PROCEDURI DE ÎNCERCARE PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN COMPRIMARE

Transcript

1 ANEXA Nr. 3 PROCEDURI DE ÎNCERCARE PENTRU MOTOARELE CU APRINDERE PRIN COMPRIMARE 1 INTRODUCERE 1.1. Prezenta anexă descrie metoda pentru măsurarea emisiilor de gaze şi particule poluante provenind de la motoarele supuse încercării. descrise două cicluri de încercări şi trebuie să fie executateăî conform prevederileor anexa nr. 1, punctul 1: - îîncercarea NRSC (Non-Road Steady Cycle, ciclu în regimuri stabilizate pentru maşini mobile nerutiere), utilizăată înfazele I, II, III A şi pentru motoarele de turaţie constantă ca şi îpentru nfazele III B şi IV în cazul poluanţilor gazoşi, - îîncercarea NRTC (Non-Road Transient Cycle, ciclu în regimuri regimuri tranzitorii pentru maşini mobile nerutiere), utilizăate pentru măsurarea emisiilor de particule în fazele III B şi IV pentru toate motoarele, cu excepţia motoarelor de turaţie constantă. La alegerea producătorului, acest ciclu de încercări poate fi utilizat, de asemenea, pentru şîfaza III A şi pentru gazele poluante în fazele III B şi IV, - pentru motoarele destinate propulsiei vapoarelor din navigaţia interioară, se aplică procedura de încercare ISO prescrisă de normaspecificatăî EN ISO : 2002 [E] şi de îanexa nr. 6 (Cod NO x ) din convenţia Marpol OL 73/78 a OMI, - pentru motoarele destinate propulsiei de automotoare, este utilizăată o încercare NRSC pentru măsurarea concentraţiei gazelor şi particulelor poluante în faza III A şi faza III B, - pentru motoarele destinate propulsiei de locomotive, este utilizează o încercare NRTC pentru măsurarea concentraţiei gazelor şi particulelor poluante în faza III A şi faza III B Încercarea se efectuează cu motorul pe un stand de încercări şi cuplat la frână Principiu de măsură Emisiile de gaze de eşapament eşapamentăăde măsurat conţin âelemente îgazoasăe (monoxid de carbon, hidrocarburi totale şi oxizi de azot) âşi particule. În plus, bioxidul de carbon este utilizat adesea ca gaz trasor pentru măsurarea determinarecoeficientului de diluţie al sistemului de diluare în circuit derivat şi în circuit directdirect. Buna practică inginerească recomandă să se procedeze la o măsurare generală a bioxidului de carbon pentru a detecta problemele privind măsurătoarea din timpul desfăşurării încercării. 46

2 Încercarea NRSC Pe durata unei punct de secvenţe prescrise în condiţiile de funcţionare a unui motor îcăld cantităţile de emisii de gaze de eşapament eşapamentindicate mai susţ sunt analizăate continuu pe timpul prelevării unei probe de gaze de eşapament eşapamentbrute. Ciclul de încercare ăîcuprinde mai ăsecvenţemulte puncte de turaţie şi moment motormoment motor (sarcină) care acoperă domeniul operaţională caracteristică motoarele diesel. Pe durata fiecărpunctei secvenţe ăconcentraţia fiecărui gaz de eşapament eşapamentşi puterea livrată sunt măsurate, iar valorile colectate sunt ponderate. Proba de particule este diluăată cu cuaer condiţionat ambiant. este Sprelevăată o probă pe toată durata procedurii de încercare şi este colectată pe filtrele corespunzătoare. Cu titlu deă variantă, o probă este prelevată pe filtre separate, una pentru fiecare punctsecvenţă, şi sunt calculate rezultatele ponderate. Gramele pentru fiecare poluant emis pe kilowatt-oră sunt calculate îconform descrierii de la subanexa 3 a prezentei anexe Încercarea NRTC Ciclul tranzitoriu prescris, care reflectă flectăfidel condiţiile de funcţionare ale motoareului diesel instalat pe maşini mobile nerutiere, este reflectă de două ori: - prima oară (demaraj la rece), după ce motorul a ajuns la temperatura ambiantă şi după ce temperaturile lichidului de răcire şi uleiului, sistemului de post-tratament şi tuturor dispozitivelor auxiliare de control ale motorului sunt stabilizate între 20 şi 30 o C, - a doua oară (demaraj la cald), după o perioadă de 20 de minute de funcţionare funcţionarela cald, începând imediat după realizarea ciclului de demaraj la rece. Pe timpul acestei punct ă de încercări poluanţii sus-menţionaţi sunt analizaţi. Graţie unorân semnale frânaămoment motorde moment motor şi turaţia transmise de frână pentru motor, puterea trebuie să fie luată în calcul pe durata unui ciclu îpentru a furnizan ţ lucrul mecanic produs de un motor pe durata ciclului. ăconcentraţia elementelorţi gazoşase este măsurată pe totî ciclul, fie în gazele de eşapament eşapamentbrute, integrând semnalul emis de analizor îconform cu descrierea de la subanexa 3 a prezentei anexăe, fie în gazele eşapamentdiluate într-un sistem CVS de diluare în circuitul directdirect, integrând semnalul analizorului sau prelevând probe în saciî, conform cu descrierea de la subanexa 3 a prezentei anexe. În ceea ce priveşte particule, ăo probă proporţională de gaze de eşapament eşapamentdiluate este colectată pe un filtru specificat, fie îtcu debit derivat, fie cu îdebit completcircuit direct. În funcţie de metoda utilizată, debitul de gaze de eşapament eşapamentdiluate sau nediluate este măsurat măpe îtoată durată ciclului pentru a determina emisiile masice de poluanţi. ăacestea din urmă sunt puse în relaţie cu lucrul mecanic al motorului în vederea obţineriiî de grame pentrue fiecare poluant emis pe kilowatt-oră. Emisiile (g/kwh) sunt măsăurate âîn timpul âşîcelor două cicluri la rece şi la cald. Emisiile ponderate ale compuşilor sunt calculăate afectând rezultatele demarajului la rece cu o pondere de 10% şi rezultatele demarajului la cald cu o pondere de 90%. Emisiile ponderate ale compuşilor trebuie să corespundă normelor. Înainte aîă introducerii puncti de încercări combinată la rece şi la cald, simbolurile (anexa nr. 1, pct. 2.18), secvenţa de încercareîncercărilor (anexa nr. 3) şi ecuaţiile de calcul (anexa nr. 3, subanexa 3) sunt modificăte îconform cu procedura vizată deăî articolul

