Lucrarea nr. 2: Determinarea legii de repartiţie

Σχετικά έγγραφα
(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Integrala nedefinită (primitive)

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Curs 4 Serii de numere reale

Subiecte Clasa a VII-a

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Curs 1 Şiruri de numere reale

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

MARCAREA REZISTOARELOR

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Subiecte Clasa a VIII-a

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

7 Distribuţia normală

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii


Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

riptografie şi Securitate

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Laborator 6. Integrarea ecuaţiilor diferenţiale

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Aparate de măsurat. Măsurări electronice Rezumatul cursului 2. MEE - prof. dr. ing. Ioan D. Oltean 1

DistributiiContinue de Probabilitate Distributia Normala

Scoruri standard Curba normală (Gauss) M. Popa

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

IV. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE CAP. 13. CUADRIPOLI ELECTRICI

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

14. Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

METODE NUMERICE: Laborator #5 Metode iterative pentru rezolvarea sistemelor: Jacobi, Gauss-Siedel, Suprarelaxare

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

Progresii aritmetice si geometrice. Progresia aritmetica.

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

2CP Electropompe centrifugale cu turbina dubla

Curs 2 Şiruri de numere reale

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy


Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

8 Intervale de încredere

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

ANALIZA DATELOR EXPERIMENTALE

a. 0,1; 0,1; 0,1; b. 1, ; 5, ; 8, ; c. 4,87; 6,15; 8,04; d. 7; 7; 7; e. 9,74; 12,30;1 6,08.

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

Stabilizator cu diodă Zener

Ecuatii trigonometrice

13. Grinzi cu zăbrele Metoda izolării nodurilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...

Recapitulare - Tipuri de date

Subiecte Clasa a V-a

Laborator biofizică. Noţiuni introductive

Verificarea ipotezelor statistice 1 de I.Văduva

2. Circuite logice 2.4. Decodoare. Multiplexoare. Copyright Paul GASNER

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

9 Testarea ipotezelor statistice

Principiul Inductiei Matematice.

V O. = v I v stabilizator

Criptosisteme cu cheie publică III

L.2. Verificarea metrologică a aparatelor de măsurare analogice

Lucrarea 3 : Studiul efectului Hall la semiconductori

LUCRAREA NR. 1 STUDIUL SURSELOR DE CURENT

Analiza bivariata a datelor

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

Laborator 1: INTRODUCERE ÎN ALGORITMI. Întocmit de: Claudia Pârloagă. Îndrumător: Asist. Drd. Gabriel Danciu

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

Teme de implementare in Matlab pentru Laboratorul de Metode Numerice

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

Zgomotul se poate suprapune informaţiei utile în două moduri: g(x, y) = f(x, y) n(x, y) (6.2)

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2016 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

I. Noţiuni introductive

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

CONCURSUL INTERJUDEȚEAN DE MATEMATICĂ TRAIAN LALESCU, 1998 Clasa a V-a

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

Transcript:

Lucrarea nr. 2: Determinarea legii de repartiţie Tiberiu Laurian, Radu Florin Mirică 2014 1 Scopul lucrării Determinarea parametrilor repartiţiei normale şi a repartiţiei de tip Weibull corespunzătoare şirului de rezultate date şi aplicarea testului Kolmogorov Smirnov în vederea verificării concordanţei dintre repartiţiile teoretice (normală şi Weibull) si cea empirică dedusă din rezultatele experimentale. 2 Punerea problemei S-au observat un număr de 30 autovehicule pe durata a 25000 km. Să se determine parametrii funcţiilor de repartiţie Weibull şi să se testeze concordanţa repartiţiilor teoretice cu cea empirică utilizând testul Kolmogorov Smirnov. Datele, exprimate în km parcurşi, sunt: x = 5140 12450 200 8430 17600 11300 6012 430 2040 540 9710 2830 15870 1635 9000 15700 5400 9111 23130 1000 8200 19300 2280 14080 7510 16102 412 17120 21320 16600 3 Rezolvare Rezolvarea problemei se va face cu ajutorul calculatorului, utilizând mediul de programare Octave. În acest scop se vor parcurge următorii paşi: 1. Introducerea datelor de intrare 2. Determinarea parametrilor repartiţiei normale 1

3 REZOLVARE 2 3. Determinarea parametrilor repartiţiei Weibull (a) utilizând metoda celor mai mici pătrate (b) utilizând metoda verosimilităţii maxime 4. Stabilirea domeniilor de încredere ale parametrilor legilor de repartiţie (a) pentru repartiţia normală (b) pentru repartiţia Weibull 5. Verificarea concordanţei dintre repartiţiile teoretice şi rezultatele experimentale (a) pentru repartiţia normală (b) pentru repartiţia Weibull în varianta de la pct. 3.3.1. (c) pentru repartiţia Weibull în varianta de la pct. 3.3.2. 6. Verificarea grafică cu ajutorul reţelelor de probabilitate 7. Concluzii 3.1 Introducerea datelor de intrare Datele de intrare, specificate în şirul x, se vor scrie într-un fişier ASCII pe o coloană, acesta salvându-se cu numele x.dat. Importarea datelor din fişier se va face cu şirul de comenzi: fopen, fscanf şi fclose. 3.2 Determinarea parametrilor repartiţiei normale (Gauss-Laplace) Se calculează media aritmetică şi abaterea medie pătratică necorectată şi corectată: n x = 1 n (x i x) 2 n x i ; σ = ; s = σ n n n 1.

3 REZOLVARE 3 3.3 Determinarea parametrilor repartiţiei Weibull Se vor determina parametrii repartiţiei Weibull biparametrice (γ = 0) utilizând două metode: metoda celor mai mici pătrate şi metoda verosimilităţii maxime. Se definesc următoarele variabile auxiliare: r = n (nr. de defectări) şi şirul de numere naturale i = 1... n, necesare definirii estimatorului repartiţiei empirice: 3.3.1 Metoda celor mai mici pătrate F i = i 0.5. n Se vor defini cei doi parametri ai repartiţiei Weibull utilizând următoarele formule: ( r ( ) ) ( r ( ) ) r r ln ln 1 1 F i ln(x i γ) ln ln 1 1 F i ln(x i γ) β 1 (x) = ( r r r ) 2 ln(x i γ) 2 ln(x i γ) ( r ( ) ) ( ) r ln ln 1 1 F i ln(x i γ) 2 ( r ( ) ) r ln ln 1 1 F i ln(x i γ) ln(x i γ) η 1 (x) = exp 1 ( r r r ) 2 β 1 (x) ln(x i γ) 2 ln(x i γ) 3.3.2 Metoda verosimilităţii maxime Se definesc două funcţii de variabile β şi η şi, punând condiţia egalităţii cu zero, se determină cele două necunoscute β şi η prin metode numerice. n x β 2 i ln(x i ) n x β 2 i n + x β 2 i n n ln(x i ) 1 = 0 n β 2 η β 2 2 = 0

3 REZOLVARE 4 3.4 Stabilirea domeniilor de încredere ale parametrilor legilor de repartiţie Pentru stabilirea domeniilor de încredere, se va defini nivelul de semnificaţie α =10% sau 5%. 3.4.1 Cazul repartiţiei normale Se definesc limitele minimă şi maximă pentru cei doi parametri ai repartiţiei normale (media aritmetică şi abaterea medie pătratică). x min = x σ ( α ) t n 2, n 1 ; x max = x + σ ( α ) t n 2, n 1 (1) n 1 σ min = σ χ ( 2 1 α, n 1); 2 n 1 σ max = σ χ ( (2) 2 α, n 1) 2 Se verifică apoi dacă valorile parametrilor (calculate la pct. 3.3) se încadrează în limitele de mai sus. Funcţiile t(α, n) şi χ 2 (α, n) reprezintă testele de stabilire a limitelor de încredere, t Student, respectiv hi pătrat, pentru nivelul de semnificaţie α şi numărul de grade de libertate n. 3.4.2 Cazul repartiţiei Weibull Se definesc limitele minimă şi maximă între care trebuie să se încadreze valoarea lui η. 2 n (x i ) β 2 n (x i ) β η min = χ ( 2 1 α, 2n); η max = χ ( (3) 2 2 α, 2n) 2 Limitele de mai sus se vor defini atât pentru parametrii calculaţi la pct. 3.3.1, cât şi pentru cei calculati la pct. 3.3.2. Se verifică apoi dacă η se încadreaza între limitele domeniului de încredere (pentru ambele cazuri). 3.5 Verificarea concordanţei dintre repartiţiile teoretice şi rezultatele experimentale Se va aplica testul Kolmogorov Smirnov pentru verificarea concordanţei dintre repartiţiile teoretice şi cea empirică dată de rezultatele experimentale.

