1. S tratigrafia peretelui vascular Intima Media Adventitia Epiteliu simplu pavimentos Tesut conjunctiv

Transcript

1 1. Stratigrafia peretelui vascular Intima endoteliu (structura mereu prezenta) membrana bazal (structura mereu prezenta) strat subendotelial limitanta elastica interna (LEI) Dispozitia elementelor este longitudinala. Functii: asigura schimbul si este netrombogenica (impiedica aderarea plachetelor prin: incarcarea negativa a endoteliului si secretia unor factori anti trombogeni). Endoteliul este un tip special de epiteliu interpus ca membrana semipermeabila intre doua compartimente ale mediului intern plasma sangvina si lichidul intestitial. Este inalt diferentiat pentru a monitoriza si media activ schimbul bidirectional al moleculelor mici si pentru a restrictiona transportul unor macromolecule. In plus fata de rolul in schimburile dintre plasma si LI, celulele endoteliale au cateva alte functii: Conversia angiotensinei I in angiotensina II Conversia bradykininei, serotonine, prostaglandinelor, norepinefrinei, trombinei etc in compusi biologici inerti Lipoliza lipoproteinelor de catre enzime localizate pe suprafata celulelor endoteliale pentru a produce trigliceride si colesterol (substratul pentru hormonii steroizi si structura membranei) Producerea factorilor vasoactivi endotelinele, agenti vasoconstrictori si oxid nitric(factor relaxant). VGEFs vascular endothelial growth factors cresterea embrionica si diferentierea capilarelor in adult. Media fibre musculare netede si/sau lamele elastice limitanta elastica externa. Dispozitia elementelor este circulara (spiralata) si are functie de reglare a fluxului sangvin. Adventitia tesut conjunctiv (fibre si celule) fibre musculare netede (la vasele mari) vasa vasorum (la vasele mari) vase limfatice nervi ai vaselor Dispozitia elementelor este in general longitudinala dar poate fi si circulara. Functii: are rol mecanic (de ancorare), de protectie si de nutritie. Vasele sangvine snt alcatuite din mai multe tipuri de tesut: Epiteliu simplu pavimentos (asezat pe membrana bazala) - endoteliul. Membrana bazala este o componenta amorfa. Ea are o componenta fibrilara alcatuita din colagen de tip IV sau V sintetizat de celulele endoteliale sau de fibrele musculare netede din stratul subendotelial. Tesut conjunctiv care contine:

2 fibre de colagen si reticulina: colagen III in medie si colagen I in adventitie. fibre elastice izolate sau dispuse in lamele groase, ondulate. fibroblasti - in adventitie Tesut muscular neted alcatuit din mai multe randuri de celule dispuse concentric. Intre celule exista jonctiuni de tip gap. Fibra musculara neteda vasculara se comporta fenotipic ca un fibroblast si in caz de agressssiune la nivelul peretelui vascular va raspunde ca un fibroblast, putand prolifera si capatand proprietati de fagocitare. Tesutul nervos - este alcatuit din: fibre nemielinizate - apartin SNV si sunt sub forma de terminatii butonate fibre mielinizate - se gasesc in zonele baroreceptoare si chemoreceptoare. microganglioni nervosi 2. Artera de tip elastic Exemple: Aorta, arterele pulmonare, carotida, sbclavie, tr brahiocefalic drept. Calibru mare. Intima mai groasa ca la musculara, LEI rareori prezenta, greu de identificat Media consta in fibre elastice si o serie de lame concentrice perforate elastice al caror numar creste cu varsta 40 la nou nascut, 70 la adult. Fenestratiile faciliteaza difuzia substantelor prin medie. Nu prezinta LEE Intre laminele elastice se gasesc fibre musculare netede, fibre reticulare, proteoglicani si glicoproteine Adventitia groasa, tes conj, vasa vasorum, nervi si vase. Rol: vase de conducere, faciliteaza deplasarea sangelui, mentinerea tensiunii arteriale. 3. Artera de tip muscular Calibru mediu majoritatea arterelor. Intima endoteliul are aspect crenelat si stratul subendotelial mai subtire decat la arterele elastice. Se ingroasa cu varsta. LEI groasa, proeminenta, la marginea externa a intimei Media fibre musculare netede randuri. Pe masura ce arterele devin mai subtiri numarul straturilor concentrice scade. Numarul lamelor elastice scade cu dimensiunea arterelor. Fibre de reticulina. LEE mai putin evidenta ca LEI poate lipsi la cele mici Adventitia:

3 - Tesut conjunctiv (f elastice abundente) - Cel musculare netede - Vasa vasorum +limfatice - Nervi vasomotori: simpatic vasoconstrictie; parasimpatic vasodilatatie - Se termina la distanta de f musc neteda - In unele artere exista microganglioni nervosi a coronare, mezenterice, tr celiac. 4. Arteriola si metaarteriola Arteriola : - Diametru 0,5mm - Intima endoteliu cu mb bazala continua, strat subendotelial subtire si LEI prezenta doar la cele peste 50 m (exceptie arteriolele renale) - Media 1-3 randuri de f musculare netede. Nu prezinta LEE - Adventitia bine inervata, nu prezinta vasa vasorum Metaarteriola: - Ramificatii ale arteriolelor - 1 rand de fibre musculare netede dar in start discontinuu rol: regleaza sau opreste fluxul sanguin, mentine presiunea in capilare - Sfincterul precapilar: la zona de emergenta a capilarului fibre musculare netede opresc complet fluxul 5. Vene Clasificare: - Postcapilare - Mici - Medii - Mari Venule postcapilare: - Mai mari decat capilarele 50 m - Nr celulelor endoteliale mai mare decat 3 - Sunt caracterizate de prezenta pericitelor - Tunica intima este alcatuita din endoteliu si un foarte subtire strat subendotelial - Tunica medie poate contine numai pericite contractile - Acestea au in comun cu capilarele: particiarea in procesele inflamatorii, schimbul de celule si molecule intre plasma si tesuturi Vene musculare:

