Componente şi circuite pasive Fig.3.85. Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36]. Fig.3.86. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Al cu eletrolit solid (MnO 2 ) [36]. 109
Condensatoare. Fig.3.87. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Al cu eletrolit solid (MnO 2 ) [36]. Fig.3.88. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice cu Ta [30]. Fig.3.89. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Ta [27]. 110
Componente şi circuite pasive Fig.3.90. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Ta. [27]. Fig.3.91. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare SMD cu poliester [35]. Fig.3.92. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu poliester metalizat cu terminale radiale [35]. 111
Condensatoare. Fig.3.93. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu polipropilenă metalizată cu terminale radiale [35]. Fig.3.94. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu hârtie metalizată cu terminale axiale [35]. 112
Componente şi circuite pasive Fig.3.95. Tangenta unghiului de pierderi în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu polistiren [28]. Fig.3.96. Diagrama de rezonanţă pentru condensatoare cu polistiren antiiductive [28]. Fig.3.97. Variaţia tipică a capacităţii şi tangentei unghiului de pierderi cu frecvenţa, pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip COG (1 B, NPO) [41]. 113
Condensatoare. Fig.3.98. Variaţia tipică cu frecvenţa a impedanţei şi a rezistenţei serie echivalente de pierderi pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip COG [41]. Fig.3.99. Variaţia tipică cu frecvenţa a capacităţii şi tgδ pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric X7R (2C1, 2R1) [41]. Fig.3.100. Variaţia tipică a impedanţei şi a rezistenţei serie echivalentă pierderilor cu frecvenţa, pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip X7R [41]. 114
Componente şi circuite pasive Fig.3.101. Variaţia tipică a capacităţii şi tgδ cu frecvenţa, pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip Y5V [41]. Fig.3.102. Variaţia tipică cu frecvenţa a impedanţei şi a rezistenţei serie echivalente de pierderi pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip Y5V [41]. 3.4. Solicitarea electrică a condensatoarelor Orice condensator ce este utilizat într-un circuit electric, este parcurs de un anumit curent i, are la borne o anumită tensiune u şi disipă o anumită putere p. În funcţie de valorile maxime ale tensiunii şi curentului la care este solicitat condensatorul, cunoscându-se de asemenea frecvenţa şi capacitatea, temperatura mediului ambiant în care funcţionează, trebuie determinaţi parametrii nominali (tensiune nominală U N, curent nominal I N, putere nominală P N ) ai condensatorului, astfel încât în timpul funcţionării valorile maxime ale tensiunii, curentului, puterii disipate să nu depăşească valorile parametrilor nominali. Depăşirea parametrilor nominali conduce la modificarea peste 115
Condensatoare. limitele admise ale parametrilor condensatorului, în primul rând al capacităţii şi chiar distrugerea condensatorului. Considerând că semnalul electric la care este utilizat condensatorul este sinusoidal, în acest caz există relaţiile: I = ωcu, I ef = ωcu ef ; P a = U ef I ef tgδ = UI / 2tgδ = U 2 efωctgδ = I ωc tg δ (3.166) Având în vedere relaţiile 3.166, rezultă că la frecvenţe joase, tensiunea fiind invers proporţională cu frecvenţa, valoarea tensiunii la bornele condensatorului poate depăşi valoarea tensiunii nominale U N. La frecvenţe înalte, curentul fiind direct proporţional cu frecvenţa, curentul prin condensator poate depăşi valoarea curentului nominal I N. La frecvenţe medii este posibilă ca puterea disipată de condensator P a să depăşească puterea nominală P N. Rezultă deci că la frecvenţe joase trebuie limitată tensiunea la valoarea nominală, la frecvenţe medii puterea şi la frecvenţe înalte curentul, existând două frecvenţe critice, ce vor fi notate cu f cr1 şi f cr2, ce delimitează cele trei intervale de frecvenţă. 2 ef 116