SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI

1 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 2 COMITETUL DE ORGANIZARE AL SESIUNII DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI Prof. univ. dr. Aurel NECHITA Prof. univ. dr. Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA Prof univ dr. Dorel FIRESCU Prof. univ.dr. Mădălina Nicoleta MATEI Prof. univ. dr. Dana TUTUNARU Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI Prof. univ. dr. farm. Alexandru CHIRIAC Prof. univ dr. Costinela GEORGESCU Prof. univ. dr. Michaela DOBRE Prof. univ. dr. Manuela ARBUNE Prof. univ. dr. Irina APETREI Prof. univ.dr. Kamel EARAR Conf. univ. dr. Carina Doina VOINESCU Conf. univ. dr. Gabriela GURĂU Conf. univ. dr. Iulia CHISCOP Conf. univ. dr. Mariana ILIE Şef Lucrări.dr. Ciprian DINU Șef lucrări dr.dragoș VOICU Șef lucrări dr.gabriela BĂLAN Șef lucrări dr. Dorina Cerasella ȘINCAR Șef lucrări dr. farm. Silvia ROBU Șef lucrări dr. farm. Camelia DIACONU Șef lucrări dr. farm. Oana DRAGOSTIN Șef lucrări dr. Mariana LUPOAE Asist. univ. dr. Cristian Dan IONEL Asist. univ. drd. Gabriela SANDU Asist. univ. drd. Gabriel POPA Student Vitalie RUSU Studentă Ionica NISTOR Studentă Valentina MIHALCEA Student Radu VOINEA Societatea Studenților Mediciniști Galați

3 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI COMITETUL ȘTIINȚIFIC AL SESIUNII DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI Prof. univ. dr. Aurel NECHITA Prof. univ. dr. Nicolae DOBROVICI BACALBAȘA Prof univ dr. Dorel FIRESCU Prof. univ.dr. Mădălina Nicoleta MATEI Prof. univ. dr. Dana TUTUNARU Prof. univ. dr. farm. Maria CIOROI Prof. univ dr. Costinela GEORGESCU Prof. univ. dr. Michaela DOBRE Prof. univ. dr. Manuela ARBUNE Prof. univ. dr. Irina APETREI Prof. univ.dr. Kamel EARAR Conf. univ. dr. Carina Doina VOINESCU Conf. univ. dr. Gabriela GURĂU Conf. univ. dr. Iulia CHISCOP Şef Lucrări. dr. Ciprian DINU Șef lucrări dr. Dorina Cerasella ȘINCAR Șef lucrări dr.biolog Mariana LUPOAIE Asist. Univ. drd. dr. Lavinia Anton

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 4 CUPRINS SECȚIUNEA I... 9 ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC... 9 PARTICULARITĂŢILE SINUZITEI MAXILARE ODONTOGENE... 10 ABORDARI TERAPEUTICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP II... 11 ATITUDINEA PACIENȚILOR CU BOLI INFECȚIOASE FAȚĂ DE CONSUMUL DE ANTIBIOTICE... 12 ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL BIOLOGIC AL POLIARTRITEI REUMATOIDE... 13 ASPECTE TERAPEUTICE ALE HEPATITEI CRONICE CU VIRUS C ÎN SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE GALAȚI... 14 ALZHEIMERUL... 15 APORTUL ECO-DOPPLERULUI ÎN MONITORIZAREA ANEVRISMULUI DE AORTA ABDOMINALA... 16 PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI CONDUITĂ TERAPEUTICĂ LA UN PACIENT CU LIMFOM MALIGN CEREBRAL PRIMITIV... 17 IMPORTANŢA PROFILAXIEI ÎN PNEUMONIA ACUTĂ INTERSTIŢIALĂ LA COPIL... 18 DIAGNOSTICUL PRECOCE AL INFECŢIEI URINARE LA COPIL MIJLOC EFICIENT DE CREŞTERE A RATEI DE VINDECARE... 19 AUTOMEDICAȚIA ÎN RELAȚIA FARMACIST-PACIENT... 20 POMPA DUODOPA ÎN TRATAMENTUL BOLII PARKINSON... 21 DIABETUL ZAHARAT LA COPII ȘI TIROIDITA HASHIMOTO... 21 HIPOGLICEMIA, PREȚUL UNUI BUN CONTROL GLICEMIC... 23 HEMORAGIA DIGESTIVĂ LA UN PACIENT CU CATETERISM CARDIAC POST CONSUM DE ANTIINFLAMATOARE... 24 ALZHEIMER: BOALA UITĂRII... 25 STUDIU COMPARATIV PRIVIND UTILIZAREA MEDICAMENTELOR ȘI SUPLIMENTELOR PE BAZĂ DE FOSFOLIPIDE ESENȚIALE PENTRU TRATAREA AFECȚIUNILOR HEPATICE... 26

5 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI ECLAMPSIA ŞI INSUFICIENŢA RENALA ACUTĂ VS BOALĂ CRONICĂ DE RINICHI... 27 DEFICITUL IMUN LA COPII... 28 PROGRESE RECENTE ÎN GESTIONAREA INFECȚIEI CRONICE CU HCV CONCENTRATE ASUPRA TRATAMENTULUI LA PACIENȚII CU BOALĂ HEPATICĂ SEVERĂ... 29 SECȚIUNEA II... 30 ŞTIINŢE MEDICALE PRECLINIC... 30 SINDROMUL METABOLIC ÎN ASOCIAŢIE CU DIABETUL ZAHARAT DE TIP 2... 31 HIPERPLAZIA ADRENALĂ CONGENITALĂ... 32 MARKERI BIOLOGICI ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2 ŞI RISCUL CARDIOVASCULAR... 33 ANALIZA VITAMINEI C DIN CĂTINĂ... 34 ROLUL APEI POTABILE ÎN ORGANISMUL UMAN... 35 DEFICIENȚA DE VITAMINĂ D LA COPIII CU EXCES PONDERAL... 36 CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APEI POTABILE... 37 ACŢIUNEA ANTIBACTERIANĂ ŞI ANTIFUNGICĂ A CONDIMENTELOR... 38 ASPECTELE CONSUMULUI DE TUTUN ÎN RÂNDUL ELEVILOR CLASELOR LICEALE DIN LICEELE MUNICIPIULUI CHIȘINĂU... 39 EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A EXTRACTELOR DE PROPOLIS... 40 ACTIVITATEA ANTIMICROBIANA A GHIMBIRULUI (ZINGIBER OFFICINALE) - UN CONDIMENT CU VALENȚE TERAPEUTICE... 41 ASPECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL ÎN RÂNDUL ELEVILOR CLASELOR GIMNAZIALE DIN CHIȘINĂU... 42 ARTICULAŢIA TEMPORO-MANDIBULARĂ... 43 EVALUAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A EXTRACTULUI DE SCORŢIŞOARĂ... 44 DETERMINAREA ACTIVITĂŢII ANTIMICROBIENE A TINCTUREI DE CUIŞOARE... 45 EVALUAREA ACTIVITATII ANTIMICROBIENE A EXTRACTULUI DE USNEA BARBATA... 46 REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE... 47 DOZAREA Β-CAROTENULUI DIN FRUCTE DE CATINĂ... 48

