Principii si Metode de Conservare a Produselor Alimentare Acest curs prezinta Principii si Metode de Conservare a Produselor Alimentare. In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini din documentul original. Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 111 pagini. Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc. Cuprins I. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE 5 1.1. Generalităţi 5 1.2. Clasificarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare 5 1.2.1. Clasificarea după modul de vehiculare a aerului 5 1.2.2. Clasificarea după extinderea zonei amplasate 8 1.2.3. Clasificarea după diferenţa de presiune dintre interiorul şi exteriorul încăperii ventilate 8 II. AERUL AGENT DE LUCRU ÎN INSTALAŢIILE DE VENTILARE 9 2.1. Compoziţia aerului atmosferic 9 2.2. Aerul umed 9 2.2.1. Presiunea aerului 9 2.2.2. Temperatura aerului 10 2.2.3. Umiditatea aerului 10 2.2.4. Densitatea aerului umed 12 2.2.5. Căldura masică (specifică) a aerului umed 13 2.2.6. Entalpia specifică a aerului umed 13 2.3. Diagrame pentru aerul umed 14 2.3.1. Diagrama i x pentru aerul umed (prezentare) 14 2.3.2. Trecerea aerului de la starea iniţială A la starea finală B 19 III. PROCESE SIMPLE DE TRATARE A AERULUI 24 3.1. Încălzirea aerului 24 3.2. Răcirea uscată a aerului 25 3.3. Răcirea umedă a aerului sau răcirea cu uscare a aerului 26 3.4. Amestecarea debitelor de aer cu parametri diferiţi 27 3.5. Umidificarea aerului 30 IV. FACTORII METEOROLOGICI 35 4.1. Factorii meteorologici 35 4.2. Parametrii climatici exteriori de calcul 37 V. BILANŢUL CALORIC ŞI DE UMIDITATE AL SPAŢIILOR CLIMATIZATE 40 5.1. Bilanţul caloric şi sarcina termică a spaţiilor climatizate 41 5.2. Bilanţul de umiditate şi sarcina de umiditate a spaţiilor climatizate 46 VI. TRATAREA COMPLEXĂ CONDIŢIONAREA AERULUI UMED 49 6.1. Schema de principiu a unei instalaţii de condiţionare a aerului 49 6.2. Direcţia modificării parametrilor de stare ai aerului umed în spaţiul climatizat 51 6.3. Zonarea diagramei i x 52 VII. DEBITUL DE AER CONDIŢIONAT PENTRU SPAŢIUL CLIMATIZAT 54 7.1. Recomandări privind calculul debitului de aer condiţionat refulat în spaţiul climatizat în perioada de vară pentru sistemul sus jos 54 7.2. Recomandări privind calculul debitului de aer condiţionat refulat în spaţiul climatizat în perioada de iarnă pentru sistemul sus jos 55 VIII. CONDIŢIONAREA AERULUI ÎN PERIOADA DE VARĂ ŞI IARNĂ. DETERMINAREA PARAMETRILOR AERULUI
CONDIŢIONAT ŞI UZAT ŞI REPREZENTAREA PROCESULUI DE CONDIŢIONARE PE DIAGRAMA i x 57 8.1. Zona de microclimat. Transformarea coeficientului de termoumiditate în diagrama i x 57 8.2. Condiţionarea aerului pe timpul verii 58 8.3. Condiţionarea aerului pe timpul iernii 61 8.3.1. Varianta fără preîncălzirea aerului proaspăt 61 8.3.2. Varianta cu preîncălzirea aerului proaspăt 63 IX. ECHIPAMENTUL AGREGATELOR DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE 65 9.1. Filtre de praf 65 9.1.1. Clasificarea filtrelor de praf 65 9.1.2. Caracteristicile filtrelor 65 9.1.3. Alegerea filtrelor 66 9.1.4. Tipuri constructive de filtre mai des utilizate la echiparea agregatelor de ventilare şi condiţionare 66 9.2. Baterii pentru încălzirea aerului 68 9.2.1. Schimbul de căldură în baterii 68 9.3. Baterii pentru răcirea aerului 69 9.3.1. Schimburile de căldură în bateriile de răcire 70 9.3.1.1. Răcirea uscată (baterii pentru răcirea aerului fără condensarea vaporilor de apă) 70 9.3.1.2. Răcirea umedă (baterii pentru răcirea aerului cu condensarea vaporilor de apă) 71 9.4. Camere de tratare a aerului 72 9.5. Ventilatoare 75 9.5.1. Tipuri constructive 75 9.5.2. Acţionarea ventilatoarelor 75 9.5.3. Reglarea debitului 76 9.5.4. Debitul minim de aer proaspăt 76 9.5.5. Raţia de aer proaspăt 77 X. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE 78 10.1. Părţile componente ale instalaţiilor frigorifice 84 XI. SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ 87 11.1. Noţiuni introductive. Clasificare 87 11.2. Vaporizatoare 88 11.2.1. Vaporizatoare pentru răcirea aerului 88 11.2.1.1. Vaporizatoarele cu circulaţie naturală a aerului 89 11.2.1.2. Vaporizatoarele cu circulaţie forţată a aerului 91 11.2.2. Vaporizatoare pentru răcirea lichidelor 95 11.2.2.1. Vaporizatoare imersate 95 11.2.2.2. Vaporizatoare înnecate 98 11.2.2.3. Vaporizatoare cu detentă uscată 99 11.3. Condensatoare 100 11.3.1. Condensatoare răcite cu aer 100 11.3.2. Condensatoare răcite cu apă 102 11.3.2.1. Condensatoare multitubulare orizontale 102 11.3.2.2. Condensatoare multitubulare verticale 103 11.3.2.3. Condensatoare coaxiale 104 11.3.3. Condensatoare răcite mixt 104 11.3.3.1. Condensatoare atmosferice 104 11.3.3.2. Condensatoare cu evaporare forţată 105 BIBLIOGRAFIE 107 Extras CAPITOLUL I. INSTALAŢII DE VENTILARE ŞI CLIMATIZARE
1.1. Generalităţi Calitatea mediului în care oamenii îşi desfăşoară activitatea are o influenţă complexă asupra lor atât sub aspect igienico-sanitar cât şi a productivităţii muncii. Calitatea mediului ambiant se apreciază prin valoarea parametrilor confortului termic (T = 18 200C), prin compoziţia chimică şi prin puritatea aerului, precum şi prin alţi factori ca nivelul de iluminare, de zgomot şi altele. În anotimpul rece, instalaţiile de încălzire pot asigura în încăperi menţinerea temperaturii aerului la o anumită valoare. Puritatea aerului se obţine în aceste cazuri prin ventilare naturală (de exemplu, deschiderea ferestrelor este limitată în timp şi ca eficienţă fiind dependentă de acţiunea factorilor climatici exteriori). Tendinţa de creştere a temperaturii aerului interior vara poate fi combătută prin ventilare naturală, dar limitarea acesteia la anumite valori nu se poate realiza în orice condiţii. Pentru incinte în care se produc degajări importante de nocivităţi, cum sunt încăperile de producţie, hale pentru întreprinderile de industrializare a animalelor, săli cu aglomeraţie mare de oameni, etc., apare necesitatea introducerii controlate a unui debit de aer, respectiv instalaţiei de ventilare. În cazul încăperilor aglomerate, datorită degajărilor mari de căldură şi umiditate, precum şi a valorilor la care trebuie menţinuţi parametrii de confort, este necesară răcirea aerului introdus pentru a i se mări capacitatea de preluare a căldurii, iar pentru a se asigura preluarea surplusului de umiditate este necesară şi uscarea lui. Aceasta constituie una din formele clasice sub care se întâlnesc instalaţiile de climatizare. Unele procese tehnologice impun cerinţe şi mai stricte în privinţa parametrilor microclimatului interior, ceea ce implică agregate de climatizare complexe şi anumite sisteme constructive ale incintelor respective. 1.2. Clasificarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare La orice sistem de ventilare este necesar să se introducă în încăperi aer definit ca aer refulat sau aer introdus care să preia nocivităţile în exces, respectiv căldura, umiditate, gaze, vapori, praf, după care trebuie îndepărtat din încăperi fiind definit ca aer viciat sau aer evacuat. Instalaţiile de ventilare pot fi diferenţiate după modul de vehiculare a aerului, după spaţiul supus ventilării, după gradul de complexitate al tratării aerului în funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort al încăperii respective şi după diferenţele de presiune dintre interiorul şi exteriorul încăperii ventilate. 