Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia

Întâia epistolă a apostolului Ioan Lexicon ἀγαπάω v. a iubi ἀγαπῶν part. prez. nom. sg. ὁ ἀγαπῶν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = cel ce iubeşte pe fratele său (1In 2:10); ἀγαπᾶτε imp. prez. μὴ ἀγαπᾶτε = nu iubiţi (1In 2:15); ἀγαπᾷ subj. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:15); ἀγαπῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα ἀγαπῶμεν ἀλλήλους = ca să ne iubim unii pe alţii (1In 3:11); ἀγαπῶμεν prez. act. ind. pers. I pl. ὅτι ἀγαπῶμεν = pentru că iubim (1In 3:14); ἠγαπήκαμεν perf. pers. I pl. (1In 4:10); ἠγάπησεν aor. act. pers. a III-a sg. (1In 4:10); ἀγαπᾶν inf. prez. καὶ ἡμεῖς ὀφείλομεν ἀλλήλους ἀγαπᾶν = şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii (1In 4:11); ἀγαπῶ prez. act. ind. pers. I sg. ἀγαπῶ τὸν θεόν = eu iubesc pe Dumnezeu (1In 4:20) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia ἀγάπη, ης, ἡ s. f. dragoste ἀγάπη nom. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); ἀγάπην ac. sg. (1In 3:1); ἀγάπῃ dat. sg. ὁ μένων ἐν τῇ ἀγάπῃ = cel ce rămâne în dragoste (1In 4:15) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia ἀγαπητός, ή, όν adj. iubit m./f./n. ἀγαπητοί iubiţilor - voc. pl. m. (1In 2:7) 1

ἀγγελία, ας, ἡ s. f. vestire, mesaj ἡ ἀγγελία ἣν ἀκηκόαμεν = vestirea pe care am auzit-o (1In 1:5) ἅγιος, α, ον adj. sfânt ἁγίου gen. sg. m. ἀπὸ τοῦ ἁγίου = de la cel sfânt (1In 2:20) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: hagiu ἁγνίζω v. a curăţi, a purifica ἁγνίζει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:3) ἁγνός, ή, όν adj. curat, pur ἁγνός nom. sg. m. (1In 3:3) ἀδελφός, οῦ, ὁ s. m. frate ἀδελφὸν ac. sg. τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = pe fratele său (1In 2:9); ἀδελφοῦ gen. sg. (1In 3:12); ἀδελφοί voc. pl. μὴ θαυμάζετε, ἀδελφοί = nu vă miraţi, fraţilor; ἀδελφούς ac. pl. ἀγαπῶμεν τοὺς ἀδελφούς = iubim pe fraţi (1In 3:14); ἀδελφῶν gen. pl. ὑπὲρ τῶν ἀδελφῶν = pentru fraţi (1In 3:16) ἀδικία, ας, ἡ s. f. nedreptate ἀδικίας gen. sg. f. ἀπὸ πάσης ἀδικίας - de toată nedreptatea; ἀδικία nom. sg. (1In 5:17) 2

αἷμα, τος, τό s. n. sânge nom. sg. τό αἷμα Ἰησοῦ = sângele lui Isus (1In 1:7); αἵματος gen. sg. δι... αἵματος = prin... sânge (1In 5:6); αἵματι dat. sg. (1In 5:6) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: hematie, hemoragie, hematit αἴρω v. a lua, a ridica ἄρῃ subj. pers. a III-a sg. ἵνα τὰς ἁμαρτίας ἄρῃ = ca să ridice păcatele (1In 3:5) αἰσχύνω v. a se ruşina αἰσχυνθῶμεν subj. aor. pas. pers. I pl. ἵνα... μὴ αἰσχυνθῶμεν - ca să nu ne ruşinăm (1In 2:28) αἰτέω v. a cere αἰτῶμεν subj. prez. act. pers. I pl. ὃ ἐὰν αἰτῶμεν = orice cerem (1In 3:22); αἰτώμεθα subj. prez. med. pers. I pl. ἐάν τι αἰτώμεθα = dacă cerem ceva (1In 5:14); ᾐτήκαμεν perf. act. ind. pers. I. pl. (1In 5:15); αἰτήσει viit. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:16) αἴτημα, ατα, τό s. m. cerere αἰτήματα ac. pl. (1In 5:15) αἰών, αἰώνος, ὁ secol, veac, epocă, timp, eră αἰώνα ac. sg. εἰς τὸν αἰώνα, în veci (1In 2:17) 3

αἰώνιος s. m./f. veşnic(ă) ἀιώνιον ac. sg. τὴν ζωὴν τὴν αἰώνιον = viaţa veşnică (1In 1:2); αἰώνιος nom. sg. (1In 5:20) ἀκούω v. a auzi, a asculta ἀκηκόαμεν pf. act. ind. pers. I pl. ὅ ἀκηκόαμεν = ceea ce am auzit (1In 1:1,3); ἠκούσατε aor. act. ind. pers. a II-a pl. ὁ λόγος ὃν ἠκούσατε = cuvântul pe care l-aţi auzit (1In 2:7); ἀκούει prez. act. ind. pers. a III-a sg. αὐτῶν ἀκούει = îi ascultă pe ei (1In 4:5) Timpul perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Verbul ἀκούω se foloseşte atât cu genitivul (1In 4:5) cât şi cu acuzativul. Când se folseşte genitivul şi când acuzativul? Nu voi da aici o explicaţie completă ci voi descrie imaginea pe care o am eu când, de exemplu, mă gândesc la un om care vorbeşte şi eu îl ascult: nu omul impresionează în mod direct urechea mea, ci vocea lui, sau sunetul vocii lui, sau cuvintele pe care le rosteşte. De aceea, mă gândesc că doar ceva anume din omul respectiv impresionează auzul meu. Voi folosi deci, referitor la omul pe care-l ascult, cazul genitiv: ἀκούω τοῦ ἀνθρώπου = ascult pe om, sau ἀνθρώπων ἀκούει = îi ascultă pe oameni (genitiv), dar ἀκούω τὸν λόγον = ascult cuvântul, sau ἀκούω τὴν φωνὴν (acuzativ). Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: acustic ἀλαζονεία, ας, η s. f. mândrie, trufie ἀλαζονεία nom. sg. (1In 2:16) ἀλήθεια, ας, ἡ s. f. adevăr 4

ἀλήθειαν ac. sg. (1In 1:6); ἀληθείας gen. sg. ἐκ τῆς ἀληθείας = din adevăr (1In 2:21); ἀληθείᾳ dat. sg. ἀλλὰ ἐν ἔργῳ καὶ ἀληθείᾳ = ci în lucrare şi adevăr (1In 3:18); ἀλήθεια nom. sg. (1In 5:6) ἀληθής, ές adj. neascuns, adevărat, sincer, real, autentic ἀληθές nom. sg. n. (1In 2:27) ἀληθινός, ή, όν adj. adevărat ἀληθινόν ac. sg. m. (1In 5:20); ἀληθινῷ dat. sg. m. (1In 5:20); ἀληθινὸς nom. sg. m. (1In 5:20) ἀληθῶς adv. cu adevărat (1In 2:5) Unele adverbe se formează din adjective prin substituirea lui ν cu ς la sfîrşitul genitivului plural masculin şi neutru. Exemple: καλός = bun; genitivul plural este καλῶν; adverbul corespunzător este καλώς. ἀληθής = adevărat; genitivul plural este ἀληθῶν; adverbul corespunzător este ἀληθώς. (Multe alte adverbe totuşi au forme diverse, care trebuie învăţate după caz). ἀλλά conj. (mai puternic adversativă decât δέ), dar, ci, însă. ἀλλά (1In 2:2); ἀλλ' (1In 2:7) Adeseori întâlnim forma elidată ἀλλ' (1In 2:7) ἀλλήλων pron. pers. reciproc 5

ἀλλήλων gen. pl. μετ ἀλλήλων = unii cu alţii (1In 1:7); ἀλλήλους ac. pl. ἵνα ἀγαπῶμεν ἀλλήλους = ca să ne iubim unii pe alţii (1In 3:10) ἀμαρτάνω v. a păcătui ἡμαρτήκαμεν pf. pers. I pl.... ὅτι οὐχ ἡμαρτήκαμεν =... că n-am păcătuit (1In 1:10); ἁμάρτητε subj. prez. pers. a II-a pl. (1In 2:1); ἁμάρτῃ subj. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:1); ἁμαρτάνει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:8); ἁμαρτάνειν inf. prez. οὐ δύναται ἁμαρτάνειν = nu poate să păcătuiască (1In 3:9); ἁμαρτάνοντα part. prez. ac. sg. (1In 5:16); ἁμαρτάνουσιν part. prez. dat. pl. (1In 5:16) ἁμαρτία, ας, ἡ s. f. păcat ἁμαρτίας gen. sg. ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας = de tot păcatul/de orice păcat (1In 1:7); ἁμαρτίαν ac. sg. ἁμαρτίαν οὐκ ἔχομεν = nu avem păcat (1In 1:8); ἁμαρτίαι nom. pl. (1In 2:12); ἁμαρτία nom. sg. (1In 3:4); ἁμαρτιῶν gen. pl. περὶ τῶν ἁμαρτιῶν ἡμῶν = pentru păcatele noastre (1In 4:10) ἄν Particulă folosită în propoziţii relative condiţionale. ὃς δ ἅν τηρῇ = dar oricine păzeşte... (1In 2:5) Propoziţiile indefinite relative, care în limba română sunt marcate de cuvinte precum «oricine, oricare, orice, oriunde, oricând», au în limba greacă în mod obişnuit subjonctivul împreună cu particula ἄν sau ἐάν. Exemple: ὃς ἂν πιστεύσῃ σωθήσεται = oricine crede (sau: va crede) va fi mântuit; ὃς γὰρ ἐὰν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι οὐ σώζει αὐτήν = căci oricine voieşte să-şi mântuiască sufletul nu-l va mântui. 6