4 - Maoritatea venulelor sunt musculare, cu cel putin cateva fibre musculare netede in perete. Acestea acompaniaza de obicei arteriolele asupra carora pot exercita o actiune directa prin secretia de substante vasoactive difuzibile. - Cele mai multe vene sunt mici sau medii cu un diametru intre 1 si 9 mm - Intima are de obicei un strat subendotelial subtire care poate lipsi - Media contine manunchiuri mici de fibre musculare netede printre care se afla fibre reticulare si o retea delicata de fibre elastice - Adventitia colagen, bine dezvoltata Vene mari: - In cazul venelor mari (din apropierea cordului) tunica intima este bine dezvoltata dar tunica medie este foarte subtire si contine cateva fibre musculare si tesut conjunctiv - Adventitia este cel mai gros strat si cel mai bine dezvoltat in venele mari si contine frecvent manunchiuri longitudinale de fibre musculare netede. - Aceste vene prezinta la interior valve 2 plici semilunare ale tunici intime ce se proiecteaza in lumen. Acestea sunt formate din tesute conjunctiv bogat in fibre elastice si sunt tapetate peambele parti de endoteliu. 6. Tipuri de capilare sanguine Sunt de 3 tipuri continuea (somatice), fenestrate si sinusoidale. Capilarele continue: - Celulle endoteliale sunt prezente in starat continuu - Membrana bazala este continua - Contin pericite - Diametru de 5-9 m - Suprafata este incarcata electronegativ, prezinta microvili scurti si rari, vezicule plasmalemale, prezinta jonctiuni stranse si GAP - Localizare: Capilarele fenestrate: - Celulele endoteliale au fenestratii - Membrana bazala este continua (exista si sub fenestratii) - Pericitele sunt rare - Diametrul de 5-9 m - Au jonctiuni stranse si GAP - Fenestrele au diametrul de nm si sunt in numar de 20-60/µ m 2. Sub ele exista sau nu diafragme cu grosimea de 5-6 nm. - Localizare: In glandele endocrine, in tractul gastro-intestinal, in plexurile coroidesi in rinichi (unde nu au diafragma) Capilarele sinusoidale:

5 - Stratul de celule endoteliale este discontinuu prezinta spatii largi; celulele pot fifusiforme - Membrana bazala este discontinua sau poate chiar lipsi (nu exista in spatii) - Pericitele pot exista sub forma de celule parasinusoidale - Diametru de m - Localizare: In ficat, in splina, in maduva osoasa si in hipofiza anterioara 7. Organizarea histologica a lobulului timic Este situat in medistiul anterior. Este organ limfoid primar. Are o structura limfoepiteliala spre deosebire de celelalte organe limfoide. El are dubla origine embriologica: exista un primordiu de origine epiteliala care este invadat de celule mezenchimale. Stroma are deci origine epiteliala iar capsula este de origine conjunctiva. Capsula prezinta septuri care impart organul in lobuli. Un lobul timic are doua regiuni: periferica - corticala centrala - medulara Corticala, in coloratie HE, are aspect intunecat (inchis la culoare) iar medulara are aspect clar. Corticala are aspect intunecat datorita prezentei unui numar mare de celule tinere, precursoare ale limfoctelor T numite timocite. Timocitele au nuclei rotunzi, tahicromatici, mici. Ele prolifereaza intens. Din tote timocitele corticale (5% mor prin apoptoza. Celelalte 5% isi continua maturarea apoi migreaza pana ajung in regiunea medulara. Regiunea edulara are o structura caracteristica numita corpusculul Hassal. Acestia sunt alcatuiti din celule de natura epiteliala deoarece contin in citoplasma filamente de cheratina. Celulele sunt dispuse in structuri concentrice. Au nuclei picnotici, intens tahicromatici. Corpii Hassal au o functie necunoscuta. Se presupune ca ar secreta factori umorali timici. Vascularizatia: Arterele sunt ramuri pentru septurile conjunctive si dau ramuri pentru parenchim la nivelul jonctiunii cortico-medulare. Acestea sunt ramuri care vascularizeaza corticala, dupa care se arcuiesc si vascularizeaza si medulara. In medulara este originea circulatiei venoase a timusului. Nu are circulatie limfatica. Circulatia timica are si o particularitate: la nivelul corticalei exista bariera sange-timus. Aceasta este alcatuita din endoteliul nefenestrat al capilarelor care este insotit de o lamina bazala groasa dar si din prelungiri ale celulelor reticulo epiteliale ce inconjura capilarele. Ea impiedica antigenele nonself sa ia contact cu timocitele corticale.

6 Timusul involueaza la varsta adulta, dupa pubertate. cea mai afectata este regiunea corticala unde timocitele sunt inlocuite cu adipocite albe - are loc degenerescenta grasoasa. Dar timusul pune limfocite T in circulatie chiar si la varsta adulte, mai putin insa. Limfocitele care parasesc timusul sau maduva rosie se numesc limfocite naive pentru ca nu au venit in contact cu antigenul. La nivelul organelor limfoide secundare are loc initierea raspunsului imun impotriva antigenelor venite pe cale limfatica sau sangvina de la nivelul tesuturilor. Splina asigura apararea impotriva antigenelor din sange, ganglionii limfatici asigura apararea imptriva antigenelor din circulatia limfatica iasr MALT asigura apararea la nivelul mucoaselor. 8. Proliferarea diferentierea si selectia limfocitelor timice La nivelul lobulului timic exita timocite, precursori ai limfocitelor T insa nu exista precursori ai limfocitelor B sau ai limfocitelor killer. Timocitele sufera un proces de maturare. Celulele mai tinere se gasesc in regiunea subcapsulara si de aici, concomitent cu maturarea, ele migreza spre medulara. La nivelul timusului, procesul de maturare a limfocitelor T are doua etape: 1. selectia pozitiva 2. selectia negativa Selectia pozitiva are ca rezultat supravietuirea acelor celule ce sunt capabile de recunoasterea prin intermediul receptorilor pentru antigen propriile antigene HLA (CMH) ale organismului. Selectia negativa permite supravietuirea acelor timocite ce nu reactioneaza impotriva propriilor antigene ale organismului. CMH este de doua feluri CMH I si CMH II. Alte celule din corticala lobulului timic: reticuloepiteliale - au forma stelata si nuclei ovalari. Ele au prelungiri care se anastomozeaza, jonctiunile realizandu-se prin desmozomi si formand astfel o retea in ochiurile careia exista timocite. Ele intervin in selectia pozitiva. celula doica - se gasesc in regiunea subcapsulara, au natura epiteliala si rol in maturarea limfocitelor T. Ele secreta ca si celulel reticuloepiteliale hormoni timici cu rol important in dezvoltarea si maturarea limfocitelor T: timulina timozina timopoietina celulele dendritice interdigitale - se gasesc la limita dintre corticala si medulara. Au origine in maduva rosie hematogena si rol in selectia negativa.

