CURS 8 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

CURS 8 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR Obiective: însuşirea conceptului de echilibru financiar; aprofundarea conceptelor de situaţie netă, capital propriu, capital permanent; caracterizarea echilibrului financiar şi funcţional prin fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezorerie netă; stabilirea corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii; analiza lichidităţii şi solvabilităţii. Conţinut: 8.1 Analiza situaţiei nete 8.2 Corelaţiile dintre fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă 8.3 Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii 8.4 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei 8.5 Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante 8.1 Analiza situaţiei nete Echilibrul economico-financiar se realizează atunci când se recuperează integral mijloacele consumate, adică atunci când veniturile sunt egale cu cheltuielile. Patrimoniul reflectă drepturile de proprietate şi creanţă ale întreprinderii pe de o parte, iar pe de altă parte, datoriile faţă de proprietari şi creditori. Situaţia netă (patrimoniul net, activul net contabil) reprezintă averea netă a proprietarilor în activele firmei după deducerea tuturor datoriilor sale, sau poate fi definit ca fiind: activele întreprinderii negrevate de datorii. Situaţia netă (SN), se poate determina în 3 moduri: 1) SN = Activul total Datorii totale 2) SN = Kpr Si Pr

Kpr capital propriu Si subvenţii pentru investiţii Pr provizioane reglementate. 3) SN = Cs + Rez + Rr + Re - Rrep Cs capital social; Rez rezervele firmei; Rr rezultatul reportat; Re rezultatul exerciţiului; Rrep repartizările efectuate din rezultatul exerciţiului în anul respectiv. 8.2 Corelaţiile dintre fond de rulment, necesar fond de rulment şi trezorerie netă Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent, utilizată pentru finanţarea activelor circulante, impusă de diferenţele dintre sumele de încasat şi sumele de plătit, precum şi de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidităţi şi durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile. A) Conform concepţiei patrimoniale, avem: FR = Capitaluri permanente Active imobilizate; FR = Active circulante + Cheltuieli în avans Datorii pe termen scurt Venituri în avans Fondul de rulment poate fi descompus în fond de rulment propriu (FRp) şi fond de rulment împrumutat (FRi): FR FR i p = Capitaluri = Datorii pe proprii Activ imobilizat termen mediu si lung Fondul de rulment este considerat ca fiind cel mai important indicator al echilibrului financiar, lichiditate exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată. Necesarul de fond de rulment (NFR) evidenţiază echilibrul care trebuie să existe între nevoile temporare şi resursele disponibile şi se stabileşte conform relaţiilor: NFR = (Active circulante Disponibilităţi băneşti) (Datorii pe termen scurt Credite bancare pe termen scurt) NFR = (Stocuri + Creanţe) (Obligaţii sau datorii curente) Trezoreria netă reprezintă indicatorul care exprimă corelaţia dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment, conform relaţiilor:

TN = FR NFR TN = Disponibilităţi băneşti Credite bancare pe termen scurt Dacă TN > 0 reprezintă un excedent de numerar la sfârşitul exerciţiului financiar. Dacă TN < 0 semnifică că nevoia de numerar este acoperită pe seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt). Creşterea trezoreriei nete pe perioada exerciţiului contabil analizat, reprezintă cash-flow-ul perioadei (CF), stabilit în baza relaţiei: CF = TN 1 TN 0 TN 1 trezoreria netă de la sfârşitul perioadei; TN 0 trezoreria netă de la începutul perioadei. B) Potrivit concepţiei funcţionale, fondul de rulment net global (FRNG) se calculează: FRNG = Resurse aciclice (stabile) Active aciclice (stabile) FRNG = (Nevoi ciclice + Nevoi de trezorerie) (Resurse ciclice + Resurse de trezorerie) FRNG = ACE + AE + TA (SCE + SE + TP) ACE active ciclice de exploatare; AE active ciclice din afara exploatării; TA trezorerie de activ; SCE surse ciclice de exploatare; SE surse ciclice din afara exploatării; TP trezorerie de pasiv. Dacă FRNG > 0 are lichidităţi, Dacă FRNG < 0 are nevoie de credite Necesarul de fond de rulment funcţional (NFR) reprezintă volumul de active ciclice care nu pot fi acoperite din resursele ciclice, în care se includ resursele atrase de la furnizori şi alţi creditori. NFR = Nevoi ciclice Resurse ciclice Având în vedere optica funcţionale avem 2 categorii de necesar de fond de rulment: necesar de fond de rulment din exploatare (NFRE) şi necesar de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE). Necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE) se determină ca diferenţă între activele sau nevoile ciclice de exploatare (ACE) concretizate în stocuri de materii