ἀναγγέλλω v. a vesti ἀναγγέλλομεν vestim - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:5) Mai devreme (1In 1:2,3) am întâlnit verbul ἀπαγγέλλω, a cărui semnificaţie este de asemenea a vesti. Ce diferenţă ar fi între cele două? În primul caz, accentul cade asupra faptului că mesajul respectiv este adus de către vestitor de la la cineva. Adică, ἀπαγγέλλμεν = vă aducem vestea. În cel de-al doilea caz, accentul cade asupra faptului că mesajul (adus) este dat/transmis cuiva. Asta ar însemna: ἀναγγέλλομεν = vă dăm vestea. ἀνθρωποκτόνος, ου, ὁ s. m. ucigaş ἀνθρωποκτόνος nom. sg. (1In 3:15) ἄνθρωπος, ου, ὁ s. m. om ἀνθρώπων gen. pl. (1In 5:9) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: adjective şi substantive compuse cu ajutorul elementului antropo cu sensul de referitor la om. Ex: antropologie, antropogeneză, antropomorf ἀνομία, ας, ἡ s. f. fărădelege ἀνομίαν ac. sg. (1In 3:4); ἀνομία nom. sg. (1In 3:4) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: anomie, anomic ἀντίχριστος, ου, ὁ s. m. antihrist 7

ἀντίχριστος nom. sg. (1In 2:18); ἀντίχριστοι nom. pl. (1In 2:18); ἀντιχρίστου gen. sg. τὸ τοῦ ἀντιχρίστου = cel al antihristului (1In 4:3) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: antihrist ἀπαγγέλλω v. a vesti ἀπαγγέλλομεν vestim - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:2,3) ἀπό prep. de la, de ἀπ' ἀρχῆς = de la început (1In 1:1); καθαρίζει ἡμᾶς ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας = ne curăţă de tot păcatul (1In 1:7) ἀπό se foloseşte întotdeauna cu Genitivul. ἀπό + Gen. = de la. Prepoziţia ἀπό a suferit aici un proces de eliziune (ἀπ'), ceea ce înseamnă că şi-a pierdut vocala finală. Acest proces are loc atunci când după o prepoziţie (cu unele excepţii) urmează un cuvânt ce începe cu o vocală. ἀποστέλλω v. a trimite ἀπέσταλκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 4:9); ἀπέστειλεν aor. pers. a III-a sg. (1In 4:10) ἅπτω v. a atinge, a afecta ἅπτεται prez. med. ind. pers. a III-a sg. οὐχ ἅπτεται αὐτοῦ = nu se atinge de el (1In 5:18) ἀρεστός, ή, όν adj. plăcut ἀρεστὰ ac. pl. n. τὰ ἀρεστὰ = cele (lucrurile) plăcute (1In 3:22) 8

ἀρνέομαι v. a renunţa, a nega, a se lepăda, a tăgădui ἀρνούμενος part. prez. nom. sg. m. ὁ ἀρνούμενος ὅτι... = cel ce tăgăduieşte că... (1In 2:22) ἄρτι adv. acum ἕως ἄρτι = până acum (1In 2:9) ἀρχή, ῆς, ἡ s. f. început ἀπ' ἀρχῆς = de la început (1In 1:1) Un substantiv este complet definit prin următoarele trei elemente: (a) forma sa la Nom. Sg. (aici, ἀρχή); (b) terminaţia sa la Gen. Sg. (aici, ῆς); (c) articolul (aici, ἡ) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: arhiepiscop, arhetip αὐτός, ή, ό pron. pers. pers. a III-a sg. m./f./n. el/ea αὐτοῦ al lui - gen. sg. m./n. (1In 1:3); αὐτός el - nom. sg. m. (1In 1:7); αὐτόν pe el - ac. sg. m. (1In 1:10); αὐτῷ dat. sg. m./n. ἐν αὐτῷ = în el (1In 2:10); αὐτήν ac. sg. f. (1In 2:21); αὐτούς ac. pl. f. νενικήκατε αὐτούς = i-aţi biruit (1In 4:4); αὐτοί nom. pl. m. (1In 4:5); αὐτῶν gen. pl. (1In 4:5) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: autodeterminare, autodistrugere ἀφίημι v. a da drumul, a permite, a părăsi, a ierta 9

ἀφῇ subj. prez. pers. a III-a sg. ἵνα ἀφῇ - ca să ne ierte (1In 1:9); ἀφέωνται prez. pas. ind. pers. a III-a pl. ἀφέωνται ὑμῖν αἱ ἁμαρτίαι = vă sunt iertate păcatele (1In 2:12) βάλλω v. a arunca βάλλει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἔξω βάλλει = alungă (1In 4:18) βαρύς, εῖα, ύ adj. greu βαρεῖαι nom. pl. f. βαρεῖαι οὐκ εἰσίν = nu sunt grele (1In 5:3) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: baros, barometru βίος, ου, ὁ s. m. viaţă, bogăţie, avere βίου gen. sg. ἡ ἀλαζονεία τοῦ βίου = mândria vieţii (1In 2:16); βίον ac. sg. τὸν βίον τοῦ κόσμου = bogăţia lumii (1In 3:17) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse formate cu ajutorul elementului bio cu sensul (referitor la) viaţă. Ex: biocatalizator, biologie, biosferă βλέπω v. a vedea ὀψόμεθα viit. pers. I pl. γάρ conj. postpozitivă căci, fiindcă (1In 2:19) 10

γεννάω v. a naşte, a da naştere γεγέννηται perf. med/pas. pers. a III-a sg. ἐξ αὐτοῦ γεγέννηται = din el este născut (1In 2:29); γεγεννημένος part. perf. med/pas nom. sg. m. γεγεννημένος ἐκ τοῦ θεοῦ = născut din Dumnezeu (1In 3:9); γεννήσαντα part. aor. ac. sg. m. τὸν γεννήσαντα = cel care a născut (1In 5:1); γεγεννημένον part. perf. med/pas nom. sg. m. τὸν γεγεννημένον ἐξ αὐτοῦ = pe cel născut din el (1In 5:1); γεννηθεὶς part. aor. pas. nom. sg. m. ὁ γεννηθεὶς ἐκ τοῦ θεοῦ = cel ce a fost născut din Dumnezeu (1In 5:18) γίνομαι v. deponent a se naşte, a veni la viaţă, a deveni, a se ivi, a se arăta, a apărea γεγόνασιν perf. ind. pers. a III-a pl. (1In 2:18) γινώσκω v. a şti, a cunoaşte γινώσκομεν cunoaştem - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:3); ἔγνωκα pf. pers. I sg. ἔγνωκα αὐτόν = (eu) îl cunosc (1In 2:4); ἐγνώκατε pf. pers. a II-a pl. ὅτι ἐγνώκατε τὸν ἀπ ἀρχῆς = fiindcă îl cunoaşteţi pe cel ce este de la început (1In 2:13); γινώσκετε prez. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:29); γινώσκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνω aor. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνωκεν pf. pers. a III-a sg. (1In 3:6); ἐγνώκαμεν pf. pers. Ι pl. ἐν τούτῳ ἐγνώκαμεν = în aceasta am cunoscut (1In 3:16); γνωσόμεθα viit. act. ind. (1In 3:19); γινώσκων part. prez. nom. sg. m. ὁ γινώσκων τὸν θεὸν = cel ce cunoaşte pe Dumnezeu (1In 4:6); γινώσκωμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα γινώσκωμεν = ca să cunoaştem (1In 5:20) Timpul Perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Când încercăm să găsim pentru ἔγνωκα αὐτόν cea mai potrivită traducere românească, 11

vom fi de acord, probabil, că varianta l-am cunoscut nu redă foarte bine aspectul acţiunii închiate. O astfel de expresie folosim şi atunci când am vrea să spunem de exemplu, Da... l-am cunoscut; îmi aduc aminte de el destul de bine. Dacă însă traducem folosind prezentul românesc îl cunosc, suntem mult mai aproape de ceea ce relevă perfectul în limba greacă. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: gnosticism γλώσσα, ης, ἡ s. f. limbă γλώσσῃ dat. sg. μηδὲ τῇ γλώσσῃ = nici cu limba (1In 3:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: glosalgie, glosar, glosem γράφω v. a scrie γράφομεν scriem - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:4 ); γράφω scriu - prez. act. ind. pers. I sg. (1In 2:1); ἔγραψα = (eu) am scris - aor. act. ind. pers. I sg. (1In 2:14) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: grafică, tipografie δέ conj. dar, iar, şi καὶ ἡ κοινωνία δὲ ἡ ἡμετέρα... (1In 1:3) - în pasajul de faţă este practic inutil să se regăsească această conjuncţie în mod explicit în traducerea românească. Semnificaţia conjuncţiei καὶ = şi se suprapune peste semnificaţia conjuncţiei δέ; ἐὰν δέ... = dacă însă... (1In 1:7) Adeseori întâlnim forma elidată a lui δέ, înaintea unor cuvinte care încep cu vocală. Vezi 1In 2:5 12