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 6 UTILIZAREA SALIVEI ÎN DIAGNOSTICAREA BOLILOR SISTEMICE ȘI ALE CAVITĂȚII BUCALE... 49 METODE ȘI TEHNICI AVANSATE PENTRU DOZAREA GLUCOZEI DIN SALIVĂ... 50 UTILIZAREA ANTICORPILOR MONOCLONALI PCSK9 IN TRATAMENTUL HIPERCOLESTEROLEMIEI... 51 SECȚIUNEA III... 52 MEDICINĂ DENTARĂ... 52 EROZIUNILE DENTARE... 53 CONCEPTUL PROFILACTIC ÎN STOMATOLOGIE... 54 RESTABILIREA FUNCȚIEI ESTETICE CU FAȚETE DE PORȚELAN VS. COROANE DE ACOPERIRE DIN CERAMICĂ-STUDIU COMPARATIV... 55 MODALITĂȚI DE TRATAMENT STOMATOLOGIC LA PACIENȚII CU AFECȚIUNI GENERALE... 56 METODE DE TRATAMENT ÎN EDENTAŢIA SUBTOTALĂ... 57 AUGMENTAREA OSOASĂ CU AJUTORUL XENOGREFELOR... 58 FRACTURILE DE UNGHI MANDIBULAR ȘI CONDUITA TERAPEUTICĂ FAȚĂ DE DINȚII RESTANȚI DIN FOCARUL DE FRACTURĂ... 59 STUDIU CLINIC PRIVIND PIERDEREA DE ATAȘAMENT ÎN BOALA PARODONTALĂ... 60 FACTORII DE RISC INCRIMINAȚI ÎN BOALA PARODONTALĂ... 61 IMPACTUL FUMATULUI ASUPRA PARODONȚIULUI... 62 PROTEZAREA PROVIZORIE - METAFORĂ SAU NECESITATE?... 63 ROLUL TRATAMENTULUI ORTODONTIC ÎN DEFINITIVAREA PLANULUI DE TRATAMENT IMPLANTO-PROTETIC... 64 REFACEREA ESTETICII LA PACIENTUL EDENTAT TOTAL FOLOSIND SIMBOLISTICA NUMĂRULUI DE AUR... 65 VÂRSTA DENTARĂ VS. VÂRSTA CRONOLOGICĂ LA COPIII DE 8 ANI... 66 INTERACŢIUNEA DINTRE MEDICUL STOMATOLOG ŞI PACIENTUL ŞCOLAR... 67 NIVELUL DE EDUCAȚIE AL PĂRINȚILOR REFLECTAT ÎN CUNOȘTINȚELE ȘCOLARILOR PRIVIND IGIENA ORALĂ.... 68 NECISITATEA IMPLEMENTĂRII PROGRAMELOR EXTINSE DE IGIENĂ ORALĂ... 69

7 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI SIMBIOZA MEDIC-ASISTENT ÎN REUȘITA TRATAMENTULUI ENDODONTIC... 70 TIPARE DE REPARTIȚIE A LEZIUNILOR CARIOASE ÎN DENTIȚIA TEMPORARĂ ȘI PERMANENTĂ... 71 EVALUAREA TEHNICILOR DE PERIAJ CUNOSCUTE DE COPIII CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 6 ȘI 10 ANI... 72 OPORTUNITATEA SIGILĂRII MOLARILOR DE 6 ANI ÎN PRIMII ANI POSTERUPTIV... 73 IMPORTANȚA ALIMENTAȚIEI ADECVATE ÎN MENȚINEREA SĂNĂTĂȚII ORALE A ȘCOLARILOR DE CICLU PRIMAR... 74 SECȚIUNEA IV... 75 ȘTIINȚE FARMACEUTICE... 75 ANALIZA SPECTROFOTOMETRICĂ A UNOR PRODUSE FARMACEUTICE PE BAZĂ DE GINKGO BILOBA... 76 ANALIZA MEDICAMENTELOR AINS DIN CLASA OXICAMI... 77 STUDIUL FIZICO-CHIMIC COMPARATIV AL UNOR EXTRACTE VEGETALE CONŢINÂND FITOHORMONI CU STRUCTURĂ IZOFLAVONOIDICĂ... 78 EXTRACŢIA ŞI DOZAREA UNOR COMPUŞI NATURALI CU NUCLEU DE 2- FENIL BENZOPIRONĂ DIN SÂMBURI DE STRUGURI... 79 EVALUAREA UNOR COMPUȘI BIOACTIVI DIN FAMILIA BROMELIACEAE. 80 COMPUȘI POLIHIDROXILICI AROMATICI CU PROPRIETAȚI BIOACTIVE DIN SȂMBURI DE CITRICE... 81 STUDIUL UNOR COMPUȘI ORGANICI CU STRUCTURĂ CAROTENOIDICĂ DIN FAM. CUCURBITACEAE... 82 EXTRACȚIA ȘI EVALUAREA CONŢINUTULUI DE INULINĂ DIN EXTRACTE VEGETALE... 83 PIGMENȚI CU CARACTER ANTIOXIDANT ÎN PRODUSE VEGETALE... 84 ACTIVITATEA STUDENȚILOR ÎN LABORATORUL DE CHIMIE ANALITICĂ AL FACULTĂȚII DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE... 85 DOZAREA ALUMINIULUI DIN ARGILĂ... 86 DOZAREA FERULUI DIN PULPA ȘI COAJA FRUCTULUI SPECIEI ZIZIPHUS JUJUBA MILL... 87 SOLUȚII DE UZ EXTERN PREPARATE ÎN LABORATORUL FARMACEUTIC... 88 SALICILOLUL NATURAL... 89 LICHENII ȘI IMPORTANȚA LOR PENTRU SĂNĂTATE... 90

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 8 COMPUŞI BIOLOGIC ACTIVI AI SPECIEI CRATAEGUS MONOGYNA RECOLTATĂ DIN MUNŢII MĂCINULUI... 91 CARACTERIZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE ȘI UTILIZAREA ÎN TERAPEUTICĂ A SPECIEI CERATONIA SILIQUA... 92 EVALUAREA POTENȚIALULUI BIOLOGIC AL UNOR FRACȚIUNI VOLATILE DIN LAVANDINĂ... 93 LICHIDE IONICE DE TIP PIROLIDINIU FORMAT ȘI IMIDAZOLIU FORMAT: SOLVENȚI BIOCOMPATIBILI CU TEHNLOGIA FARMACEUTICĂ... 94 FUNCŢIA DE NEUTRALIZARE A ANTIACIDELOR GASTRICE. DETERMINARE CANTITATIVĂ PRIN DOZARE CHIMICĂ... 95 CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ ȘI SPECTRALĂ A UNOR NOI HIDRAZONE CU STRUCTURĂ SULFONAMIDICĂ... 96

9 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI SECȚIUNEA I ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC COMISIA DE EVALUARE PREȘEDINTE Prof. univ. dr. Aurel Nechita MEMBRII Prof. univ. dr. Dorel Firescu Prof. univ. dr. Manuela Arbune Conf. univ. dr. Carina Doina Voinescu SECRETAR Asist. Univ. drd. dr. Lavinia Anton

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 10 PARTICULARITĂŢILE SINUZITEI MAXILARE ODONTOGENE Autor: Vesa Alexandru Ioan Coordonator științific: Conf.univ.dr. Mariana Ilie Motivația studiului: Sinuzita maxilară odontogenă are ca punct de plecare dinţii laterali ai arcadei superioare: M1, M2, Pm1, Pm2 sau, mai rar, caninul. Cauzele sunt afecţiunile dentare: infecţiile radiculare, pungile parodontale şi chisturile. În acest studiu, am dorit să evidenţiez importanţa tratamentului stomatologic înainte de efectuarea tratamentului propriu zis al sinuzitei maxilare odontogene. Material și metodă: Lucrarea de faţă a fost efectuată statistic şi clinic, pe baza cazuisticii Clinicii ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Ap. Andrei Galaţi. S-a studiat un lot de 89 de pacienţi, prezentaţi în clinica ORL a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Ap. Andrei, pe perioada 1 ianuarie 2015 1 ianuarie 2016, cu diagnosticul de sinuzită maxilară cronică supurată. Dintre aceştia, 28 au fost sinuzite maxilare supurate odontogene. Rezultate: Dintre cei 28 pacienţi cu SMSO, toţi au fost supuşi tratamentului stomatologic de eradicare a focarului infecţios dentar, urmat de tratamentul propriu zis al SMS cronice. La 11 pacienţi, puncţia de sinus maxilar nu s-a negativat, aceştia fiind supuşi tratamentului chirurgical. Tratamentul chirurgical a fost efectuat prin cura de sinus maxilar tip Caldwell-Luck, urmat de drenaj continuu intersinusonazal, până la vindecarea chirurgicală completă. Concluzii: Sinuzita maxilară supurată odontogenă are o frecvenţă relativ mare si diagnosticul acesteia necesită investigaţii atât stomatologice, cât şi rinologice. Tratamentul sinuzitei maxilare odontogene nu este complet daca nu se trateaza şi focarele dentare. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

11 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI ABORDARI TERAPEUTICE IN DIABETUL ZAHARAT TIP II Autor: Bățroș Iuliana Coordonator științific: Prof. univ.dr. Georgescu Costinela, Șef lucrări dr. Pelin Ana-Maria Motivația studiului: Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanţă majoră pentru individ, medicină şi societate. Epidemia de diabet în lume este deja o certitudine. Am considerat necesară realizarea unui studiu care să evalueze medicaţia utilizată în funcţie de nivelul controlului glicemic şi riscul de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Material și metodă: Pentru realizarea studiului am ales un număr de 80 pacienţi diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 aflaţi în evidenţa secţiei de diabet şi boli de nutriţie a Spitalului Sf. Apostol Andrei din Galaţi. Am evaluat valorile glicemice la internarea în spital, medicaţia la internare, medicaţia pe perioada spitalizării, valorile glicemice la externare şi medicaţia la externare. Rezultate: Analiza valorilor glicemice la internare, funcţie de clasă terapeutică utilizată anterior internării, indică faptul că valori ale glicemiei între 150 mg/dl si 250 mg/dl se regăsesc la pacienţii trataţi cu biguanide şi sulfoniluree şi cele mai puţine la pacienţi în tratament cu inhibitori ai DPP, inhibitori de alfaglucozidaza şi insulină. Un procent de 58% din totalitatea cazurilor internate au fost trecute pe tratament cu insulina din care 45% pe insulină rapidă, 7,5% pe insulină lentă şi 2,5% pe insulină mixtă. Biguanide au primit 8% dintre pacienţi, sulfoniluree 10%. Concluzii: Medicaţia diabetului trebuie permanent adaptată nevoilor pacientului. Pacientul diabetic trebuie să utilizeze scheme terapeutice variate în principal funcţie de producţia proprie de insulina şi de sensibilitatea fiecaruia. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 12 ATITUDINEA PACIENȚILOR CU BOLI INFECȚIOASE FAȚĂ DE CONSUMUL DE ANTIBIOTICE Autor: Repeziș Andreea Coautor: Banu Iulian-Ciprian Coordonator științific: Prof.univ.dr. Arbune Manuela Motivația studiului: Rezistența la antibiotice este o problemă îngrijoratoare pentru sănătatea publică din întreaga lume, care poate fi influențată de atitudinea populației fața de utilizarea acestor terapii. Material și metodă: Studiul de tip transversal s-a realizat în Spitalul de Boli Infecțioase Galați, la pacienții internați și s-a bazat pe metoda chestionarului. S-a utilizat testul "Eurobarometer survey" privind utilizarea antibioticelor. Rezultatele au fost corelate statistic cu datele demografice și scorul co-morbidităților Charlson. Rezultate: Au răspuns la chestionare 100 de pacienți, cu vârsta între 19 și 89 ani, 62% femei, 55% din mediul urban. Principalele motive de internare au fost monitorizarea unor boli infecțioase (26%), diareea (20%) și febra (18%). În ultimele 12 luni, 69% au utilizat cel puțin un antibiotic, mai frecvent aminopeniciline (22%), cefalosporine (11%) și quinolone (5%), dar 15% nu au avut prescripție medicală. Cele mai frecvente cauze de utilizare a antibioticelor au fost infecțiile urinare și răceala. Întrebările din domeniul cunoștințelor despre antibiotice au avut 10% răspunsuri corecte. Cei mai mulți pacienți (75%) au primit informații de la medic, 62% au conștientizat că antibioticele nu trebuie utilizate abuziv. Utilizarea antibioticelor nu a fost influențată de factori demografici și nici de comportamentele cu risc, dar a fost semnificativ mai crescută la pacienții cu co-morbidități (MannWhitney: p=0,004). Concluzii: Pacienții intervievați prezintă cunoștințe insuficiente despre antibiotice și par să utilizeze inadecvat aceste medicamente. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

