Curs 3: GLUCONEOGENEZA CALEA ACIDULUI GLUCURONIC (GLUCURONICĂ) CALEA PENTOZO-FOSFAT

Curs 3: GLUCONEOGENEZA CALEA ACIDULUI GLUCURONIC (GLUCURONICĂ) CALEA PENTOZO-FOSFAT

GLUCONEOGENEZA 1. Definiţie, localizare, generalităţi 2. Precursori (substraturi) ai gluconeogenezei 3. Etape şi reacţii 4. Bilanţ energetic 5. Reglarea gluconeogenezei 6. Aplicaţii medicale

1. Gluconeogeneza (GNG) definiţie, localizare Definiţie: sinteza Glu din compuşi non-glucidici (ac. piruvic, ac. lactic, glicerol, aminoacizi glucogeni) Localizare: Citosol şi mitocondrie (faţă de glicoliză localizată doar în citosol) Ficatul şi rinichii sunt singurele organe capabile de a sintetiza Glu din compuşi non-glucidici Importantă pentru ţesuturile glucodependente Ţesuturile glucodedependente: creier, hematii, medulara renală, cristalin, cornee, testicule, fibre musculare netede, leucocite

1. Gluconeogeneza generalităţi 120 g Glu este folosită zilnic de creier în scopul de a satisface nevoia de ATP, dar necesarul total al organismului = 160 g Rezerva de Glu a organismului = 210 g: 20 g în fluidele corpului 190 g stocate în glicogen postprandial (10-18 ore absenţă de aport de glucide), glicogenoliza hepatică acoperă necesarul de Glu

Gluconeogeneza generalităţi Noaptea (aport alimentar întrerupt) ~ 90% din GNG = în ficat ~ 10% din GNG = în rinichi Glu generată de celule renale tinde să-şi acopere doar necesarul local de energie Totuşi, are importanţa în menţinerea glicemiei în perioadele de post prelungit (~ 40% din Glu sanguină produsă prin GNG) Aceste fapte explică necesitatea GNG care asigură supravieţuirea în aport insuficient de glucide / post prelungit

2. Precursori (substraturi) ai gluconeogenezei Precursorii rezultaţi din catabolismul celular sunt eliberaţi în sânge și preluaţi de către ficat. Lactat = 40-50% din substraturile GNG; rezultă în anaerobioză din piruvat (Py) Aminoacizi glucogeni (AA Glu). Ex: alanină (ALA) rezultată din degradarea proteinelor musculare, este în Py prin transaminare (ALAT -alanin aminotransferaza) = 30-40% din toate substraturile pentru GNG Glicerol rezultă prin degradarea trigliceridelor din ţes. adipos (lipoliză), fiind transportat în ficat este fosforilat la glicerol-fosfat de glicerolkinaza hepatică (care lipseşte în adipocite) înainte de intrarea în glicoliză, glicerolfosfatul este în DHAP de glicerol-fosfatdehidrogenaza.

3. GNG din piruvat etape şi reacţii Are loc prin inversarea reacţiilor glicolizei, excepţie fac reacţiile catalizate de HK (hexokinaza), PFK-1 (posfofructokinaza), PK (piruvatkinaza) care trebuie ocolite. Enzime implicate în ocolire (reacţii specifice GNC = bariere energetice ale GNG): PC (piruvat-carboxilaza) PEPCK (fosfoenolpiruvat carboxikinaza) Fr-1,6-BP-aza (fructozo-1,6- bifosfataza) G-6-P-aza (glucozo-6-fosfataza)

GNG din piruvat etape şi reacţii ETAPELE GNG : A. Mitocondrială: conversia Py PEP B. Citoplasmatică: conversia PEP G-6-P C. Reticul endoplasmatic: conversia G-6-P Glu.