3 REZOLVARE 5 3.5.1 Pentru repartiţia normală Se vor defini: o funcţie care determină un şir de valori distribuite conform unei repartiţii normale (F n (x)); diferenţa maximă dintre şirul dat de F n şi vectorul rezultatelor experimentale (dn n ); parametrul λ n ; funcţia Kolmogorov (K(λ)); nivelul de semnificaţie α n. ( ) y x F n (x) = Φ = 1 [ ( )] x x 1 + erf σ 2 σ 2 unde K(λ n ) = erf(x) = 1 π x x d n = F n (x) F e t2 dt dn n = max ( d n1, d nn ) λ n = dn n n) 10 k= 10 ( 1) k exp( 2k 2 λ 2 n) α n = 1 K(λ n ) Între repartiţia teoretică şi cea empirică există concordanţă dacă se verifică inegalitatea α n α. 3.5.2 Pentru repartiţia Weibull cazul parametrilor de la pct. 3.3.1. Se vor redefini relaţiile de la pct. 3.5.1 utilizând alte notaţii. Redefinirea funcţiei Kolmogorov nu este necesară. [ ( ) ] β1 x F w1 (y) = 1 exp d w1 = F w1 (x) F η 1 dn w1 = max ( d w11, d w1n ) K(λ w1 ) = λ w1 = dn w1 n 10 k= 10 ( 1) k exp( 2k 2 λ 2 w1) α w1 = 1 K(λ w1 )

4 CONCLUZII 6 3.5.3 Pentru repartiţia Weibull cazul parametrilor de la pct. 3.3.2. Se va proceda similar punctului anterior. [ ( ) ] β2 x F w2 (y) = 1 exp d w2 = F w2 (x) F η 2 dn w2 = max ( d w21, d w2n ) K(λ w2 ) = λ w2 = dn w2 n 10 k= 10 ( 1) k exp( 2k 2 λ 2 w2) α w2 = 1 K(λ w2 ) 3.6 Verificarea grafică cu ajutorul reţelelor de probabilitate Se definesc două şiruri ce vor da variaţiile de probabilitate pentru repartiţia normală şi pentru cea empirică şi se vor reprezenta grafic cele doua funcţii. Φ 1 (F ) = 2 erf 1 (2F 1), F (0, 1). x 0 = x x σ Se procedează similar pentru cele două repartiţii Weibull. y = ln 4 Concluzii ( ln 1 1 F ) ; w 1 = β 1 ln x η 1 ; w 2 = β 2 ln x η 2. Se vor scrie câteva comentarii referitoare la respectarea domeniilor de încredere, verificarea concordanţei repartiţiilor teoretice cu cea empirică (comparaţie α n, α w1, α w2 ), precum şi la reprezentările grafice (suprapunerea sau nu a curbelor). Lucrarea se încheie cu un raport, în care se vor scrie textul problemei, datele de intrare şi rezultatele obţinute.

5 LISTING MATLAB/OCTAVE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI 7 5 Listing MATLAB/Octave pentru rezolvarea problemei FSM Lucrare l a b o r a t o r 2 c l e a r a l l ; g l o b a l x n ; 1. I n t r o d u c e r e a d a t e l o r de i n t r a r e fname_in = " x. d a t " ; fname_out = " r e z u l t a t e. t x t " f i d 1 = fopen ( fname_in, " r " ) ; x = f s c a n f ( f i d 1, "%f ", I n f ) ; f c l o s e ( f i d 1 ) ; x = s o r t ( x ) ; 2. Determinarea p a r a m e t r i l o r r e p a r t i t i e i normale ( Gauss Laplace ) xm = mean ( x, " a " ) ; sigma = s t d ( x, 1 ) ; s = s t d ( x, 0 ) ; 3. Determinarea p a r a m e t r i l o r r e p a r t i t i e i W e i b u l l n = l e n g t h ( x ) ; r = n ; i = ( 1 : 1 : n ) ; F = ( i 0. 5 ) / n ; gama = 0 ; Metoda c e l o r mai m i c i p a t r a t e B1 = sum ( l o g ( l o g ( 1. / ( 1 F ) ) ). l o g ( x gama ) ) ; B2 = sum ( l o g ( l o g ( 1. / ( 1 F ) ) ) ) ; B3 = sum ( l o g ( x gama ) ) ; B4 = sum ( l o g ( x gama ). ^ 2 ) ; beta = ( r. B1 B2. B3 ). / ( r. B4 B3. ^ 2 ) ; E1 = B2 ; E2 = B4 ; E3 = B1 ; E4 = B3 ; E5 = B3 ; e t a = exp ( (E1. E2 E3. E4 ) / ( r. E2 E5. ^ 2 ) 1. / beta ) ; metoda v e r o s i m i l i t a t i i maxime o p t i o n s = o p t i m s e t ( MaxFunEvals,2400, MaxIter,1600, TolFun,1 e 15, TolX,1 e 15); [w, f v a l, i n f o ] = f s o l v e ( @func, [ 0. 5 ; 5 0 0 0 ], o p t i o n s ) ; b e t a _ 2 = w ( 1 ) ; e t a _ 2 = w ( 2 ) ; h1 = f i g u r e ( 1 ) ;

5 LISTING MATLAB/OCTAVE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI 8 p l o t ( x, normpdf ( x, xm, sigma ), r, LineWidth, 4 ) ; hold on ; x l a b e l ( " Nr. k i l o m e t r i p a r c u r s i " ) ; y l a b e l ( " D e n s i t a t e a de r e p a r t i t i e " ) ; p l o t ( x, wblpdf ( x, e t a, beta ), b, LineWidth, 4 ) ; p l o t ( x, wblpdf ( x, eta_2, b e t a _ 2 ), g, LineWidth, 4 ) ; legend ( " D i s t r. Normala ", " D i s t r. Weibull met. c e l o r mai mici p a t r a t e ", " D i s t r. Weibull met. v e r o s i m i l i t a t i i maxime " ) ; H = 4. 5 ; W = 6 ; p r i n t ( h1, dpng, c o l o r, dens_prob. png ) ; 4. S t a b i l i r e a d o m e n i i l o r de i n c r e d e r e a l e p a r a m e t r i l o r l e g i l o r de r e p a r t i t i e a l f a = 0. 1 ; n i v e l de s e m n i f i c a t i e m_min = xm abs ( sigma / s q r t ( n ) t i n v ( a l f a / 2, n 1)); m_max = xm + abs ( sigma / s q r t ( n ) t i n v ( a l f a / 2, n 1)); sigma_min = sigma s q r t ( ( n 1)/ c h i 2 i n v (1 a l f a / 2, n 1)); sigma_max = sigma s q r t ( ( n 1)/ c h i 2 i n v ( a l f a / 2, n 1)); eta_min = 2 sum ( x. ^ beta ). / c h i 2 i n v (1 a l f a / 2, 2 n ) ; eta_max = 2 sum ( x. ^ beta ). / c h i 2 i n v ( a l f a / 2, 2 n ) ; 5. T e s t u l de c o n c o r d a n t a Kolmogorov Smirnov Determinarea a c u r a t e t e i a p r o x i m a r i i v a l o r i l o r e x p e r i m e n t a l e cu l e g i l e t e o r e t i c e de r e p a r t i t i e Fn = normcdf ( x, xm, sigma ) ; d i s t r i b u t i a cumulata de p r o b a b i l i t a t e Fw1 = wblcdf ( x, e t a, beta ) ; Fw2 = wblcdf ( x, eta_2, b e t a _ 2 ) ; dn = max( abs ( Fn F ) ) ; dw1 = max( abs ( Fw1 F ) ) ; dw2 = max( abs ( Fw2 F ) ) ; lambda_n = dn s q r t ( n ) ; lambda_w1 = dw1 s q r t ( n ) ; lambda_w2 = dw2 s q r t ( n ) ; k = 10:10; Kn = sum ( ( 1 ). ^ k. exp( k. ^ 2. 2. lambda_n. ^ 2 ) ) ; Kw1 = sum ( ( 1 ). ^ k. exp( k. ^ 2. 2. lambda_w1. ^ 2 ) ) ; Kw2 = sum ( ( 1 ). ^ k. exp( k. ^ 2. 2. lambda_w2. ^ 2 ) ) ; a l f a _ n = 1 Kn ; alfa_ w1 = 1 Kw1 ; alfa_ w2 = 1 Kw2 ; h1 = f i g u r e ( 1 ) ; p l o t ( x, F,. r, LineWidth, 4 ) ; hold on ; p l o t ( x, Fn, b, LineWidth, 4 ) ; p l o t ( x, Fw1, g, LineWidth, 4 ) ; p l o t ( x, Fw2, m, LineWidth, 4 ) ; x l a b e l ( " Nr. k i l o m e t r i p a r c u r s i " ) ; y l a b e l ( "F" ) ; t i t l e ( " P r o b a b i l i t a t e a c u m u l a t a " ) ; legend ( " R e p a r t i t i a e m p i r i c a ", " Rep. Gauss ", " Rep. Weibull v. 1 ", " Rep. Weibull v. 2 " ) ;

5 LISTING MATLAB/OCTAVE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI 9 p r i n t ( h1, dpng, c o l o r, Normala_cumulata. png ) ; 6. R e a l i z a r e a r e t e l e i de p r o b a b i l i t a t e de t i p Gauss c u a n t i l a = norminv ( F, 0, 1 ) ; x0 = ( x xm ). / sigma ; prob = l o g ( l o g ( 1. / ( 1 F ) ) ) ; curbaw1 = beta l o g ( x. / e t a ) ; curbaw2 = b e t a _ 2 l o g ( x. / e t a _ 2 ) ; h1 = f i g u r e ( 1 ) ; p l o t ( x, c u a n t i l a,. r, LineWidth, 4 ) ; hold on ; p l o t ( x, x0, b, LineWidth, 4 ) ; x l a b e l ( " Nr. k i l o m e t r i p a r c u r s i " ) ; y l a b e l ( " C u a n t i l a " ) ; legend ( " C u a n t i l a ", " Curba de p r o b a b i l i t a t e normala " ) ; p r i n t ( h1, dpng, c o l o r, Kolmogorov_n. png ) ; h1= f i g u r e ( 1 ) ; p l o t ( l o g ( x ), prob,. r, LineWidth, 4 ) ; hold on ; p l o t ( l o g ( x ), curbaw1, b, LineWidth, 4 ) ; p l o t ( l o g ( x ), curbaw2, g, LineWidth, 4 ) ; x l a b e l ( " l n ( x ) " ) ; y l a b e l ( " Prob " ) ; legend ( " Prob. r e p. e m p i r i c e ", " Curba de p r o b a b i l i t a t e v a r. 1 ", " Curba de p r o b a b i l i t a t e v a r. 2 " ) ; p r i n t ( h1, dpng, c o l o r, Kolmogorov_w. png ) ; h1= f i g u r e ( 1 ) ; [ q s ] = q q p l o t ( x0 ) ; [ qn sn ] = q q p l o t ( c u a n t i l a ) ; p l o t ( q, s, ". r ", qn, sn, " b ", LineWidth, 4 ) ; x l a b e l ( " C u a n t i l e l e d i s t r. normale " ) ; y l a b e l ( " C u a n t i l e l e d a t e l o r " ) ; p r i n t ( h1, dpng, c o l o r, q q p l o t _ n. png ) ; h1= f i g u r e ( 1 ) ; [ qw1 sw1 ] = q q p l o t ( curbaw1 ) ; [ qw2 sw2 ] = q q p l o t ( curbaw2 ) ;

5 LISTING MATLAB/OCTAVE PENTRU REZOLVAREA PROBLEMEI 10 [ qp sp ] = q q p l o t ( prob ) ; p l o t ( qp, sp, ". r ", qw1, sw1, " b ", qw2, sw2, " g ", LineWidth, 4 ) ; x l a b e l ( " C u a n t i l e l e d i s t r. Weibull " ) ; y l a b e l ( " C u a n t i l e l e d a t e l o r " ) ; p r i n t ( h1, dpng, c o l o r, qqplot_w. png ) ; S a l v a r e r e z u l t a t e f o u t = fopen ( fname_out, "w" ) ; f p r i n t f ( f o u t, "DETERMINAREA LEGII DE REPARTITIE \ n \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " 1. P a r a m e t r i i r e p a r t i t i e i normale ( Gauss L a p l a c e ) \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Media a r i t m e t i c a = %10.2 f \ n ",xm ) ; f p r i n t f ( f o u t, " A b a t e r e a medie p a t r a t i c a = %10.2 f \ n ", sigma ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Ab. med. p a t r. c o r e c t a t a = %10.2 f \ n ", s ) ; f p r i n t f ( f o u t, " \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " 2. P a r a m e t r i i r e p a r t i t i e i Weibull \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Metoda c e l o r mai mici p a t r a t e \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Beta = %10.2 f \ n ", beta ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Eta = %10.2 f \ n ", e t a ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Metoda v e r o s i m i l i t a t i i maxime \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Beta = %10.2 f \ n ", b e t a _ 2 ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Eta = %10.2 f \ n ", e t a _ 2 ) ; f p r i n t f ( f o u t, " \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " 3. S t a b i l i r e a d o m e n i i l o r de i n c r e d e r e \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " a l e p a r a m e t r i l o r l e g i l o r de r e p a r t i t i e \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " \n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Lim med a r i t ( min / max)= %10.2 f %10.2 f \ n ", m_min, m_max ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Lim ab med p a t = %10.2 f %10.2 f \ n ", sigma_min, sigma_max ) ; f p r i n t f ( f o u t, " Lim param s c a r a = %10.2 f %10.2 f \ n ", eta_min, eta_max ) ; f p r i n t f ( f o u t, " \n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " 4. V e r i f i c a r e a c o n c o r d a n t e i d i n t r e r e p a r t i t i i l e t e o r e t i c e \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " s i c e l e e m p i r i c e, u t i l i z a n d t e s t u l Kolmogorov Smirnov \ n \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " N i v e l u l de s e m n i f i c a t i e p e n t r u : \ n " ) ; f p r i n t f ( f o u t, " r e p a r t i t i a normala = %10.2 f \ n ", a l f a _ n ) ; f p r i n t f ( f o u t, " r e p a r t i t i a Weibull v a r. 1 = %10.2 f \ n ", alfa_w1 ) ; f p r i n t f ( f o u t, " r e p a r t i t i a Weibull v a r. 2 = %10.2 f \ n ", alfa_w2 ) ; f c l o s e ( f o u t ) ; Subrutina func f u n c t i o n y = func (w) g l o b a l x n ; y = z e r o s ( 2, 1 ) ; y ( 1 ) = sum ( x. ^w( 1 ). l o g ( x ) ). / sum ( x. ^w( 1 ) ) + sum( l o g ( x ) ). / n 1. / w ( 1 ) ; y ( 2 ) = sum ( x. ^w ( 1 ) ). / n w ( 2 ). ^ w ( 1 ) ; endfunction