiroidieni care au un aspect rece pe scintigrama tiroidiană, sunt hipoecoici la ecografie şi au un examen citologic dubios (această formă de neoplazie reprezintă 10% din cancerele tiroidiene). Diaree refractară la tratament (10-20% din pacienţii cu carcinom tiroidian medular avansat suferă de acest tip de diaree). b.) Cancer tiroidian caracterizat prin lipsa iodocaptării şi cu histologie neconcludentă: ex. cancer tiroidian anaplazic cu o perioadă de supravieţuire îndelungată. c.) Screening-ul familial în cazurile de carcinom tiroidian medular ereditar. Rudele pacienţilor cu sindromul neoplaziilor endocrine multiple ereditare tip 2 (MEN 2 în literatura engleză). Se masoară calcitonina după stimularea cu pentagastrină. În 25% din cazuri, carcinomul tiroidian medular face parte din sindromul MEN tip 2 cu o transmitere autozomal dominantă. d.) Pacienţii cu feocromocitom bilateral/unilateral şi/sau familial. 50% din pacienţii cu MEN 2 vor dezvolta feocromocitom care poate precede manifestările clinice de carcinom tiroidian medular. e.) Monitorizarea postoperatorie a carcinomului tiroidian medular. Concentraţia calcitoninei se corelează cu masa tumorală. Dublarea concentraţiei se asociază cu recidiva tumorală. Indicaţii relative: Tumori neuroendocrine: carcinoid, insulinom, VIP-om, carcinomul pulmonar cu celule mici. Acestea se pot asocia cu o secreţie paraneoplazică de calcitonină. Determinările de calcitonină pot servi în monitorizare. Nivelurile de calcitonină sunt crescute în mod normal în sarcina la termen şi la nou-născuţi. Peptidul este adesea crescut în sindroamele leucemice şi mieloproliferative. De asemenea calcitonina poate fi produsă ectopic de către tumori mamare sau pulmonare. Creşteri ale calcitoninei mai pot fi observate în hiperparatiroidism, hipergastrinemie, insuficienţa renală şi boli inflamatorii cronice. CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

4 CEA (Antigen carcinoembrionar) Recomandări pentru determinarea CEA - monitorizarea pacienţilor (răspuns la tratament, posibil indicator al recurenţei tumorale şi al prognosticului) cu diferite neoplazii (cancer colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian). CEA nu poate fi folosit în scop de screening. Creşteri uşoare sau moderate (rar peste 10 ng/ml) sunt întâlnite la fumători şi în unele afecţiuni benigne ale intestinului (colita ulceroasă, boala Crohn, polipoze), pancreasului (pancreatite), ficatului (ciroza hepatică, hepatita cronică), rinichilor (insuficienţa renală), plămânilor (emfizem pulmonar) şi sânilor. CYFRA-21 Recomandări pentru determinarea Cyfra-21 suspiciune de cancer pulmonar diagnosticul diferenţial al formaţiunilor pulmonare de origine necunoscută controlul terapeutic şi monitorizarea evoluţiei bolii în cancerul pulmonar altul decât cel cu celule mici; monitorizarea serială poate fi utilă în evaluarea eficienţei rezecţiei tumorale şi poate fi un indicator precoce al recurenţei tumorale monitorizarea evoluţiei bolii la pacienţii cu cancer de vezică urinară. Cyfra 21-1 nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului pulmonar la pacienţi asimptomatici sau la cei cu risc crescut (mari fumători). Deoarece cytokeratina 19 nu prezintă specificitate de organ, valori crescute pot fi întâlnite în toate tumorile solide. Totuşi, în aceste situaţii detectarea markerului nu oferă un beneficiu superior determinării celorlalte antigene tumorale, al căror rol a fost demonstrat în tumorile respective. NSE (Neuron enolaza specifică) Recomandări pentru determinarea NSE: monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei bolii la pacienţii cu tumori neuro-endocrine şi apudoame: Indicaţii absolute: cancerul pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-sclc) şi neuroblastomul. Indicaţii relative: carcinomul tiroidian medular. În cancerul pulmonar cu celule mici se întâlnesc concentraţii crescute de NSE în 60-81% din cazuri. Nu există o corelaţie între valorile NSE şi prezenţa metastazelor cerebrale, dar există o bună corelaţie cu stadiul clinic (gradul de extensie a bolii). Lipsa răspunsului la