A. Etapa mitocondrială: Py PEP Py = transportat în mitocondrii și OAA (oxaloacetat) prin carboxilare cu consum de ATP, sub acţiunea PC (piruvat carboxilazei): prezentă doar în mitocondriile din ficat şi rinichi (nu şi în muşchi) se leagă covalent de biotină CITOSOL MITOCONDRIE OAA nu poate traversa membrana mitocondriilor va fi eliberat în citoplasmă prin transport de către un sistem de tip navetă (suveică) malat-aspartat Enzima implicată este MDH (malat-dehidrogenaza) În citoplasmă, OAA PEP prin decarboxilare sub acţiunea PEPCK (PEP carboxikinaza) O C OH C O CH 3 Piruvat HO CH COOH CH 2 COOH Acid malic NAD + MDH NADH,H + O C COOH O C OH C O CH 3 Piruvat GTP PC (biotinã) GDP O C COOH H 2 C COOH OAA NADH,H + MDH NAD + HO CH COOH CH 2 COOH Acid malic O C OH C O P + CO 2 H 2 C COOH OAA PEPCK CH 2 PEP

Etapa mitocondrială: Py PEP Importanţa: Prima barieră energetică Asigură un substrat important pentru GNG (OAA) Constituie o sursă de OAA pentru ciclul Krebs

B. Etapa citoplasmatică: PEP G-6-P Transformarea PEP Fr-1,6-BP urmează aceleaşi reacții ca în glicoliză, dar în sens invers. Defosforilarea Fr-1,6-BP Fr-6-P, sub acţiunea fructozo-1,6 bifosfatazei (reacţie specifică GNC, a doua barieră energetică) Izomerizarea Fr-6-P G-6-P, sub acţiunea glucozo-6-fosfatizomerazei.

C. Etapa din reticulul endoplasmatic: G-6-P Glu A treia barieră energetică Enzima implicată în defosforilare este G-6-fosfataza Prezentă doar în ficat şi medulara renală ATP Mg 2+ GK,HK ADP GLICOLIZÃ G G 6 P Pa G-6-P-azã H 2 O GLUCONEOGENEZÃ

4. Bilanţ energetic Pentru sinteza unei molecule Glu din 2 de Py se consumă în total: 6 ATP 2 NADH + H +

5. Reglarea gluconeogenezei GNC este: dependentă de raportului insulină / glucagon în strânsă legătură cu glicoliza activată de foame produşii intermediari pot servi atât pentru GNG cât și pentru glicoliză: atunci când o cale este activată, cealaltă este blocată, prevenind un ciclu inutil

Reglarea gluconeogenezei Alegerea uneia sau a celeilalte căi (GNC/glicoliză) depinde de: 1. Disponibilitatea substraturilor 2. Inducerea / reprimarea enzimelor specifice sub control hormonal a uneia din căi 3. Statusul energetic al celulei: GNC necesită energie (ATP accelerează GNG) glicoliza este generatoare de energie (ATP inhibă glicoliza)

Nivele de reglare ale GNG La nivelul celor 4 enzime specifice GNG: PC (Piruvat carboxilaza) = stimulată de acetilcoa rezultat din beta-oxidarea acizilor grași (lipoliza à jeun) PEPCK (Fosfo-enolpiruvat carboxikinaza) = indusă de glucagon, adrenalina, glucocorticosteroizi şi inhibată de insulină F-1,6-BP-aza (Fructozo-1,6-bifosfataza) = indusă între mese, fiind activată de citrat şi inactivată de F-2,6-BP și AMPc G-6-P-aza (Glucozo- 6-fosfataza) = sintetizată în principal între mese pentru a elibera Glu din ficat către ţesuturile glucodependente.

Reglarea hormonală a GNG Glucagonul stimulează GNG prin 3 mecanisme: 1. nivelul F-2,6-BP, ceea ce conduce la: activarea F-2,6-BP-azei inhibarea PFK-1 2. Inhibă activitatea piruvat-kinazei prin stimularea conversiei în forma fosforilată (inactivă) 3. Stimulează transcripţia genei pentru PEPCK (fosfoenolpiruvat carboxikinază)

Reglarea glicolizei şi GNG Glicoliza şi GNG = două căi antagoniste, funcţionând alternativ, în funcţie de cerinţele nutriţionale: Imediat după ingestia alimentară: glicoliza = activată și GNC = blocată Între mese: GNG = activată și glicoliza = blocată 7 enzime reglează acest echilibru, fiind influenţate de factori hormonali (în special de raportul insulină / glucagon) şi statusul nutriţional al organismului:

Reglarea glicolizei şi GNG Enzimele alosterice ale glicolizei, stimulate de insulina eliberată imediat postprandial: 1.Hexokinaza (HK) / Glucokinaza 2.Fosfofructokinaza-1 (PFK-1) 3.Piruvat kinaza (PK) Enzime implicate în reacţiile specifice GNC, stimulate de glucagon între mese: 1.PC (piruvat-carboxilaza) 2.PEPCK (fosfoenolpiruvat carboxi-kinaza) 3.Fr-1,6-BP-aza (fructozo-1,6-bifosfataza) 4.G-6-P-aza (glucozo-6-fosfataza)

Reglarea glicolizei / gluconeogenezei

GNG din lactat etape şi reacţii Transformarea lactatului în Py este o reacţie reversibilă catalizată de LDH (lactat dehidrogenază). O NADH,H + NAD + O C C OH OH C O H C OH CH 3 Acid piruvic LDH CH 3 Acid lactic! A se vedea ciclul Cori din cursul 2 (glicoliza)

GNG din glicerol etape şi reacţii Glicerol kinaza este absentă în adipocite, deci glicerolul eliberat din hidroliza trigliceridelor nu poate fi utilizat pentru reesterificare, fiind un deşeu eliberat în circulaţia sanguină Glicerolul este preluat de ficat şi utilizat după nevoi pentru GNC sau glicoliză Din acizii graşi liberi se vor sintetiza corpii cetonici la nivel hepatic

GNG din aminoacizi etape şi reacţii à jeun, AA eliberaţi din hidroliza proteinelor tisulare = principala sursă de Glu α-cetoacizii (ex. OAA, α-cetoglutarat) sunt derivaţi din metabolizarea AA glucogeni (formatori de Glu) AA glucogeni pătrund în ciclul Krebs OAA (precursor direct al PEP Glu prin GNG) Există AA cetogeni (lizina şi leucina) formează acetil-coa si nu participă direct la sinteza Glu (reacţia Py acetil-coa este ireversibilă)

Aminoacizi gluco şi cetogeni A. AA glucoformatori (glucogeni): 1. Alanina 2. Glicina 3. Serina 4. Aspartat 5. Asparagina 6. Arginina 7. Cisteina 8. Prolina 9. Glutamat 10. Glutamina 11. Metionina 12. Histidina 13. Valina 14. Treonina B. AA cetoformatori (cetogeni): 1.Leucina 2.Lizina C. AA glucogeni şi cetogeni: 1.Izoleucina 2.Fenilalanina 3.Tirozina 4.Triptofan

GNG din aminoacizi etape şi reacţii

GNG din alanină Alanina (Ala) = cel mai important AA glucoformator. În muşchi Ala este obţinută din Py prin transaminare, eliberată apoi în sânge şi transportată la ficat, unde este convertită la Py În ficat, Py Glu prin GNG şi eliminata în sânge Glu este preluată de către muşchi şi Py (prin glicoliză), care din nou poate fi transaminat la Ala.

Gluconeogeneza de reţinut: Suplineşte aportul exogen de Glu în post prelungit Utilizează produşii de deşeu ai altor căi: Lactatul din muşchi şi eritrocite ficat Glicerolul din ţesutul adipos ficat şi rinichi Interferează cu ciclul Krebs la nivelul OAA Se formează şi pe seama a numeroşi AA glucogeni

6. Aplicaţii medicale GNC este caracterizată prin hipoglicemie şi acidoză lactică. GNC este mult amplificată în diabetul zaharat, contribuind la întreţinerea hiperglicemiei. GNC este o țintă de terapie în diabetul zaharat tip II metformin inhibă formarea Glu și stimulează absorbția Glu în celulele Hipoxia prelungită duce la [acidului lactic] GNC este insuficientă în citopatiile mitocondriale (anomalie a lanțului respirator mitocondrial), conducând la acidoza lactică (asociată cu semne clinice neurologice, digestive și musculare).