διά prep. cu gen, prin mijlocul, prin; cu ac., din cauza, pentru, datorită, în favoarea, în vederea (1In 2:12) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului dia cu semnificaţia peste, prin, între, cu. Ex: diacronic, diafonie. διάβολος, ου, ὁ s. m. diavol διαβόλου gen. sg. ἐκ τοῦ διαβόλου = de la diavol (1In 3:8); διάβολος nom. sg. ὁ διάβολος ἁμαρτάνει = diavolul păcătuieşte (1In 3:8) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: diavol διάνοια, ας, ἡ s. f. minte, înţelegere, pricepere, gând διάνοιαν ac. sg. δέδωκεν ἡμῖν διάνοιαν = ne-a dat pricepere (1In 5:20) διδάσκω v. a învăţa (pe altcineva) διδάσκῃ subj. prez. pers. a III-a sg. ἵνα τις διδάσκῃ ὑμᾶς = să vă înveţe cineva (1In 2:27); διδάσκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:27); ἐδίδαξεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. καθὼς ἐδίδαξεν ὑμᾶς = aşa cum v-a învăţat (1In 2:27) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: didactic 13

δίδωμι v. a da, a încredinţa, a da lăsa în grija cuiva, a transmite, a da rod, a produce δέδωκεν perf. act. ind. δέδωκεν ἡμῖν = ne-a dat (1In 3:1); ἔδωκεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. καθὼς ἔδωκεν ἐντολὴν ἡμῖν = cum ne-a dat poruncă (1In 3:23); δώσει viit. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:16) δίκαιος, ια, ον adj. drept m./f./n. δίκαοις nom. sg. m. (1In 1:9); δίκαιον ac. sg. m. (1In 2:1); δίκαια nom. pl. n. (1In 3:12) δικαιοσύνη, ης, ἡ s. f. dreptate δικαιοσύνην ac. sg. ὁ ποιῶν τὴν δικαιοσύνην = cel ce săvârşeşte dreptatea (1In 2:29) δοκιμάζω v. a pune la încercare, a testa, a încerca, a cerceta δοκιμάζετε imp. prez. pers. a II-a pl. δοκιμάζετε τὰ πνεύματα = cercetaţi duhurile (1In 4:1) δύναμαι v. a putea, a fi în stare δύναται prez. med. ind. pers. a III-a sg. οὐ δύναται = nu poate (1In 3:9) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: dinamită 14

ἐάν dacă (particulă condiţională, cu subjonctiv) (1In 1:6,7) ἑαυτοῦ, ῆς, οῦ pronume reflexiv pers. a III-a sg. & pl., pers. I pl,. pers. a II-a sg. & pl., însuşi/însăşi ἑαυτὸν ac. sg. m. ἁγνίζει ἑαυτὸν = se curăţeşte pe sine (1In 3:3); ἑαυτὰ ac. pl. n. φυλάξατε ἑαυτὰ = păziţi-vă (1In 5:20) ἐγώ pron. pers. pers. I sg. eu ἡμῶν (a) pers. I pl. gen. ai noştri, ale noastre (1In 1:1(2x),4); (b) Prepoziţia μετά urmată de Genitiv înseamnă cu : μεθ' ἡμῶν = cu noi (1In 1:3); ἡμῖν pers. a II-a pl. dat. nouă (1In 1:2); ἡμεῖς pers. I. pl. nom. - noi (1In 1:4); ἡμᾶς pers. I pl. ac. καθαρίζει ἡμᾶς = ne curăţă (pe noi) (1In 1:7); μοῦ gen. sg. τεκνία μου = copilaşii mei (1In 2:1) Prepoziţia μετά a suferit aici un proces de eliziune. În acelaşi proces, consoana t s-a transformat în surda corespunzătoare, θ. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: ego, egoist, egocentric εἰ dacă (1In 2:19) εἴδωλον, ου, τό s. n. idol εἰδώλων gen. pl. φυλάξατε ἑαυτὰ ἀπὸ τῶν εἰδώλων = păziţi-vă de idoli (1In 5:20) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: idol 15

εἱμί v. a fi ἦν impf. act. ind. pers. a III-a sg. ὃ ἦν = (ceea) ce era (1In 1:1); ᾖ subj. pr. pers. a III-a pl. ἡ χαρὰ... ᾖ = bucuria... să fie (1In 1:4); ἔστίν prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐκ ἔστιν = nu este (1In 1:5); ἐσμέν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:5); εἶναι inf. prez. (1In 2:9); ἐστέ prez. act. ind. pers. a II-a pl. ὅτι ἰσχυροί ἐστε - căci sunteţi puternici (1In 2:14); ἦσαν erau - impf. act. ind. pers. a III-a pl.; ἐσόμεθα viit. pers. I pl. τί ἐσόμεθα = ce vom fi (1In 3:2); εἰσίν prez. act. ind. pers. a IIIa pl. (1In 4:5) - Forma εἰμί înseamnă de fapt (eu) sunt. Preferăm însă, atunci când definim un verb, să asociem prima din formele principale ale verbelor greceşti (prez. act. ind. pers. I sg.) formei cu care suntem obişnuiţi să definim un verb în limba română, adică Infinitivul. - După οὐκ şi după anumite alte cuvinte, persoana a III-a sg. prezent activ indicativ a verbului εἰμί este accentuată pe prima silabă. Acest lucru nu se aplică celorlalte forme ale lui εἰμί. Astfel, avem οὐκ ἔστιν, dar οὔκ ἐσμεν. εἰς prep. cu ac., în, la, către, până la (1In 2:17) εἷς, μία, ἕν numeral cardinal, unu ἕν ac. n. (1In 5:8) ἐκ prep. cu gen., din, venind din, ieşind din ἐκ τοῦ πατρὸς = din Tatăl (1In 2:16); ἐξ ἡμῶν = dintre noi (1n 2:18) Înaintea unui cuvânt care începe cu vocală, devine ἐξ 16

ἐκεῖνος, η, ο pron. adjectival dem. acel, acela m./f./n. ἐκεῖνος acela - nom. sg. m. (1In 2:6); ἐκείνης gen. sg. f. (1In 5:16) ἐλπίς, δος, ἡ s. f. nădejde, speranţă ἐλπίδα ac. sg. (1In 3:3) ἐμαυτοῦ, ῆς pron. rel. eu însumi/însămi ἑαυτούς pe noi înşine - ac. pl. m. (1In 1:8) ἔμπροσθεν adv. înainte, înaintea, în faţa, în prezenţa (cu gen.) ἔμπροσθεν αὐτοῦ = înaintea lui (1In 3:19) ἐν conj. în (1In 1:5(2x),6,7(2x),8) ἐντολή, ῆς, ἡ s. f. poruncă ἐντολάς ac. pl. τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ = poruncile lui (1In 2:3); ἐντολήν ac. sg. οὐκ ἐντολὴν καινὴν γράφω ὑμῖν = nu o poruncă nouă vă scriu (1In 2:7); ἐντολὴ nom. sg. ἡ ἐντολὴ ἡ παλαιά = porunca cea veche (1In 2:7); ἐντολαὶ nom. pl. (1In 5:3) ἐνώπιον adv. înaintea, în faţa, sub privirile, în prezenţa (cu gen.) (1In 3:22) 17