3 2. CONDIŢII DE ÎNCERCARE 2.1. Prescripţii generale Toate volumele şi debitele volumetrice corespund unei temperaturi de 273 K (0 o C) şi unei presiuni atmosferice de 101,3 kpa Condiţii de încercare a motorului Valorile ce se măsoară sunt: - temperatura absolută T a a aerului de intrare în motor, exprimată în [grade K]; - presiunea atmosferică în condiţii uscate p s, exprimată în [kpa]; - parametrul f a este determinată obligatoriu prin una din următoarele relaţii: pentru motoarele cu aspiraţie normală şi motoare supraalimentate mecanic: 0,7 99 T f a = p s 298 pentru motoare cu turbocompresor cu sau fără răcire intermediară: 0,7 1,3 99 T f a = p s Validitatea testului Pentru ca testul să fie recunoscut ca valabil, parametrul f a trebuie să fie: 0,96 f a 1, Motoare cu răcirea aerului de supraalimentare înregistreazătemperatura aerului de supraalimentare trebuie să fie înregistrată să se situeze, la turaţia nominală declarată şi la plină sarcinătotală caresă aibăsă nulamai puţin de ± 5 K faţă de temperatura maximă a aerului de supraalimentare specificată de producător. Temperatura lichidului de răcire trebuie să atingă cel puţin 293 K (20 o C). În prezenţa unui sistem de încercăre în atelier sau a unei suflerii externe, temperatura aerului de supraalimentare trebuie să se situezeă, la turaţia de putere maximă declarată şi la plină sarcină, la mai puţin de ± 5 K faţă de temperatura maximă a aerului de supraalimentare specificată de producător. Temperatura şi debitul lichidului de răcire a răcitorului de aer de supraalimentare în punctul de reglaj ţde mai sus trebuie să rămână neschimbată pe ădurata întregului ciclu de încercare. Volumul răcitorului de aer de supraalimentare este determinăat pe baza normelor în buna practică inginerească şi aplicaţiilor curente a vehiculeor sau ale maşinilor. Ca opţiune, răcitorul de aer de supraalimentare poate fi reglat îconform normei SAE J 1937, aşa cum a fost aplicată ăîn ianuarie

4 2.3. Sistemul de aspiraţie a aerului în motor Motorul supus la încercăre trebuie să fie echipat cu un sistem de aspiraţie de aer ăaspiratfixat la ± 300 Pa faţă de valoarea specificată de producător pentru un filtru de aer propriu şi un motor funcţionăând în condiţiile indicate de producătorş, care permite obţinerea debitului maxim de aer. Restricţiile trebuie reglăate la turaţia nominală şi în plină sarcinăă. Se poate utiliza un sistem de încercare în laborator dacă se demonstrează căţă acesta reproducăe condiţiile reale de funcţionare a motorului Sistemul de eşapament al motorului Motorul supus încercării trebuie să fie echipat cu un sistem de eşapament eşapamentîn care contrapresiunea gazelor de eşapament se situează îla mai puţin dede ± 650 Pa faţă de valoarea indicată ăde producător pentru un motor funcţionăând în condiţii normale ca să se obţină puterea maximă declarată. Dacă motorul este echipat cu un dispozitiv de post-tratare a gazelor de eşapament colectorul de eşapamentconductaeşapament trebuie să aibă acelaşi diametru cu cel lutilizat pentru cel puţin 4 conducte ţîn amonte de aspiratie,începândpărţii de lărgire care ţincludedispozitivul de posttratament. Distanţa de la flanşa colectorului de eşapament eşapamentsau de laeşapament ieşirea din turbocompresor la şdispozitivul de post-tratament al gazelor de eşapament trebuie să fie ăaceeaşi ca în configuraţia ăvehiculului sau ca cea cuprinsă în specificaţiile de distanţă indicate de producător. Contrapresiunea sau restricţia la eşapament eşapament trebuie să respecte criteriiletrebuie să respecte aceleaşi criterii ca mai sus şi se poate fi reglată cu ajutorul unei valve. Modulul care conţine dispozitivul de post-tratarement poate fi scos pe durata funcţionării şîîăde funcţionare şi la cartografierea motorului şi înlocuit cu un modul echivalent ce conţine un suport de catalizator inactiv Sistemul de răcire Sistemul de răcire trebuie să fie capabil să menţină motorul la temperaturile de exploatare normale, prescrise de producător Uleiul de ungere Caracteristicile uleiului de ungere utilizat în timpul încercării trebuie să fie înregistrate şi prezentate odată cu rezultatele obţinute în urma testării motorului. 2.7 Combustibilul utilizat pentru încercări Combustibilul utilizat este combustibilul de referinţă indicat în anexa nr. 5. Cifra cetanică şi conţinutul de sulf al combustibilului de referinţă utilizat pentru încercare sunt indicate în anexa nr. 7, subanexa 1, respectiv pct şi Temperatura combustibilului la intrarea în pompă trebuie să fie cuprinsă între 306 K şi 316 K (33 şi 40 o C). 49

5 3. EFECTUAREA ÎNCERCĂRII (ÎNCERCAREA NRSC) 3.1 Determinarea reglajelor frânei Măsurarea emisiilor specifice se bazează pe puterea necorectată la frână conform standardului ISO 14396: Unele dispozitive auxiliare care servesc numai la funcţionarea echipamentului însuşi şi care pot fi montate pe motor sunt ăînlăturateî pentru încercăre. Cu titluăîă de exemplu, este dată următoarea listă incompletă: - compresor de aer pentru frână, - compresor de servo-direcţieă, - compresor de climatizare, - pompă pentru acţionări hidraulicăe. Dacă nu se scot acesteî dispozitive auxiliare,îăă puterea pe care ele o absorbă la turaţiile de încercare trebuie să fie determinată pentru a calcula reglajele frânei, în afara acelorţi motoarelor la care astfel de dispozitive ce fac parte integrantă din motor (de exemplu: ventilatoarele de răcire pentru motoarele răcite cu aer). Reglajele depresiunii secţiuniide aspiraţie şi contrapresiunii îpe conducta de eşapamentconductaeşapament vor fi efectueaăajustate la limitele superioare indicate de producător, îconform punctelor 2.3 şi 2.4. Valorile maxime ale momentului motormomentu motor la turaţiile încercarespecificate sunt determinăte experimental pentru aî calculă momentul motormomentului motor pentru punctleţ de încercare indicateăiîămomentu. Pmotor entru secvenţeleîmotoarele care nu sunt concepute să funcţioneze într-oplajă de turaţii pe o curbă de moment motormomentului motor la plină sarcinăă, ăămomentul motor la turaţiile de încercare este declarat de producător. Reglajul motorului pentru fiecare secvenţă ăde încercare este calculăat cu ajutorul formulei următoare: L S = ( PM + PAE ) PAE 100 Pentru ună raport: P P AE M 0,03 pentruareaăvaloarea P M.poate fi verificată de autoritatea tehnică responsabilă în materie 3.2. Pregătirea filtrelor de prelevare Înainte cu cel puţin o oră de începerea testării, se pune fiecare filtru într-un recipient PETRI închis, dar nesigilat, şi plasat în camera de cântărire pentru a stabiliza filtrul. La sfârşitul perioadei de stabilizare, se cântăreşte fiecare filtru/pereche de filtre şi se înregistrează greutatea ambalajului. În continuare, filtrul/perechea de filtre este stocată în recipientul PETRI închis sau într-un port-filtru 50