Aplicaţii medicale GNG este adesea asociată cu cetoacidoza (sinteza corpilor cetonici porneşte de la acetil-coa) Consumul de alcool duce la oxidarea etanolului la acetaldehidă sub acţiunea alcol dehidrogenazei. In acest caz piruvatul se transformă în lactat GNG. Deficitul de glucozo-6-fosfatază (enzimă specifică GNG) conduce la boala von Gierke: glicogen se acumulează în ficat şi rinichi calea pentozo-fosfat şi metabolismul purinelor sunt accelerate hiperuricemie

Calea acidului glucuronic (glucuronică) Definiţie, rol Reacţiile căii glucuronice Importanţa medicală

Calea acidului glucuronic (calea glucuronică) Definiţie: = cale metabolică importantă deoarece furnizează organismului acidul UDP-glucuronic. Rol: Acidul UDP-glucuronic = forma activă a acidului glucuronic şi poate fi folosit pentru: 1. Sinteza glicozaminoglicanilor 2. Conjugarea: bilirubinei unor steroizi unor medicamente unor toxine 3. Sinteza vitaminei C (în plante şi unele animale, dar nu şi în organismul uman) 4. Producerea xilulozo-5-fosfatului (produsul final al căii acidului glucuronic la om), care poate pătrunde apoi în calea pentozo-fosfat

Reacţiile căii acidului glucuronic Xiluloza (generată din acidul gulonic) este produsă iniţial sub formă de L-xiluloză, care, sub acţiunea xilitol dehidrogenazei, este transformată în xilitol. Xilitolul, sub acţiunea unei reductaze, este convertită la D-xiluloză, care ulterior este xilulozo-5-fosfat.

Importanţa medicală a căii acidului glucuronic Deficienţa de xilitol dehidrogenază generează o boală numită pentozuria esenţială. Maladia este ereditară şi se caracterizează prin apariţia în urină a L-xilulozei, datorită imposibilităţii transformării L-xilulozei în xilitol

Aplicaţie medicală UDP glucuronil transferaza = enzima implicată în conjugarea bilirubinei Deficienţa enzimei determină cresterea nivelului de bilirubina neconjugată Sindromul Criegler-Najjar (deficienţă de UDP glucuronil transferază) Afecţiune rară a metabolismului bilirubinei Determină icterul non-hemolitic cauzat de nivelul de bilirubina neconjugată Tipul I de deficienţă este incompatibil cu viaţa Tipul II poate fi tratat cu barbiturice (stimulează sinteza UDP glucuronil transferazei)

CALEA PENTOZO-FOSFAT 1. Definiţie, localizare, generalităţi 2. Etape şi reacţii 3. Importanţa produşilor căii pentozo-fosfat 4. Reglarea căii pentozo-fosfat 5. Aplicaţii medicale

1. Calea pentozo-fosfat definiţie, localizare Definiţie (şuntul hexozo-fosfaţilor sau calea 6-fosfogluconatului): cale biochimică complementară de metabolizare a Glu, care generează: echivalenţi reducători:nadph (nicotinamid-adenin-dinucleotid fosfatul redus) ribozo-5-fosfat intermediari ai glicolizei Localizare: citoplasma (procesele la care participă NADPH,H + ) numeroase ţesuturi: ficat, glanda mamară, ţesut adipos, corticosuprarenală, tiroidă, leucocite, testicule, eritrocite.