ἐξέρχομαι v. a ieşi ἐξῆλθαν aor. act. ind. pers. a III-a pl. ἐξ ἡμῶν ἐξῆλθαν = dintre noi au ieşit (1In 2:19); ἐξεληλύθασιν perf. ind. pers. a III-a pl. ἐξεληλύθασιν εἰς τὸν κόσμον = au ieşit în lume (1In 4:1) ἔξω adv. afară (1In 4:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului exo cu sensul în afară. Ex: exocardie, exocrin, exoforie. ἐπαγγέλλω v. a proclama, a făgădui, a promite ἐπηγγείλατο imp. med. pers. a III-a sg. (1In 2:25) ἐπί prep., cu Genitiv: pe, locul unde se termină mişcarea, locul lângă care se găseşte un lucru, în faţa, în timpul, în fruntea, peste; cu Dativ: împrejurările în care se petrece acţiunea, în legătură cu, după, spre, ţinând seama de; cu Acuzativ: în acelaşi loc, laolaltă, în timpul, în vederea unui scop, pentru, în vederea unui scop. ἐπ αὐτῷ = în el (1In 3:3) Această prepoziţie este extrem de comună, dar destul de dificilă. Diferitele ei utilizări trebuie învăţate prin observare, atunci când acestea sunt întâlnite. Se întâlneşte adeseori forma elidată ἐπ', ca în cazul de faţă. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului epi cu semnificaţia deasupra, pe. Ex: epicard, epicentru, epidermă 18

ἐπιθυμία, ας, ἡ s.f. poftă ἐπιθυμία n. sg. (1In 2:16) ἐπαγγελία, ας, ἡ s. f. făgăduinţă, promisiune ἐπαγγελία nom. sg. αὕτη ἐστὶν ἡ ἐπαγγελία = aceasta este făgăduinţa (1In 2:25) ἔργον, ου, τό s. n. lucru, lucrare ἔργα ac. pl. τὰ ἔργα τοῦ διαβόλου = lucrările diavolului (1In 3:8); ἔργῳ dat. sg. ἐν ἔργῳ = în lucrare (1In 3:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: ergonomie ἔρχομαι v. deponent a veni, a sosi, a merge ἔρχεται, prez. ind. pers. a III-a sg. ὅτι ἀντίχριστος ἔρχεται = că vine antihrist (1In 2:18); ἐληλυθότα perf. part. act. ac. m. ἐν σαρκὶ ἐληλυθότα = venit în trup (1In 4:2); ἐλθὼν part. aor. nom. sg. m. ὁ ἐλθὼν = cel care a venit (1In 5:6) ἐρωτάω v. a întreba pe cineva, a întreba pe cineva ceva, a ruga, a cere ἐρωτήσῃ subj. aor. pers. a III-a sg. (1In 5:16) Iniţial, ἐρωτάω a însemnat a întreba, în sensul de a interoga, iar αἰτέω a însemnat a cere. În Noul Testament însă, ἐρωτάω este adesea folosit în ambele aceste sensuri. 19

ἔσχατος, η, ον adj. ultimul, cel din urmă ἐσχάτη nom. sg. f. (1In 2:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: eshatologie - totalitatea concepţiilor religioase care se referă la destinele finale ale omenirii ἔχω v. a avea ἔχητε subj. prez. act. κοινωνίαν ἔχητε = să aveţi părtăşie (1In 1:3); ἔχομεν- avem - prez. act. ind. (1In 1:6,8); εἴχετε impf. act. ind. pers. a II-a pl. ἣν εἴχετε ἀπ ἀρχῆς = pe care o aveaţi de la început (1In 2:7); ἔχετε prez. act. ind pers. a II-a pl. χρῖσμα ἔχετε = aveţi ungere (1In 2:20) ἔχει prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐδὲ τὸν πατέρα ἔχει = nu are nici pe Tatăl (1In 2:23); σχῶμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα... σχῶμεν pentru ca... să avem (1In 2:28); ἔχων part. prez. nom. sg. m. (1In 3:3); ἔχῃ subj. prez. pers. a III-a sg. ὃς δ ἅν ἔχῃ = cine are (1In 3:17); ἔχοντα part. prez. ac. sg. m. χρείαν ἔχοντα = având o nevoie (1In 3:17); ἔχωμεν subj. prez. pers. I pl. ἵνα παρρησίαν ἔχωμεν = ca să avem îndrăzneală (1In 4:17) ἕως adv. cu gen., până la, până când; conj., cât timp (1In 2:9) ζάω v. a trăi ζήσωμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα ζήσωμεν δι αὐτοῦ = ca să trăim prin el (1In 4:9) 20

ζωή, ῆς, ἡ s. f. viaţă ζωῆς gen. sg. τῆς ζωής = al/a vieţii (1In 1:1); ζωή nom. sg. ἡ ζωή = viaţa (1In 1:2); ζωήν ac. sg. ἀπαγγέλομεν τὴν ζωήν = vestim viaţa (1In 1:2) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: zoologie, zoomorf ἤδη adv. deja (1In 2:8) ἥκω v. a fi venit, a fi prezent, a fi aici ἥκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:20) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: ἡμέρα, ας, ἡ s. f. zi ἡμέρᾳ dat. sg. (1In 4:17) ἡμέτερος, α, ον pron. pos. m./f./n. al nostru/a noastră ἡμετέρα a noastră - nom. sg. (1In 1:3); ἡμετέρων ai noştri/ale noastre - gen. pl. (1In 2:2) θάνατος, ου, ὁ s. m. moarte 21

θανάτου gen. sg. ἐκ τοῦ θανάτου = din moarte (1In 3:14); θανάτῳ dat. sg. μένει ἐν τῷ θανάτῳ = rămâne în moarte (1In 3:14); θάνατον ac. sg. (1In 5:16) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: eutanasie, distanasie, tanatofobie, tanatogeneză θαυμάζω v. a se mira θαυμάζετε imp. prez. pers. a II-a pl. (1In 3:13) θεάομαι v. a privi, a contempla; a vedea ἐθεασάμεθα aor. med/pas. ind. pers. I pl. (noi) am privit (1In 1:1); τεθέαται perf. med. pers. a III-a sg. θεὸν οὐδεὶς πώποτε τεθέαται = pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată (1In 4:12); τεθεάμεθα perf. med. pers. I pl. (1In 4:14) Timpul aorist indică faptul că o acţiune s-a petrecut în trecut, fără a face referire la durata sau stadiul de încheiere a ei. Este echivalent cu trecutul simplu. θέλημα, τος, τό s. n. voie, voinţă, lucru dorit/pretins θέλημα ac. sg. θέλημα τοῦ θεοῦ = voia lui Dumnezeu (1In 2:17) θεός, οῦ, ὁ Dumnezeu θεός n. sg. (1In 1:5); θεοῦ gen. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); θεόν ac. sg. πρὸς τὸν θεόν = la Dumnezeu (1In 3:21); θεῷ dat. sg. ἐν τῷ θεῷ = în Dumnezeu (1In 4:16) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: teologie 22

θεωρέω v. a fi spectator, a privi, a vedea θεωρῇ subj. prez. pers. a III-a sg. καὶ θεωρῇ τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = şi vede pe fratele său (1In 3:17) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă: teorie, teoretic Ἰησοῦς, οῦ, ὁ Isus Ἰησοῦ gen. sg. ( 1In 1:3); Ἰησοῦν ac. sg. (1In 2:1); Ἰησοῦς nom. sg. (1In 2:22); Ἰησοῦ dat. sg. (1In 5:20) În limba greacă, substantivele proprii sunt adeseori declinabile, ca şi în cazul de faţă. ἱλασμός, οῦ, ὁ s. m. jertfă de ispăşire ἱλασμός nom. sg. (1In 2:2); ἱλασμὸν ac. sg. (1In 4:10) ἵνα conj. pentru ca ἵνα καὶ ὑμεῖς = pentru ca şi voi; ἵνα ἡ χαρὰ ἡμῶν = pentru ca bucuria noastră (1In 1:3,4) ἰσχυρός, ά, όν adj. puternic, tare ἰσχυροί puternici - nom. pl. m. (1In 2:14) καθαρίζω v. a curăţa, a purifica prez. act. ind. pers. a III-a sg. καθαρίζει ἡμᾶς = ne curăţă (1In 1:7) 23

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: catharsis καθώς adv. ca şi, precum, după cum (1In 2:18) καθώς adv. ca şi, precum, după cum (1In 2:6) καὶ şi (conj.), şi (cu înţelesul de asemenea ) καὶ şi - (a) conj. ἑωράκαμεν καὶ μαρτυροῦμεν = am văzut şi mărturisim (1In 1:1,2 (5x),3 (2x),4; (b) cu înţelesul de asemenea ἀπαγγέλλομεν καὶ ὑμῖν = vă vestim şi vouă (1In 1:3 (2x)) Κάϊν Cain (1In 3:12) καινός, ή, όν adj. nou m./f./n. καινήν ac. sg. f. ἐντολήν καινήν - poruncă nouă (1In 2:7) καλέω v. a da nume, a numi, a chema pe nume, a chema la κληθῶμεν subj. pas. pers. I pl. ἵνα τέκνα θεοῦ κληθῶμεν = să ne numim copii ai lui Dumnezeu (1In 3:1) 24