7 macrofage - atat in corticala cat si in medulara. Ele au rol de APC si sunt importante in procesul de selectie. Ele au si functia de a fagocita timocitele moarte prin apoptoza. 9. Splina pulpa alba Pulpa alba a splinei este alcatuita din: mansonul de tesut limfoid care inconjoara arteriola si se numeste teaca limfoida periarteriala. Mansonul contine predominant limfocite T. foliculii limfoizi splenici care sunt alcatuiti din manta si centru germinativ, Ei semana cu foliculii secundari insa se asociaza cu o arteriola pozitionata excentric, acest ansamblu (folicul si arteriola) alcatuind corpusculul Malpighi. Foliculii contin predominant limfocite B. La limita dintre pulpa alba si pulpa rosie exista zona marginala ce contine sinusuri, numite sinusuri marginale. Aici se deschid ramurile arteriolelor foliculare si ramuri din artera centrala a pulpei albe. Aceasta zona este importanta d.p.d.v. functional deoarece este locul prin care patrund anumite tipuri de limfocite circulante iar antigenele vin pe cale sangvina. 10. Splina pulpa rosie Pulpa rosie este alcatuita din cordoane celulare ce delimiteaza sinusurile venoase. Sinusurile pulpei rosii au in structura lor celulel epiteliale cu propritati contractile. Aceste celule au forma alungita cu axul lung paralel cu axul sinusului iar in jurul sinusului sunt dispuse circular fibre de reticulina. Apar astfel niste spatii prin care patrund elementele figurate ale sangelui. Tipuri de celule: In foliculii limfoizi se gasesc celulel foliculare dendritice, celule interdigitate, macrofage si limfocite B. In mansonul de tesut limfoid se gasesc de asemenea celule foliculare dendritice, celule interdigitate si macrofage dar exista limfocite T in loc de B. Sinusurile marginale contin macrofage distincte: imobile, cu capacitate crescuta de a fagocita antigene aduse prin sange pana la nivelul sinusurilor marginale. Apoi aceste macrofage prezinta antigenul limfocitelor B. Cordoanele celulare al pulpei rosii (cordoanele Billroth) sunt alcatuitte dintr-o stroma, un citoreticul, in ochiurile caruia exista multe limfocite B, limfocite T, macrofage, plasmocite ca si celelalte elemente figurate ale angelui. Macrofagele de aici sunt cele ce fagociteaza eritrocitele imbatranite. 11. Circulatia intrasplenica a sangelui

8 Arterele dau ramuri trabeculare ce dau la randul lor ramuri ce se distribuie parenchimului. Aceste ramuri se inconjoara de tesut limfoid si formeaza arterele centrale ale pulpei albe. Din acestea se desprind ramuri - arteriolele foliculilor limfoizi din pulpa alba splenica. Ramurile terminale ale a. centrale sunt arteriolele penicilate (au forma de pensula - scurte si drepte) care conduc sangele spre sinusurile venoase ale pulpei rosii. Exista doua ipoteze privind trecerea sangelui din arteriolele penicilate in sinusurile venoase. Prima sustine ca exista continuitate intre arteriolele penicilate si sinusurile venoase, circulatia fiind de tip inchis si sangele neparasind arborele circulator. A doua ipoteza sustine ca arteriolele penicilate se termina printre cordoanele de celule ale pulpei rosii. Sangele strabate spatiul dintre aceste celule pana la capilarele sinusoide ale pulpei rosii. Aceaasta circulatie este deschisa deoarece sangele paraseste arborele circulator. Din sinusoidele pulpei rosii iau nastere venele pulpei rosii care se unesc si formeaza venele trabeculare ce nu prezinta un perete muscular propriu. Acestea vor forma in final venele splenice ce parasesc splina prin hil. Splina nu are circulatie limfatica. 12. Ggl limfatic Se gasesc raspanditi in tot organismul. Sunt o statie de filtrare a limfei, aflandu-se pe traseul vaselor limfatice. Sunt organe incapsulate, avand o capsula conjunctiva care trimite septuri (trabecule) ce nu compartimenteaza complet organul. Un ganglion are o fata convexa si un hil. La nivelul fetei convexe intra vasele aferente care ies pe la nivelul hilului sub forma unui singur vas eferent. La nivelul hilului se afla si arterele si venele ce vascularizeaza ganglionul. Ganglionul limfatic are o regiune periferica (corticala) si una centrala (medulara). Intre cele doua regiuni exista zona paracorticala. Corticala contine tesut limfoid organizat in foliculi limfoizi. Acesti foliculi limfoizi sunt formatiuni rotundovalare cu aspect caracteristic. La nivelul lor exista limfocite T in diferite stadii de diferentiere. Alte tipuri de celule in ganglionul limfatic: in foliculi: celule dendritice foliculare - APC regiunea paracorticala - celule interdigitate in sinusuri, in cordoanelel celulare ale medularei si la nivelul tesutului limfoid propriu-zis din corticala exista si macrofage. in sinusuri sunt mai putine limfocite decat in restul parenchimului si prin urmare aici pot fi observate mai usor celulele reticulate prin MO. Rolul ganglionilor limfatici: produc doua tipuri de limfocite B efectorii: 1. plasmocite 2. limfocite B cu memorie