13 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL BIOLOGIC AL POLIARTRITEI REUMATOIDE Autor: Mihalache Alice Madalina Coordonator științific: Prof.univ.dr. Georgescu Costinela Șef lucări dr. Pelin Ana-Maria, Motivatia studiului: Poliartrita reumatoidă (PR) este o boală inflamatoare cronică sistemică cu etiologie necunoscută şi patogenie autoimună,a carei prevalenta este in continua crestere, caracterizată printr-o artropatie cu evoluţie deformantă şi distructivă, asociată cu manifestări sistemice multiple. În evoluţia ei, boala prezintă grade variate de dizabilitate şi handicap fizic şi, de aceea, dignosticul precoce şi iniţierea rapidă a tratamentului adecvat pentru inducerea remisiunii suferinţei sunt obligatorii. Material și metodă: am facut o analiza a studiilor efectuate privind terapia biologica avand acces la un numar de 25 de articole publicate in reviste din tara si strainatate, incercand sa aduc in atentie cele mai actuale informatii privind aceasta tema. Rezultate: Cei mai utilizaţi agenţi în terapia biologică sunt anticorpii. Deşi aceştia au fost iniţial policlonali,actualmente se utilizează anticorpi monoclonali, cu avantajul major al producţiei unor cantităţi nelimitate de molecule cu o singură specificitate şi cu aceleaşi caracteristici. TNF-alfa şi IL-1 sunt citokinele-cheie în declanşarea, întreţinerea şi progresia poliartritei reumatoide,dar şi alte citokine proinflamatoare, cum sunt IL-6, IL-8, IL-12, IL-18, GM-CSF, sunt ţinte potenţiale pentru terapia biologică. Concluzii:Terapia biologică anti-tnf, fie cu anticorpi monoclonali chimerici (Infliximab) sau umanizaţi (Adalimumab) sau cu receptori solubili (Etanercept), scad semnele şi simptomele bolii, reduc rata distrucţiilor osteocartilaginoase şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor. Este de menţionat că asocierea la terapia biologică anti- TNF a tratamentului cu metotrexat creşte procentul pacienţilor responsivi, scăzând rata reacţiilor autoimmune care pot apărea în cursul tratamentului. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 14 ASPECTE TERAPEUTICE ALE HEPATITEI CRONICE CU VIRUS C ÎN SPITALUL DE BOLI INFECȚIOASE GALAȚI Autor: Stan Alexandra Alina Coordonator științific: Prof.univ.dr. Arbune Manuela Motivația studiului: Hepatita cronică cu VHC (HC-VHC) este o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. Riscul crescut de evoluție către ciroza hepatică, carcinom hepatocelular și insuficiență hepatică justifică eforturile pentru diagnosticul și tratamentul acestei infecții. Material și metodă: Studiul retrospectiv a evaluat dosarele medicale ale pacienților cu HC-VHC din evidența Secției Clinice I din Spitalul de Boli Infecțioase Galați. S-au analizat datele demografice, factorii de risc pentru transmiterea VHC, criteriile de tratament antiviral și răspunsul terapeutic: non-responder, răspuns susținut (RVS) sau recădere. Rezultate și discuții: Au fost identificati 197 de pacienți evaluați pentru terapia standard cu PegInterferon și Ribavirină, dintre care 184 au finalizat terapia de cel putin 1 an. Caracteristicile pacienților au fost: vârsta mediană 57 ani, predominanța femeilor (63%), a pacienților din mediul urban (81,5%) și a celor cu educație gimnazială (76,1%). Principalii factorii de risc au fost: 79% intervenții chirurgicale, 62% intervenții stomatologice, 21% transfuzii și 14% tratamente injectabile. Tratamentul antiviral a fost avizat în funcție de criteriile histologice (F3-40%; F2-33%; F4-15%; F1/0-12%) și virale (ARN-VHC mediană 5,8logUI). Rezultatele terapiei au fost: 50%RVS, 27,8% non-responderi, 17% recadere și 5,2% abandon dupa RV inițial. Concluzii: Pacienții care nu au obtinut RVS sunt potențiali beneficiari ai noilor terapii interferon-free. Extinderea indicațiilor actuale ale noilor terapii ar putea îmbunătăți rata de supraviețuire și calitatea vieții acestor pacienți. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

15 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI ALZHEIMERUL Autor: Tofan Manuela Silvia Coordonator științific: Conf.univ.dr.Voinescu Doina Carina Șef lucări dr. Dinu Ciprian Motivația studiului: Statistici efectuate în România dar și în alte țări ale lumii denotă o creșterea a frecvenței de apariție a acestei boli în secolul nostru,în viitorul apropiat ar putea deveni maladia bătrâneţei. Material și metoda: Boala Alzheimer se manifestă astfel: volumului creierului este redus datorită atrofiei cortexului cerebral iar examenul histopatologic pune în evidentă leziuni caracteristice:plăci senile,degenerescență neurofibrilara și degenerescență granulovacuolară.la baza producerii maladiei stă plierea greșită a proteinelor și două teorii ale implicării microgliale-prima este cea a neuroinflamaţiei determinate de activarea de către beta-amiloid a microgliei iar cea de-a doua este cea disfuncției microgliale determinate de clearence-ul redus al beta-amiloidului ce duce la degenerare nervoasă datorată unui suport trofic redus.un diagnostic cert al bolii se poate pune doar postmortem printr-un examen morfopatologic ce evidenţiază leziunile specifice.în prezent tratament medicamentos de întreținere a bolii nu prelungește viața pacientului mai mult de nouă ani. Rezultate: Această maladie s-ar putea trata pe baza tratamentului cu implantare de celule stem. Concluzii: Lipsa unui tratament curativ al acestei boli ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cercetătorii români. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 16 APORTUL ECO-DOPPLERULUI ÎN MONITORIZAREA ANEVRISMULUI DE AORTA ABDOMINALA Autor: Rusu Vitalie Coautor: Nistor Ionica Coordonator științific: Prof.univ.dr. Elia Monica Georgescu Motivația studiului: Anevrismul de aorta abdominala( AAA) nu da în majoritatea cazurilor nici o simptomatologie clinica înainte de ruptura, descoperirea lui fiind întîmplatoare în tipul investigatiilor pentru alte patologii. Mortalitate în cazul unei rupturi de AAA este de 80%, riscul de ruptura fiind important cînd AAA depaseste un diametru de 50 mm. Cresterea AAA fiind variabila monitorizarea AAA este obligatorie. Eco Dopplerul si angioscanerul sunt metodele cele mai utilizate pentru monitorizare. Material și metodă: Studiu de caz: Un pacient, în vârstă de 77 ani, diagnosticat fortuit la ecografie cu AAA, a fost monitorizat eco-doppler trei ani, angioscanerul fiind realizat doar înaintea interventiei. Evoluția anevrismului a necesitat o intervenție chirurgicală pentru poziționarea unei endoproteze aorto-bi-iliace de tip VASCUTEK la Spitalul Universitar din Tours. Rezultate și DiscuțiiEco-Dopplerul a pus diagnosticul de AAA la un pacient asimptomatic si a asigurat monitorizarea lui timp de trei ani. El a pus în evidenta evolutia diametrului anevrismului de la 36 mm la 57 mm, permitînd chirurgului sa decida interventia, cînd riscul de ruptura devenise important. Angioscanerul, realizat doar în pre interventie, a confirmat volumul anevrisului si a permis o mai buna pozitionare a lui la nivelul aortei el fiind important si în alegerea tipului de interventie (chirurgie clasica sau chirurgie endovsculara). Concluzii: Eco-Doppler este o metoda neinvaziva, indolora, reproductibila si putin costisitoare ce permite monitorizarea fiabila a AAA, si care poate suplini în mare masura angiografiile, reducînd astfel riscul de iradiere la care este expus pacientul. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