καρδία, ας, ἡ s. f. inimă καρδίαν ac. sg. (1In 3:19); καρδία nom. sg. (1In 3:20) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cardiologie κατὰ prep., sensul primar este de sus în jos ; cu gen: împotriva, contra; cu ac: potrivit cu, cât priveşte. cu ac. (1In 5:14) καταγινώσκω v. a osândi καταγινώσκῃ subj. prez. pers. a III-a sg. ἐὰν καταγινώσκῃ ἡμῶν ἡ καρδία = dacă ne osândeşte inima noastră (1In 3:20) κεῖμαι v. a zăcea κεῖται prez. med/pas. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:19) κλείω v. a închide κλείσῃ subj. aor. act. pers. a III-a sg. (1In 3:17) κοινωνία, ας, ἡ s. f. părtăşie κοινωνίαν ac. sg. κοινωνίαν ἔχητε = să aveţi părtăşie (1In 1:3); κοινωνία nom. sg. καὶ ἡ κοινωνία... = şi părtăşia... (1In 1:3) κόλασις, εως, ἡ s. f. pedeapsă, corecţie 25

κόλασιν ac. sg. (1In 4:18) κόσμος, ου, ὁ s. m. lume, univers κόσμου gen. sg. (1In 2:2); κόσμον ac. sg. μὴ ἀγαπᾶτε τὸν κόσμον = nu iubiţi lumea (1In 2:15); κόσμῳ dat. sg. m./n. τὰ ἐν τῷ κόσμῳ = cele din lume (1In 2:15); κόσμος nom. sg. (1In 3:1) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului «cosmo» cu semnificaţia (referitor la) cosmos, univers. Ex: cosmonaut, cosmogonie cosmochimie κρίσις, εως, ἡ s. f. acţiunea de a judeca, hotărâre a justiţiei, judecată, sentinţă κρίσεως gen. sg. (1In 4:17) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: criză λαλέω v. a vorbi λαλοῦσιν prez. act. ind. pers. a III-a pl. (1In 4:5) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: alalie, cacolalie, barbarolalie λαμβάνω v. a lua, a primi, a căpăta ἐλάβετε aor. act. ind. pers. a II-a pl. τὸ χρῖσμα ὃ ἐλάβετε = ungerea pe care aţi primit-o (1In 2:27); λαμβάνομεν prez. act. ind. pers. I pl. λαμβάνομεν ἀπ αὐτοῦ = primim de la el (1In 3:22) λόγος, οῦ, ὁ s. m. cuvânt 26

λόγου gen. m. sg. Prepoziţia περί urmată de Genitiv înseamnă despre, în ce priveşte, cu privire la : περὶ τοῦ λόγου... = cu privire la cuvântul... (1In 1:1); λόγος nom. sg. ὁ λόγος = cuvântul (1In 2:7); λόγῳ dat. prez. μὴ ἀγαπῶμεν λόγῳ = să nu iubim cu cuvântul (1In 3:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: logopedie, logoree λύω v. a dezlega, a elibera, a nimici λύσῃ subj. aor. act. pers. a III-a sg. ἵνα λύσῃ = pentru a nimici (1In 3:8) μαρτυρέω a mărturisi μαρτυροῦμεν mărturisim - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 1:2); μαρτυροῦν part. prez. nom. sg. m. τὸ μαρτυροῦν = cel ce mărturiseşte (1In 5:6); μαρτυροῦντες part. prez. nom. pl. m. (1In 5:7); μεμαρτύρηκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 5:9) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: martor, martir μαρτυρία, ας, ἡ s. f. acţiunea de a mărturisi, mărturie μαρτυρίαν ac. sg. (1In 5:9); μαρτυρία nom. sg. (1In 5:9) λέγω v. a spune, a zice εἰπωμεν subj. aor. pers. I pl. ἐὰν εἴπωμεν = dacă zicem (1In 1:6,8); λέγων part. prez. nom. sg. m. ὁ λέγων = cel ce zice (1In 2:4); εἴπῃ subj. aor. pers. a III-a sg. ἐάν τις εἴπῃ = dacă cineva zice (1In 4:20); λέγω prez. act. ind. pers. I pl. (1In 5:16) 27

Forma de subjonctiv aorist (εἴπωμεν) este foarte diferită de forma de bază (λέγω). Există destul de multe cuvinte în greaca veche, a căror formă la prezent activ indicativ este mult diferită de alte forme. Iată un alt exemplu: a mânca, la prez. act. ind. este ἐσθίω, iar la viitor, acelaşi verb este φάγομαι. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: prelegere μείζων, ον mai mare; comparativ al lui μέγας μείζων nom. sg. m. μείζων ἐστὶν ὁ θεὸς τῆς καρδίας ἡμῶν = Dumnezeu este mai mare decât inima noastră (1In 3:20) Acolo unde în limba română se foloseşte cuvântul decât după un adjectiv comparativ, limba greacă foloseşte fie genitivul de comparaţie, fie cuvântul ἤ urmat de cel de-al doilea membru al comparaţiei, la acelaşi caz la care se găseşte primul membru al comparaţiei. Exemple: μείζονα τούτων ποιήσει = El va face lucruri mai mari decât acestea. ἠγάπησαν οἱ ἄνθρωποι μάλλον τὸ σκότος ἢ τὸ φῶς = Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina. μένω v. a rămâne, a locui μένειν inf. prez. ὁ λέγων ἐν αὐτῷ μένειν = cine zice că rămâne în el (1In 2:6); μένει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἐν τῷ φωτὶ μένει = rămâne în lumină (1In 2:10); μεμενήκεισαν mai mult ca pf. pers. a III-a pl. (1In 2:19); μενέτω imp. prez. pers. a III-a sg. ἐν ὑμῖν μενέτω = în voi să rămână (1In 2:24); μείνῃ subj. prez. act. pers. a III-a sg. (1In 2:24); μενεῖτε viit. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:24); μένετε imp. pers. a II-a pl. (1In 2:27); μένων part. prez. nom. sg. πᾶς ὁ ἐν αὐτῷ μένων = oricine rămâne în el (1In 3:6); μένουσαν part. prez. ac. sg. f. ἐν αὐτῷ μένουσαν = rămânând în el (1In 3:15); μένομεν prez. act. ind. pers. I pl. ἐν αὐτῷ μένομεν = rămânem în el (1In 4:13) 28

Infinitivul în limba greacă este un substantiv verbal; el are deci atât caracteristici ale unui substantiv cât şi ale unui verb. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: imanent, mas/mânere (înv. pop) μετά prep. μετά + gen. = cu; μετά + ac. = după μεθ' ἡμῶν = cu noi (1In 1:3); μετὰ τοῦ πατρός = cu Tatăl; μετὰ τοῦ υἱοῦ = cu Fiul (1In 1:3); μετ' αὐτοῦ = cu el (1In 1:6); μετ ἀλλήλων = unii cu alţii (1In 1:7) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: metafizică μεταβαίνω v. a pleca, a trece, a merge, a trece peste μεταβεβήκαμεν perf. pers. I pl. μεταβεβήκαμεν = am trecut (1In 3:14) Acesta este un verb compus din prepoziţia μετά şi verbul βαίνω. Verbul βαίνω = a merge nu se întâlneşte în NT decât în forme compuse (ἀναβαίνω, καταβαίνω etc). μή negaţie, nu (cu moduri altele decât indicativ) (1In 1:10) μηδέ particulă adv. negativă, şi nu, nici, nici chiar; μηδέ... μηδέ, nici... nici (1In 2:15) μηδείς, μηδεμία, μηδέν nici un, nici o, nimeni, nimic 29

μηδείς (1In 3:7) Se foloseşte cu moduri altele decât indicativ. μισέω v. a urî μισῶν part. prez. nom. sg. τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ μισῶν = urăşte pe fratele său (1In 2:9); μισεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. εἰ μισεῖ ὑμᾶς ὁ κόσμος = dacă vă urăşte lumea (1In 3:13); μισῇ subj. prez. pers. a III-a sg. ἐάν τις εἴπῃ... καὶ... μισῇ = dacă cineva spune... şi... urăşte (1In 4:20) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: mizantrop, misogin μονογενής, ές adj. unic născut μονογενῆ ac. sg. m/f. (1In 4:9) μόνος, η, ον adj. m./f./n. singur, unic, doar, numai μόνον ac. sg. m. (1In 2:2) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «mono» care înseamnă unu, singur, unic, o dată. Ex: monoteism, monolit, monopol. νεάνισκος, ου, ὁ s. m. tânăr νεανίσκοι voc. pl. γράφω ὑμῖν, νεανίσκοι = vă scriu, tinerilor (1In 2:13) νικάω v. a cuceri, a învinge, a birui 30