6 până în momentul încercării. Dacă filtrul/perechea de filtre nu este utilizat(ă) într-un interval 8 ore de la scoaterea din camera de cântărire, el (ea) va fi cântărit(ă) din nou înainte de utilizare Instalarea aparaturii de măsurare Aparatura şi sondele de prelevare trebuie să fie instalate conform cerinţelor. Atunci când se utilizează un sistem de diluare a gazelor în circuit direct, sistemul trebuie să fie conectat la extremitatea ţevii Punerea în funcţiune a sistemului de diluare şi a motorului Sistemul de diluare şi motorul trebuie pornite şi încălzite astfel încât toate temperaturile şi presiunile să fie stabilizate la sarcina totală şi turaţie nominală (pct ) 3.5. Reglajul coeficientului de diluţie Sistemul de prelevare a probelor de particule trebuie să fie pus în funcţiune şi echipat cu un dispozitiv de derivaţie pentru metoda cu filtru unic (facultativ, pentru metoda cu filtre multiple). determinăconcentraţia de fond (nivelul existent) de particule în aerul de diluare poate fi determinată făcând să treacă aer prin filtrele de particule. Dacă se utilizează aer de diluare filtrat, este suficient a proceda laă o singură măsurareî înainte, în timpul şi după încercare. Dacă aerul de diluare nu este filtrat, măsurărea trebuie să fie efectuată pe o ăprobă prelevată în timpul duratei încercării. Temperatura aerului de diluare la intrarea în filtru trebuie să se situezeă între 315 K (42 o C) şi 325 K (52 o C) în fiecare regimă. Coeficientul de diluţie total nu trebuie să fie inferior lui 4. Notă: Pentru procedura în regimuri stabilizate, temperatura filtrului poate fi menţinută la temperatură ăăâpmaximă de 325 K (52 o C) sau la o temperatură inferioară, în loc de aă respecta plaja de temperaturi de la 42 o C la 52 o C. Pentru metodele cu filtru unic şi cu filtre multiple, debitul masic de prelevare prin filtru trebuie să reprezinte o proporţieţ constantă a debitului masic de gaze de eşapament eşapamentdiluate pentru sistemele de diluare în circuit direct directşi în toate regimurileregimurileî. Acest raport de masă trebuie să fie menţinut îla ± 5 % în raport cu valoarea medie a duratei duratei regimuluiregimului, în afară de timpulţi primelor 10 secunde ale fiecărui uiregim regimpentru sistemele nedotate cu dispozitivdispozitiv de derivaţie. În cazul sistemelor de diluare în circuit derivatderivat, debitul masic prin filtru trebuie ămenţinut îla ± 5 % în raport cu valoarea medie a duratei duratei regimuluiregimului, în afară deţ primele 10 secunde ale fiecărui ui regimregim pentru sistemele cu dispozitiv dispozitivde derivaţie. Pentru sistemele ăcu măsurarea concentraţiilor de CO 2 sau NO x, conţinutul de aer de diluare în CO 2 sau NO x trebuie să fie măsurat la începutul şi la sfârşitul fiecărei încercări. Abaterea ţîntre concentraţiile CO 2 sau NO x în aerul de diluareă, înainte şi după încercare, nu trebuie să mai mareăşă de 100 ppm, sau, respectiv, 5 ppm. îcând se utilizează un sistem de analiză al gazelor de eşapament diluate, concentraţiile de fond de luat în calcul sunt determinateă prelevând aerul de diluare în sac de prelevare pe pe timpul durateiă de încercăre. Măsurarea concentraţiei de fond în mod continuu (fără sac de prelevare poate fi efectuaă în 3 puncteţ sau mai puţin: la începutul, la sfârşitul şi către mijlocul ciclului, şse stabileşte apoi media ăăvalorilor obţinute. Dacă ăăţproducătorul o cere, se poate renunţa la măsurarea concentraţiei de fond. 51

7 3.6. Etalonarea analizoarelor Analizoarele de emisii poluante trebuie să fie reglate la zero şi apoi etalonate Ciclul de încercare Specificaţie de echipamenteî conform anexa nr. 1, punctul 1, pct. a) Specificaţia A Pentru motoarele indicate ţla punctul 1, pct. a) i) şi a) iv) de la anexa nr. 1, ciclul de 8 puncte secvenţe (1) îtrebuie să fie executăt cu motorul de încercătcuplat la cuplat cu frână: Număr Coeficient de sarcină Turaţie motor secvenţăsecvenţei (%) Factor de ponderare 1 Turaţie nominală 100 0,15 2 Turaţie nominală 75 0,15 3 Turaţie nominală 50 0,15 4 Turaţie nominală 10 0,10 5 Turaţie intermediară 100 0,10 6 Turaţie intermediară 75 0,10 7 Turaţie intermediară 50 0,10 8 Turaţie la ralanti - 0, Specificaţia B Pentru motoarele indicate ţala punctul 1, pct. a) ii) de la anexa nr. 1, ciclul de 5 puncte secvenţe (2) îtrebuie să fie executăt cu motorul de încercăt cuplat cu frânăă: Număr Coeficient de sarcină Turaţie motor secvenţei (%) Factor de ponderare 1 Turaţie nominală 100 0,05 2 Turaţie nominală 75 0,25 3 Turaţie nominală 50 0,30 4 Turaţie nominală 25 0,30 5 Turaţie nominală 10 0,10 Coeficienţii de sarcină sunt valorile procentuale ale momentului motor corespunzătoare puterii pentru serviciul de bază, definşită ca fiind puterea ădisponibilă în cursul unui regimuregim de exploatare variabilă a cărei durată poate atinge un număr nelimitat de ore pe an, între întreţinerile a căror frecvenţă este declarată şi în condiţiile ambiante declarate, întreţinerea fiind efectuatăâî conform cu prescripţiile producătorului Specificaţia C 52