17 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI PROBLEME DE DIAGNOSTIC ȘI CONDUITĂ TERAPEUTICĂ LA UN PACIENT CU LIMFOM MALIGN CEREBRAL PRIMITIV Autor: Morar Larisa Coautor: Murafa Marcela, Jicman Corche Daniela Coordonator științific: Conf.univ.dr. Laura Florentina Rebegea, Asist.univ.drd.dr. Crăescu Mihaela Motivația studiului: Această lucrare prezintă problemele de diagnostic și conduită terapeutică la un pacient cu limfom malign non Hodgkin (LMNH) cerebral primitiv, datorită rarității și simptomatologiei de debut. Material și metodă:prezentăm cazul unui pacient de sex masculin în varstă de 52 de ani, internat în Spital Clinic Judetean de Urgență Sf. Apostol Andrei Galați cu sindrom HIC, în vederea stabilirii diagnosticului și deciziei terapeutice. Examenul histopatologic, imunohistochimic, IRM cerebral și examenul CT torace, abdomen și pelvis stabilesc diagnosticul de LMNH primitiv cerebral. Rezultate: După inițierea radioterapiei whole brain, se obţine răspuns clinic asupra simptomatologiei neurologice și a indicelui de performanță. Metotrexat în doze mari penetrează bariera hematoencefalică şi se asociaza frecvent cu RTE. Concluzii: Radioterapia este considerată a fi principalul tratament în limfoamele cu celule mari, iar combinația de chimioterapice sistemice poate furniza un beneficiu în plus.prezentăm acest caz particular de LMNH primitiv cerebral datorită rarității localizării, a problemelor de diagnostic și conduită terapeutică. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 18 IMPORTANŢA PROFILAXIEI ÎN PNEUMONIA ACUTĂ INTERSTIŢIALĂ LA COPIL Autor: Onoae Silvia Coordonator științific: Conf.univ.dr. Voinescu Doina Carina Motivația studiului: Pneumonia acută interstițială la copil, principala cauză de deces în secolul XIX, rămâne actuală în era antibioterapiei dar şi a multirezistenței bacteriene, ca problemă de sănătate. Material și metodă: Lucrarea de faţă este un studiu retrospectiv clinico-paraclinic asupra unui lot de 35 de copii cu pneumonie acută, cu vârste între 1lună 15 ani, internaţi în Spitalul Clinic de Urgență,,Sf. Ioan, Galați în perioada 01.01-31.08.2015. Rezultate și discuții: Anamneza şi examenul clinic au arătat că majoritatea pacienţilor au fost băieţi (67%) aparţinând grupei de vârstă 1 lună - 1 an (37%), proveniţi din mediul urban (63%), din familii cu nivel socio-economic redus (43%) şi care s-au internat frecvent, prin serviciul de urgenţă (72%), cu acuze de tuse (70%), febră (43%), dispnee (23%). La vârstele mici, pneumonia s-a corelat cu factori favorizanţi: anemie (51%), rahitism carenţial (17%), majoritatea copiilor prezentând istoric frecvent de infecţii respiratorii superioare dar fără profilaxie vaccinală a infecţiei virale. Diagnosticul radiologic a fost însoţit de teste inflamatorii pozitive (24% din cazuri), terapia utilizată a constat în antiinflamatorii (80%), expectorante (67%) și antibiotice (33%). Majoritatea copiilor au necesitat sub 7 zile de spitalizare (53%) dar la 10% din cazuri evoluţia gravă, prelungită, a fost corelată cu particularităţile legate de vârsta mică şi terenul imunodeficitar existent (distrofici, rahitici). Concluzii: Studiul actual a confirmat că tipul şi gravitatea pneumoniei acute interstiţiale la copil depind de vârstă şi factorii favorizanţi ai gazdei, iar profilaxia bolii include vaccinarea, prevenirea deficitelor nutriţionale şi măsuri legate de mediul ambiant. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

19 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI DIAGNOSTICUL PRECOCE AL INFECŢIEI URINARE LA COPIL MIJLOC EFICIENT DE CREŞTERE A RATEI DE VINDECARE Autor: Şuşnea Anula Coordonator științific: Conf.univ.dr. Voinescu Doina Carina Motivația studiului: Infecţia tractului urinar reprezintă cea mai frecventă boală genito-urinară la vârsta copilăriei, E. coli fiind prezent în 80-85% din cazuri. Studiul actual urmăreşte diagnosticarea precoce al infecţiei urinare la copil, mijloc eficient de creştere a ratei de vindecare în infecţiile renale. Material și metodă: Lotul de studiu a fost reprezentat 30 de pacienți cu simptomatologie urinară, cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani, internați în Spitalul Clinic de Urgență,,Sfântul Ioan din Galați în perioada 01.01-31.12.2014 şi care au fost evaluaţi, într-un studiu retrospectiv, cu privire la datele anamnestice şi clinice cât şi din punct de vedere al datelor de laborator. Rezultate: În studiul actual am constat că un procent mare (57%) din copii au fost internati prin urgenţă, majoritatea fetiţe (77%), din mediul rural (60%) şi aparţinând grupei de vârstă 15 18 ani (43%). Simptomatologia majoră a fost disuria (40%), durerea abdominală (37%) şi febra (27%), 30% prezentând antecedente de infecţii urinare. Studiul paraclinic a constatat că uroculturile erau frecvent pozitive cu E. Coli 60%, Proteus 13,3%, Enterobacter 7% iar antibioterapia eficientă a fost cu Sulcef 35%, Gentamicină 30%, Ampicilină 25%, Cefort 21%. Evoluţia cazurilor a fost favorabilă în 51% din cazuri care s-au vindecat, 17% din cazuri au evoluat nefavorabil astfel că, pe parcusul anului 2014, au recidivat în 57% din cazuri tot prin infecţie cu E. Coli. Concluzii: În studiul actual am constatat că tratamentul copiilor cu bacteriurie asimptomatică este justificat în scopul reducerii morbidității prin infecţie urinară deoarece boala acută se manifestă zgomotos şi are evoluţie, de multe ori, recidivantă şi cu sechele asupra aparatului renal al copilului. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 20 AUTOMEDICAȚIA ÎN RELAȚIA FARMACIST-PACIENT Autor: Bargan Ecaterina Coautori: Cimpoeru Silvia, Costea Roxana Coordonator științific: Șef lucrări dr. Olimpia Dumitriu-Buzia Motivația studiului: Automedicația reprezintă un factor de risc mai grav decât felul în care este perceput în prezent. Ne-am propus să evidențiem în ce procent este percepută automedicația, să informăm pacienții cu privire la riscurile acesteia, dar și să propunem unele soluții pentru diminuarea ei. Material și metodă: Am utilizat tehnica chestionarului, în cadrul căruia am folosit întrebări de tip închis, întrebări de tip deschis și întrebări de cercetare. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 723 de persoane în trei localități românești: 554 persoane din or. Galaţi, 104 persoane din satul Ogrezeni (județul Giurgiu) și 65 persoane din or. Buzău. Rezultate si discutii: Din chestionar, rezultă că automedicația este crescută: 40% nu cunosc termenul automedicație sau îl cunosc greșit; 83% folosesc automedicația; dintre aceștia: 44% o fac pentru combaterea durerii, urmat de un procentaj de 25% pentru combaterea afecțiunilor digestive; 72% se adresează farmacistului pentru automedicație; 80% recomandă altor pacienți medicamentele care i-au ajutat pe ei; 45% nu citesc prospectul și dintre aceștia alți 59% nu înțeleg ce citesc; 55% recunosc că nu au timp să se ducă la medic; 83% nu consideră automedicația ca fiind periculoasă. Concluzii: Ținând cont de rezultatele pe care le prezintă chestionarul, se impune îmbunătățirea comunicării farmacist-pacient, prin creșterea profesionalismului farmacistului. Pacienții trebuie informați despre riscurile automedicației, prin comunicare directă, work-shopuri de informare a pacienților, rularea unor filmulețe informaționale, massmedia, pliante; interzicerea publicității TV asupra medicamentelor. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

