pag. 1 Introducere Studiul histologic al cavității orale va fi sistematizat în trei părți: - Partea I: studiul mucoasei cavității orale; al buzelor, obrajilor, palatului dur și moale; al limbii cu mugurii gustativi. - Partea a II-a: studiul smalțului dentar - Partea a III-a: studiul complexului pulpo-dentinar și al parodonțiului 1. Regiunile cavității orale Cavitatea orală este împărțită de arcadele dentare în două regiuni anatomice: vestibulul bucal și cavitatea orală propriu-zisă. Vestibulul bucal este porțiunea anterioară a cavității bucale, delimitată anterior de buze și obraji și posterior de arcadele dentare. Cavitatea orală propriu-zisă este porțiunea situată înapoia arcadelor dentare, delimitată superior de bolta palatină, inferior de planșeul bucal, antero-lateral de arcadele dentare, în timp ce comunică spre posterior cu orofaringele. 2. Mucoasa orală Mucoasa orală tapetează cavitatea orală atât la nivelul vestibulului, cât și în cavitatea orală propriu-zisă. Se continuă anterior cu tegumentul feței și posterior cu mucoasa faringiană și cea a foselor nazale. Din punct de vedere funcțional, mucoasa bucală este de trei tipuri: mucoasa masticatorie, mucoasa de acoperire și mucoasa specializată. Mucoasa masticatorie Căptuşeşte palatul dur şi gingia, participând direct la masticaţie împreună cu dinţii. Este inextensibilă, legată ferm de osul palatin şi alveolar. Culoarea este de obicei rozpalid, dar poate varia în funcţie de culoarea pielii. Prezintă următoarele straturi: 1. Superficial: epiteliu stratificat pavimentos keratinizat sau parakeratinizat, pentru a rezista forţelor abrazive din timpul masticaţiei. Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat al mucoasei masticatorii este asemănător din punct de vedere structural epidermului, dar nu are de stratul lucidum. Epiteliul stratificat pavimentos parakeratinizat conține celule care se keratinizează, dar spre deosebire de cele dintr-un epiteliu keratinizat își conservă nucleii până în stratul superficial. 2. Sub epiteliu: corionul mucoasei masticatorii, format din 2 straturi distincte: - Stratul papilar (superficial) un strat gros format din țesut conjunctiv lax în care se găsesc numeroase capilare sangvine care asigură nutriția epiteliului, fibre nervoase și corpusculi Meissner. Stratul papilar trimite numeroase expansiuni conice adânci (papile conjunctive) care pătrund în epiteliu. Acestea măresc
pag. 2 suprafața de contact dintre epiteliu și corion, crescând rezistența epiteliului la abraziune. Datorită lor, joncțiunea dintre epiteliu şi corion are un traseu sinuos în zona masticatorie. - Stratul reticular (profund) este format din țesut conjunctiv dens semiordonat cu fibre de colagen și elastice care se ancorează ferm de osul palatin sau alveolar, continuându-se cu fibrele de colagen din periost. Fibrele asigură atașarea strânsă a mucoasei la os, pentru rezista solicitărilor mecanice din cursul masticației. Nu există submucoasă în zona masticatorie. Mucoasa de acoperire (căptușire) Mucoasa de acoperire tapetează cea mai mare parte a cavității orale, exceptând palatul dur, gingia și fața dorsală a limbii. Este extensibilă, elastică, mobilă, se adaptează mișcării mușchilor. Epiteliul mucoasei de acoperire este stratificat pavimentos nekeratinizat, iar corionul este format din țesut conjunctiv lax cu numeroase capilare sanguine și terminații nervoase libere care pătrund printre celulele epiteliale. Prezintă papile conjunctive rare. Mucoasa de acoperire este însoțită de o submucoasă formată din țesut conjunctiv lax cu fibre de colagen și elastice (mai numeroase), care fac legătura dintre mucoasă și mușchiul subiacent. În submucoasă se găsesc vase sanguine mari, vase limfatice, nervi și glande salivare mici de tip mucos, mai rar de tip seros sau mixt. Secreția mucoasă a glandelor facilitează alunecarea bolului alimentar. Mucoasa specializată (senzorială) La nivelul feței dorsale a limbii, în cele 2/3 anterioare, întâlnim o suprafață neregulată, caracterizată de prezența unor formațiuni specifice papilele linguale. La nivelul unora dintre acestea se găsesc mugurii gustativi, care conțin celule specializate pentru detecția și transmiterea senzației gustative. Pentru perceperea senzațiilor gustative substanțele sapide trebuie să fie solubile, să se dizolve în salivă. Ele pătrund în porul gustativ și stimulează microvilii celulelor senzoriale, inițiind un impuls nervos în fibrele nervoase senzoriale aferente cu care sunt în contact. Stimularea receptorilor gustativi determină la nivelul celulelor senzoriale activarea proteinelor G cuplate cu receptori urmată de o serie de reacții: activitate crescută a enzimelor intracelulare și generarea mesagerilor secunzi. Aceștia activează canalele ionice membranare. Concentrația calciului intracelular creşte fie printr-un influx de Ca din mediul extracelular, fie prin eliberarea Ca din depozitele intracelulare. Creșterea concentrației Ca intracelular determină eliberarea neurotransmiţătorilor care generează impulsuri nervoase în fibrele nervoase postinaptice. Există mai multe tipuri primare de gust: acru, amar, dulce, sărat și umami. Acesta din urmă este gustul determinat de aminoacizi de tipul glutamatului și aspartatului. Monoglutamatul de sodiu, aditiv alimentar folosit pentru îmbunătățirea gustului stimulează receptorii umami.