8 Pentru motoarele de propulsie (3) destinate vapoarelor din navigaţia interioară se aplică ăprocedura de încercare ISO specificată de normaîen ISO : 2002 (E) şi de anexa nr. 6 (Cod NO x ) a convenţiei Marpol 73/78 a OMI. Motoarele de propulsie funcţionăând pe ăo curbă de deelice cu pas fix suntîă testate pe o frână, utilizând ciclul următor de 4 punctesecvenţe îla turaţiiî stabilizate (4), elaborat pentru a fi reprezentativ funcţionării motoarelor diesel marine comerciale în condiţii normale de funcţionare. Numărul secvenţei Turaţia motorului (%) Coeficient de sarcină (%) ( nominală) 100 0, , , ,15 Factorul de ponderare Motoarele de propulsie cu turaţie fixă destinate vapoarelor din navigaţia interioară, funcţionăând pe o elice cu pas variabil sau cuplate electric, sunt testateîă pe o frână utilizând ciclul următor de 4 puncte secvenţeîn regimuri stabilizate (5) î, caracterizate de aceiaşi coeficienţi de sarcină şi factori de ponderare ca ciclul de mai sus,, însă făcând motorul să funcţionâeze peî fiecare ăsecvenţă la turaţia nominală: Număr Turaţie motor Coeficient de sarcină secvenţăsecvenţei (%) (%) Factor de ponderare 1 Turaţie nominală 100 0,20 2 Turaţie nominală 75 0,50 3 Turaţie nominală 50 0,15 4 Turaţie nominală 25 0, Specificaţia D Pentru motoarele indicate la punctul 1, pct. a) v), de la anexa nr. 1, ciclul următor de 3 punct secvenţe îe (6) trebuie să fie executăt cu motorul de încercăre cuplat la frână: Număr Coeficient de sarcină Turaţie motor secvenţăsecvenţei (%) Factor de ponderare 1 Turaţie nominală 100 0,25 2 Turaţie intermediară 50 0,15 3 Turaţie la ralanti - 0,60 (1) (2) (3) (4) (5) (6) Identic cu ciclul C1 descris la pct din norma den ISO : 2002 (E). Identic cu ciclul D2 descris la pct din norma den ISO : 2002 (E). Motoarele auxiliare cu turaţie constantă trebuie să fie certificate utilizând ciclul de funcţionare ISO D2, adică ciclul de 5 puncte secvenţe în regimuri stabilizat specificat la pct , în timp ce motoarele auxiliare cu turaţie variabilă trebuie să fie certificate utilizând ciclul de funcţionare ISO C1, adică ciclul de 8 puncte secvenţe în regimuri stabilizate specificat la pct Identic cu ciclul E3 descris la punctele 8.5.1, şi din norma EN ISO : 2002 (E). Cele 4 puncte punctese bazează ăpe o curbă de elicei medie creată, obţinută din măsurătorile din timpul utilizării. Identic cu ciclul E2 descris la punctele 8.5.1, şi din norma den ISO : 2002 (E). Identic cu ciclul F înddin norma EN ISO : 2002 (E). 53

9 3.7.2 Pregătirea motorului Pentru stabilizarea parametrilor motorului la nivelul celor recomandaţi de producător, motorul şi sistemul trebuie încălzite şi apoi aduse la regimul de încercare. Notă: Perioada de pregătire pentru o încercare trebuie să preîntâmpine influenţa depunerilor în sistemul de eşapament rezultate dintr-o încercare precedentă. Se cere, de asemenea, o perioadă de stabilizare între punctele de încercare care a fost inclusă pentru a minimaliza influenţele între puncte Desfăşurarea încercărilor Se începe efectuarea încercării. Aceasta din urmăă î trebuie ăefectuată urmândăsecvenţeiăî ordinea punctelor aşa cum s-a prescris mai sus pentru ciclurile de încercare. În timpul menţinerii pe fiecareupunct al punct ciclul de încercari dat, după perioada iniţială de tranziţie, turaţia indicată ăeste menţinută la ± 1% din turaţia nominală sau ± 3 min -1, fiind reţinauută cea mai mare dintre acesteţ abateri,ţî care ă respecta toleranţele indicate de producător. Momentul motormomentul motor indicat trebuie să fie menţinut astfel îâăăca media măsurărilor efectuate pe îparcursul perioadeiă să îînu depăşească ± 2 % din momentul motormomentul motor maxim la turaţia de încercare. Sunt necesare cel puţin 10 minute pentru fiecare punct de măsurare. Dacă, pentru încercarea unui motor, sunt necesari timpiî de prelevare mai lungi pentru a strângeî ţ o masă suficientă de particule pe filtru de măsurare, durata acestei punct de încercare poate fi prelungită atât cât este necesar. Durata punctului ă secvenţeîtrebuie să fie înregistrată şi ăîcunoscută. Concentraţiile emisiilor de gaz de eşapament eşapamenttrebuie să fie măsăurate şi înregistrăate în timpul ultimelor 3 minute ale punctuluisecvenţei. Prelevarea de particule şi măsurarea de emisii de gaz nu trebuie să înceapă înainte de stabilizarea motorului, îţdefinită de producător, şăţăterminaîşfie terminată deja sau să se termine în acelaşi timp. Temperatura combustibilului trebuie să fie măsurată la intrarea în pompa de injecţie sau urmând îţinstrucţiunile producătorului,,ş iar locul în care a fost efectuată măsurarea trebuie să fie înregistrat Datele furnizate de analizoare Datele furnizate de analizoare trebuie să fie înregistrate pe un înregistrator cu bandă sau măsurate cu un sistem de achiziţie echivalent al datelor, gazele de eşapament trebuind să treacă prin analizor cel puţin pe durata ultimelor 3 minute ale fiecărei secvenţe. Dacă prelevarea cu sac se aplică pentru măsurarea CO şi CO 2 diluate (subanexa 1, pct ), o probă se introduce în sac pe durata ultimelor 3 minute ale fiecărei secvenţe, iar conţinutul sacului de prelevare este analizat şi înregistrat Prelevarea particulelor 54

10 Prelevarea particulelor se poate efectua fie prin metoda filtrului unic, fie prin metoda filtrelor multiple (subanexa 1, pct. 1.5). Având în vedere că rezultatele pot fi uşor diferite, în funcţie de metodă, se va indica metoda împreună cu rezultatele obţinute. Pentru metoda cu filtru unic, pe timpul prelevării, trebuie să se ţină seama de factori de ponderare indicaţi în procedura ciclului de încercare, prin reglarea în consecinţă a debitului sau a timpului de prelevare. Prelevarea trebuie făcută cât mai târziu posibil pe durata fiecărei secvenţe. Timpul de prelevare pentru fiecare secvenţă trebuie să fie de cel puţin 20 sec. pentru metoda cu filtru unic şi de cel puţin 60 sec. pentru metoda cu filtre multiple. În cazul sistemelor fără dispozitiv de derivaţie, timpul de prelevare trebuie să fie pentru fiecare secvenţă de cel puţin 60 sec. pentru metodele cu filtru unic şi cu filtre multiple Parametrii privind motorul Turaţia şi sarcina motorului, temperatura aerului de aspiraţie, debitul de combustibil, debitul de aer şi al gazelor de evacuare trebuie măsurate pentru fiecare secvenţă după stabilizarea motorului. Dacă măsurarea debitului gazelor de eşapament sau măsurarea debitului de aer şi consumului de combustibil nu este posibilă, aceşti parametrii pot fi calculaţi folosind metoda carbonului şi oxigenului echivalent (vezi subanexa 1, pct ). Orice date adiţionale pentru calculare vor fi înregistrate (vezi subanexa 3, pct. 1.1 şi 1.2). 3.8 Reetalonarea analizoarelor După încercarea pentru măsurarea emisiilor, un gaz de punere la zero şi acelaşi gaz de reglare a sensibilitatii se utilizează în scopul reverificării analizoarelor. Dacă diferenţa dintre rezultatele obţinute înainte şi după încercare este mai mică de 2 % din valoarea gazului de reglare a sensibilităţii, încercarea se consideră a fi ă. 4. EFECTUAREA ÎNCERCĂRII (ÎNCERCAREA NRTC) 4.1. Introducere În anexa nr. 3, subanexa 4, încercarea NRTC este descrisă ca o succesiune secundă - cusecundă de valori de turaţie şi normalizate, aplicabile tuturor motoarelor diesel acoperite de prezentaa hotărâre de guvernă. Pentru efectuarea încercării într-un stand de încercări, valorile normalizate sunt convertite în valori reale pentru motorul de încercăt pe baza curbei cartogramei sale. Această conversieţiă este numită denormalizare, iar ciclul de încercare ce rezultă este numit ciclu de referinţă al motorului de încercăt. Cu aceste valori ale turaţiei şi momentului motor de referinţă, ăciclul este executat în standul de încercări şi sunt înregistrăate valorile ţturaţiei şi momentului motor. Pentru a valida încercărea, la sfârşitulămn acesteia, se efectuează o analiză de revenire a valorilor de referinţă şi de reacţie a turaţiei şi ale momentului momentuluimotor Utilizarea unui dispozitiv de invalidare sau recurgerea la o strategie iraţională de control a emisiilor sunt interzise. 55