21 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI POMPA DUODOPA ÎN TRATAMENTUL BOLII PARKINSON Autor: Toniță Oana-Adelina Coordonator științific: Șef lucrări dr. Mihaela Lungu Motivația studiului: Standardul de aur în tratamentul bolii Parkinson este reprezentat de Levodopa, însă preparatele orale oferă o stimulare discontinuă, pulsatilă - nefiziologică, cu îngustarea în timp a ferestrei terapeutice. Pompa Duodopa aduce rezultate spectaculoase la bolnavii parkinsonieni în stadiul clinic avansat, cu fluctuații motorii severe și diskinezii, atunci când asocierile medicamentoase nu au dat rezultate. Material și metodă: Prezentarea cazurilor a doi pacienți cu boală Parkinson, cu o evoluție progresivă spre imobilizare sub tratament cu medicamente antiparkinsoniene orale în diverse combinații, la unul dintre bolnavi recurgându-se chiar la stimulare cerebrală profundă fără ameliorare însă, care în cele din urmă au beneficiat de montarea pompei Duodopa. Rezultate: Evoluția a fost extrem de spectaculoasă încă din primele zile de tratament, cu ameliorare evidentă a complicațiilor motorii și nonmotorii. Din stadiul de imobilizare și totală dependență de anturaj, pacienții au devenit capabili să își desfășoare singuri activitățile cotidiene. Concluzii: Pompa Duodopa reduce fluctuațiile motorii și crește perioada zilnică de ameliorare la bolnavii parkinsonieni în stadiul avansat, care au primit Levodopa per os o perioadă îndelungată. Beneficiul se datorează în principal concentrației de Levodopa menținută la un nivel constant în interiorul ferestrei terapeutice individuale. Pompa Duodopa ameliorează semnificativ calitatea vieții pacienților cu boală Parkinson. DIABETUL ZAHARAT LA COPII ȘI TIROIDITA HASHIMOTO SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 22 Autor: Grigoraș Cristina Elena Coordonator științific: Asist.univ.dr. Tiron Zina Motivația studiului: Tiroidita autoimună, cunoscută sub numele de Hashimoto, este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine, din nefericire, destul de des diagnosticată și în rândul celor mai tineri. Această afecțiune este considerată, alături de diabetul zaharat tip 1, cea mai frecventă boală autoimună și principala cauză de hipotiroidism la copii și adolescenți. Diabetul zaharat tip 1 este deseori asociat cu tiroidita Hashimoto, precum și cu alte boli autoimmune. Material și metodă: A fost cercetat un lot de 100 pacienți pediatrici, 65 diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 și 35 pacienți cu diabet zaharat tip 2, cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani, care au apelat la asistența specializată a Spitalului Clinic de Urgență Sfântul Ioan Galați, între anii 2011-2015. Rezultate: 25 de pacienți cu diabet zaharat tip 1 au avut antecedente heredo-colaterale părinți sau bunici (19 cazuri), unchi și matuși (6 cazuri) cu diabet; 5 copii (7.6%) au avut anticorpi antitiroid peroxidază prezenți, 2 pacienți (3.07%) prezentând afectarea funcției tiroidiene și modificări ecografice; la un caz din acest lot s-au înregistrat modificari ecografice fără modificări serologice. În ceea ce privește al doilea lot, de copii cu diabet zaharat tip 2, prevalența bolii tiroidiene a fost mult mai mică: la un pacient s-a înregistrat un TSH<0.4 mlu/l (2.8%) și la alt pacient, un TSH>5.0 mlu/l. Concluzii: Prevalența cazurilor de tiroidită autoimună la segmentul pediatric a fost mai mare la cei diagnosticați cu diabet zaharat tip 1, comparativ cu lotul de copii cu diabet zaharat tip 2, date ce sunt conforme cu cele din literatura de specialitate. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

23 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI HIPOGLICEMIA, PREȚUL UNUI BUN CONTROL GLICEMIC Autor: Manea Nicoleta Coordonator științific: Asist.univ.dr. Tiron Zina Motivația studiului: Nivelul scăzut al glucozei în sânge, principala sursă de energie a celulei nervoase, reprezintă cel mai frecvent efect advers al tratamentului cu secretagoge sau insulină la pacienții diabetici și totodată cea mai mare barieră în calea obținerii unui bun control glicemic. Material și metodă: A fost cercetat un lot de 73 pacienți pediatrici, 60 diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 și 13 pacienți cu diabet zaharat tip 2, cu vârste între 2 și 18 ani, care au apelat la asistența de specialitate a Spitalului Clinic de Urgență Sfântul Ioan Galați. Pacienții au fost intervievați cu privire la evenimentele hipoglicemice din ultima lună, terapia medicamentoasă, profilul glicemic, numărul de mese și cantitatea carbohidraților consumați și efortul fizic depus (timp și intensitate) Rezultate: Durata medie a bolii a fost de 4.7±2.4 ani. În funcție de schema de tratament, 82.1% administrau 4 prize de insulină/zi, 6.8% foloseau antidiabetice orale și 10.9% utilizau doar tratament medical nutrițional. Frecvența episoadelor de hipoglicemie a fost mai mare la cei cu insulinoterapie, respectiv 82.1% - cel puțin un episod de hipoglicemie de gravitate medie pe lună. Cei insulinizați primeau 3 mese regulate și 3 gustări zilnic, în timp ce restul copiilor aveau un program al meselor neechilibrat cantitativ și calitativ. În ceea ce privește efortul fizic, nu au fost diferențe între cele două categorii analizate. Concluzii: Factorii favorizanți pentru hipoglicemii la pacienții cu diabet zaharat sunt tipul de diabet, tratamentul cu insulină, necorelarea cantității de carbohidrați cu numărul de unități de insulină sau cu efortul fizic, variabilitatea glicemică. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 24 HEMORAGIA DIGESTIVĂ LA UN PACIENT CU CATETERISM CARDIAC POST CONSUM DE ANTIINFLAMATOARE Autor: Mădălina Manole Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Lungu Simona-Andreea, Conf.univ.dr. Doina-Carina Voinescu Motivația studiului: Hemoragia digestivă superioară este responsabilă de o morbi-mortalitate importantă. Aprecierea incidenţei hemoragiei digestive este foarte dificilă. Procedeele de diagnostic precum şi tratamentul medical, endoscopic şi chirurgical sunt în continuu progres însă mortalitatea actuală generală a fost puţin ameliorată faţă de cea de acum cinci decenii. Un factor important în determinismul mortalităţii actuale este consumul crescut de medicamente antiinflamatorii. Material și metodă: Studiul de faţă a urmărit un caz clinic din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi, secţia Medicală II. Pacientul în vârstă de 47 ani (bărbat/galaţi), cunoscut cu patologie cardiacă, se prezintă în serviciul UPU cu astenie fizică, paloare cutaneo-mucoasă, durere toracică iradiată în ambii omoplaţi, scaune melenice. Rezultate: Anamneza a evidenţiat că pacientul, care a consumat antiinflamatoare în ultimele zile, este un bolnav cardiac cu infarct miocardic şi fibrilaţie atrială în antecedente motiv pentru care s-a intervenit cu aplicare de stent coronar şi instituire a tratamentului anticoagulant cronic. Examenul clinico-paraclinic a evidenţiat sindromul hemoragic digestiv superior şi hipocoagulabilitatea indusă terapeutic. Concluzii: Particularitatea cazului este faptul că hipocoagulabilitatea indusă a determinat dificultăţi în decizia terapeutică: oprirea medicaţiei anticoagulante cu instituirea medicaţiei hemostatice pentru rezolvarea hemoragiei digestive cu riscul trombozei cardiace. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