pag. 3 Limba este un organ muscular mobil cu rol în masticație, deglutiție, vorbire, perceperea senzației de gust, fiind alcătuită dintr-o masă musculară acoperită de mucoasa linguală pe toată suprafața. Masa musculară a limbii Este formată din fascicule de fibre musculare striate orientate în toate direcțiile: longitudinal, transversal, vertical. Acest aranjament spațial în toate planurile conferă limbii flexibilitate și precizie mare a mișcărilor, esențiale pentru actul vorbirii, masticație și deglutiție. Printre fasciculele musculare se găsește țesut conjunctiv cu celule adipoase; vase, nervi, microganglanglioni vegetativi și glande salivare mici ale căror canale se deschid pe faţa ventrală a limbii, în porțiunea anterioară. Mucoasa linguală Pe fața ventrală a limbii mucoasa este netedă, subțire, formată dintr-un epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat și un corion îngust în care se găsesc vase, nervi, glande linguale mici. Epiteliul, foarte subțire la acest nivel, permite absorbția rapidă în circulație a unor medicamente cu administrare sublinguală (ex. nitroglicerina). Pe fața dorsală a limbii mucoasa este groasă, neregulată, puternic specializată, formată din epiteliu stratificat pavimentos keratinizat sau parakeratinizat și un corion dens, străbătut de canalele excretoare ale glandelor salivare linguale. V -ul lingual delimitează două porțiuni cu origine embriologică diferită: 2/3 anterioare: origine ectodermică - treimea posterioară (rădăcina limbii), cu origine endodermică, unde se află amigdala linguală - cele 2/3 anterioare, unde se găsesc papilele linguale. Papilele linguale Sunt proiecții ale mucoasei alcătuite fiecare dintr-un ax conjunctiv central provenit din expansiunea corionului, tapetat la suprafață de epiteliul lingual. Sunt de patru tipuri: filiforme, fungiforme, circumvalate, foliate. 1. Papilele filiforme - Sunt cele mai numeroase și cele mai mici papile. - Se găsesc în cele 2/3 anterioare ale limbii; sunt mai numeroase spre vârf. - Au formă alungită, conică, vârful keratinizat, înclinat spre partea posterioară. - Macroscopic au aspectul unor formațiuni punctiforme de culoare albicioasă datorată keratinizării. - Nu conțin muguri gustativi, dar au terminații nervoase aferente pentru atingere, îndeplinind un rol strict mecanic. 2. Papilele fungiforme - Sunt distribuite în porțiunea anterioară a limbii, spre vârf, răspândite printre papilele filiforme. - Sunt numeroase (aproximativ 400-500) - Au formă rotunjită, similară cu a unei ciuperci - Prezintă fiecare un ax conjunctiv central bogat vascularizat tapetat de un epiteliu subțire, de tip stratificat pavimentos nekeratinizat. - Macroscopic sunt vizibile sub forma unor mici pete roșii datorită vaselor abundente.
