Management. Caracteristica de sistem de producţie a întreprinderii REGLARE DE GESTIUNE INFORMARE INVESTIŢII CONDUCERE

Σχετικά έγγραφα
Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

V O. = v I v stabilizator


Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Integrala nedefinită (primitive)

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Subiecte Clasa a VII-a

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

MARCAREA REZISTOARELOR

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili


Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Curs 4 Serii de numere reale

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Curs 1 Şiruri de numere reale

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Subiecte Clasa a VIII-a

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

Aparate de măsurat. Măsurări electronice Rezumatul cursului 2. MEE - prof. dr. ing. Ioan D. Oltean 1

riptografie şi Securitate

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

4. Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici. Voltmetre electronice analogice

Analiza funcționării și proiectarea unui stabilizator de tensiune continuă realizat cu o diodă Zener

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

Studiu privind soluţii de climatizare eficiente energetic

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Εμπορική αλληλογραφία Ηλεκτρονική Αλληλογραφία

5.1. Noţiuni introductive

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

IV. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE CAP. 13. CUADRIPOLI ELECTRICI

Capitolul 14. Asamblari prin pene

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

8 Intervale de încredere

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Kap. 6. Produktionskosten-theorie. Irina Ban. Kap. 6. Die Produktionskostentheorie

SITUATII FINANCIARE AGREGATE PENTRU CUMULAT 3 LUNI LA 31 MARTIE 2016


Forme de energie. Principiul I al termodinamicii

2. Circuite logice 2.4. Decodoare. Multiplexoare. Copyright Paul GASNER

FLUXURI MAXIME ÎN REŢELE DE TRANSPORT. x 4

Electronică anul II PROBLEME

1. ELEMENTELE DE EXECUŢIE ÎN SISTEMELE AUTOMATE

2.2.1 Măsurători asupra semnalelor digitale

V5433A vană rotativă de amestec cu 3 căi

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare

Capitolul 4 Amplificatoare elementare

CIRCUITE LOGICE CU TB

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

conf. univ. dr. ing. Dragoş Mihai PATE SISTEME AVANSATE DE MANAGEMENTUL PRODUCȚIEI

Cap. 11 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REGLAREA VITEZEI ÎN SISTEMELE DE ACŢIONARE ELECTRICĂ

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

CONTABILITATE MANAGERIALĂ

TRANSFORMATOARE MONOFAZATE DE SIGURANŢĂ ŞI ÎN CARCASĂ

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Ακαδημαϊκός Λόγος Κύριο Μέρος

Exemple de probleme rezolvate pentru cursurile DEEA Tranzistoare bipolare cu joncţiuni

Transformata Laplace

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

I. SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ

LUCRAREA NR. 1 STUDIUL SURSELOR DE CURENT

Lucrarea Nr. 5 Circuite simple cu diode (Aplicaţii)

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

Capitolul 30. Transmisii prin lant

COMPARATOARE DE TENSIUNE CU AO FĂRĂ REACŢIE

Transcript:

Caracteristica de sistem de producţie a întreprinderii A naliza întreprinderii ca sistem de producţie trebuie să aibă în vedere cel puţin următoarele aspecte: varietăţile de intrare (comenzi, materiale, resurse, informaţii, formulare, perturbaţii), stările de transformare a elementelor de intrare în performanţe de ieşire, performanţele de ieşire (produsele, calitatea, poziţia de piaţă, vânzările, gradul de noutate, profilul, rentabilitatea etc.), precum şi mecanismul de reglaj. De asemenea, analiza trebuie să se fundamenteze în raport de obiectivele sistemului de producţie şi să ţină seama de influenţele mediului asupra sistemului, precum şi de influenţa sistemului asupra mediului. PIAŢA - MEDIU - INTRARE INFORMAŢII CONCURENŢĂ NELOIALĂ RECESIUNI ECONOMICE ELEMENTE PERTURBATIVE REGLARE INFORMARE INVESTIŢII CONDUCERE VOLUM CALITATE COSTURI TERMENE FUNCŢIA ÎNTREPRINREA SISTEM FIZIC ŞI FINANCIAR REGLAJE TEHNOLOGICE OPERAŢIONALE RITMURI PRODUCŢIE Figura 1 Întreprinderea sistem de producţie INDICATORI PIAŢA - MEDIU - VENITURI ŞEURI În figura 1 este prezentată o structură de sistem de producţie pentru o întreprindere. Pentru ca sistemul de întreprindere să producă elemente sinergetice, este necesar ca acesta să constituie o integrare funcţională armonioasă pentru subsistemele componente (producţie, cercetare, vânzări, informare, conducere, gestiune etc.). Pentru ca integrarea să fie armonioasă, este necesară existenţa unor fluxuri obiective materiale, de informare şi monetare, care să permită o conducere informată - operativă şi eficientă. Fluxurile materiale (materii prime, materiale, energie, forţă de muncă etc.) constituie premisa satisfacerii nevoilor de absorbţie şi funcţionare a transformărilor 62 productive şi, deci, transformarea acestora în produse, servicii, lucrări etc. Fluxurile informaţionale asigură conducerea operativă şi eficientă a procesului sistemic de producţie, legătura cu piaţa, controlul prin normative, previziunile strategice, planificările curente etc. Fluxurile monetare asigură urmărirea circuitelor resurselor financiare sub raportul veniturilor, al cheltuielilor, rezultatelor, plăţilor sau încasărilor. O importanţă deosebită pentru caracteristica de sistem al întreprinderii o constituie legătura acesteia cu piaţa integrarea în mediul înconjurător sub cele două aspecte fundamentale: varietăţi de intrare (capital tehnic, resurse de muncă, capital financiar, resurse necesare comenzi şi cereri, informaţii etc.), precum şi perturbaţii, şi al doilea