9 13. Foliculul limfatic structura si functie Foliculii pot fi primari (areactivi) si secundari. Foliculii primari sunt omogeni si mai inchisi la culoare. Foliculii secundari prezinta doua regiuni: una periferica, mai inchisa la culoare care se numeste manta si una centrala, mai palida, care se numeste centru germinativ. De asemenea, la nivelul centrului germinativ exista doua zone: una intunecata si una clara. Zona intunecata este alcatuita din centroblaste, care au dimensiuni mai mari, citoplasma bazofila si nuclei palizi, eucromatici. In zona clara se gasesc centrocite, care au un aspect caracteristic, cu nuclei clivati. Foliculii limfoizi se gasesc in toate organele limfoide secundare. Foliculii limfoizi conti in majoritate limfocite B. In zona paracorticala se gasesc predominant limfocite T. In medulara, celulele se organizeaza in cordoane ce delimiteaza sinusurile medulare. Circulatia sangelui si limfei din ganglion Limfa patrunde prin vasele aferente care prezinta valve ce asigura curgerea unidirectionala catre sinusul subcapsular sinusurile intermediare (strabat corticala) sinusurile medulare si iese din ganglion prin vasul eferent, prin hil. Circulatia sangelui se face printr-o artera care patrunde prin hil, da ramuri pentru septuri care vor da ramuri pentru foliculi. Sangele se aduna apoi in venule care conflueaza si formeaza venele de la nivelul septurilor, ce formeaza prin unire venele ce parasesc ganglionul pe la nivelul hilului. La nivelul venulelor postcapilare, celulele endoteliale au o particularitate: au forma inalta, sunt cubice sau chiar cilindrice. Ele se numesc venule cu endoteliu inalt (HEV - high endothelium venules). 14. Mucoasa cavitatii bucale tipur, localizare, structura si functie mucoasa d acoperire : - localizare (obraji, buze, mucoasa alveolara, planseu bucal, fata ant limba, palat moale), - struct (EPSNK st cel bazale, st spinos, st superf ; melanocite bazale, cel Langerhans, cel Merkel, limfocite intraepit), - lamina propria (t conj lax, vase sg, limf, TNL, corp Meissner), papile (rare, putin adanci exceptie : mucoasa alv), - submucoasa (t conj lax-fb elastice si de colagen, gl salivare micilimba,buze,obraji,palat moale,tubuloacinoase-seroase,muc,mixte, gl sebacee izolate mari(granule Fox=Fordyce-nu sunt asociate firului de par), lipseste p fata ventrala a limbii(mucoasa)) mucoasa masticatorie :

10 - localiz (gingii, palat dur), - EPSK/PK st cel bazale, st spinos, st granular si superf pt keratinizare, l - lamina propria strat papilar (papile dese si profunde, vase sg, TNL, corp Meissner), strat reticular (inf, t conj dens semiord), - submucoasa (prezenta numai la niv palat dur, ant t adipos alb(rol d absorbtie a fortei mecanice), post gl salivare minore ce se cont in palat moale) ; mucoasa specializata : localiz (fata post limba, prez papile si muguri gustativi). 15. Structura generala si inervatia limbii Struct : - ax muscular (FMS(unele perpendiculare p altele) care apartin mm extrinseci genioglos, hioglos si intrinseci lingual, gl salivare minore, cel adipoase, vase sg, fib nv), - fata ventrala cu mucoasa d acop, - fata dorsala cu mucoasa specializ (cu papile linguale o filiforme [multe, ascutite, acop d EPSK, nu prez mug gustativi], o fungiforme [isolate, ax bine vasc, rari mug gustativi], o o foliate [pe marg limba, mug gustative, ax bine vasc], circumvalate [V-ul limbii, inconj d sant profound, gl Von Ebner salivare mici, multi mug gustativi p versant lat] ). Tot pe fata dorsala -baza limbii:epsnk,cripte,amigdale linguale(cu tes limfoid difuz si folicular) Inerv : motorie (nv hipoglos), senzitiva generala (2/3 ant trigemen, 1/3 post glosofaringian), senzoriala (2/3 ant facial, 1/3 post glosofaringian) 16. Mugurii gustativi localizare, structura, ultrastructura, functie - formatiuni ovoidale in papile foliate, circumvalate, fungiforme, fata post epiglota, perete post faringe, arc glosopalatin, palat moale - au por gustativ (=microvili ai cel senzoriale si d suport), - cel senzoriale / neuroept (alungite, citopl palida, nc eucr, nucleol vizibil), - cel d sustinere (alungite, citopl colorata, nc hetero, sustin porul gustativ,secreta mucusul ce umple santul mugurele), - cel bazale (nc rotunzi, sit la pol mugure gustativ, turn-over zile,progenitoare pt restul), - inerv plexuri sub, peri si intragemale, o motorie-n hipoglos(xii), o senzitiva generala-n V-2/3ant,n IX-1/3 post o senzoriala-nvii-2/3 ant, nix-1/3 post; - fct : perceptie gusturi (dulce vf, acru/acid marg, amar baza, sarat peste tot) 17. Dintele structura, compozitie moleculara, functie