chimioterapie se asociază cu niveluri persistent crescute de NSE, în timp ce în cazurile de remisiune a bolii se întâlnesc valori normale în 80-96% din cazuri. NSE este un marker de prognostic important, având o valoare predictivă pozitivă de 92%. În neuroblastom se întâlnesc niveluri crescute de NSE la aproximativ 62% din copiii afectaţi, în strânsă corelaţie cu stadiul clinic al bolii. În apudoame apar valori crescute de NSE în 34% din cazuri. NSE nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului la pacienţi asimptomatici. Niveluri crescute de NSE mai pot fi întâlnite şi în unele cazuri de tumori cerebrale (gliom, meningiom) şi carcinom renal (localizat sau metastatic). Valori crescute de NSE pot apărea uneori în afecţiuni benigne- cerebrale sau pulmonare. PSA (antigen specific prostatic) şi Free-PSA CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

5 Recomandări pentru determinarea PSA şi free-psa Antigenul specific prostatei este cel mai important marker în evaluarea cancerului de prostata şi are utilitate atât în depistarea cât şi în monitorizarea acestei afecţiuni. PSA este aproape în exclusivitate asociat cu afecţiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostată, valori crescute fiind întâlnite şi în alte condiţii (adenomul de prostată, prostatita acută sau cronică). Recomandările internaţionale privind depistarea precoce a cancerului de prostată includ testarea anuală a PSA combinată cu examenul prostatei (tuşeu rectal) la bărbaţii peste 50 ani cu risc moderat. Screening-ul la o vârstă mai tânără (40-45 ani) este indicat doar în acele cazuri cu antecedente familiale de cancer de prostată (rude de gradul I). Deşi PSA reprezintă cel mai bun test de laborator pentru detecţia cancerului de prostată, rezultatul obţinut trebuie să fie interpretat întotdeauna împreună cu datele clinice furnizate de tuşeul rectal. Interpretarea izolată a valorii PSA poate crea confuzii pacienţilor. Mai nou, ghidurile internaţionale recomandă ca pacientul să fie informat de către clinician despre beneficiile, limitele şi riscurile pe care le presupune această testare şi să îşi dea acordul privind efectuarea PSA, înainte de a se prezenta la laborator. Medicul nu trebuie să supraestimeze posibilele beneficii ale depistării precoce şi nici să subestimeze riscurile asociate cu intervenţia precoce. La pacienţii cu valori ale PSA cuprinse între 4 şi 10 ng/ml şi cu tuşeu rectal negativ se recomandă determinarea free PSA din acelaşi ser. S-a dovedit că efectuarea suplimentară a cestui marker reduce numărul de biopsii nenecesare. PSA deţine un rol important şi în monitorizarea cancerului de prostată în diverse etape ale acesteia: supraveghere, stabilirea opţiunii terapeutice, estimarea prognosticului şi evaluarea eficienţei tratamentului (chirurgical, hormonal). După prostatectomia radicală, PSA trebuie să scadă până la niveluri nedetectabile; valori persistent crescute de PSA indică prezenţa bolii reziduale. Creşterea nivelului PSA după intervenţia chirurgicală radicală reprezintă un indicator de recidivă a bolii care poate precede alte semne clinice. Free PSA nu oferă informaţii clinice relevante în monitorizarea cancerului de prostată, de aceea nu se recomandă utilizarea testului în acest scop. Lipsa de specificitate cât şi inabilitatea acestui marker de a determina agresivitatea tumorii reprezintă cele mai semnificative limitări ale testului PSA în detecţia cancerului de prostată. Aproximativ 25% din pacienţii diagnosticaţi cu neoplasm de prostată prezintă valori în limita intervalului de referinţă, în timp ce 50% din bărbaţii cu hipertrofie benignă de prostată prezintă niveluri crescute de PSA. Alte afecţiuni benigne ale prostatei, care pot fi însoţite de creşteri ale PSA sunt: prostatita acută sau cronică, infarctul prostatic, retenţia de urină. Efectul manevrelor urologice asupra nivelului de PSA: Tuşeu rectal: poate determina creşteri minore, rareori clinic semnificative Masaj prostatic: poate determina creşteri minore la unii pacienţi Rezecţie transuretrală: determină creşteri semnificative (recoltarea se va