prime, producţie neterminată, produse finite, creanţe de exploatare, cheltuieli înregistrate în avans şi sursele ciclice de exploatare (SCE), care cuprind datoriile faţă de furnizori, datorii fiscale şi sociale aferente exploatării, precum şi veniturile în avans din exploatare. Relaţia de calcul este: NFRE = ACE SCE NFRC reprezintă deci acea parte din nevoile ciclice din exploatare care nu poate fi acoperită din sursele ciclice şi care trebuie finanţată din sursele stabile ale firmei. Necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) reflectă acele nevoi din afara ciclului de exploatare care nu sunt finanţate din surse ciclice şi care urmează să fie acoperite din sursele stabile (permanente). NFRAE se stabileşte ca diferenţă între activele ciclice din afara exploatării (AE) şi sursele ciclice din afara exploatării (SE), conform relaţiei: NFRAE = AE - SE Activele ciclice din afara exploatării cuprind alte creanţe şi decontările cu asociaţii privind capitalul (capital subscris dar nevărsat). Sursele ciclice din afara exploatării cuprind datorii fiscale (impozitul pe profit sau venit) precum şi alte datorii asupra imobilizărilor (impozitul pe clădiri). Trezoreria netă (TN) pe baza bilanţului funcţional se poate stabili prin două metode: TN = FRNG NFR Adică diferenţa dintre fondul de rulment net global (FRNG) şi necesarul de fond de rulment total (NFR). TN = TA TP Trezoreria de activ (TA) cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casieria firmei, dar şi plasamentele pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv (TP) cuprinde creditele curente şi soldul creditor de la bănci. Dacă TN > 0 avem o situaţie pozitivă, caz în care din activitatea firmei se degajă un surplus monetar. Dacă TN < 0 avem o situaţie negativă, caz în care firma apelează pentru finanţarea dezechilibrului la un credit de trezorerie. 8.3 Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii Creanţele arată angajamentele contractate de anumiţi parteneri ai firmei, cum sunt clienţii, ale căror termene de plată au o scadenţă ulterioară livrării bunurilor şi serviciilor, precum şi debitorii firmei, în calitate beneficiari ai unor împrumuturi pe care le vor rambursa ulterior împreună cu dobânda aferentă acestora.

Creanţele sunt formate din clienţi, furnizori-debitori, creanţe privind personalul şi asigurările sociale, alte creanţe privind statul şi instituţiile publice, debitori diverşi. Obligaţiile (datoriile financiare pe termen scurt) reprezintă surse de finanţare atrase pe o durată mai mică de un an, excluzând creditele bancare. Ele conţin datoriile către furnizori, personal, stat, acţionari, avansuri de la clienţi. Datoriile curente cuprind obligaţiile, împrumuturile pe termen scurt şi ratele scadente pentru împrumuturile pe termen mediu şi lung. Datorii totale cuprind datoriile curente împreună cu împrumuturile pe termen mediu şi lung. Creanţele şi obligaţiile constituie principalele elemente care influenţează fluxurile băneşti ale întreprinderii. O analiză a acestora trebuie să aibă în vedere sumele şi termenele de încasare şi de plată. Indicatorii utilizaţi în acest scop sunt următorii: 1. Durata de imobilizare a creanţelor (Di): Sd x 360 Di = Sd - soldul mediu al creanţelor; cifra de afaceri. 2. Durata de folosire a surselor atrase (Df): Sc x 360 Df = Sc - soldul mediu al conturilor de obligaţii. 8.4 Analiza lichidităţii şi solvabilităţii firmei Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. Ea reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt. Lichiditatea bilanţului reprezintă rezultatul unei comparaţii între activele lichide şi pasivul exigibil. Pentru caracterizarea lichidităţii unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceiaşi perioadă. Ratele de lichiditate utilizate sunt următoarele: 1. Rata lichidităţii curente (Lc) arată măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor curente: Acr Lc = Dcr Acr active curente; Dcr datorii curente.

Activele curente cuprind: disponibilităţile băneşti în cont şi în casierie, valorile mobiliare de plasament, creanţele, stocurile, cheltuieli în avans. Datoriile curente sunt formate din obligaţiile faţă de furnizori, datoriile fiscale, salariale şi sociale, creditele pe termen scurt precum şi partea din împrumuturile pe termen mediu şi lung a căror scadenţă este în cadrul exerciţiului financiar curent. Se consideră că un nivel de 1,5 2,5 reflectă o bună activitate a firmei, în timp ce o valoare mai mică de 1 poate fi un semnal de alarmă privind capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile scadente pe termen scurt. 2 Rata lichidităţii rapide (Lr), sau intermediare, exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi băneşti: Lr = Acr - S Cre + Db = Dcr Dcr S - stocuri; Cre creanţe; Db disponibilităţi. Se apreciază că un nivel de 0,8 1 al acestei rate reflectă o situaţie pozitivă, în timp ce o valoare mai mică de 0,5 poate evidenţia probleme în onorarea la scadenţă a plăţilor curente. 3. Rata lichidităţii imediate (Li), apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti. Această rată pune în corespondenţă elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt. Li = Db + P Dcr P plasamente. Se apreciază că această rată trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 0,2 şi 0,3 reflectând o situaţie favorabilă din punct de vedere financiar. Solvabilitatea reflectă capacitatea firmei de plată a datoriilor totale pe termen mediu şi lung. Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul următorilor indicatori: 1. Rata solvabilităţii generale (Rsg), arată măsura în care activele totale pot acoperi datoriile totale ale firmei: Rsg = Active totale Datorii totale Nivelul minim acceptabil este de 1,5 sub acest nivel întreprinderea aflându-se în pericolul incapacităţii de plată, iar dacă raportul este subunitar firma este insolvabilă. 2. Rata solvabilităţii patrimoniale (Rsp), denumită şi rata autonomiei financiare:

Cpr Rsp = Cpr + Dfin Cpr capitaluri proprii; Dfin datorii financiare (datorii pe termen mediu şi lung, peste 1 an). Valoarea minimă a ratei solvabilităţii patrimoniale se apreciază să aibă valori între 0,3 şi 0,5, iar o situaţie este normală atunci când are valori mai mari de 0,5. 3. Rata solvabilităţii curente (Rsc), arată măsura în care întreprinderea acoperă ratele scadente a datoriile pe termen mediu şi lung (Dfin) şi dobânzile aferente acestora (D) din cash-flow-ul net al perioadei (CFN). Acesta, cuprinde profitul net (Pn) şi amortizarea (A), ca surse de autofinanţare, mai puţin dividendele plătite acţionarilor (Div). Relaţia de calcul este: Rsc = CFN Pn + A - Div = Dfin + D Dfin + D Se apreciază că o valoare a acestei rate mai mare de 3 reflectă o situaţia pozitivă. 8.5 Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator de eficienţă care reflectă schimbările intervenite în activitatea întreprinderii: modificarea procesului de fabricaţie şi producţie, reducerea costurilor, scurtarea ciclului de producţie şi a perioadei de desfacere şi încasare a producţiei. Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată prin 2 indicatori: A. numărul de rotaţii (n): n = AC AC = soldul mediu al activelor circulante. Acest indicator are o putere informativă redusă din punct de vedere al conţinutului şi nu redă în termeni concreţi realitatea economică. B. Durata în zile a unei rotaţii (Dz): AC x T Dz = T = numărul de zile ale perioadei analizate. Metodologia de analiză factorială este următoarea: AC1 AC0 ΔV = V 1 - V 0 = xt xt 1 0 din care datorită: 1. influenţei modificării cifrei de afaceri:

AC0 AC0 Δ = xt xt 1 0 2. influenţei modificării soldului mediu al activelor circulante: AC ΔAC = 1 1 AC xt 0 1 xt din care datorită: 2.1 influenţei modificării stocurilor medii: St1 St0 Δ St = xt xt 1 1 2.2 influenţei modificării soldului mediu al creanţelor: Cr1 Cr0 Δ Cr = xt xt 1 1 Consecinţele accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie se materializează în eliberări (E) sau imobilizări (I) de active circulante, conform relaţiei: E (I) = ( Dz 1 - Dz 0 ) x 1 / T Pentru o analiză completă a activităţii întreprinderii, se recomandă determinarea vitezei de rotaţie a activelor circulante, pe elemente componente. Astfel, se raportează fiecare element de activ circulant la componenta specifică din cifra de afaceri. Cuvinte şi expresii cheie Echilibru financiar Echilibru funcţional Situaţie netă Capital propriu şi capital permanent Fond de rulment Nevoia de fond de rulment Trezorerie netă Durata de încasare a creanţelor Durata de plată a obligaţiilor Rate de lichiditate şi de solvabilitate