aspect, mărimi de ieşire (performanţe) constituite în produse şi venituri, dar şi în elemente de integrare ecologică în mediu (noxe, deşeuri, ape reziduale etc.). Dat fiind faptul că mediul înconjurător piaţa - reprezintă un mediu concurenţial, influenţele acestuia asupra sistemului de producţie al întreprinderii reprezintă, din păcate, nu numai elemente de dezvoltare şi manifestare benefică, ci şi constrângeri tehnice, comerciale şi financiare. Constrângerile tehnice se referă, în special, la asigurarea aprovizionării cu resurse, dar şi la nivelul tehnologic al domeniului de producţie din care face parte. Constrângerile comerciale sunt elemente de concurenţă, de circulaţie a cererii şi ofertei, de poziţie pe piaţă, de grad de noutate sau adaptare la modă. Constrângerile financiare sunt determinate de piaţa de capital, de jocurile monetare, de solvabilităţi, de viteza de circulaţie a resurselor financiare, dar şi de reglementări administrative (taxe, dobânzi), precum şi de răspunderi sociale (sănătate, învăţământ, concedii, alte revendicări sociale). Cea mai elocventă problemă în analiza de sistem rămâne însă problema finalităţii. Ca sistem de producţie, în economia concurenţială, întreprinderea are finalitate numai şi numai dacă este rentabilă, satisfăcând cererile de piaţă prin bunuri sau servicii calitative, corespunzătoare ca volum, la termene oportune şi cu costuri rentabile. În acelaşi timp, întreprinderea reprezintă în sine un subsistem în economia socială, în care trebuie să se integreze funcţional (compatibilitate, legalitate, concurenţă loială) şi să se manifeste ca partener cu identitate recunoscută. Ca sistem cibernetic de producţie, întreprinderea trebuie să aibă un mecanism de reglare care să poată face faţă tuturor sincopelor funcţionale, de integrare în mediu sau conjuncturale (perturbatoare). Deciziile de armonizare a funcţionalităţii (prin reglaje continue sau determinate de evenimente) trebuie să se bazeze pe informaţii veridice şi cât mai complete (de stare, de intrare, de ieşire, de mediu, de perspectivă etc.), să fie oportune, să pună în mişcare elemente de reglare eficiente şi să controleze (supervizeze sistemic) întreaga activitate privind dinamica devenirii sistemului. Din multitudinea reglajelor cibernetice, sistemele de producţie (figura 2) utilizează, cel mai des, reglajul prin anticipare, alertă sau eroare, precum şi procedeele de autoreglare. ANTICIPARE ALERTĂ REGLAJELE SISTEMELOR PRODUCŢIE EROARE AUTOREGLARE Figura 2 Reglajele sistemelor de producţie Reglarea prin anticipare este asociată deciziilor strategice al căror rol este de a anticipa producerea perturbaţiilor, a le analiza consecinţele şi de a impune o astfel de funcţionalitate sistemului, încât acesta să îşi determine o poziţie de performanţe nealterabilă la producerea acestora sau cu abateri sub valorile erorilor impuse sau acceptate. Acţiunea de reglare prin anticipare (figura 3) este sistematică şi sistemică, este preventivă (precede evenimentul) ca medie, dar poate fi corectată şi în mod curent. MEDII REGLARE ELEMENT MEDIATOR INFORMAŢII PERTURBAŢII REGLAJE CURENTE FUNCŢIE CRITERIU Figura 3 Reglarea prin anticipare 63