face după cel puţin 6 săptămâni) Biopsie prostatică: determină creşteri semnificative (recoltarea se va face după cel puţin 6 săptămâni) Ecografie: poate determina creşteri la un nr. mic de pacienţi Cistoscopie: aparent, folosirea cistoscopului flexibil nu modifică nivelul PSA, pe când folosirea cistoscopului rigid poate determina apariţia unor niveluri crescute. Ejacularea poate determina creşteri tranzitorii ale PSA. După tratamentul hormonal, PSA nu reflectă întotdeuna comportamentul tumorii. Medicaţia anti-androgenică poate genera valori scăzute de PSA, în prezenţa bolii reziduale. CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

6 S100 Recomandări pentru determinarea proteinei S100 Determinarea în ser a proteinei S100 are două indicaţii majore: management-ul pacienţilor cu melanom malign monitorizarea pacientilor cu traumatisme cerebrale şi accidente vasculare în corelaţie cu datele clinice şi imagistice. Referitor la prima indicaţie trebuie menţionat că acest marker nu trebuie utilizat în scop de screening sau diagnostic pentru melanomul malign. S100 se corelează cu volumul tumoral astfel că la pacienţii cu melanom malign aflaţi în stadiile II, III şi IV nivelurile serice crescute indică progresia bolii. În melanomul cutanat este un marker de boală metastatică, fiind util în identificarea pacienţilor cu metastaze la distanţă. De asemenea S100 are importanţă în monitorizarea răspunsului la tramentul oncologic precum şi în detectarea precoce a recăderilor tumorale. Referitor la domeniul neurologic, S100 constituie un parametru util de monitorizare a pacienţilor cu AVC în ceea ce priveşte statusul neurovascular. Marker-ul se corelează semnificativ cu severitatea deficitului neurologic şi cu mărimea zonei de infarct cerebral. Valorile serice crescute la 48 ore după AVC se asociază cu un status funcţional precar la 3 luni dupa accident. În traumatismele cerebrale S100 se corelează cu severitatea leziunii. Marker-ul are o înaltă valoare predictivă negativă în sensul că depistarea unei valori normale la scurt timp după un traumatism cranio-cerebral exclude o leziune cerebrală severă. S100 nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului la pacienţi asimptomatici. SCC Recomandări pentru determinarea SCC SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase localizate la nivelul colului uterin, vulvei, plămânului, esofagului şi zonei cap-gât. Utilitatea marker-ului în funcţie de localizarea carcinomului cu celule scuamoase: A. Cancerul de col uterin Sensibilitatea clinică a SCC este de 45-85% în cancerul primar şi de 66-84% în cancerul recurent. Concentraţia serică de SCC se corelează cu gradul de extindere a bolii (manifestări clinice si afectare ganglionară). Nivelul pre-tratament constituie un indicator precoce al prognosticului. După tratamentul chirurgical radical sau radioterapie, concentraţia serică de SCC se normalizează de obicei în 2-7 zile. Persistenţa nivelurilor anormale după 2-6 săptamani de la tratament se corelează cu o rată înaltă de recidive. Reapariţia nivelurilor crescute, după o normalizare iniţială, se asociază cu recidiva bolii, chiar în absenţa manifestărilor clinice, marker-ul fiind astfel util în detectarea precoce a recurenţelor tumorale. Din punct de vedere al sensibilitaţii clinice, markerul CEA este inferior Ag SCC în cancerul de col uterin cu celule scuamose. B. Cancerul pulmonar În cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenţa concentraţiilor crescute de SCC variază între 39 si 78%. Nivelurile de SCC sunt crescute în directă corelaţie cu stadiul bolii şi clasificarea TNM. După 2 zile de la rezecţia tumorii, valorile SCC trebuie să se normalizeze; în cazul tumorilor reziduale declinul valorilor se produce mai greu. Dacă după 4-5 luni nivelul SCC va creşte semnificativ, aceasta indică recidivă tumorală. După unele studii, determinarea combinată de SCC şi CEA creşte sensibilitatea clinică pentru acest tip de cancer de la 35 la 50-82%. C. Carcinoamele din zona cap-gât În aceste forme de cancer, sensibilitatea clinică a SCC variază de la 34 la 78%, fiind în medie dependentă de stadiul bolii si clasificarea TNM. Rata de detecţie în diverse tumori este: 49% în CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

7 leziunile sinusului maxilar, 34% în leziunile cavităţii bucale, 23% în leziunile limbii, 19% în leziunile laringelui şi 11-33% în leziunile faringelui. În ceea ce priveşte detectarea recidivelor tumorale, se descrie o sensibilitate clinică de 60-75%. D. Cancerul esofagian În cancerul de esofag, sensibilitatea clinică medie a SCC este de 30-39%, aceasta fiind dependentă de stadiul bolii. După o intervenţie chirurgicală reuşită, nivelurile de SCC se normalizează. Persistenţa nivelurilor crescute se asociază cu prezenţa tumorilor reziduale, iar creşterea valorilor, după o normalizare iniţială, indică recidiva tumorală. E. Alte tumori genito-urinare În tumorile ginecologice (altele decât cancerul de col uterin) s-au descris sensibilităţi clinice variate ale SCC: 8-30% în cancerul de endometru, 4-20% în cancerul ovarian, 19-42% în cancerul vulvar şi 17% în cancerul vaginal. Valori crescute de SCC se înregistrează şi la pacienţi având carcinom metastatic cu celule scuamoase de penis şi uretră în aproximativ 45% din cazuri. Antigenul SCC este prezent în epiteliile scuamoase normale astfel încât niveluri crescute pot fi întâlnite în afecţiuni cutanate asociate cu hiperkeratinizare (psoriazis, eczemă). Concentraţii crescute mai pot să apară în afecţiuni inflamatorii pulmonare, insuficienţă hepatică sau renală. SCC nu trebuie utilizat în screening-ul cancerului la pacienţi asimptomatici. Tiroglobulina Recomandări pentru determinarea tiroglobulinei monitorizarea pacienţilor cu cancer tiroidian diferenţiat după tiroidectomie totală şi tratament cu iod radioactiv. La pacienţii cu cancer tiroidian fără ţesut tiroidan restant postoperator sau postiradiere, nivelurile de tiroglobulină trebuie să fie nedetectabile. Astfel tiroglobulina este un marker tumoral util în evaluarea prezenţei carcinomului papilar-folicular tiroidian rezidual după rezecţia chirurgicală şi/sau iradiere. Dacă în timpul perioadei de monitorizare şi terapiei supresive cu tiroxină se obţin valori ale tiroglobulinei > 3 μg/l, acestea reprezintă un indicator al recurenţei tumorale şi se recomandă efectuarea scintigrafiei corporeale totale cu Iod 131. tiroidita destructivă diagnosticul diferenţial între tiroidita subacută şi tirotoxicoza artificială (provocată)- în tirotoxicoza artificială valorile tiroglobulinei sunt foarte mici sau nedetectabile; hipotiroidism congenital, pentru a distinge între absenţa completă a glandei tiroide şi hipoplazia tiroidiană sau alte condiţii patologice. Tiroglobulina nu este recomandată în screening-ul cancerului tiroidian. De asemenea, nu este utilă în diagnosticul cancerului tiroidian diferenţiat, ci doar în monitorizarea acestuia. La pacienţii cu tumori tiroidiene mici se întâlnesc de obicei valori normale ale markerului. TUMOR M2 PK (izoenzima M2 a piruvat-kinazei) Recomandări pentru determinarea M2 PK Determinarea în materii fecale este utilă în screening-ul tumorilor colorectale: Sensibilitate globală: 77.9% pentru tumorile colorectale (valoare cut-off 4 U/mL) în comparaţie cu cea de 50% a hemoragiilor oculte în scaun Specificitate: ,3% Pentru polipii > 10 mm: sensibilitate 60%; pentru polipii < 10 mm: sensibilitate 20% Există o corelaţie strânsă între nivelurile M2-PK şi clasificarea TNM şi Dukes a tumorilor colorectale reducerea sa este asociată cu succesul intervenţiei chirurgicale. CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

8 Determinarea în plasma EDTA poate fi folosită în monitorizarea evoluţiei şi tratamentului diverselor tumori digestive. La o valoare cut-off diagnostică de 15 U/mL sensibilitatea, specificitatea, valoarea predictivă pozitivă şi negativă pentru Tumor M2-PK în plasma EDTA sunt: 57.3%, 89%, 85,7% şi 64.8% pentru cancerul colorectal 62.1%, 89%, 88% şi 64% pentru cancerul gastric şi sofagian 72.5%, 89%, 58% şi 94% pentru cancerul pancreatic Gastrină Recomandari pentru determinarea gastrinei: test util în diagnosticul sindromului Zollinger-Ellison (determinat de gastrinoame): valorile >500 pg/ml în absenţa aclorhidriei sau insuficienţei renale sunt sugestive pentru diagnostic. : gastrina creste şi în ulcer gastric, insuficienţa renală cronică, hipertiroidism, obstrucţie pilorică, anemie pernicioasă, administrarea de blocanţi de H2-receptori. Acid 5-hidroxi-indolacetic (5-hiia) Recomandări pentru determinarea acidului hidrox-indol acetic: Produs de degradare al serotoninei dozat în urina din 24h. Se utilizează în diagnosticul sindroamelor carcinoide (pacienţii cu sindrom carcinoid secretă de obicei o cantitate >25 mg/24h). : condiţia esenţială pentru o analiză corectă este aceea ca pacientul respectiv să nu fi consumat banane, alune, produse care sunt foarte bogate în 5-hidroxiindol. Se restricţionează aportul acestor substanţe cu 24 ore înaintea colectării urinii. De asemenea, administrarea paracetamolului poate cauza creşteri false ale acestei substanţe în urină datorită interferenţei cu determinarea chimică a 5-HIIA. Serotonina Este produsă de celulele sistemului APUD (inclusiv celulele enterocromafine distribuite în mucoasa tractului gastrointestinal) Recomandări pentru determinare: dozarea în ser şi urina din 24 h confirmă diagnosticul de sindrom carcinoid. : pregătirea pacientului pentru analiză impune întreruperea tratamentului cu inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO) cel puţin cu o săptămână înainte de recoltarea sângelui (deoarece aceste medicamente cresc nivelul serotoninei). Polipeptid vasoactiv intestinal (VIP) Recomandări pentru determinare: tumorile vezicii urinare (deoarece pentru această localizare nu există markeri specifici). Valori crescute sunt întâlnite în sindromul Verner-Morrison (diaree apoasă, hipokaliemie şi hipoclorhidrie) asociat cu tumori ale celulelor insulare pancreatice sau ectopice. : specificitatea este medie/slabă. Valori crescute ale VIP se pot întâlni şi la persoane sănătoase sau la cei care fac abuz de laxative. CA 50 Recomandări pentru determinare: marker pentru cancerul pancreatic şi colorectal (monitorizare terapeutică). : specificitate medie/slabă, de aceea se recomandă determinarea concomitentă şi a altor markeri de organ (CEA, CA 19-9, M2-PK). CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE

9 CA 549 Recomandări pentru determinare: marker pentru monitorizarea cancerului mamar. : specificitate medie/slabă, de aceea se recomandă determinarea concomitentă şi a altor markeri de organ (CEA, CA 15-3). ANTIGEN POLIPEPTIDIC TISULAR (TPA) Marker fără specificitate de organ. Recomandări pentru determinare: -tumorile vezicii urinare (deoarece pentru această localizare nu există markeri specifici) -util în monitorizarea tumorilor gastrointestinale, genito-urinare, mamare, pulmonare şi tiroidiene. Specificitatea este medie/slabă, TPA creşte frecvent în inflamaţii, infecţii respiratorii, diabet, hepatită, pancreatită, ciroza hepatică. Combinat cu alţi markeri tumorali poate creşte semnificativ eficacitatea diagnostică. În contrast cu ceilalţi markeri, a căror concentraţie se corelează cu masa tumorală, TPA indica activitatea actuala a tumorii, de aceea mai este numit si antigen de proliferare. TPA arată mai precis şi mai rapid schimbările survenite în procesul malign, fie că este vorba de monitorizare sau despre terapie. BETA 2 MICROGLOBULINA Recomandări pentru determinare: marker util în monitorizarea mielomului multiplu, leucemiei limfatice cronice şi a altor neoplazii cu celule B. : creşteri ale beta 2 microglobulinei pot apare în boala Crohn, hepatite, sarcoidoze, afectări glomerulare şi vasculite. ACID HOMOVANILIC (HVA) Recomandări pentru determinare: diagnosticul şi urmărirea terapeutică a neuroblastomului (20% din pacienţii cu neuroblastom nu prezintă creşterea nivelului de acid vanilmandelic VMA), ganglioneuroblastomului, feocromocitomului şi a sindromului Riley Day. : levodopa trebuie evitată cu două săptămâni înainte de recoltare, iar cu 48 ore înainte de recoltare trebuie evitate: aspirina, disulfiramul, reserpina şi piridoxina. CONEXIUNI MEDICALE NUMĂRUL 3-4 OCTOMBRIE