pag. 4 - Conțin numeroși muguri gustativi în grosimea epiteliului. 3. Papilele circumvalate - Sunt papilele cele mai voluminoase și cele mai puțin numeroase: aproximativ 10-12 papile formând în ansamblu V -ul lingual - Fiecare papilă este înconjurată de un șanț circular adânc (lat. vallum = șanț). - Sunt acoperite de epiteliu stratificat pavimentos keratinizat, mai gros decât epiteliul altor papile, cu mulți muguri gustativi mai ales pe suprafețele laterale. - Papilele circumvalate au glande salivare proprii (glande von Ebner): o glande seroase ale căror canale excretoare se deschid în șanțul de la baza papilei o produc o secreție apoasă care dizolvă constituenții alimentari pentru a facilita recepționarea gustului și îndepărtează particulele din vecinătatea mugurilor gustativi, pregătindu-i să răspundă la noi stimuli alimentari. 4. Papilele foliate - Se găsesc pe marginile laterale ale limbii, în partea ei posterioară. - Sunt rudimentare la om, dar bine dezvoltate la unele specii de animale rozătoare - Sunt papilele cele mai bogate în muguri gustativi prezenți pe suprafețele laterale. Mugurii gustativi Sunt organe senzoriale intraepiteliale cu rol în perceperea senzațiilor de gust. Se găsesc în epiteliul papilelor linguale fungiforme, circumvalate și foliate dar și în epiteliul palatului moale, al arcului gloso-palatin, în peretele posterior al faringelui până la nivelul cartilajului cricoid și în peretele posterior al epiglotei. Numărul lor este de aproximativ 3000, scade pe măsura înaintării în vârstă. Microscopic se prezintă ca formațiuni intraepiteliale ovoide cu dimensiuni de 80/40 μm. Se extind pe toată grosimea epiteliului lingual și se deschid la suprafața acestuia prin câte un orificiu (por gustativ) care realizează comunicarea cu exteriorul. Baza mugurelui gustativ se dispune pe membrana bazală a epiteliului. Mugurii gustativi conțin patru tipuri de celule: celule senzoriale (neuroepiteliale), celule de susținere, celule intermediare și celule bazale. Celulele senzoriale (neuroepiteliale) - Sunt cele mai numeroase celule din mugurele gustativ, așezate mai ales spre centrul acestuia, extinzându-se de la baza mugurelui până la porul gustativ. - Se leagă de celelalte celule senzoriale și de celulele de susținere prin joncțiuni strânse. - Prezintă un corp celular alungit, fuziform, conținând un nucleu alungit, heterocromatic. - La polul apical prezintă microvili care se proiectează la suprafaţa epiteliului lingual prin porul gustativ. Microvilii vin în contact cu substanţele sapide dizolvate în salivă, având funcție de chemoreceptori. - Polul bazal al celulelor senzoriale este înconjurat de terminațiile nervoase amielinice ale nervilor sensibilității gustative: facial (VII) - pentru cele 2/3 anterioare ale limbii, glosofaringian (IX) - pentru 1/3 posterioară și nervul vag (X). - Celulele senzoriale au un turnover rapid: aproximativ 10 zile, după care sunt înlocuite prin diviziunile celulelor bazale.
pag. 5 Celule de susținere - Se dispun spre periferia mugurului gustativ. - Sunt celule înalte, care se extind pe toată lungimea mugurului gustativ, ca şi celulele senzoriale. - Au citoplasmă clară, nuclei sferici, proeminenți, cu aspect veziculos. Celulele intermediare Celulele bazale - Sunt celule mici, situate la baza mugurelui gustativ, în apropierea membranei bazale, printre celelalte tipuri celulare. - Sunt celule-stem, capabile de a se diferenția în celelalte tipuri celulare Anumite zone ale limbii sunt mai receptive la anumite gusturi decât altele. Vârful limbii detectează cu precădere gustul dulce, partea postero-laterală gustul sărat, iar papilele circumvalate recepționează gusturile amar și umami. Buzele sunt două repliuri musculo-cutanate care delimitează orificiul oral prin marginile lor libere. Buzele prezintă trei regiuni: 1. Fața externă a buzei, căptușită de tegument cu un epiderm subțire și derm în care se găsesc foliculi piloși cu glande sebacee anexate și glande sudoripare. 2. Fața internă a buzei, căptușită de mucoasă orală, formată din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat și un corion dens, bogat vascularizat și inervat, în care se găsesc glande salivare mici mucoase și muco-seroase (glande labiale), ale căror canale excretoare se deschid la suprafața epiteliului. 3. Zona de tranziție, căptuşită de tegument cu o culoare roșie-intensă. La acest nivel epidermul este foarte subțire, iar dermul bine dezvoltat, prezentând numeroase papile înalte care se proiectează în epiderm. Papilele conțin o rețea capilară bogată care conferă culoarea roșie specifică acestei regiuni. Axul buzei este format din fibre musculare striate și țesut conjunctiv. Lectură recomandată Mescher AL, Junqueira Histologie, tratat & atlas. Ed. a 13-a. Editura Medicală Callisto, București, 2016 (Cap. 15 Tubul digestiv, pag. 292-294)