11 4.2. Procedura de cartografiere a motorului Cu prilejul efectuăriiâă încercarii NRTC în standl de încercări, ăse realizează o cartografiere a motorului înaintea efectuării ciclului de încercare, pentru aî determină curbaţ de moment motor Determinarea plajei de turaţii de cartografiere Turaţiile minimăe şi maximăe de cartografiere sunt definite după cum urmează: Turaţie minimă de cartografiere = turaţie de ralantiî Turaţie maximă de cartografiere = n sup 1,02 sau turaţia la care momentul motor pe caracteristica de plină sarcinăă scade la zero, ţâvaloarea cea mai mică ăfiind reţinută (unde n sup este turaţia superioară definită ca turaţia cea mai ridicată a motorului la care este furnizată 70 % din puterea nominală) Curba de cartografiere a motorului Motorul este este încălzitit şi adus progresiv şi adus la puterea maximă pentru a se se stabiliza parametrii săisăi, conform recomandările producătorului şi normelor în domeniul motoarelor. După stabilizarea funcţionării motorului, îăcartografierea motorului îeste realizată conform procedurilorî următoare: Cartografierea tranzitorie a) Motorul nu este încărcat ăşi funcţionează la turaţia de ralantiî. b) Motorul funcţionează la plină la poziţia de sarcină totală a pompei de injecţie, la turaţia minimă a diagramei. c) Turaţia motorului este ridicată cu un ritmăş mediu de 8 ± 1 min -1 /secundă, între turaţiile minimă şi maximă de cartografiere. Punctele de turaţie şi de moment moment motor sunt înregistrăate cu o frecvenţă de cel puţin un punct pe secundă Cartografierea progresivă a) Motorul nu este încărcat ăşi funcţionează îla turaţia de ralanti. b) Motorul funcţionează la plină sarcinăla poziţia de sarcină totală a pompei de injecţie, la turaţia minimă a diagramei. c) Menţinându-se sarcina totală, turaţia minimă a diagramei se menţine timp de cel puţin 15 secunde şi se înregistrează valoarea medie a cuplului pe durata ultimelor 5 secunde. Curba momentului motor maxim de la turaţia minimă la cea maximă a diagramei se determină cu creşteri ale turaţiei de cel mult 100 ±20 min -1. Durata de menţinere pe fiecare punct de încercare este de 15 secunde, iar momentul motor mediu se inregistrează pe parcursul ultimelor 5 secunde 56

12 Elaborarea ţcurbei de cartografiere Toate punctele datelor înregistrate la pct se unesc prin interpolare lineară. Curba momentului motor rezultată constituie curba diagramei motorului şi se utilizează la transformarea valorilor normalizate ale momentului motor din programarea frânei (anexa nr. 4, subanexa 4) în valori efective ale momentului motor pentru ciclul de încercare, în conformitate cu descrierea de la pct Alte metode de obţinere a diagramei motorului In cazul în care un producător consideră că metodele de realizare a diagramei menţionate anterior nu sunt sigure sau reprezentative pentru un anumit tip de motor, se pot utiliza alte metode de realizare a diagramei motorului. Metodele respective trebuie să urmărească, ca şi metodele menţionate anterior, determinarea momentului motor maxim disponibil la toate turaţiile atinse în timpul ciclurilor de încercare. Metodele care, din motive de siguranţă sau de reprezentativitate, se abat de la metodele de realizare a diagramei motorului specificate la prezentul punct trebuie să fie aprobate de părţile interesate, împreună cu justificarea utilizării acestora. În niciun caz curba momentului motor nu va putea fi obţinută plecând de la turaţii descrescătoare pentru motoare cu regulator sau turbocompresor Repetarea încercărilor Nu este necesară realizarea diagramei motorului înaintea fiecărui ciclu de încercare. Diagrama unui motor trebuie să fie refăcută înaintea unui ciclu de încercări, numai în cazul în care: - de la ultima realizare a diagramei a trecut un timp excesiv de îndelungat, conform aprecierilor tehnice, sau - motorul a suferit modificări fizice sau reetalonări susceptibile de a-i influenţa performanţele Elaborarea ciclului de încercare de referinţă Turaţia de referinţă Turaţia de referinţă (n ref ) corespunde valorilor de 100% ale turaţiei normalizate specificate în programarea frânei (din anexa nr. 3, subanexa 4). Este evident că ciclul real al motorului care rezultă din denormalizare la turaţia de referinţă, depinde în mare măsură de alegerea turaţiei de referinţă corespunzătoare. Turaţia de referinţă se defineşte astfel: n ref = turaţia inferioară + 0,95 (turaţie superioară turaţie inferioară) (turaţia superioară este cea mai mare turaţie a motorului la care acesta furnizează 70 % din puterea nominală, în timp ce turaţia inferioară este turaţia cea mai mică a motorul la care se furnizează 50 % din puterea nominală a motorului). 57