Calea pentozo-fosfat generalităţi Fără rol energetic, dar cu importanţă funcţională deosebită (în ficat, 30% din Glu este catabolizată astfel) Importanţa căii pentozo-fosfat: Generează NADPH citoplasmatic = agent reducător necesar pentru biosinteze reductive de acizi graşi şi colesterol Sursa de ribozo-5-fosfat necesară pentru sinteza ARN, ribonucleotidelor sau coenzimelor nucleotidice Permite interconversiunea ozelor (prin conversia pentozelor, tetrozelor şi triozelor hexoze şi devine posibilă degradarea ulterioară a acestora pe calea glicolizei în scop energetic) Cuprinde două faze importante: - faza oxidativă - faza neoxidativă

Căi de metabolizare ale glucocozei prin intermediul G-6-P Aport alimentar Acid lactic anaerobã Acid piruvic PDH aerobã Decarboxilare oxidativã CH 3 CO~SCoA Ciclul citric 3 NADH,H + 1 FADH 2 Lant, respirator ATP ATP Mg 2+ HK, GK ADP Glicolizã Fosforilare oxidativã Glucozã G 6 G 6 P -azã (ficat, rinichi) P Calea pentozofosforicã NADPH,H + RIBOZA Diverse biosinteze (colesterol, acizi grasi), PGM Acizi nucleici, coenzime, ribonucleotide Calea uronicã Glicogenolizã F "a" G 1 P Glicogen GS Glicogenogenezã Acid glucuronic Detoxifiere Vitamina C MPZ Conjugarea unor hormoni Conjugarea bilirubinei

2. Calea pentozo-fosfat - etape şi reacţii Etapa oxidativă: reacţiile sunt ireversibile conduc la formarea de NADPH şi ribulozo-5-fosfat Etapa non-oxidativă: reacţiile sunt reversibile ribulozo-5-fosfatul obţinut este transformat în: ribozo-5-fosfat intermediari ai glicolizei (Fr-6-P, gliceraldehid-3-p)

Calea pentozo-fosfat etapa oxidativă 1. Formarea glucozo-6-fosfatului Enzima implicată: HK, GK H HO CH 2 OH ATP ADP O OH H H Mg 2+ H HK, GK OH H OH Glucozã (G) H HO CH 2 O P O OH H H H OH H OH Glucozo-6-fosfat (G 6 P )

Calea pentozo-fosfat etapa oxidativă 2. Formarea acidului-6-fosfogluconic Enzima implicată: G-6-PDH Se formează NADPH Reacţia este inhibată de sulfamide si antimalarice H HO CH 2 O P O OH H H H OH H OH NADP + NADPH,H + CH 2 O P Mg 2+ H O OH H H G-6-PDH HO H OH O Glucozo-6-fosfat 6-fosfo-gluconolactonã 6-fosfogluconolactonaza H 2 O Mg 2+ (Ca 2+, Mn 2+ ) Acid 6-fosfo-gluconic COOH H C OH HO C H H C OH H C OH CH 2 O P

Calea pentozo-fosfat etapa oxidativă 3. Formarea ribulozo-5-fosfatului Enzima implicată: 6-fosfo-gluconat dehidrogenază Se formează NADPH COOH H C OH HO C H NADP + NADPH,H + Mg 2+ COOH H C OH C O CH 2 OH C O H C OH H C OH 6-fosfo-gluconatdehidrogenaza H C OH H C OH CO 2 H C OH H C OH CH 2 O P CH 2 O P CH 2 O P Acidul 6-fosfogluconic Acidul 3-ceto-6- fosfo-gluconic Ribulozo-5-fosfat

Calea pentozo-fosfat etapa non-oxidativă Reactiile non-oxidative sunt: reversibile asigură interconversia glucidelor tri, tetra, penta, hexa si hepta-carbonice Se obţine ribozo-5-fosfat şi intermediari ai glicolizei (Fr-6-P şi GA-3-P)

Calea pentozo-fosfat etapa non-oxidativă 4-5. Formarea pentozo-fosfaţilor Enzima: izomerază şi epimerază Permit conversia ribulozo-5-p în ribozo-5-p şi xilulozo-5-p O C H H C OH H C OH Izomeraze CH 2 OH C O H C OH Epimeraze CH 2 OH C O HO C H H C OH H C OH H C OH CH 2 O P CH 2 O P CH 2 O P Ribozo-5-fosfat Ribulozo-5-fosfat Xilulozo-5-fosfat