νενικήκατε pf. pers. a II-a pl. ὅτι νενικήκατε = căci aţi învins (1In 2:13); νικᾷ prez. act. ind. pers. a III-a sg. νικᾷ τὸν κόσμον = biruieşte lumea (1In 5:4); νικήσασα part. aor. nom. sg. f. ἡ νίκη ἡ νικήσασα τὸν κόσμον = biruinţa care a biruit lumea (1In 5:4); νικῶν part. prez. nom. sg. m. ὁ νικῶν τὸν κόσμον = cel ce biruieşte lumea (1In 5:5) νίκη, ης, ἡ s. f. biruinţă, victorie νίκη nom. sg. (1In 5:4) νῦν adv. acum, în momentul de faţă (1In 2:18) ὁ, ἡ, τό articol (hotărât) - m./f./n. τοῖς Dativ instrumental, masculin (şi neutrul are aceeaşi formă), plural: τοῖς ὀφθαλμοῖς = cu ochii (1In 1:1); αἱ nom. f. pl. αἱ χεῖρες = mâinile (1In 1:1); τοῦ gen. m. (şi neutrul are aceeaşi formă), sg. Prepoziţia περί urmată de Genitiv înseamnă despre, în ce priveşte, cu privire la : περὶ τοῦ λόγου... = cu privire la cuvântul... (1In 1:1). Prepoziţia μετά urmată de Genitiv înseamnă cu : μετὰ τοῦ πατρός... = cu Tatăl... (1In 1:3 (2x)); τῆς gen. f. sg. τῆς ζωῆς =... (al) vieţii (1In 1:1); ἡ nom. f. sg. ἡ ζωή = viaţa; ἡ κοινωνία = părtăşia; ἡ χαρά = bucuria (1In 1:2,3(2x),4); τήν ac. f. sg. τὴν ζωήν... = viaţa (adică pe ea v-o vestim, viaţa) (1In 1:2(2x)); τόν ac. m. sg. Prepoziţia πρός urmată de Acuzativ înseamnă la, către :... πρὸς τὸν πατέρα =... la tatăl (1In 1:2); τῷ dat. m./n. sg. ἐν τῷ σκότει = în întuneric (1In 1:6); τό nom. n. sg. τό αἷμα = sângele (1In 1:7); τάς ac. pl. f. τὰς ἐντολάς = poruncile (1In 1:9); ὁ 31

nom. sg. m. (1In 1:10); τῶν gen. pl. (1In 2:2); τῇ dat. sg. f. ἐν τῇ σκοτίᾳ = în întuneric (1In 2:9); τά ac. pl. n. (1In 2:15) Articol nehotărât nu există în limba greacă. ὅθεν adv. unde, de unde ὅθεν γινώσκομεν = de unde cunoaştem (1In 2:18) οἶδα v. perfect II folosit ca prezent, a şti, a cunoaşte pe cineva, a se pricepe, a înţelege οἶδεν perf. ind. οὐκ οἶδεν = nu ştie (1In 2:11); οἴδατε prez. act. ind. pers. a II-a pl. καὶ οἴδατε πάντες = şi cu toţii cunoaşteţi (1In 2:20); εἰδῆτε subj. pers. a II-a pl. ἐὰν εἰδῆτε = dacă ştiţi (1In 2:29); οἴδαμεν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 3:2) ὅλος, η, ον adj. m./f./n. întreg, complet, tot ὅλου gen. sg. m./n. περὶ ὅλου τοῦ κόσμου = pentru ale întregii lumi (1In 2:2); ὅλος nom. sg. m. (1In 5:19) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului «holo» sau «olo» cu semnificaţia întreg, integral, tot. Ex: holografie, olograf. ὅμοιος, α, ον adj., asemănător, asemenea cu (cu dativul lucrului cu care se face asemănarea) ὅμοιοι nom. pl. m. ὅμοιοι αὐτῷ = asemănători lui (1In 3:2) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementelor omo, homo, homeo cu semnificaţia egal, asemănător. Ex. omonim, homocromie, homeopat. 32

ὁμολογέω v. a recunoaşte, a mărturisi ὁμολογῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐὰν ὁμολογῶμεν = dacă mărturisim (1In 1:9); ὁμολογῶν part. prez. nom. sg. ὁ ὁμολογῶν = cel ce mărturiseşte (1In 2:23); ὁμολογεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 4:2); ὁμολογήσῃ subj. aor. pers. a III-a sg. ὃς ἐὰν ὁμολογήσῃ = oricine mărturiseşte (1In 4:15) Cuvânt compus: ὅμοιος = la fel, asemănător + λόγος = cuvânt. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: omologare ὄνομα, τος, τό s. n. nume ὄνομα ac. sg. διὰ τὸ ὄνομα αὐτοῦ = datorită numelui lui (1In 2:12); ὀνόματι dat. sg. ἵνα πιστεύσωμεν τῷ ὀνόματι = ca să credem în numele (1In 3:23) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: onomastică ὁράω v. a vedea, a privi ἑωράκαμεν pf. act. ind. pers. I pl. ὃ ἑωράκαμεν = ceea ce am văzut; ἑωράκαμεν... τὴν ζωήν = am văzut viaţa (1In 1:1,2,3); ἴδετε imp. aor. pl. (1In 3:1); ὀψόμεθα viit. pers. I pl. ὀψόμεθα αὐτὸν καθώς ἐστιν = îl vom vedea aşa cum este (1In 3:2); ἑώρακεν pf. act. ind. pers. a III-a sg. (In 3:6); ἴδῃ subj. aor. med/pas. pers. a III-a sg. ἐάν τις ἴδῃ = dacă cineva vede (1In 5:16) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: panoramă 33

ὅστις, ἥτις, ὅ τι pron. rel. nedefinit (pl. οἵτινες) cel care, oricine, oricare, oricine ar fi cel care, orice ἥτις ἦν = care era (1In 1:2 ) Arareori folosit în alte cazuri decât nominativ; uneori este folosit aproape la fel ca pronumele relativ ὅς. ὅταν conj., ori de câte ori, de câte ori, dacă (cu subjonctiv) (1In 5:2) ὅτι conj. că (1In 1:5) οὐ negaţie, nu (cu Indicativ) οὐ (1In 1:6); οὐκ (1In 1:5,8(2x)); οὐχ (1In 1:10) Dacă primul sunet al cuvântului următor este o vocală, avem: - οὐκ dacă vocala are spirit lin; - οὐχ dacă vocala are spirit aspru. οὐδέ particulă negativă, nici, şi nu, nu mai mult, nici chiar, nici măcar; οὐδέ... οὐδέ, nici... nici (1In 2:23) οὐδείς, οὐδεμία, οὐδέν adj. nici un, nici, nimeni, nimic, deloc (cu indicativ) nom. sg. f. σκοτία ἐν αὐτῷ οὐκ ἔστιν οὐδεμία = întuneric în el nu este deloc (1In 1:5) 34

οὔπω încă nu (1In 3:2) οὗτος, αὕτη, τοῦτο pron. dem. m./f./n. acesta/aceasta ταῦτα acestea (aceste lucruri) - nom. n. pl. (1In 1:4 ); ἅυτη aceasta - nom. f. sg. (1In 1:5); τούτῳ gen. m./n. pl. (1In 2:5); οὗτος nom. sg. m. (1In 2:22); τοῦτο ac. sg. n. εἰς τοῦτο = pentru aceasta, în acest scop (1In 3:8); τούτου gen. sg. m/n. (1In 4:6); ταύτην ac. sg. f. ταύτην τὴν ἐντολὴν = această poruncă (1In 4:21) οὕτως adv. astfel (1In 4:11) ὀφείλω v. a fi dator, a datora, a fi obligat, a fi silit, a trebui ὀφείλει este dator - ind. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:6); ὀφείλομεν ind. prez. pers. I pl. καὶ ἡμεῖς ὀφείλομεν = şi noi suntem datori (1In 3:16) ὀφθαλμός, οῦ, ὁ s. m. ochi ὀφθαλμοῖς dat. instr. pl. τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν = cu ochii noştri (1In 1:1); ὀφθαλμοὺς ac. pl. ἡ σκοτία ἐτύφλωσεν τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ = întunericul i-a orbit ochii (1In 2:11); ὀφθαλμῶν gen. pl. ἡ ἐπιθυμία τῶν ὀφθαλμῶν = pofta ochilor (1In 2:16) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: oftalmologie 35

παιδίον, ου, τό s. n. prunc, copilaş, copil mic παιδία voc. pl. ἔγραψα ὑμῖν, παιδία = v-am scris vouă, copilaşilor (1In 2:14) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: pedagogie (παιδίον = copil; ἄγω = a conduce, a îndruma), pedagog παλαιός, ά, όν adj. vechi m./f./n. παλαιάν ac. sg. f. ἀλλ ἐντολὴν παλαιὰν = ci o poruncă veche (1In 2:7) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «paleo» care înseamnă «vechi». Ex: paleobiologie, paleoclimă, paleocreştin, paleontologie. πάλιν adv. înapoi, îndărăt, în sens invers, la rândul său, din partea sa, din nou, iarăşi, încă o dată, mai mult, în plus (1In 2:8) παράγω v. a trece παράγεται prez. med/pas. pers. a III-a sg. ὁ κόσμος παράγεται = lumea trece (1In 2:17) παράκλητος, ου, ὁ s. m. mijlocitor παράκλητον ac. sg. παράκλητον ἔχομεν = avem un mijlocitor (1In 2:1) 36