13 4.3.2 Denormalizarea turaţiei motorului Denormalizarea turaţiei se realizează cu ajutorul formulei următoare: % turatie (turatie de referinta - turatie de ralanti) Turaţie efectivă = + turatie de ralanti Denormalizarea momentului motor Valorile momentului motor în programarea frânei cuplata la motor (anexa nr. 3, subanexa 4) sunt normalizate până la momentul motor maxim la turaţia corespunzătoare. Valorile momentului motor pentru ciclul de referinţă se denormalizeaza cu ajutorul diagramei motorului determinăte in conformitate cu descrierea de la pct , după cum urmează: momentmotorefectiv % moment motor moment motor maxim = 100 pentru turaţia efectivă corespunzătoare determinată în conformitate cu descrierea de la pct Exemplu de procedură de denormalizare De exemplu, ăurmătorul punct î: procent turaţie = 43% procent moment motor = 82% Fiind date următoarele valori: Turaţia de referinţă = 2200 min -1 Turaţia in gol = 600 min -1 Se obţine: Turaţia efectivă = 43 ( ) = 1288 min cu moment motor maxim de 700 Nm rezultat din diagramă, la turaţia de 1288 min -1 : Momentul motor efectiv = = 574 Nm

14 4.4. Frâna În cazul utilizării unui traductor de forţă, semnalul momentului motor este transferat arborelui motorului şi trebuie să se ţină seama de inerţia frânei. Momentul motor efectiv al motorului este suma dintre momentul motor citit pe traductorul de forţă şi momentul de inerţie al frânei înmulţit cu acceleraţia unghiulară. Sistemul de comandă trebuie să efectueze acest calcul în timp real Dacă motorul este supus încercării cu ajutorul unei frâne cu curenţi Foucault, se recomandă ca numărul de puncte de încercare unde diferenţa Tsp = 2 π n& sp Θ D este mai mică de 5 % din momentul motor maxim să nu depăşească 30 (unde T sp este momentul cerut, n& este derivata turaţiei motorului şi Θ este inerţia de rotaţie a frânei) sp D 4.5. Efectuarea încercării pentru măsurarea emisiilor Diagrama prezentată în continuare descrie diferitele etape ale încercării: Pregătirea motorului, măsurători anterioare încercării, verificarea performanţelor motorului şi etalonării Elaborarea diagramei motorului (curba momentului motor la sarcină totală) Unul sau mai multe cicluri preliminare pentru verificarea motorului, standului în care se efectuează încercarea şi sistemelor de emisii DEMARAJ Efectuarea ciclului de condiţionare prescris pe timpul a cel puţin 20 minute pentru condiţionarea motorului şi sistemului de prelevare probe de particule, inclusiv tunelul de diluare (circuit derivat sau direct) Particulele sunt captate pe un filtru curat Motorul fiind în funcţionare, reglarea sistemului de prelevare probe de particule în derivaţie şi înlocuirea filtrului de particule cu filtrul de prelevare stabilizat şi cântărit. Pregătirea oricăror alte sisteme pentru prelevare şi colectare de date Efectuarea ciclului de încercare a motorului, într-un moment de pauză de 5 minute după oprirea motorului sau după ce motorul a funcţionat la ralanti Înainte de ciclul de măsurători, se pot executa, unul sau mai multe cicluri preliminare după caz, pentru verificarea motorului, a standului de încercare şi a sistemelor de emisii. 59

15 Pregătirea filtrelor de prelevare Înainte cu cel puţin o oră de începerea încercării, fiecare filtru se introduce într-un recipient Petri, care este protejat împotriva prafului şi care permite schimbul de aer şi care este amplasat întro cameră de cântărire pentru stabilizare. La sfârşitul perioadei de stabilizare, fiecare filtru se cântăreşte şi greutatea acestuia se înregistrează. Filtrul se păstrează apoi într-un recipient Petri închis sau într-un port-filtru închis ermetic până la momentul încercării. Filtrul se utilizează în termen de 8 ore de la scoaterea sa din camera de cântărire. Greutatea cântărită în laborator a acestuia se înregistrează Instalarea echipamentelor de măsurare Instrumentele şi sondele de prelevare a probelor se instalează conform instrucţiunilor. În cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, conducta de eşapament din spate se conectează la acest sistem Punerea în funcţiune şi precondiţionarea sistemului de diluare şi a motorului Sistemul de diluare şi motorul se pun în funcţiune şi se încălzesc. Sistemul de prelevare este precondiţionat punând motorul să funcţioneze la turaţia nominală şi la sarcina totală cel puţin 20 minute, simultan cu funcţionarea sistemului de prelevare a probelor în circuit derivat sau a sistemului CVS în circuit direct cu sistem de diluare secundar. Probele tehnologice de emisii de particule sunt apoi prelevate. Nu este necesară stabilizarea sau cântărirea filtrelor pentru particule care pot fi apoi aruncate. Elementele de filtrare se pot schimba în timpul condiţionării, cu condiţia ca durata totală de prelevare a probelor care traversează filtrele şi sistemul de prelevare să fie mai mare de 20 de minute. Debitul se reglează la valori care să corespundă aproximativ cu cele selectate pentru încercarea în regim tranzitoriu. Incepând de la sarcina totală, aceasta se reduce la nivelul necesar pentru a nu depăşi temperatura de maxim 191 o C în zona de prelevare a particulelor în conditţile menţinerii turaţiei nominale Punerea în funcţiune a sistemului de prelevare de particule Sistemul de prelevare a particulelor se pune în funcţiune şi trebuie să funcţioneze în derivaţie. Concentraţia de fond a particulelor în aerul de diluare se poate determină prin prelevarea de probe din aerul de diluare înaintea intrării gazelor de eşapament în tunelul de diluare. Este de preferat ca proba de particule să se colecteze în timpul ciclului în condiţii tranzitorii, dacă se utilizează un alt sistem de prelevare a probelor de particule. In caz contrar, se poate utiliza sistemul de prelevare a probelor de particule în ciclu tranzitoriu. In cazul in care se utilizează aer de diluare filtrat este suficienta efectuarea unei singure măsurători înainte sau după încercare. In cazul in care aerul de diluare nu este filtrat, masuratorile trebuie sa se efectueze înaintea initierii ciclului şi după incheierea ciclului şi se calculeaza media valorilor Reglajul sistemului de diluare 60