25 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI ALZHEIMER: BOALA UITĂRII Autor: Ionescu Alexandra-Mariana Coordonator științific: Asist.univ.dr. Cojocaru Maria Eva Motivația studiului: Această boală nu este îndeajuns cercetată, dar se întâlneşte tot mai des şi nu doar la persoanele înaintate în vârstă, ci şi la cele de vârstă mai fragedă. Astfel, valoarea vârstei unei persoane predispuse la boala uitării scade tot mai mult. Prin studiu aprofundat putem reuşi să găsim un leac care chiar să inverseze procesul impus de Alzheimer. Material și metodă: Boala Alzheimer este o boală degenerativă ce afecteaza zone ale creierului ce controlează memoria, inteligenţa, capacitatea de judecată, limbajul si comportamentul. Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin mental sau demenţă la persoanele în vârstă. Cu ajutorul unor metode de extracţie şi de sintetizare în laborator se poate obţine o substanţă capabilă să oprească avansarea bolii şi chiar să o inhibe. Rezultate: Având în vedere substanţele active conţinute de materiile prime alese, precum şi proprietăţile benefice ale acestora, rezultatul ar trebui să fie unul pozitiv. Concluzii: În concluzie, boala Alzheimer este o afecţiune care se derulează lent, dar şi violent, în funcţie de organismul fiecăruia dintre noi, în schimb consecinţele fiind ireversibile. Astfel, sper ca substanţa pe care doresc să o obţin să îmi aducă rezultatele mult dorite. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 26 STUDIU COMPARATIV PRIVIND UTILIZAREA MEDICAMENTELOR ȘI SUPLIMENTELOR PE BAZĂ DE FOSFOLIPIDE ESENȚIALE PENTRU TRATAREA AFECȚIUNILOR HEPATICE Autor: Mihai Cristina Coordonator științific: Șef lucrări dr. Farm. Camelia Diaconu Motivația studiului: Produsele pe bază de fosfolipide esențiale sunt indicate pentru tratamentul diferitelor afecțiuni hepatice, pentru ameliorarea simptomelor apărute ca urmare a afectării toxiconutriționale a ficatului și în hepatite. Prin studiul efectuat am urmărit identificarea nevoilor pacienților, dar și o conștientizare si o acțiune educațională pentru administrarea corectă a acestor preparate. Material și metodă: Studiul a cuprins un număr de 170 pacienți, cu vârsta cuprinsă între 25-70 ani, dintre care 98 femei. Chestionarul a fost efectuat într-o farmacie comunitară, pe o durată de 3 luni, scopul fiind evaluarea aspectele considerate relevante de pacienți în alegerea medicamentului Essentiale Forte N sau a unui supliment, precum și identificarea originii recomandării și a modului de administrare. Rezultate: Rezultatele studiului au evidențiat faptul că persoanele care acordă o importanță majoră sunt cele de peste 50 ani, predominante fiind femeile. În funcție de promoțiile desfășurate în farmacie și de prețul medicamentelor/suplimentelor preferințele pacienților s-au schimbat de la o lună la alta. Concluzii: Suplimentele nutritive reprezintă o gamă largă de produse recomandate și mult utilizate de către pacienți. Un aspect important îl reprezintă faptul că acestea nu se supun unor reglementări riguroase, similare medicamentelor care dețin autorizație de punere pe piață. Studiul atenționează că utilizarea suplimentelor trebuie făcută judicios și că acestea nu reprezintă mereu o alegere corectă. Pacienții nu conștientizează diferența dintre eficacitatea, siguranța și calitatea medicamentelor față de cea a suplimentelor nutritive. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

27 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI ECLAMPSIA ŞI INSUFICIENŢA RENALA ACUTĂ VS BOALĂ CRONICĂ DE RINICHI Autor: Denisa Alina Panaite Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Lungu Simona-Andreea Motivația studiului: Nefropatia gravidică este cauza primară de hipertensiune arterială în sarcină care duce la eclampsie cu naştere prematură şi cu morbiditate şi mortalitate crescute pentru mama şi făt. Insuficienţa renală se poate instala treptat prezentând puţine semne şi simptome în fazele de debut. Hipertensiunea arterială (mai ales cea neglijată terapeutic) este una dintre principalele cauze de insuficienţă renală cronică. Material și metodă: S-a efectuat un studiu asupra unei paciente tinere internate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi, secţia Medicală II. Pacienta în vârstă de 27 ani (femeie/târgu Bujor), internată iniţial în Spitalul Tg. Bujor, este trimisă în serviciul UPU din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi cu simptomatologie digestivă, lombalgii şi sindrom de deshidratare. Rezultate: Anamneza a evidenţiat antecedente obstetricale şi oscilaţii tensionale netratate anterior iar investigaţiile paraclinice au arătat afectarea renală cu valori mari ale creatininei şi ureei, cu tulburări electrolitice şi acidobazice. Concluzii: Nefropatia gravidică este o cauză majoră de evoluţie spre boala cronică renală necesitând supravegherea postnatală a mamei şi terapia adecvată a hipertensiunii arteriale. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 28 DEFICITUL IMUN LA COPII Autor: Oancea-Dobre Mioara Coautor: Șuvăială Lucia Mădălina, Păduraru Ana-Maria Coordonator științific: Șef lucări dr. Chesaru Bianca Ioana Motivația studiului: Studiul efectuat și-a propus evaluarea deficitului imun într-un lot de copii prin intermediul imunogramei, cu estimarea frecvenţei cazurilor, factorilor care favorizează apariţia acestuia și manifestărilor clinice. Material și metodă: Studiul s-a efectuat pe un lot de 644 de copii şi adolescenţi (1-14 ani), la care s-au înregistrat valori scăzute sub nivelul acceptat în standarde ale markerilor imunologici. Determinările imunochimice au fost efectuate în cadrul Laboratorului Clinic al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii Sf. Ioan din Galaţi, utilizând analizorul RxImola (Randox) și metoda imunoturbidimetrică de determinare cantitativă in vitro a IgA, IgG și IgM în ser și plasmă. S-au analizat datele obținute în urma determinării imunochimice a valorilor serice ale imunoglobulinelor în funcție de datele demografice (sex, mediu, vârstă) și de diagnosticele clinice asociate. Rezultate și discuții: Evaluarea deficitului imun a relevat un procent de 61,2% în cadrul lotului investigat (71% urban vs 29% rural). Frecvența îmbolnăvirilor a afectat ambele sexe (sex feminin 61,8%; sex masculin 60,6%). Predominat afectată a fost grupa de vârstă 1-4 ani (78,4%) urmată de grupele de vârstă 5-9 ani (52,2%) și 10-14 ani (19,7%). Analiza frecvenţei asocierilor dintre valorile scăzute ale imunoglobulinelor a evidențiat cea mai mare pondere pentru asocierea dintre valorile scăzute ale IgA și ale IgG (41,4%). Afecțiunile respiratorii asociate au inregistrat un procent de 54,3% iar cele digestive 12,3%. Concluzii: Deficitul imun are o prevalență crescută în rândul copiilor. Identificarea copiilor imunodeprimați condiționează succesul terapeutic care implică un diagnostic etiologic cât mai exact permite în vederea instituirii unui tratament țintit. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