11 - tes conj tanar(mezenchimal) cu orig in papila dentara, - cel stelate cu prelungiri, limfocite, plasmocite,macrofage, eozinofile,subst fund PAS+ gelatinoasa, vase sgv +fb nv din ggl gasserian, - spatiul Weil=zona acelulara strabatuta de fac de colagen(von Korff) ce patrund in dentina, odontoblaste adiacente dentinei. - Dentina:- o comp organica(70%):cristale de hidroxiapatita, linii incremetale vonebner(subtiri) si Owen(groase), tubuli dentinali(canaliculi Tomes)-contin procese Tomes,spatii Czermack(interglobulare)- o mineralizare neuniforma in vivo.b) comp anorganica(30%)-formata din matrice extracel-colagen si GAG si celule(odontoblaste). - Mineralizarea e neuniforma prin nuceli ce lanseaza valuri de mineralizare=>linii incrementale(de crestere). - Odontoblastele secreta predentine-matrice organica - Exista un strat ce margineste dentina,cel unite prin jonct intercel. - Corp celular cilindric cu granule secretorii(corpii abac). - Procese odontoblastice apicale(procese tomes), cu:- microtubuli,microfilamente,granule de secretie(elib la pol apical, se asociaza cu fb de colagen si=>corpii abac,kre repz centrul nucleilor de mineralizare). - Smaltul-la niv coroanei deasupra dentinei, c m dura subst din orgs,alc din adamantoblaste. o o Comp organica(98%)-cristale de hidroxiapatita,prisme adamantine(curbate sub forma de S(liniile Hunter-Schreger) si subst interprismatica, linii Retzius, tufele smaltului(la jonct smaltdentina).cariiile dentare sunt zone de demineralizare.mineralizarea e favoriz de fluoruri, inhib de ph scazut. Comp organica(2%)-matrice extracel:prot specifice smaltului:amelogenina?(numai in smaltul in formare),enameline,pret tufelor.comp org e prod de adamantoblaste in cursul histogenezei dintelui - Periodontiul-alc din cement(acopera dentina la rad),lig alveolo-dentar, os alveolar si gingie. - Cementul-subst similara osului:comp anorg(40-50%), comp org.este acelular si acelular(cementocite in cementoplaste), nu e vasc, nu form sist Havers. - Lig periodontal-t onj dens, fb de colagen ce solidarizeaza cementul de periost, fb de oxitalan(precursoarele elastinei), fibroblaste, t conj lax(grupat in insule, f b vasc(asigura si nutritia cementului)), insule epiteliale Malassez=cel epit in masa lig periodontal.functii(lig periodontal):ancorare,suport,mobilitate,remodelare os, nutritie cement,proprioceptie. - Alveola dentara=zona de os care da lame de os.poate fi os alveolar(compact-pt insertia lig periodontal sau spongios) sau os de sustinere-in profunzime(os lamelar). - Gingia=reflexie a muc de acop =>cavit virtuala intre dinte si muc=sant gingival.e alc din EPSNK,Mb se ataseaza de smalt=dispozitiv de atasare epiteliala.

12 18. Stratigrafia peretelui tubului digestiv generalitati Tubul digestiv, cu exceptia cavitatii bucofaringiene, este alcatuit din 4 tunici: 1. mucoasa 2. submucoasa 3. musculara 4. tunica externa Mucoasa Are trei componente: 1. epiteliul de acoperire 2. corion 3. musculara mucoasei Epiteliul de acoperire Are doua aspecte morfologice, in functie de segmentul de tub digestiv in care se afla. El poate fi: epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat epiteliu simplu cilindric Tranzitia intre cele doua zone se face de obicei brusc dar uneori se poate face si treptat. Corionul Este format din tesut conjunctiv lax ce cuprinde: celule imunocompetente, semn ca aici exista o intensa activitate imunologica capilare sangvine si limfatice, ce reprezinta locul unde vor trece moleculele absorbite atunci cand se realizeaza absorbtia. terminatii nervoase vegetative cu rol de control a activitatii de la acest nivel glande - foarte dese cu exceptia esofagului Musculara mucoasei Este formata din tesut muscular neted ce are aceeasi organizare ca la tunica musculara: un strat circular intern si unul longitudinal extern. De la acest nivel se desprind benzi musculare spre corion care se grupeaza in jurul glandelor si au rol de a ajuta la eliminarea produsilor de secretie. Exista modificari ale mucoasei in diverse segmente: evaginari invaginari Evaginarile pot sa intereseze doar mucoasa si atunci se numesc vilozitati sau pot sa antreneze si submucoasa si atunci se numesc pliuri. Scopul este de a mari suprafata de absorbtie. Invaginarile mucoasei spre corion, fara sa depaseasca musculara mucoasei - alcatuiesc glandele mucoase, iar daca depasesc musculara mucoasei si ajung

13 pana in submucoasa se numesc glande submucoase. Acestea au rol de a mari suprafata de secretie a glandelor. Invaginarile care strabat tot peretele tubului digestiv sunt canalele glandelor anexe. Cele mai multe modificari, de-a lungul tubului digestiv, apar la nivelul epiteliului de acoperire (la diverse etaje ale tubului). Musculara mucoasei asigura miscari independente ale mucoasei si reprezinta si o bariera ce impiedica migrarea celulelor. Acest lucru este foarte important in conditii patologice deoarece musculara mucoasei impiedica migrarea celulelor neoplazice. Submucoasa Este alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, iar comparativ cu corionul are mai multe fibre de colagen, fibre elastice si mai putine celule. De asemenea submucoasa mai contine: vase limfatice si sangvine mari tesut limfoid (difuz sau nodular) plezul nervos Meissner glande (doar la nivelul esofagului si duodenului). Musculara Cu exceptia partii superioare a esofagului si a partii terminale a canalului anal, unde exista fibre musculare striate, in rest musculara contine fibre musculare netede. Ele se organizeaza in doua straturi: circular intern si longitudinal extern. De fapt, ambele straturi au dispozitie helicoidala, insa stratul circular are buclele orizontale si foarte stranse, in timp ce stratul longitudinal are buclele oblice, aproape verticale, si cu pasul larg. Intre cele doua paturi exista tesut conjunctiv lax cu vase de sange si plexul nervos Auerbach. Stratul circular prezinta din loc in loc ingrosari - sfinctere. Prin contractia stratului intern are loc comprimarea si amestecarea continutului digestiv, iar prin contractia paturii externe se scurteaza segmentul de tub digestiv si, prin intermediul undelor peristaltice, are loc deplasarea continutului digestiv. Tunica externa Dupa caz, poate fi adventice sau seroasa. Adventicea este formata din tesut conjunctiv lax care adera si ancoreaza segmentul de tub digestiv de organele din jur: esofagul toracic, rectul si celelalte segmente ale tubului digestiv care adera la peretele abdominal posterior (duodenul, colonul ascendent si descendent). Tunica externa din restul tubului digestiv este seroasa, fiind alcatuita din tesut conjunctiv lax dar care este acoperit de mezoteliul ce reprezinta foita viscerala a peritoneului. Tunica externa contine vase sangvine si nervi.