παρουσία, ας, ἡ s. f. venire παρουσίᾳ dat. sg. ἐν τῇ παρουσίᾳ αὐτοῦ = la venirea lui (1In 2:28) παρρησία, ας, ἡ s. f. îndrăzneală παρρησίαν ac. sg. ἵνα... σχῶμεν παρρησίαν = ca să avem îndrăzneală (1In 2:28); παρρησία nom. sg. (1In 5:14) πᾶς, πᾶσα, πᾶν adj., tot, toată, oricare, orice, fiecare m./f./n. πάσης gen. sg. f. (1In 1:7); πᾶν nom. sg. n. (1In 2:16); πάντες toţi - nom. pl. m. πᾶς nom. sg. m. (1In 2:23); πάντα ac. pl. n. γινώσκει πάντα = cunoaşte toate lucrurile (1In 3:20); παντί dat. sg. n. (1In 4:1); πᾶσα nom. sg. f. (1In 5:17) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului «pan» care înseamnă tot, întreg. Ex: panaceu, paneuropean, pantograf πατήρ, ός, ὁ s. m. tată πατέρα ac. sg. πρός τὸν πατέρα = la Tatăl (1In 1:2); πατρός gen. sg. μετὰ τοῦ πατρός... = cu Tatăl... (1In 1:3); ἡ ἀγάπη τοῦ πατρὸς = dragostea Tatălui (1In 2:15); πατέρες voc. pl. γράφω ὑμῖν, πατέρες = vă scriu vouă, părinţilor (1In 2:13); πατρὶ dat. sg. ἐν τῷ πατρί = în Tatăl (1In 2:24); πατήρ nom. sg. ὅτι ὁ πατὴρ ἀπέσταλκεν = că Tatăl a trimis (1In 4:14) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: patriarh, patron 37

πείθω v. a convinge, a încredinţa πείσομεν viit. act. ind. pers. I pl. πείσομεν τὴν καρδίαν ἡμῶν = ne încredinţăm inima (1In 3:19) περί περί + Genitiv = despre, în legătură cu, pentru; περί + Acuzativ = în jurul, împrejurul περὶ τοῦ λόγου = în legătură cu cuvântul (1In 1:1) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: perimetru, periferie περιπατέω v. a merge, a se plimba, a umbla de colo până colo, a umbla περιπατῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐν τῷ σκότει περιπατῶμεν = umblăm în întuneric (1In 1:6); περιεπάτησεν aor. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:6); περιπατεῖν inf. prez. (1In 2:6); περιπατεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἐν τῇ σκοτίᾳ περιπατεῖ = umblă în întuneric (1In 2:11) πιστεύω v. a crede πιστεύσωμεν subj. aor. pers. I pl. ἵνα πιστεύσωμεν = ca să credem (1In 3:23); πιστεύετε imp. prez. pers. a II-a pl. μὴ παντὶ πνεύματι πιστεύετε = nu oicărui duh să-i daţi crezare (1In 4:1); πεπιστεύκαμεν perf. pers. I pl. ἐγνώκαμεν καὶ πεπιστεύκαμεν = am cunoscut şi am crezut (1In 4:16); πιστεύων part. prez. nom. sg. m. πᾶς ὁ πιστεύων = oricine crede (1In 5:1); πεπίστευκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 5:10); πιστεύουσιν part. prez. dat. pl. m. ἔγραψα ὑμῖν..., τοῖς πιστεύουσιν = v-am scris vouă..., celor care credeţi (1In 5:13) 38

πίστις, εως, ἡ s. f. credinţă πίστις nom. sg. (1In 5:4) πιστός, ή, όν adj. credincios m./f./n. πιστός nom. sg. m. (1In 1:9) πλανάω v. a înşela/amăgi πλανώμεν prez. act. ind. pers. I pl. ἑαυτοὺς πλανῶμεν - ne amăgim pe noi înşine (1In 1:8); πλανώντων part. prez. gen. pl. περὶ τῶν πλανώντων ὑμᾶς = cu privire la cei ce vă amăgesc (1In 2:26); πλανάτω imp. prez. pers. a III-a sg. μηδεὶς πλανάτω ὑμᾶς = nimeni să nu vă amăgească (1In 3:7) πλάνη, ης, ἡ s. f. rătăcire πλάνης gen. sg. τὸ πνεῦμα τῆς πλάνης = duhul rătăcirii (1In 4:6) πληρόω v. a umple, a împlini ᾖ πεπληρωμένη să fie deplină - subj. perf. med/pas. f. pers. a III-a sg. (1In 1:4) πνεῦμα, τος, τό s. n. suflare, vânt, suflu, duh, spirit, suflet, viaţă πνεύματος gen. sg. (1In 3:24); πνεύματι dat. sg. (1In 4:1); πνεύματα ac. pl. (1In 4:1); πνεῦμα ac. sg (1In 4:2); πνεῦμα nom. sg (1In 4:2) 39

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: pneumatologie, pneumatic ποιέω v. a face, a săvârşi, a împlini ποιοῦμεν prez. act. ind. pers. I pl. οὐ ποιοῦμεν = nu săvârşim (1In 1:6); ποιῶν part. prez. nom. sg. m. ὁ δὲ ποιῶν = cel ce face (1In 2:17); ποιεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:4); ποιῶμεν subj. prez. pers. I pl. ὅταν... τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ ποιῶμεν = dacă... împlinim poruncile sale (1In 5:2); πεποίηκεν perf. pers. a III-a sg. (1In 5:10) πολύς, πολλῆ, πολύ numeros, mult, mulţi, mare (număr, cantitate), majoritatea, mulţime, gloată πολλοὶ nom. pl. m. ἀντίχριστοι πολλοὶ = mulţi antihrişti (1In 2:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului poli care înseamnă mai mulţi, mai multe, multiplu. Ex: policlinică, polimer, potitehnică πονηρός, ά, όν adj. rău, necinstit πονηρόν ac. sg. m. νενικήκατε τὸν πονηρόν = aţi învins pe cel rău (1In 2:13); πονηροῦ gen. sg. m/n. ἐκ τοῦ πονηροῦ = din cel rău (1In 3:12); πονηρὰ nom. pl. n. (1In 3:12); πονηρὸς nom. sg. m. (1In 5:18); πονηρῷ dat. sg. m. (1In 5:19) ποταπός, ή, όν ce fel de ποταπὴν ac. sg. f. ἴδετε ποταπὴν ἀγάπην = vedeţi ce fel de dragoste (1In 3:1) 40

ποῦ adv. unde? (interogativ) (1In 2:11) πρός prep. la, către πρός τὸν πατέρα = la Tatăl (1In 1:2) πρός se foloseşte întotdeauna cu acuzativul. Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: providenţă, provizoriu, prospect, promisiune πρῶτος, η, ον primul, cel dintâi πρῶτος nom. sg. m. (1In 4:19) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive compuse cu ajutorul elementului proto, care înseamnă primul, întâiul. Ex: protobiologie, protocronism, protogeneză, protopărinte ὅς, ἥ, ὅ pron. rel. care, ce ὅ ac. sg. n. ὅ ἦν = ceea ce era (1In 1:1); ἥν ac. sg. f. ἣν ἀκηκόαμεν = pe care am auzit-o (1In 1:5); ὅς cel care - nom. sg. m. (1In 2:5); ὅν ac. sg. m. (1In 2:7); οὗ gen. sg. n. (1In 3:24); ἃ ac. pl. n. (1In 5:15) πώποτε adv. vreodată (1In 4:12) πῶς adv. cum, în ce chip (interogativ) 41

(1In 3:17) σάρξ, κός, ἡ s. f. carne, corp, trup, natură umană, fire pământească σαρκός gen. sg. ἡ ἐπιθυμία τῆς σαρκὸς = pofta trupului (1In 2:16); σαρκὶ dat. sg. (1In 4:2) σκάνδαλον, ου, τό s. n. cursă, capcană σκάνδαλον nom. sg. (1In 2:10) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă: scandal σκοτία, ας, ἡ v. f. întuneric n. sg. (1In 1:5) σκότος, ους, τό s. n. întuneric σκότει dat. sg. ἐν τῷ σκότει = în întuneric (1In 1:6) Anterior am avut forma feminină σκοτία (1In 1:5). Mai există exemple asemănătoare: οἶκος (m.) sau οἰκία (f.) înseamnă casă. σπέρμα, τος, τό s. n. sămânţă σπέρμα nom. sg. σπέρμα αὐτοῦ ἐν αὐτῷ μένει = sămânţa lui rămâne în el (1In 3:9) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: spermă 42