16 Debitul total de gaze de eşapament diluate într-un sistem de diluare în circuitul direct sau debitul de gaze de eşapament diluate într-un sistem de diluare în circuit derivat se reglează astfel încât să se elimine condensarea apei în sistem şi să se obţină o temperatură la intrare in filtru cuprinsă intre 315 K (42 o C) şi 325 K (52 o C) Etalonarea analizoarelor Analizoarele de emisii se aduc la zero şi se etaloneaza. Dacă se utilizeaza saci pentru probe, acestia trebuie sa fie vidati Procedura de punere in functiune a motorului Motorul stabilizat se pune in functiune in termen de 5 minute de la terminarea încălzirii, in conformitate cu procedura de punere in functiune recomandată de producător în manualul de utilizar, cu ajutorul fie a unui demaror de serie, fie a franei.obional, încercarea se poate initia în 5 minute de la faza de precondiţionare a motorului fără a opri motorul, când acesta a fost adus in regim de mers la relanti Efectuarea ciclului Desfasurarea încercarii Desfasurarea încercarii începe cu pornirea motorului, dacă acesta a fost oprit după faza de precondiţionare sau cu motorul în regim de mers la relanti când se porneşte direct din faza de precondiţionare cu motorul în funcţiune. Încercarea se realizează în conformitate cu ciclul de referinţă descris în anexa nr. 3, subanexa 4. Punctele de reglaj care stabilesc turaţia şi momentul motor sunt determinate la 5 Hz (se recomandă 10 Hz) sau mai mult. Punctele de reglare se calculează prin interpolare lineară între punctele de reglaj la 1 Hz din ciclul de referinţă. Turaţia şi momentul motor de reacţie se înregistrează cel puţin o dată la fiecare secundă pe durata ciclului de încercare şi semnalele pot fi filtrate pe cale electronică Răspunsul analizoarelor In cazul în care ciclul de încercare începe direct din faza de precondiţionare, punerea în funcţiune a echipamentului de măsură se face concomitent cu punerea în funcţiune a motorului sau cu începerea procesului de realizare a încercării, după cum urmează: - Se începe colectarea sau analiza aerului de diluare, în cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, - Se începe colectarea sau analiza gazelor de eşapament brute sau diluate, in funcţie de metoda utilizată; - Se începe măsurarea cantităţii de gaze de eşapament, precum şi a temperaturilor şi presiunilor necesare; - Se începe înregistrarea debitului masic de gaz de eşapament, în cazul efectuării analizei gazelor de eşapament brute; - Se începe înregistrarea datelor de reacţie ale turaţiei şi momentului motor de la frână. 61

17 În cazul măsurării concentraţiei gazelor de eşapament brute, concentraţiile emisiilor (HC, CO şi NO x ) şi debitul masic al gazelor de eşapament se măsoară în mod continuu şi se stochează la o frecvenţă de cel puţin 2 Hz intr-un sistem computerizat. Toate celelalte date se pot înregistra la o frecvenţă de cel puţin 1 Hz. Pentru analizoarele analogice, răspunsul este înregistrat, iar datele de etalonare se pot utiliza fie prin conectare la reţea, fie fără conectare, în timpul evaluării datelor. In cazul in care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, hidrocarburile (HC) şi NO x se măsoară în mod continuu în tunelul de diluare cu o frecvenţă de cel puţin 2 Hz. Concentraţiile medii se determină prin integrarea semnalele analizorului de pe toată durata ciclului de încercare. Timpul de răspuns al sistemului nu trebuie să fie mai mare de 20 secunde şi trebuie să fie coordonat cu fluctuaţiile debitului volumic al probei de volum constant şi cu abaterile de la timpul de prelevare a probelor de la durata ciclului de încercare, dacă este cazul Concentraţiile de CO şi CO 2 se calculează prin integrare sau prin analiza concentraţiilor din sacul de probe colectate pe durata unui ciclu. Concentraţiile acestor gaze poluante din aerul de diluare se calculează prin integrarea sau prin analiza aerului de diluare colectat într-un sac de prelevare. Toţi ceilalţi parametri care trebuie să fie măsuraţi se înregistrează cu o frecvenţă de cel puţin o măsurătoare pe secundă (1Hz) Prelevarea probelor de particule La pornirea motorului sau la iniţierea procesului de realizare a încercării, în cazul în care ciclul începe direct din faza de precondiţionare, sistemul de prelevare a probelor de particule se comută de la modul de derivaţie la modul de colectare a probelor de particule. In cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit derivat, pompa sau pompele de prelevare a probelor se reglează astfel încât în sonda de prelevare a probelor de particule sau în tubul de transfer să se asigure un debit proporţional cu debitul masic al gazelor de eşapament. In cazul în care se utilizează un sistem de diluare în circuit direct, pompa sau pompele pentru prelevarea probelor se regleaza astfel încât în sonda de prelevare a probelor de particule sau tubul de transfer să se asigure un debit în limitele a ± 5 % din debitul reglat. Dacă se procedează la compensarea debitului (de exemplu, controlul proporţional al debitului de prelevare), trebuie să se demonstreze că raportul dintre debitul în tunelul principal şi debitul probei de prelevare de particule nu variază cu mai mult de ± 5 % faţă de valoarea sa reglată (cu excepţia probelor prelevate în primele 10 secunde ). Notă: În cazul unei diluări duble, debitul probei de prelevare este dat de diferenţa netă dintre debitul ce traversează filtrele pentru prelevarea probelor şi debitul de aer de diluare secundar. Trebuie să se înregistreze valorile medii ale temperaturii şi presiunii la contorul (contoarele) de gaze sau la intrarea în instrumentele de măsurare a debitului. Dacă debitul reglat nu poate fi menţinut pe durata întregului ciclul (in limitele a ± 5 %) datorită cantităţii mari de particule depuse pe filtru, încercarea se anulează. Încercarea se reia utilizând un debit mai mic şi/sau un filtru de diametru mai mare Oprirea motorului Dacă motorul se opreşte în timpul ciclului de încercare, se procedează la precondiţionarea şi repornirea acestuia şi la repetarea încercării. Încercarea se 62

18 anulează în cazul în care apar defecţiuni la oricare dintre echipamentele de încercare utilizate în timpul ciclului de încercare Operaţii după încercare La sfârşitul încercării, se opresc următoarele: debitul masic de gaze de eşapament, debitul volumic al gazului de eşapament diluat, debitul de gaze în sacii de colectare a probelor, precum şi pompa pentru prelevarea particulelor. Pentru un sistem cu analizor integrator, prelevarea probelor continuă până la epuizarea timpului de răspuns al sistemului In cazul in care sunt utilizaţi saci de colectare, se analizează concentraţiile acestora cât mai repede posibil şi în nici un caz mai târziu de 20 minute de la încheierea ciclului de încercare. După încercarea pentru măsurarea emisiilor, un gaz de punere la zero şi acelaşi gaz de reglare a sensibilitătii se utilizează în scopul reverificării analizoarelor. Dacă diferenţa dintre rezultatele obţinute înainte şi după încercare este mai mică de 2 % din valoarea gazului de reglare a sensibilităţii, încercarea se consideră a fi ă. Filtrele pentru reţinerea particulelor trebuie să fie readuse în camera de cântărire in termen de cel mult o oră de la terminarea încercării. Filtrele se condiţionează timp de cel puţin o oră înainte de cântărire intr-un recipient Petri, care este protejat împotriva contaminării cu praf şi care permite schimbul de aer. Greutatea brută a filtrelor se înregistrează Verificarea executării încercării Decalajul datelor Pentru a diminua erorile sistematice care apar ca efect al intervalului de timp scurs între valorile de reacţie şi cele ale ciclului de referinţă, întreaga succesiune de semnale de reacţie ale turaţiei şi momentului motorului se pot avansa sau întârzia în timp în funcţie de succesiunea turaţiei şi a momentului de referinţă. Dacă semnalele de reacţie sunt decalate, atât turaţia, cât şi momentul trebuie să fie decalate cu aceeaşi valoare şi în aceeaşi direcţie Calcularea lucrului mecanic al ciclului Pentru calcularea lucrului mecanic W ef (kwh) al ciclului efectiv se utilizează fiecare pereche de valori de reacţie ale turaţiei şi ale momentului motorului înregistrate. Lucrul mecanic W ef al ciclului efectiv se utilizează pentru compararea cu lucrul mecanic W ref al ciclului de referinţă şi pentru calculul emisiilor specifice. Aceeaşi metodă se utilizează la integrarea atât a puterii de referinţă, cât şi a puterii efective a motorului. Dacă trebuie să se determine valorile situate între valori de referinţă sau de măsurători adiacente, se utilizează interpolarea lineară. La integrarea lucrului mecanic al ciclului de referinţă şi al celui efectiv, valorile de moment motor negative se aduc la zero şi se iau în calcul. In cazul în care integrarea se realizează la o frecvenţă mai mică de 5 Hz şi dacă, în timpul unui interval de timp dat, valoarea momentului motor variază de la valori pozitive la valori negative sau de la valori negative la valori pozitive, se calculează porţiunea negativă şi se aduce la zero. Partea pozitivă se include în valoarea integrată. W ef trebuie să se încadreze între 15 % şi + 5 % faţă de W ref Statistici de validare a ciclului de încercare 63

19 Pentru turaţie, moment motor şi putere, se realizează regresiile lineare ale valorilor de reacţie în raport cu valorile de referinţă. Această operaţie se realizează după fiecare decalare a datelor de reacţie, dacă se alege această variantă. Se utilizează metoda celor mai mici pătrate, ecuaţia optimă având următoarea formă: unde: y = mx + b y = valoarea (reala) de reacţie a turaţiei (min -1 ), a momentului motor (Nm) sau a puterii (kw) m = panta dreptei de regresie x = valoarea de referinţă a turaţiei (min -1 ), a momentului motor (N m) sau a puterii (kw) b = ordonata la origine a dreptei de regresie tip de a valorilor pentru y / x şi coeficientul de determinare (r 2 ). Se recomandă ca analiza respectivă să se realizeze la 1 Hz. Pentru ca o încercare să fie considerată valabilă, trebuie sa fie satisfăcute criteriile din tabelul 1: Tabelul 1 Toleranţele dreptei de regresie Momentul motor Putere Eroarea standard a estimării (ES) y pe x max. 100 min -1 max. 13 % din momentul motor maxim de pe diagrama de putere max. 8 % din puterea maximă a motorului de pe diagrama de putere Panta liniei de regresie, m 0,95 la 1,03 0,83 1,03 0,89 1,03 Coeficientul determinării, (r 2 ) min. 0,9700 min. 0,8800 min. 0,9100 Intersecţia liniei de regresie cu y, b ± 50 min -1 ± 20 N m sau ± 2 % din momentul motor maxim, fiind reţinută valoarea mai mare dintre acestea două ± 4 kw sau ± 2 % din puterea maximă, fiind reţinută valoarea mai mare dintre acestea două Doar pentru analiza regresiei, se admite eliminarea de momente înaintea calculării regresiei, în conformitate cu indicaţiile din tabelul 2. Cu toate acestea momentele respective nu trebuie să fie eliminate la calcularea lucrului mecanic al ciclului şi emisiilor. Un punct de funcţionare la relanti se defineşte ca fiind un punct care are un moment motor de referinţă normalizat de 0% şi o turaţie de referinţă normalizată de 0%. Eliminarea punctelor se poate aplica întregului ciclu sau doar parţial. 64

20 Tabelul 2 Punctele care pot fi eliminate dintr-o analiză de regresie (punctele care se elimină trebuie să fie specificate) Condiţia Primele 24 (± 1)şi ultimele 25 secunde Supapa de reglare a debitului de gaz larg deschisă şi valoarea de reacţie a cuplului < 95% din valoarea de referinţă a momentului motor Supapa de reglare a debitului de gaz larg deschisă şi valoarea de reacţie a turaţiei < 95% din valoarea de referinţă a turaţiei Supapa de reglare a debitului de gaz închisă, valoarea de reacţie a turaţiei > turaţia în gol + 50 min -1 şi valoarea de reacţie a momentului motor > 105 % din valoarea de referinţă a momentului motor Supapa de reglare a debitului de gaz închisă, valoarea de reacţie a turaţiei turaţia în gol + 50 min -1 şi valoarea de reacţie a momentului motor = cuplul în gol specificat/măsurat de producător ±2% din momentul motor maxim. Supapa de reglare a debitului de gaz închisă şi valoarea de reacţie a turaţiei > 105 % din valoarea de referinţă a turaţiei. Punctele de turaţie şi/sau de moment motor şi/sau de putere care se pot elimina corespunzator conditiilor enumerate in coloana din stânga Turaţia, moment motor şi puterea Moment motor şi/sau puterea Turaţia şi/sau puterea Momentul motor şi/sau puterea Turaţia şi/sau puterea Turaţia şi/sau puterea 65

21 Subanexa 1 METODE DE MĂSURARE ŞI PRELEVARE 1. METODE DE MĂSURARE ŞI PRELEVARE A PROBELOR (ÎNCERCAREA NRTC) Gazele şi particulele emise de motorul supus încercării se măsoară prin metodele descrise în anexa nr. 6. Metodele din anexa nr. 6 descriu sistemele analitice recomandate pentru emisiile de gaze (pct. 1.1) şi metodele recomandate pentru diluare şi de prelevare aparticule (pct. 1.2) Specificaţie referitoare la frână Se utilizează o frână pentru motoare cu caracteristici realizarea ciclului de încercare descris în anexa nr. 3, pct Aparatele pentru măsurarea momentului motor şi a turaţiei trebuie să permită măsurarea puterii între limitele date. Pot fi necesare calcule suplimentare. Precizia aparatelor de măsură trebuie să nu depăşească toleranţele maxime pentru cifrele prezentate la pct Debitul gazelor de eşapament Debitul gazelor de eşapament se determină prin una din metodele menţionate la punctele Metoda de măsurare directă Măsurarea directă a debitului de gaze de eşapament cu ajutorul debitmetrului de tip Venturi sau al unui sistem de măsurare echivalent (pentru detalii a se vedea standardul ISO 5167:2000). Notă: Măsurarea directă a debitului de gaze este o sarcină dificilă. Trebuie luate măsuri de prevedere pentru evitarea erorilor de măsurare care vor determina erori ale valorilor emisiilor Metoda de măsurare a debitului de aer şi a combustibilului Măsurarea debitului de aer şi de combustibil Se utilizează debitmetre de aer şi debitmetre de combustibil având o precizie conformă cu cea specificată la pct Debitul de gaz de eşapament se calculează după următoarea formulă: G EXHW = G AIRW +G FUEL (pentru masa gazelor de eşapament umede) 66