Reglarea prin alertă presupune acţionarea mecanismului de reglare, în cazul în care disfuncţionalităţile sistemului depăşesc un anumit prag de alertă (figura 4). Ca urmare a acestor depăşiri (stocuri supranormative, calitate sub limitele acceptate, întârzieri la livrare etc.), subsistemul decizional este informat (alertat) şi declanşează mecanismul de reglaj. Reglarea se produce până ce abaterile coboară sub pragul de alertă. Şi în acest caz, sub pragul de alertă, sistemul de producţie poate beneficia de un mecanism de reglaj curent, care să-l menţină în funcţionalitate optimală. SISTEM CIZIONAL SEMNAL ALERTĂ VALORI MECANISM VALOARE PRAG PRAG Figura 4 Reglarea prin alertă Reglarea prin eroare (figura 5) se produce în cazul în care se constată abateri între valorile parametrilor sistemului de producţie şi valorile stabilite de funcţia criteriu: 0 ε = (V V ) ε, p FC Unde: ε - este eroarea curentă ε - eroarea maximă admisă V p - valoarea curentă a parametrului realizat V FC - valoarea stabilită de funcţia criteriu. SISTEM CIZIONAL ε VALORI MECANISM ACŢIUNI V Fc Vp Figura 5 Reglarea prin eroare Reglarea prin eroare este o reglare continuă. Ea poate fi şi pozitivă şi negativă şi este declanşată de oscilaţia unui parametru (poate fi şi multicriterială), dar acţionează asupra tuturor cauzelor care au produs abaterea (comenzi, variabile de stare). Pentru a fi eficientă, reglarea prin eroare trebuie să fie oportună, atotcuprinzătoare şi să acţioneze pe perioade cât mai mici de timp. Nu trebuie să producă oscilaţii inutile şi nici prea mari, cu atât mai mult cu cât este o modalitate de reglaj post eveniment şi acţionează nu numai asupra comenzilor de intrare, ci şi asupra variabilelor de stare (structuralitate, funcţionalităţi, tehnologii, acţiuni, operaţii, utilaje, forţă de muncă). 64

Autoreglarea corespunde mecanismului cibernetic de feed-back, fiind descentralizată şi automată (figura 6). PARAMETRI V i V i-1 ε= V i-1 V i Figura 6 Autoreglarea Autoreglarea se poate face atât pe întregul sistem de producţie, cât şi pe subsisteme. Automatismele tehnologice sau financiare sunt dintre cele mai cunoscute. Autoreglarea este adecvată reglajelor pe parametri şi compară valorile anterioare V i-1 cu valorile curente V i. Sensul autoreglării şi mărimea acesteia se stabilesc în funcţie de strategiile de reglaj, cel mai des bazându-se pe punerea în evidenţă a abaterilor. Autoreglarea este un procedeu continuu, este tehnologic şi nu depinde de sistemul decizional decât la cuplarea sau decuplarea mecanismului. În general, sistemele de producţie întreprinderile au mecanisme de reglaj complexe, atât ca procedee, cât şi ca referinţă parametrială sau perturbatorie. Din punct de vedere structural, o întreprindere, privită ca sistem, este compusă din subsisteme. În raport cu fluxurile principale care au loc în cadrul unei întreprinderi, pot fi identificate trei subsisteme: fizic, financiar şi de gestiune (figura 7). UL INFORMAŢIONAL CIZIONAL INTRĂRI UL FINANCIAR UL FIZIC PRODUCŢIE APROVIZIONARE COMERCIAL IEŞIRI SERVICII Figura 7 Structura pe subsisteme a sistemului de producţie Subsistemul fizic cuprinde ansamblul elementelor şi activităţilor care asigură transformarea materiilor prime în produse, lucrări sau servicii, prin efectuarea ciclului de producţie. La rândul său, subsistemul fizic este format din elemente care asigură producţia, aprovizionarea şi comercializarea produselor sau serviciilor. Subsistemul financiar cuprinde fluxurile financiare ale întreprinderii (încasări, plăţi, cheltuieli, asigurarea capitalurilor necesare, bugetele de activităţi etc.), împreună cu mijloacele şi personalul care realizează aceste activităţi. Subsistemul de gestiune cuprinde două elemente structurale, subsistemul informaţional şi subsistemul decizional. Subsistemul informaţional asigură şi prelucrează fluxul de informaţii. Subsistemul decizional asigură adoptarea deciziilor cu caracter strategic, pe termen mediu şi scurt, supervizând întregul proces de producţie şi de funcţionare complementară a întreprinderii. 65

Ţinând seama de transformările productive, o întreprindere analizată ca sistem poate fi structurată şi pe alte trei subsisteme: de aprovizionare, de producţie şi de comercializare (figura 8). INTRĂRI APROVIZIONARE PRODUCŢIE COMERCIALIZARE IEŞIRI SERVICII Figura 8 Structura funcţională a sistemului de producţie Această structurare asigură analiza sistemică funcţională a sistemului de producţie, scoţând în evidenţă cele trei categorii de activităţi esenţiale, cu elementele de legătură între acestea, pe de o parte, şi între sistem şi mediu, pe de altă parte. Conf. univ. dr. Gheorghe ILIE Lect. univ. dr. Roxana ŞTEFĂNESCU 66