σπλάγχνον, ου, τό s. n. inimă, afecţiune, milă, măruntaie (organele interne ale corpului) σπλάγχνα ac. pl. (1In 3:17) Se întâlneşte aproape exclusiv forma de plural σπλάγχα, ων, τά. Adeseori în lumea antică se făcea apel la organe interne pentru a descrie stări sufleteşti. Dar chiar şi astăzi se întâlnesc în limba română expresii precum oftează din toţi răsunchii = oftează din tot sufletul, sau are seu la rărunchi = are avere, cu toate că sensul literal al cuvântului rărunchi este rinichi. σύ pron. pers. pers. II sg. tu ὑμῖν vouă - dat. pl. (1In 1:2,3); ὑμεῖς voi - nom. pl. (1In 1:3) σφάζω v. a ucide ἔσφαξεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. ἔσφαξεν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = a ucis pe fratele său (1In 3:12) σωτήρ, ος, ὁ s. m. salvator, mântuitor σωτῆρα ac. sg. (1In 4:14) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: soteriologie τεκνίον, ου, τό s.n. copilaş (diminutiv al lui τέκνον = copil) τεκνία voc. pl. τεκνία μου = copilaşii mei (1In 1:10) 43

τέκνον, ου, τό s. n. copil, fiu sau fiică τέκνα nom. pl. τέκνα θεοῦ = copii ai lui Dumnezeu (1In 3:1); τέκνα ac. pl. (1In 5:2) τέλειος, α, ον adj. desăvârşit τελεία nom. sg. f. (1In 4:18) τελείω v. a împlini, a perfecţiona, a desăvârşi τετελείωται pf. med/pas. pers. a III-a sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ τετελείωται = dragostea lui Dumnezeu s-a desăvârşit (1In 2:5); τετελειωμένη perf. med/pas. nom. sg. f. τετελειωμένη... ἐστιν = este... desăvârşită (1In 4:12) τηρέω v. a păzi, a supraveghea, a veghea asupra cuiva, a păstra, a pune deoparte, a ţine, a reţine τηρῶμεν subj. prez. pers. I pl. ἐὰν τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ τηρῶμεν = dacă păzim poruncile lui (1In 2:3); τηρῶν part. prez. nom. sg. m. μὴ τηρῶν = nu păzeşte (1In 2:4); τηροῦμεν prez. act. ind. pers. I pl. τὰς ἐντολὰς αὐτοῦ τηροῦμεν = păzim poruncile lui (1In 3:22); ; τηρεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 5:18) τίθημι v. a pune, a aşeza, a depune; τίθημι τὴν ψυχήν, îmi dau viaţa ἔθηκεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἔθηκεν = şia dat viaţa (1In 3:16); θεῖναι inf. aor. ὀφείλομεν... τὰς ψυχὰς θεῖναι = suntem datori... să ne dăm viaţa (1In 3:16) 44

τις, τι pron. indefinit cineva, ceva τις nom. sg. m. (1In 2:1) τίς, τί pron. interogativ m./f., n cine? care? ce? τίς nom. sg. τίς ἐστιν ὁ ψεύστης; = cine este mincinosul? (1In 2:22) τρεῖς, τρία numeral cardinal, trei τρεῖς nom. (1In 5:7) τυφλόω v. a orbi ἐτύφλωσεν aor. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:11) ὕδωρ, ατος, τό s. m. apă ὕδατος gen. sg. δι ὕδατος = prin apă (1In 5:6); ὕδατι dat. sg. (1In 5:6); ὕδωρ nom. sg. (1In 5:8) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului hidro cu sensul (care se referă la) apă. Ex. hidraulic, hidrobicicletă. De asemena, ud, a uda, udare. υἱός, οῦ, ὁ s. m. fiu ὑιοῦ gen. sg. Prepoziţia μετά urmată de Genitiv înseamnă cu : μετὰ τοῦ ὑιοῦ... = cu Fiul... (1In 1:3); υἱόν ac. sg. (1In 2:22); υἱῷ dat. sg. ἐν τῷ υἱῷ = în Fiul (1In 2:24); υἱός nom. sg. ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ = Fiul lui Dumnezeu (1In 3:8) 45

ὑπάγω v. a merge, a se îndrepta ὑπάγει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 2:11) ὑπέρ prep. cu genitiv: pentru, pentru apărarea, în favoarea; cu acuzativ: dincolo de, peste, mai sus de, mai presus de cu gen. ὑπὲρ ἡμῶν = pentru noi (1In 3:16) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive şi adjective compuse cu ajutorul elementului hiper însemnând peste, excesiv de. Ex: hiperacid, hiperchinezie, hiperemotiv φανερός, ά, όν adj. vădit, vizibil φανερά nom. pl. n. φανερά ἐστιν = sunt vădiţi/făcuţi cunoscuţi (1In 3:10) Adeseori predicatul unui subiect neutru pers. a III-a pl. este un verb la pers. a III-a sg. Acest lucru se întâmplă atunci când subiectul respectiv, chiar plural fiind, este privit ca un tot unitar. φανερόω ν. a face vizibil, a arăta cu claritate, a înfăţişa, a vădi, a descoperi, a da pe faţă φανερωθῶσιν subj. aor. pas. pers. a III-a pl. ἵνα φανερωθῶσιν = ca să fie arătaţi (1In 2:19); φανερωθῇ pers. a III-a sg. ἐὰν φανερωθῇ = dacă se va arăta (1In 2:28); ἐφανερώθη aor. pas. pers. a III-a sg. (1In 3:2) φανερόω a arăta, a face cunoscut 46

ἐφανερώθη aor. pas. ind. pers. a III-a sg. ἡ ζωὴ ἐφανερώθη = viaţa a fost arătată (1In 1:2) φοβέομαι v. deponent cu forme pasive, a se înfricoşa, a se înspăimânta, a se teme φοβούμενος part. prez. med/pas. nom. sg. m. ὁ δὲ φοβούμενος = dar cel ce se teme (1In 4:18) φόβος, ου, ὁ s. m. frică, teamă φόβος nom. sg. (1In 4:18); φόβον ac. sg. (1In 4:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: fobie φυλάσσω v. a păzi, a păstra, a apăra φυλάξατε imp. aor. pers. a II-a pl. (1In 5:20) φῶς, τός, τό s. n. lumină φῶς nom. sg. ὁ θεὸς φῶς ἐστιν = Dumnezeu este lumină (1In 1:5); φωτί - dat. sg. ἐν τῷ φωτί = în lumină (1In 1:7) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: foto, fotografie χαρά, ᾶς, ἡ s. f. bucurie χαρά nom. sg. ἡ χαρὰ ἡμῶν = bucuria noastră (1In 1:4) χάριν prep. din cauza, pentru motivul că 47

χάριν τίνος; = pentru ce? (1In 3:12) Se foloseşte cu genitiv, în general după un substantiv sau pronume. τούτου χάριν = pentru acest motiv; οὗ χάριν = de aceea. χεῖρ, ός, ἡ s. f. mână χεῖρες nom. pl. αἱ χεῖρες ἡμῶν = mâinile noastre (1In 1:1) χρεία, ας, ἡ s. f. nevoie, trebuinţă, necesitate χρείαν ac. sg. οὐ χρείαν ἔχετε = nu aveţi nevoie (1In 2:27) χρῖσμα, τος, τό s. m. ungere χρῖσμα ac. sg. (1In 2:20) Χριστός, οῦ, ὁ Hristos Χριστοῦ gen. sg. (1In 1:3); Χριστὸν ac. sg. (1In 2:1); Χριστός nom. sg. (1In 2:22); Χριστῷ dat. sg. (1In 5:20) ψευδοπροφήτης, ου, ὁ s. m. profet mincinos ψευδοπροφῆται nom. pl. (1In 4:1) ψεῦδος, ους, τό s. n. minciună ψεῦδος nom. sg. (1In 2:21) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: vezi ψεύδω 48

ψεύδω v. a minţi, a înşela, a dezamăgi ψσευδόμεθα minţim - prez. med/pas. ind. (1In 1:6) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: în general, substantive sau adjective compuse cu ajutorul elementului «pseudo», care înseamnă fals, (aparent) asemănător, neadevărat, pretins. Ex: pseudoartă, pseudoconcept etc. ψεύστης, ου, ὁ s. m. mincinos ψεύστην ac. sg. m. ψεύστην ποιοῦμεν αὐτὸν = îl facem mincinos (1In 1:10); ψεύστης nom. sg. ψεύστης ἐστίν = este un mincinos (1In 4:20) ψηλαφάω a pipăi ἐψηλάφησαν aor. ind. pers. a III-a pl. αἱ χεῖρες ἡμῶν ἐψηλάφησαν = mâinile noastre au pipăit (1In 1:1) ψυχή, ῆς, ἡ s. f. suflu, suflare, suflet, viaţă, existenţă ψυχήν ac. sg; ψυχάς ac. pl. (1In 3:16) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului psiho- cu semnificaţia psihic, suflet, spirit, spiritual, psihologic. Ex: psihic, psihologie, psihagogie, psihedelic. ὥρα, ας, ἡ s. f. perioadă de timp, oră, ceas ὥρα nom. sg. (1In 2:18) Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: oră 49