14 19. Plexurile intramurale Exista fibre nervoase de la nivelul sistemului nervos central si fibre nervoase locale, ce intra in componenta plexurilor intramurale de la toate nivelele tubului digestiv, de la esofag pana la sfarsitul canalului anal. La acest nivel se gasesc foarte multi neuroni, aproape tot atati de multi cati se gasesc la nivelul maduvei spinarii: 100 mil. de neuroni. Acesti neuroni au caractere functionale asemanatoare cu cele ale neuronilor din nevrax: exista neuroni care pot prelua informatia din mediu si neuroni care pot elabora comanda. De aceea, aceste plexuri sunt denumite creierul tubului digestiv. Initial, aceste fibre nervoase au fost considerate partea terminala a inervatiei eferente a tubului digestiv. Inervatia simpatica a tubului digestiv se face de la nivelul maduvei spinarii, iar inervatia parasimpatica se face prin parasimpaticul cranian (prin n. vag) si prin parasimpaticul sacrat (S 2 -S 4 ). Distributia eferentei vegetative: fibrele simpatice preganglionare fac sinapsa in ganglioni vegetativi paraviscerali iar fibrele parasimpatice fac sinapsa in ganglionii intramurali. Plexurile nervoase locale contin mai multe elemente: mici ganglioni nervosi care contin un numar variabil de neuroni (3-50) fibre nervoase amielinice ce se grupeaza intr-o retea in jurul ganglionilor intramurali parasimpatici si care sunt conectate si cu neuronii din ganglionii intramurali celule gliale, care sunt mai multe decat neuronii si sunt asemanatoare cu astrocitele din nevrax. O parte din celulele gliale secreta interleukine si pot exprima la suprafata membranei moleculele CMH II. Aceste celule gliale au rol in desfasurarea raspunsului imun. Rolurile plexurilor intramurale: asigura controlul activitatii motorii a tubului digestiv asigura controlul secretiei exo si endocrine digestive controleaza microcirculatia sangvina intervin in raspunsul imun si in raspunsul inflamator. Se considera ca plexurile intramurale sunt o parte a nevraxului migrata la nivelul tubului digestiv. Astfel se explica existenta neuronilor motori si senzitivi care pot inchide arcuri reflexe scurte. Aceste plexuri nu sunt total independente, fapt dovedit de legatura cu neuronii din nevrax. Prin urmare controlul local este influentat de nevrax prin conexiunile sale cu plexurile. Neuronii din ganglionii intramurali sunt de trei feluri: senzitivi, motori si interneuroni. Prelungirile neuronilor senzitivi pot forma aferentele arcurilor reflexe, interneuronii asigura legatura cu motoneuronii iar neuronii motori exercita influente inhibitorii sau excitatorii asupra elementelor componente ale tubului digestiv. Cand exista un stimul se inchid doua tipuri de arcuri reflexe: un arc lung, ce implica si neuronii din nevrax si un arc reflex scurt, ce se realizeaza la nivel local. Neuronii motori isi pot exercita efectul in doua moduri: fie axonii lor ajung direct pe celula musculara si ii modifica activitatea, fie axonul sau se opreste pe o celula intermediara unde poate avea efect sau nu. Aceste celule intermediare pot fi celule endocrine, celule ale sistemului imun (mastocite) sau celule interstitiale Cajal care sunt niste celule dotate si cu capacitate de pace-maker.

15 De obicei, fibrele parsimpatice sunt conectate cu neuronii excitatori iar fibrele simpatice sunt conectate cu neuronii secretori. Plexul Meissner contine fibre pentru celulele secretorii din mucoasa digestiva, controleaza activitatea muscularei mucoasei si activitatea fibrelor musculare de la nivelul vaselor sangvine din submucoasa. Plexul Auerbach controleaza activitatea motorie a tubului digestiv controland tunica musculara. Rareori fibrele plexului Auerbach pot ajunge si in submucoasa. Afectarea acestor plexuri nervoase conduce la tulburari de motilitate a tubului digestiv. Dintre aceste tulburari citam: achalazia megacolonul congenital: boala Hirschprung. In ambele cazuri are loc distrugerea selectiva a neuronilor motori inhibitori din plexurile intramurale la nivelul esofagului in achalazie si la nivelul colonului distal si rectului in boala Hirschprung. In achalasie nu are loc relaxarea musculaturii esofagului si a sfincterului cardia si prin urmare nu se face pasajul din esofag in stomac. Au loc spasme continui la acest nivel, fapt care duce la hipertrofierea musculaturii esofagului. Achalazia se manifesta prin varsaturi de alimente nedigerate. In boala Hirschprung au loc spasme ale colonului distal si ale rectului si astfel se acumuleaza gaze in colonul proximal. Pacientul va avea abdomenul destins, dureri colice si constipatie care poate dura uneori de la cateva zile pana la cateva saptamani. Tratamentul in ambele cazuri este dificil. 20. Tesutul limfoid asociat tubului digestiv Este de doua feluri: 1. tesut limfoid difuz - localizat de obicei in mucoasa 2. tesut limfoid nodular, localizat in mucoasa cu posibilatea de a se extinde si in submucoasa In tesutul limfoid difuz exista numeroase limfocite, macrofage, plasmocite (in special cele care secreta IgA), eozinofile si mastocite. Acest tesut este sediul major in activitatea imunologica la nivel local. Nodulii limfatici pot fie solitari, fie sub forma de agregate nodulare. Nodulii solitari se gasesc in esofag, la nivelul jonctiunii esogastrice si in corionul din jurul canalelor de secretie ale esofagului. De asemenea ei se mai gasesc in stomac, in regiunea pilorica si in general la orice nivel al intestinului subtire si gros. Agregatele nodulare se gasesc la nivelul ileonului si al apendicelui vermiform, sub forma placilor Peyer. In tesutul limfoid difuz predomina limfocitele T. In tesutul limfoid nodular avem atat limfocite T cat si B.

16 In initierea raspunsului imun un rol important il are celula M (M de la microfald). Ea se localizeaza la nivelul epiteliului tubului digestiv, aflandu-se in raport cu nodulii limfatici ce fac parte din agregatele nodulare si care se gasesc la nivelul apendicelui si ileonului. In ME de baleiaj, celula M prezinta la suprafata microfalduri si microvili care sunt mai lungi si mai grosi dar mai putini decat la nivelul polului apical al enterocitelor. Corpul celulei este scobit de catre limfocite si de pseudopodele macrofagelor. Celule M are rol in initierea raspunsului imun local. Celula M endociteaza antigenul si il elibereaza apoi in zona in care detecteaza prezenta limfocitelor si macrofagelor. Macrofagele vor fagocita antigenul si il vor prezenta apoi pe suprafata. Limfocitele vor citi antigenul prezentat si vor sintetiza anticorpi. Acestia vor migra prin circulatia sangvina pana la nivelul corionului unde vor stimula limfocitele B din tesutul limfoid difuz sa secreta noi cantitati, mult mai mari, de anticorpi IgA. Enterocitele, la polul bazal, au receptori pentru IgA si deci moleculele de IgA vor traversa enterocitul si se vor fixa pe versantul extracitoplasmatic al moleculei proteinei J care se afla la polul apical al enterocitului. Fixarea la nivelul glicocalixului de proteina J a IgA se face pentru a proteja molecula de anticorp de actiunea proteazelor intestinale. Se tapeteaza astfel mucoasa intestinala cu molecule de IgA si ea va fi aparata de agresiunea antigenului. 21. Esofagul La nivelul toracelui se prezinta ca un tub rectiliniu cu lungimea de 25 cm. Este acoperit de adventitie. Dupa ce strabate diafragma devine esofag abdominal care are o lungime de 2-4 cm si care este acoperit de seroasa, fiind fixat la peretele posterior al abdomenului. Mucoasa Este alcatuita dintr-un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care are mai multe straturi celulare: celulele bazale, care se dispun in 1-3 randuri si care au citoplasma bazofila si prezinta numeroase mitoze. celulele poliedrice - unele au un continut bogat in glicogen. celulele scuamoase. Unele prezinta putine granule de keratohialina in citoplasma. Ele nu sunt keratinizate in mod normal, dar in cazul unor traume mecanice provocate de bolul alimentar aceste zone se keratinizeaza. Mai pot exista si alte tipuri de celule: 25% din indivizi prezinta in epiteliu celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz. In acest caz exista riscul crescut de aparitie a carcinoamelor primare cu celule mici, endocrine.

17 4-8% din indivizi pot contine in epiteliul bazal melanocite. Si in acest caz exista riscul de aparitie a melanoamelor primare la nivelul esofagului. celule Langerhans care se gasesc in stratul bazal si sunt niste celule prezentatoare de antigen. Tranzitia de la epiteliul pluristratificat pavimentos la cel simplu cilindric de la nivelul stomacului se face brusc, dar deasupra jonctiunii esogastrice cu 0,5-1,5 cm. Deci 0,5-1,5 cm din esofag vor fi captusiti de epiteliu simplu cilindric. De aceea, cand se produc refluxuri gastroesofagiene repetate apar leziuni la nivelul epiteliului simplu cilindric (ulceratii, inflamatii etc.). Cand, in timpul vietii intrauterine, epiteliul simplu cilindric al esofagului nu se transforma complet in epiteliu pluristratificat pavimentos apar zone ale esofagului cu epiteliu simplu cilindric. Acest esofag se numeste esofag Barret, la care incidenta carcinoamelor este mult crescuta. Corionul mucoasei formeaza la nivelul epiteliului pluristratificat pavimentos papile conjunctive inalte. Acest corion este mai sarac celular comparativ cu cel de la nivelul altor organe. La nivelul corionului pot aparea glandele esofagiene superficiale, care se gasesc doar la nivelul extremitatilor esofagului (inferioara si superioara). Ele sunt glande simple, tubulare ramificate si secreta un mucus neutru. Sunt deci glande mucoase. Musculara mucoasei, in 2/3 superioare ale esofagului contine numai fibre cu orientare longitudinala, doar in 1/3 inferioara aparand si stratul circular intern. Submucoasa In submucoasa creste numarul fibrelor elastice ce asigura distensia elastica a esofagului la trecerea bolului alimentar. Are un continut ridicat de vase sangvine mari, sistemul venos fiind foarte bine dezvoltat, acesta fiind sediul uneia din anastomozele portocave. Glandele de la nivelul submucoasei sunt glandele esofagiene propriu-zise. Morfologic difera de glandele esofagiene superficiale, fiind simple, tubuloacinoase ramificate. D.p.d.v. functional sunt glande mucoase si secreta un mucus acid. Canalul lor de excretie se deschide la suprafata epiteliului, la varsare fiind mai larg (cisterna Schaffer). Ocazional acest orificiu se poate obstrua. Ocazional, in structura glandelor se pot gasi si alte celule: celule secretoare de lizozim celule pesinogene peste varsta de 50 de ani pot aparea oncocitele (celule mari - oncos = mare). Nu se cunoaste functia lor. Ele sunt celule epiteliale alterate. Au citoplasma acidofila si granulata. Contin de asemenea si multe mitocondrii, si ele alterate. Musculara Este alcatuita din tesut muscular neted si striat. In treimea superioara a esofagului se gasesc exclusiv fibre musculare striate, in treimea mijlocie se gasesc si fibre musculare striate si netede iar in treimea inferioara se gasesc numai fibre musculare netede.

18 Ca la toate nivelele tubului digestiv, si la nivelul esofagului musculara este impartita in doua straturi: unul circular intern si unul longitudinal extern. 22. Stomacul structura si criterii morfofunctionare de delimitare a regiunilor gastrice Stomacul prezinta mai multe regiuni anatomice: regiunea cardiala regiunea fundica regiunea corpului gastric regiunea antrului piloric regiunea canalului piloric Musculara La nivelul stomacului se afla cea mai groasa zona a tunicii musculare. Fibrele musculare netede sunt situate in trei straturi: intern - oblic mijlociu - circular extern - longitudinal Fibrele musculare oblice se gasesc doar la nivelul cardiei si corpului gastric. Fibrele circulare sunt dispuse intr-un strat continuu, in toate regiunile stomacului. Ele formeaza sfincterele. Fibrele longitudinale sunt intr-un strat discontiinuu si se concentraza de-a lungul celor doua curburi ale stomacului. Mucoasa Mucoasa prezinta numeroase pliuri ce dispar la distensia stomacului. De asemenea, suprafata este brazdata de numeroase santuri putin adanci ce delimiteaza ariile gastrice cu dimensiuni de 1-4 mm. La nivelul unei arii se deschid la suprafata epiteliului mai multe milioane (3,5 mil.) de invaginari ale epiteliului gastric ce se numesc foveole gastrice = cripte gastrice. Acestea nu sunt glande ci la nivelul fundului lor se deschid canalele de secretie ale glandelor gastrice. Epiteliul de acoperire este epiteliu simplu cilindric, alcatuit dintr-un singur tip de celule: celulele mucoase de suprafata care secreta mucus. Aceasta este o celula cillindrica, cu un nucleu oval, situat spre polul bazal, polul apical al celulei fiind clar care contine granule de secretie (cu mucus). Acelasi epiteliu exista si in cripte, numai ca exista mai putine granule de secretie si mai mici. La ME, aceste granule sunt dense la fluxul de electroni. Rolul acestor celule mucoase este de a secreta un mucus neutru. O parte din acest mucus se varsa in cavitatea gastrica si intra in componenta sucului gastric iar alta parte are rol de protectie impotriva acidului clorhidric. Corionul permite diferentierea celor trei regiuni histologice ale stomacului:

19 regiunea cardiala - contine cripte putin adanci (1/4 din grosimea corionului) si glande lungi, sinuoase, cu lumen larg. Mai multe glande se deschid in aceeasi cripta. regiunea corpului si fundului stomacului - contine cripte lungi (1/2 din grosimea corionului) si glande mai scurte, sinuoase si cu lumen larg. regiunea pilorica (antrul si canalul piloric) - contine cripte scurte si glande lungi, drepte, cu lumen stramt, care se pot bifurca la capete. Glandele cardiale si pilorice contin in principal celule mucoase. Rareori mai pot contine si: celule parietale (oxintice) celule care secreta lizozim celule nediferentiate celule endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz si care se gasesc numai in glandele pilorice. Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare: celule mucoase ale colului celule parietale (oxintice) celule principale (pepsinogene) celule nediferentiate celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz. 23. Glande fundice structura functii Glandele de la nivelul fundului si corpului gastric sunt glandele gastrice propriu-zise. Ele sintetizeaza HCl si enzimele digestive. Ele contin urmatoarele tipuri celulare: celule mucoase ale colului celule parietale (oxintice) celule principale (pepsinogene) celule nediferentiate celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz. Celula parietala (oxintica) - Celulele parietale (oxintice) apartin glandelor gastrice propriuzise si se gasesc pe tot cuprinsul lor dar se aglomereaza insa in partea superioara a lor, in zona colului si corpului glandei. - D.p.d.v. morfologic aceste celule sunt sferice sau piramidale, au un nucleu mare, situat central dar este posibil uneori ca aceste celule sa fie binucleate. - In MO se observa citoplasma intens acidofila iar la ME se observa ca polul bazal intra in raport cu MB a epiteliului glandular iar polul apical nu ajunge pana la suprafata epiteliului glandular. Dar polul apical

20 comunica cu lumenul. De asemenea se observa continutul mare in organite cu membrane netede: mitocondrii, REN. Celula oxintica prezinta si un sistem canalicular intracelular si un sistem tubulovezicular. - Rolul celulei oxintice este in sinteza si secretia de HCl si factor intrinsec Castle. Factorul intrinsec este o glicoproteina cu greutate moleculara mare care asigura absorbtia vitaminei B 12 la nivelul ileonului. In caz de aclorhidrie, care se datoreaza absentei celulelor parietale, urmeaza absenta absorbtiei vitaminei B 12 care este urmata de aparitia anemiei pernicioase Biermer, vitamina B 12 fiind implicata in maturarea eritroblastelor. Celulele principale (pepsinogene) Sunt situate de-a lungul intregii glande gastrice propriu-zise dar predomina in partea bazala. Ele au caracteristicile unor celule ce sintetizeaza proteine de export. La MO apar ca niste celule inalte, piramidale, cu nucleul oval sau rotund, situat la polul bazal. La polul bazal au citoplasma bazofila iar la polul apical au citoplasma acidofila. Partea acidofila de la nivelul polului apical poate lipsi atunci cand in urma prepararii se pierd granulele de secretie (prin fixare). La ME se observa ca celula principala are contact cu MB a epiteliului glandular iar polul apical ajunge pana la suprafata epiteliului. Organitele sunt reprezentate de RER situat in zona bazala si laterobazala, mitocondrii, aflate printre cisternele RER, aparat Golgi situat supranuclear si granule de secretie aflate la polul apical. Aceste celule au mai multe roluri: - sintetizeaza si secreta pepsinogen, proenzima proteazica ce se activeaza in lumenul glandei - sintetizeaza si secreta lipaza (putina) care ajuta la digestia lipidelor - sintetizeaza si secreta renina - functie recent dovedita Celulele nediferentiate - Sunt localizate printre celulele mucoase ale colului, in partea apicala a glandei si nu la baza cum ar fi normal. Sunt singurele celule din componenta glandelor gastrice care prezinta mitoze, fapt care permite diferentierea acestor celule la MO. - Sunt celule columnare, cu nucleu oval si citoplasma bazofila. Sunt celulele care se pot diferentia in oricare din celulele componente ale glandei gastrice. In mod obisnuit numarul lor este redus dar ele cresc ca numar atunci cand mucoasa este agresata. - Celulele endocrine ce apartin sistemului neuroendocrin difuz - Se gasesc in regiunea glandelor gastrice propriu-zise. Ele prezinta granule de secretie care se aglomereaza la polul apical.

21 24. Enterocitul Sunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele Lieberkuhn. La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros. La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit. Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide. Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei. Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi. 25. Glandele Liberkuhn Criptele Lieberkuhn Reprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu depasesc musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale. Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m 2. Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut. Acesta variaza in functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.

22 Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite. Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista placi Peyer, fiecare cu cate de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M. Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire celule de suprafata - enterocite celule caliciforme celule Paneth celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer) celule nediferentiate celule intermediare celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante 26.Vilozitatea intestinala Reprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si dispar in apropierea valvulei ileocecale. Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata. Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect variaza in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului: La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm 2 ) fata de ileon (10 vilozitati / mm 2 ). Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori. Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din corion care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.