Calea pentozo-fosfat etapa non-oxidativă 6-7. Conversia pentozelor la hexoze include reacţii de izomerizare, transcetolizare, transaldolizare

Calea pentozo-fosfat etapa non-oxidativă transcetolaza (transferă 2 C, dependentă de tiamin-pirofosfat), transaldolaza (transferă 3C) Ele permit conversia ribozo-5-p în GAP şi Fr-6-P (intermediari glicolitici)

3. Importanţa produşilor căii pentozo-fosfat Evoluţia ulterioară a produşilor căii pentozofosfat este influenţată de necesităţile celulei: când nevoia de NADPH > ribozo-5-fosfat, transcetolaza şi transaldolaza vor converti ribozo- 5-fosfat Fr-6-P şi GA-3-P (intermediari ai glicolizei) când nevoile celulei de ribozo-5-fosfat > NADPH, reacţiile din etapa non-oxidativă pot furniza ribozo- 5-fosfat din Fr-6-P şi GA-3-P în absenţa reacţiilor din etapa oxidativă.

Importanţa produşilor căii pentozo-fosfat A. NADPH (nicotinamid adenin dinucleotid fosfatul redus) B. Ribozo-5-P A. NADPH este folosit : 1. în diferite procese de sinteză: acizi graşi colesterolului hormoni steroizi aminoacizi (prin reacţia catalizată de glutamat dehidrogenază) 2. de către eritrocite pentru a menţine glutationul în formă redusă Glutationul redus = important în menţinerea integrităţii membranei eritocitare, întrucât reacţionează cu peroxizi (ex. H 2 O 2 ) şi radicali liberi formaţi în celulă, care pot distruge membrana eritrocitară.

Importanţa produşilor căii pentozo-fosfat Glutationul redus (G-SH) este un tripeptid compus din: glicină, cisteină şi acid glutamic.

Importanţa produşilor căii pentozo-fosfat 3. NADPH = folosit pentru meţinerea ionului de fier hemoglobinic în forma redusă (Fe 2+ ), prevenind acumularea de methemoglobină 4. NADPH = utilizat în sinteza oxidului nitric (NO), compus care îndeplineşte câteva roluri importante: vasodilatator prin relaxarea musculaturii netede a vaselor de sange previne agregarea plachetară acţionează ca neurotransmiţător mediază acţiunile tumoricidă şi bactericidă a macrofagelor

Importanţa produşilor căii pentozo-fosfat B. Ribozo-5-fosfatul este folosit pentru: sinteza acizilor nucleici (ADN, ARN) şi ATP sinteza anumitor vitamine (B2, B12) intră în componenţa unor coenzime (de tipul NAD +, FAD, HS-CoA) poate fi convertit în alte monozaharide cu 3, 4, 5, 6 sau 7 atomi de carbon.

4. Reglarea căii pentozo-fosfat Cel mai important element în reglare = nivelul de NADP + Reacţia catalizată de G-6-PDH (glucozo-6-fosfat dehidrogenază): etapa limitantă de viteză enzima este inhibată de NADPH stimulată de insulină (induce sinteza de G-6-PDH) Etapa oxidativă este controlată de nivelul de NADP + Etapa non-oxidativă este controlată de necesităţile de pentoze

5. Calea pentozo-fosfat - aplicaţii medicale Deficienţa de G-6-PDH este o boală ereditară frecventă (X-linkat recesiv) cauzată de deficienţa G-6-PDH (transformă G-6-P 6-fosfo-glucono-lactonă) caracterizată prin apariţia anemie hemolitice.

Deficienţa de G-6-PDH Mecanismul apariţiei anemiei hemolitice: Deşi deficienţa G-6-PDH este omnicelulară, ea este mai severă la nivelul eritrocitelor, unde calea pentozo-fosfat reprezintă unica sursă de NADPH alte celule au căi alternative de producere a NADPH care să menţină glutationul în formă redusă activitatea G-6-PDH producţia NADPH glutation redus acumularea intraeritrocitară de peroxizi şi radicali liberi alterarea membranei eritrocitare anemie hemolitică

Deficienţa de G-6-PDH Unele studii epidemiologice şi in vitro în sugerează că hemoliza din deficienţa de G-6-PDH acţionează ca protecţie împotriva malariei, deoarece anumite specii de protozoare ale malarie (Plasmodium falciparum) sunt foarte sensibile la leziunile oxidative cauzate de deficienţa de G-6-PDH. Prevalenţa deficitului de G-6-PDH este ridicată în Orientul mijlociu, Africa tropicală şi Asia

Deficienţa de G-6-PDH Cauze şi factori declanşatori: Cauza bolii = numeroase mutaţii la nivelul genei ce codifică G-6-PDH. Doar unele din aceste mutaţii se manifestă clinic; majoritatea pacienţilor cu deficienţă de G-6-PDH nu prezintă manifestări clinice. Unii dintre aceşti pacienţi pot dezvolta anemie hemolitică în prezenţa unor factori declanşatori (precipitanţi): 1. tratament cu medicamente oxidante (mnemotehnică AAA): primaquina (antimalaric) sulfametoxazolul (antibiotic) acetanilida (antipiretic) 2. o infecţie severă (inflamaţia eliberare radicali liberi din macrofage care difuzează în eritrocite leziuni oxidative) 3. Icterul neonatal apare ca urmare a sintezei de bilirubină 4. consum de boabe de fasole fava aliment de bază în regiunea mediteraneană

Favism Favismul reprezintă efectul hemolitic al ingestiei de boabe de fasole fava. Nu este întâlnit la toţi indivizii cu deficit de G-6-PDH, însă toţi pacienţii cu favism prezintă deficit de G-6-PDH Hematiile sunt fragile și la consumul de fasole fava pentru prima dată în timpul copilăriei va avea loc o hemoliză severă. Atunci când se produce hemoliza, transfuzia rapidă de sânge este esențială pentru a salva viaţa copilului.

Deficienţa de G-6-PDH Diagnostic Clinic Laborator Anemie acută/progresivă - oboseală [Hb] (grade diferite de anemie) Icter Hapato / splenomegalie Dureri abdominale Urini închise la culoare Insuficienţă renală în hemoliza masivă Anizocitoză; corpi Heinz Reticulocitoză [Fe seric] [Bil totală] pe seama [Bil indirecte] Hb-urie (urini închise la culoare)

Deficienţa de G-6-PDH Aspecte diagnostice la examinarea frotiului sanguin: 50% din eritrocite au centrul clar Anizocitoză - Bite cells (celule muşcate= degmacite) Hematii total decolorate (ghost cells celule fantomă) sau jumătate decolorate Corpi Heinz

Deficienţa de G-6-PDH Diagnostic În criza hemolitică: Anemie Reticulocitoză Corpi Heinz activitatea G-6-PDH este frecvent N (enzima persistă în reticulocite şi hematii tinere). De asemenea activitatea enzimei e cvasi-normală după transfuzii După criza hemolitică sau în absenţa factorilor declanşatori: Pacienţii nu prezintă semne clinice Activitatea G-6-PDH este

Deficienţa de G-6-PDH Evoluţia după transfuzie Hb, bilirubina şi reticulocitele îşi reduc nivelele Urina îşi revine la culoare

Concluzii Deficienţa de G-6-PDH Este mai frecventă la sexul masculin Clinic: anemie, icter, urină închisă la culoare Diagnostic diferenţial: paludism, leptospiroză, hepatită, sepsis, angiocolită Formă de icter neonatal marcat şi prelungit Nu se determină activitatea G-6-PDH în criza hemolitică şi după transfuzii Medicamente interzise: aspirină, vitamina C, sulfamide, acetanilidă, acid nalidixic, furantoină, primaquină