29 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI PROGRESE RECENTE ÎN GESTIONAREA INFECȚIEI CRONICE CU HCV CONCENTRATE ASUPRA TRATAMENTULUI LA PACIENȚII CU BOALĂ HEPATICĂ SEVERĂ Autor: Pavel Oana Iuliana Coordonator științific: Asist.univ.drd.dr. Monica Boev Motivația studiului: Infecția cronică cu virusul hepatitei C (HCV) reprezintă în continuare o problemă majoră de sănătate publică, fiind considerată a fi responsabilă pentru mai mult de 350.000 de decese în întreaga lume, anual. Lucrarea analizează eficacitatea noilor medicamente introduse în terapeutică, utilizate în diferite combinații, fără a implica și interferonul (IFN), dar și tolerabilitatea acestora, chiar și la pacienții cu boli de ficat avansate. Material și metodă: Substanțele medicamentoase utilizate în studiile clinice și preclinice sunt: -sofosbuvir, simeprevir -daclatasvir, ledipasvir -paritaprevir, ombitasvir -dasabuvir -Studiul Ion: s-a desfășurat pe o perioadă de 12-24 săptămâni, au fost luați în studiu 2 loturi de pacienți și s-au administrat ledipasvir sofosbuvir ± ribavirin; -Studiul Ally: s-au luat în studiu 5 loturi de pacienți cu diferite genotipuri HCV, perioada de desfășurare a studiului a fost de 12 sau 16 săptămâni, iar substanțele administrate au fost: daclatasvirsofosbuvir+ribavirin sau daclatasvir-sofosbuvir etc. Rezultate: Studiile au demonstrat că diferitele combinații terapeutice sunt eficiente și bine tolerate, chiar și de pacienții ce prezintă boli hepatice avansate. De exemplu, studiul Ion a avut o rată de succes, pe primul lot de pacienți, de 97-100%, respectiv, pe al doilea lot de pacienți, de 82-100%. Concluzii: Punerea în aplicare a regimurilor de tratament, fără a se mai utiliza interferonul, a lărgit orizontul pentru pacienții cu infecție cronică cu HCV foarte mult. SECȚIUNEA I - ŞTIINŢE MEDICALE CLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 30 SECȚIUNEA II ŞTIINŢE MEDICALE PRECLINIC COMISIA DE EVALUARE PREȘEDINTE Prof. univ. dr. Michaela Dobre MEMBRII Conf. univ. dr. Gabriela Gurău Șef lucrări dr. Dragoș Voicu Șef lucrări dr. Mariana Lupoae SECRETAR Asist. univ. drd. dr. Gabriela Sandu

31 FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE STUDENȚEȘTI SINDROMUL METABOLIC ÎN ASOCIAŢIE CU DIABETUL ZAHARAT DE TIP 2 Autor: Răducanu Alexandra Cecilia Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dana Tutunaru Motivaţia studiului: Diabetul zaharat de tip 2 are o incidenţă în continuă creştere şi evoluează progresiv cu multiple complicaţii. Asocierea diabetului zaharat cu sindromul metabolic creşte considerabil riscul de apariţie al complicaţiilor, rezultatul final fiind diminuarea calităţii vieţii şi mortalitate prematură. Material și metodă: Studiul a fost realizat pe un număr de 200 de pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, internaţi în secția de Boli de Nutriţie şi Diabet a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Apostol Andrei" Galaţi, în perioada martie-mai 2015. Studiul retrospectiv a presupus preluarea de date clinice şi parametri de laborator din foile de observaţie a pacienţilor, acestea fiind ulterior prelucrate statistic. Rezultate: În lotul studiat, 68% au provenit din mediul urban, predominând sexul feminin. Marea majoritate a pacienţilor s-au internat pentru decompensări, doar 12 pacienţi fiind cazuri nou diagnosticate, pacienţii prezentând în procente diferite elemente definitorii ale sindromului metabolic. Concluzii: Din datele studiului s-a constatat o asociere a sindromului metabolic cu diabetul zaharat de tip 2 la pacienţi în proporţie de 65%. SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE PRECLINIC

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI SOCIETATEA STUDENȚILOR MEDICINIȘTI GALAȚI 32 HIPERPLAZIA ADRENALĂ CONGENITALĂ Autor: Iorgu Mihaela Coautor: Dobre Nicoleta Coordonator științific: Prof.univ.dr. Dobre Michaela Motivația studiului: Hiperplazia adrenală congenitală (HAC) este o boală rară, cu transmitere autosomal recesivă, cauzată de mutații în una din genele codificatoare pentru enzimele implicate în sinteza hormonilor steroidieni. Material și metodă: Studiu de caz: pacientă în vârstă de 29 de ani diagnosticată cu deficit de 21 hidroxilază în anul 2013. Istoricul clinic relevă supraponderalitate infantilă, cu evoluție la obezitate (106 kg, 1.63 cm la 14 ani), hipotiroidie monitorizată endocrinologic de la vârsta de 11 ani, lipsa ciclului menstrual, hirsutism, acumulare de țesut adipos în zona abdominală, accentuate cu vârsta, sterilitate. Investigații paraclinice efectuate: dozare de 17 hidroxiprogesteron, estradiol, FSH, LH, TSH, Free T4, ATPO, prolactina, testosteron total, ACTH, cortisol, testul de toleranță la glucoză, ecografii și CT. Rezultate: Testele paraclinice au relevat un nivel ridicat de 17 hidroxiprogesteron, testosteron, hiperplazie adenomatoasă suprarenaliană bilaterală, uter cu dimensiuni reduse și ovare fără imagini foliculare, hipotiroidism, rezistență la insulină, pacienta primind diagnosticul de HAC. Diagnosticul a fost confirmat de testele genetice, care au evidențiat mutațiile I2 splice [c.290-13a/c>g] și V281L(c841G>T), în stare heterozigotă, ale genei CYP21A2. S-a instituit tratamentul cu Verospiron, Euthyrox, hidrocortizon, Utrogestan, Oestrogel și dexametazonă. Concluzii: HAC forma non-clasică nu pune viața în pericol dar, nedescoperită la timp și netratată, duce la imposibilitatea obținerii unei sarcini, provocând frustrări care afectează atât viața pacientei cât și a familiei sale. SECȚIUNEA II - ŞTIINŢE MEDICALE PRECLINIC