1.2.1. Clasificarea după modul de vehiculare a aerului a) Ventilarea naturală Prin ventilare naturală se înţelege schimbul de aer realizat într-o încăpere sub acţiunea combinată a doi factori naturali: vântul şi diferenţa de temperatură dintre aerul exterior şi interior. Când pătrunderea aerului exterior are loc prin neetanşeităţile constructive, ventilarea naturală se numeşte neorganizată. Dacă în încăperi sunt practicate deschideri speciale cu dimensiuni determinate, amplasate la o anumită înălţime şi care pot fi închise şi deschise se realizează o ventilare naturală organizată. b) Ventilarea mecanică Aceasta poate fi simplă sau combinată. La ventilarea mecanică simplă se realizează fie numai o introducere, fie o evacuare de aer cu funcţionare de multe ori intermitentă. Ventilarea mecanică combinată este aceea la care, în circuitul aerului, se introduc aparate pentru răcirea sau încălzirea aerului (schema a): Legendă:
AP aer proaspăt CV canale de ventilaţie (tubulatură rectangulară) CR clapetă pentru regulare debit AI aer încălzit F filtru praf ti temperatura internă a încăperii BI baterie de încălzire AR aer recirculat V1, V2 ventilatoare AE aer evacuat a) Schema de principiu a instalaţiei de ventilare mecanică combinată Climatizarea sau condiţionarea este tot o ventilare mecanică care asigură atât în perioada de iarnă cât şi în cea de vară o anumită valoare a temperaturii şi reglează simultan cel puţin doi parametri (de exemplu, temperatura şi umiditatea relativă) schema b. Este destinată confortului persoanelor sau unor scopuri tehnologice. Legendă: AP aer proaspăt V1, V2 ventilatoare CR clapetă pentru regulare debit AC aer condiţionat F filtru praf CV canale de ventilaţie BI baterie de încălzire ti temperatura internă a încăperii CU cameră de umidificare ψi umiditatea relativă internă a încăperii BR baterie de răcire AR aer recirculat BRI baterie de reîncălzire AE aer evacuat b) Schema de principiu a instalaţiei de condiţionare a aerului c) Ventilarea mixtă Se poate realiza fie prin introducere mecanică şi evacuare naturală, fie prin evacuare mecanică şi introducere naturală a aerului. 1.2.2. Clasificarea după extinderea zonei amplasate a) Ventilarea generală implică amplasarea uniformă a deschiderilor pe tubulatura de ventilaţie pentru introducerea aerului proaspăt sau tratat, respectiv a celor pentru evacuarea aerului viciat din încăpere. b) Ventilarea locală se referă la ventilarea prin aspiraţie chiar la locul de producere a nocivităţilor şi respectiv ventilarea locală prin refulare prin care se realizează perdele de aer care împiedică pătrunderea aerului rece în încăperi prin golurile tehnologice de acces sau prin deschiderea frecventă a uşilor. 1.2.3. Clasificarea după diferenţa de presiune dintre interiorul şi exteriorul încăperii ventilate a) Ventilarea echilibrată se obţine când debitele de aer introdus şi evacuat sunt egale. b) Ventilarea în suprapresiune Debitul de aer introdus este mai mare decât cel evacuat, astfel că în interior apare o suprapresiune, debitul în exces evacuându-se pe cale naturală prin canale de ventilaţie. c) Ventilarea în subpresiune (depresiune) Fenomenele se produc invers. Aceste sisteme se folosesc pentru a impune un anumit sens al trecerii aerului dintr-o încăpere în alta, astfel prin realizarea subpresiunii într-o încăpere cu degajări de nocivităţi şi suprapresiune în încăperea vecină curată se împiedică răspândirea nocivităţii în întreg spaţiul.
............................................................................................................................................................................................................................................................... Documentul complet de 111 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro Imagini din documentul complet: Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro