DETERMINAREA PUNCTULUI CURIE LA FERITE

Σχετικά έγγραφα
Demodularea (Detectia) semnalelor MA, Detectia de anvelopa

CAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

( ) () t = intrarea, uout. Seminar 5: Sisteme Analogice Liniare şi Invariante (SALI)

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

STUDIUL REGIMULUITRANZITORIU AL CIRCUITELOR ELECTRICE

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

CIRCUITE ELEMENTARE CU AMPLIFICATOARE OPERAȚIONALE

Transformata Radon. Reconstructia unei imagini bidimensionale cu ajutorul proiectiilor rezultate de-a lungul unor drepte.

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Curs 4 Serii de numere reale

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

riptografie şi Securitate


Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Unitatea atomică de masă (u.a.m.) = a 12-a parte din masa izotopului de carbon

5.1. Noţiuni introductive

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Integrala nedefinită (primitive)

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

STUDIUL POLARIZĂRII LUMINII


Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

MARCAREA REZISTOARELOR

Capitolul 5 5. TIRISTORUL ŞI TRIACUL

ELEMENTE DE STABILITATE A SISTEMELOR LINIARE

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Lucrarea Nr. 5 Comportarea cascodei EC-BC în domeniul frecvenţelor înalte

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Curs 1 Şiruri de numere reale

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

REGIMUL DE COMUTAŢIE AL DISPOZITIVELOR SEMICONDUCTOARE

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

FENOMENE TRANZITORII Circuite RC şi RLC în regim nestaţionar

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii 4. Măsurarea impedanţelor

II. 5. Probleme. 20 c 100 c = 10,52 % Câte grame sodă caustică se găsesc în 300 g soluţie de concentraţie 10%? Rezolvare m g.

ENUNŢURI ŞI REZOLVĂRI 2012

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Probleme rezolvate. U.T. PRESS Cluj-Napoca, 2016 ISBN

CIRCUITE ELEMENTARE DE PRELUCRARE A IMPULSURILOR

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

N 1 U 2. Fig. 3.1 Transformatorul

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

1. În figura alăturată este reprezentat simbolul unei porţi: a. ŞI; b. SAU; c. ŞI-NU; d. SAU-NU.

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

7. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE 7.1. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Subiecte Clasa a VII-a

INTRODUCERE IN TEORIA SISTEMELOR AUTOMATE

Transformata Laplace

4 AMPLIFICAREA. 4.1 Amplificarea curentului continuu. S.D.Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale

ANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR ALEATOARE

Stabilizator cu diodă Zener

1. Noţiuni introductive

CIRCUITUL BASCULANT ASTABIL

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"


9. Circuit de temporizare integrat 555

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

OLIMPIADA DISCIPLINE TEHNOLOGICE Faza naţională Bistriţa, aprilie I.1. Scrieţi pe foaia de concurs litera corespunzătoare răspunsului corect:

GENERATOARE DE SEMNAL

V O. = v I v stabilizator

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Lucrarea nr.1b - TSA SISTEM. MODEL. CONSTRUCTIA MODELULUI MATEMATIC

Structura generală a unui sistem de acţionare electrică

L.2. Verificarea metrologică a aparatelor de măsurare analogice

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

CIRCUITE LOGICE CU TB

Figura 1. Relaţia dintre scările termometrice

Convertorul coborâtor ( buck converter )

Transformări de frecvenţă

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Capitolul VI MAŞINA SINCRONĂ

11 PORŢI LOGICE Operaţii şi porţi logice. S.D.Anghel - Bazele electronicii analogice şi digitale

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.3.ALCHINE

CIRCUITE ELEMENTARE DE PRELUCRARE A IMPULSURILOR

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

7. PROTECŢIA LINIILOR ELECTRICE

Teorema Rezidurilor şi Bucuria Integralelor Reale

Transcript:

UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ LABORATORUL DE FIZICĂ ATOMICĂ ŞI FIZICA SOLIDULUI BN 031B DETERMINAREA PUNCTULUI CURIE LA FERITE 2004-2005

DETERMINAREA PUNCTULUI CURIE LA FERITE 1. Scopul lucrării Pese o anuiă eperaură, subsanţele feriagneice - care prezină o agneizare sponană - devin paraagneice, adică ordinea agneică dispare. Scopul acesei îl reprezină deerinarea acesei eperauri, nuiă eperaura Curie feriagneică. 2. Teoria lucrării În cazul aerialelor agneice, exisă două ipuri de agneizaţii: agneizaţie peranenă, dacă aerialul ese agneiza inrinsec, indiferen de prezenţa unui câp agneic exern şi agneizaţie eporară, dacă aerialul capăă proprieăţi agneice sub acţiunea câpului agneic exern. După fora legii de agneizaţie eporară M = M ( H ) exisă două ipuri de aeriale agneice: a) Maeriale agneice liniare, penru care M = χ H, unde χ ese o consană de aerial adiensională, nuiă suscepibiliae agneică. Din aceasă caegorie fac pare: a1 ) aerialele diaagneice, care au suscepibiliaea agneică foare ică, negaivă şi pracic independenă de eeraură. Acese subsanţe sun slab respinse de un agne peranen sau sun deplasae spre regiunile cu câp ai slab înr-un câp agneic neunifor. Majoriaea copuşilor anorganici şi pracic oţi copuşii organici sun diaagneici. Diaagneisul ese o proprieae a fiecărui ao sau olecule. Când ese observaă o ală coporare a unei anuie subsanţe, aces lucru apare deoarece diaagneisul ese înrecu de un efec diferi şi ai puernic decâ el. a2 ) aerialele paraagneice, care au χ > 0, dar cu valori desul de ici. Acesea sun subsanţe la care aoii au oene agneice nenule, care în od naural sun orienae haoic, daoriă agiaţiei erice. Un câp agneic exern le poae oriena parţial în sensul lui, corpul agneizându-se, însă foare slab. La eperauri înale şi penru câpuri de inensiae ică, suscepibiliaea agneică saisface legea lui Curie: cons. χ =. (1) T b) Maeriale agneice neliniare, penru care suscepibiliaea agneică depinde de inensiaea câpului agneic aplica. Din aceasă caegorie fac pare aerialele feroagneice, feriagneice şi aniferoagneice. b1 ) Maerialele feroagneice sun caracerizae de o suscepibiliae agneică poziivă foare are, dependenă de câpul agneic aplica. Curba de agneizare M = f ( H ) se nueşe în aces caz curbă (ciclu) de hiserezis (fig.1) şi ese caracerizaă de urăoarele ării: H c - câp coerciiv; B r - inducţie reanenă; B s - inducţie de sauraţie. Fig. 1 Ciclul de hiserezis al unei subsanţe feroagneice 1

Teoria lui Weiss explică feroagneisul prin exisenţa unor ineracţii de naură cuanică (forţe de schib) înre oenele agneice de spin ale aoilor, ineracţiuni care conduc la apariţia unor regiuni de agneizare sponană, nuie doenii de agneizare sau doenii Weiss, care poae conţine un nuăr de 10 15 aoi. În ineriorul unui asfel de doeniu, oenele agneice aoice sun orienae paralel (fig. 2), dar agneizarea sponană ese orienaă diferi de la un doeniu la alul, aşa încâ oenul agneic rezulan ese nul. Când aerialul feroagneic ese plasa înr-un câp agneic, se reduce voluul doeniilor cu agneizarea orienaă aniparalel cu câpul aplica şi creşe voluul doeniilor cu agneizarea orienaă aproape paralel cu acesa. Vibraţiile erice ale aoilor se opun acţiunii de orienare şi pese o anuiă eperaură, caracerisică fiecărei subsanţe, doeniile de agneizare sponană dispar, corpul ransforându-se din feroagne în paraagne. Aceasă eperaură se nueşe eperaură Curie şi ese de 770 o C penru fier, 1115 o C penru cobal şi 358 o C penru nichel. Penru subsanţele feroagneice, dependenţa suscepiviăţii de eperaură în doeniul paraagneic ese daă de legea Curie-Weiss: C χ =, (2) T Tc unde consana Curie C şi eperaura Curie T c, sun consane de aerial. Fig. 2 Doeniile Weiss înr-un crisal feroagneic b2) Feriagneisul se aseaănă cu feroagneisul şi ese caracerisic subsanţelor nuie ferie, a căror forulă generală ese MeOFe 2 O 3, unde Me ese un ion bivalen al unui eal de ranziţie din grupa fierului: Cu 2+, Zn 2+, Ni 2+, Co 2+. Înr-un crisal acroscopic feriagneic ionii ealului bivalen şi cei ai fierului sun disribuiţi pe două subreţele. Înr-un doeniu de agneizare sponană, cele două subreţele au oenele agneice orienae aniparalel (fig.3); oenele agneice ale celor două subreţele nu sun egale, asfel încâ rezulana lor ese diferiă de zero. Fig. 3 Doeniile Weiss înr-un crisal feriagneic 2

Ca şi la subsanţele feroagneice, pese o anuiă eperaură caracerisică fiecărei ferie şi nuiă puncul Curie feriagneic (eperaura Néel), corpul se ransforă din feriagne în paraagne. Feriele au, în general, puncul Curie ai scăzu decâ subsanţele feroagneice ( 300 o C penru MnFe 2 O 4, 520 o C penru CoFe 2 O 4, 440 o C penru MgFe 2 O 4 ). Feriele au un ciclu de hiserezis aproape drepunghiular şi o rezisenţă elecrică foare are care le icşorează pierderile prin curenţi urbionari, - chiar la frecvenţe relaiv ridicae. Acese caracerisici au condus la folosirea lor penru realizarea eoriilor agneice. Trecerea unei subsanţe din sarea feroagneică sau feriagneică în sarea paraagneică reprezină o ranziţie de fază de speţa a II-a. 3. Dispoziivul experienal Penru deerinarea puncului Curie se uilizează un ransforaor cu o înfăşurare priară P şi două înfăşurări secundare S 1, S 2 concenrice cu cea priară. Fig. 5 Monajul experienal penru deerinarea eperaurii Curie. Înfăşurarea priară ese alienaă prinr-un auoransforaor A. Valoarea aproxiaivă a ensiunii priare poae fi ciaă cu ajuorul cursorului auoransforaorului. Înfăşurările secundare sun legae în opoziţie, iar în serie cu ele se află ilivolerul de curen coninuu, V, şi dioda cu geraniu D, care are rol de redresare. Cele două înfăşurări S 1, S 2 sun pracic idenice asfel că în galvanoeru nu circulă nici un curen. Dacă însă înr-una din înfăşurările secundare (în S 1 ) se inroduce o piesă de feriă F, sieria secundarului se srică, ensiunea indusă în înfăşurarea S 1 ese ai are decâ cea din S 2, iar ilivolerul va indica o anuiă ensiune, u. Deviaţia ilivolerului depinde de asa şi de fora feriei, de pereabiliaea sa agneică, precu şi de ensiunea aplicaă priarului, de geoeria înfăşurărilor S 1 şi S 2 şi de nuerele lor de spire, de paraerii ilivolerului şi diodei, ec. Piesa de feriă F ese inrodusă înr-un cuporaş C aliena în curen alernaiv, o de la auoransforaorul A, cu o ensiune consană de 120 V. În circuiul cuporaşului se află şi înrerupăorul K, care perie pornirea sau oprirea încălzirii acesuia. Teperaura ese indicaă de eroerul T. Prin ridicarea repaă a eperaurii se va reduce pereabiliaea agneică a feriei, scăzând în od corespunzăor şi derivaţia ilivolerului, aceasa devenind pracic nulă după aingerea puncului Curie. 3

4. Modul de lucru Se face ai înâi recunoaşerea aparaelor şi verificarea onajului. Se porneşe încălzirea cuporului recând înrerupăorul K pe poziţia PORNIT şi se noează deviaţia iniţială. Creşerea eperaurii din cuporaş decurge relaiv len, asfel încâ fiecare deerinare se face în condiţii cvasisaţionare, nefiind necesară uilizarea unui erosa. Se vor face deerinări siulane ale eperaurii indicaă de eroeru şi ale ensiunii u, indicaă de inivoleru. Ciirile se vor face din 10 o C în 10 o C, începând de la pria indicaţie de pe eroeru care se află deasupra nivelului cuporului. Pese eperaura de 100 o C ciirile se fac din 5 o C în 5 o C. Când la rei valori consecuive ale eperaurii (în paşi de 5 o C) valoarea ensiunii indicae de ilivoleru răâne consana (nu ai scade), se înrerupe curenul de alienare al cuporului. Nu se va depăşi eperaura de 200 o C! Apoi, urărind scăderea naurală a eperaurii, se repeă deerinările în sens invers, penru aceleaşi eperauri ca la încălzire. Când eperaura a scăzu sub 60-70 C, ăsurăorile se consideră încheiae şi se înrerupe alienarea de la reţea. Daele obţinue se rec înr-un abel de fora: ( o C) u (div) încălzire u (div) răcire 5. Prelucrarea daelor experienale Cu ajuorul daelor din abel, se reprezină pe hârie ilierică dependenţa ensiunii în funcţie de eperaură, u = f (). Dependenţele la încălzire şi răcire vor fi rasae cu siboluri disince, pe acelaşi grafic. Curbele vor fi rasae prinre punce, câ ai aproape de acesea. Se rasează apoi angenele la fiecare curbă în puncele de inflexiune ale acesora. Tangenele se prelungesc până la inersecţia cu axa abscisei, unde se ciesc cele două valori obţinue penru eperaura Curie, iar apoi se deerină valoarea edie a acesora. 6. Înrebări 1. Ce exeple de subsanţe diaagneice, paraagneice, feroagneice şi feriagneice cunoaşeţi? Ce valori au suscepibiliăţile lor agneice? 2. Daţi exeple de ranziţii de fază de speţa I şi de speţa a II-a. Prin ce se deosebesc cele două ipuri de ranziţii? 3. Explicaţi de ce au fos folosie feriele penru realizarea eoriilor agneice. 4. Explicaţi de ce la creşerea eperaurii, scade indicaţia insruenului de ăsură afla în secundar şi apoi răâne aproape consană la valori foare ici. 4