METODOLOGIA DE ÎNDRUMARE ȘI SUSȚINERE PUBLICĂ A TEZELOR DE DOCTORAT în Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educației

Transcript

1 ȘCOALA DOCTORALĂ Se aprobă, Consiliul Facultății de Psihologie și Științele Educației DECAN, prof. univ. dr. Lucian Ciolan Consiliul pentru Studii Universitare de Doctorat DIRECTOR, prof. univ. dr. Bogdan Murgescu METODOLOGIA DE ÎNDRUMARE ȘI SUSȚINERE PUBLICĂ A TEZELOR DE DOCTORAT în Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educației Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE Art.1. (1) În conformitate cu principiul subsidiarității stipulat prin art. 1 alin (3) din Regulamentul instituțional de organizare și funcționare a programelor de studii universitare de doctorat adoptat de Senatul Universității din București în 21 septembrie 2016 în temeiul Legii nr. 1/2011 a educației naționale, al Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin HG nr. 681/2011 și amendat prin HG 134/2016 și al Cartei Universității din București din 2016 și în conformitate cu art. 2 alin (1) din Regulamentul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației, Consiliul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației propune plenului conducătorilor de doctorat din Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele și adoptă Metodologia de pregătire și susținere publică a tezelor de doctorat în Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educație. (2) Metodologia de pregătire și susținere publică a tezelor de doctorat în Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educație, numită în continuare Metodologia de susținere a tezelor, se constituie ca document operațional al Regulamentului instituțional de organizare și funcționare a programelor de studii universitare de doctorat adoptat de Senatul Universității din București în 21 septembrie 2016 și este parte integrantă a Regulamentului Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației. Capitolul II ORGANIZAREA ÎNDRUMĂRII 1

2 Art. 2 (1) Activitatea de îndrumare a pregătirii studenților doctoranzi pentru susținerea publică a tezelor de doctorat în Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educație se realizează coerent și continuu pe întreaga perioadă a studiilor universitare avansate pe care le desfășoară fiecare student doctorand astfel: a) prin alegerea și stabilirea provizorie a unei teme/unui subiect al tezei de cercetare de către fiecare student doctorand, în colaborare cu conducătorul de doctorat, imediat după admitere, de regulă în luna octombrie a anului în curs; b) prin îndrumarea nemijlocită și permanentă ulterioară a conducătorului de doctorat; c) cu sprijinul permanent al comisiei de îndrumare a conducătorului de doctorat. (2) Îndrumarea se realizează în trei etape: a) îndrumarea inițială se realizează în primul an de studii universitare doctorale; b) îndrumarea pe parcurs se realizează în cel de al doilea an și în trimestrul I al celui de al treilea an de studii universitare aprofundate; c) îndrumarea finală în ultimele două semestre ale celui de al treilea an universitar, pentru conceperea, desfășurarea investigațiilor, redactarea și susținerea efectivă a tezei de doctorat. (2) Activitățile de îndrumare se realizează de către conducătorul de doctorat individual și/sau în seminarul doctoranzilor, sprijinit de comisia de îndrumare. Art. 3. (1) Îndrumarea studenților doctoranzi pentru pregătirea tezei de doctorat în primul an de studii universitare doctorale are caracter de aprofundare a cunoștințelor în domenii avansate ale științelor psihologice și/sau educaționale și de însușire a metodologiilor de cercetare științifică, cantitativă și calitativă, a fenomenelor și proceselor psihologice și educaționale. (2) În primul an universitar de studii, studenții doctoranzi beneficiază de 2 semestre de studii avansate comasate și/sau fragmentate, realizate sub formă de cursuri academice, activități aplicative, activități de laborator, simulări și alte activități didactice, susținute de: a) cadre didactice din departamentele Facultății de Psihologie și Științele Educației; b) personalități și specialiști reputați din Consorțiul Universitar și din universitățile din străinătate cu care Facultatea de Psihologie și Științele Educației întreține legături de colaborare științifică și academică. (3) Îndrumarea pregătirii din primul an universitar respectă curriculumul adoptat prin Metodologia de îndrumare a studiilor universitare avansate și a cercetării științifice în Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educației. (4) Pe parcursul primului an universitar conducătorul de doctorat și comisia de îndrumare asigură permanent informații și sugestii fiecărui doctorand în ceea ce privește documentarea științifică și metodologiile de cercetare științifică adecvate pregătirii viitoarei teze de doctorat. Art. 4 (1) Evaluarea activității din anul I universitar se realizează de către comisii speciale numite de directorul Școlii Doctorale, alcătuite din 3-5 conducători de doctorat, membri ai Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației. (2) Evaluarea activității din primul an universitar se realizează pe bază de proiecte de progres/referate cumulative individuale, acceptate de titularul/titularii fiecărui curs integrat planului de studii. Criteriile de evaluare a calității trecerii din anul I în anul II presupun: a) aprecierea progreselor realizate de către studentul doctorand; b) definitivarea temei/subiectului cercetării științifice ce va fi cuprinsă în teza de doctorat și fixarea titlului tezei; c) continuarea și definitivarea programului de studii aprofundate prin fixarea proiectelor/referatelor cu privire la tematica și conținuturile circumscrise ariei care vizează teza de doctorat. 2

3 Art. 5 (1) Îndrumarea pregătirii în cel de al doilea și cel de al treilea an universitar se realizează prin 4 referate de parcurs și/sau proiecte de cercetare-dezvoltare coordonate nemijlocit de către coordonatorul de doctorat, sprijinit de comisia de îndrumare și de comisii ale conducătorilor de doctorat formate din 3 membri propuși de coordonatorul tezei și numiți de directorul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației. (2) Studenții doctoranzi au obligația de a depune la conducătorul de doctorat, la membrii comisiei de îndrumare și la Secretariatul Școlii Doctorale câte un exemplar dactilografiat din fiecare referat/proiect, cu cel puțin 10 zile înainte de susținerea și evaluarea acestuia. Art. 6 (1) Referatele/proiectele sunt evaluate de către conducătorul de doctorat cu calificativele admis sau respins. a) Studentul doctorand are obligația de a reface referatul/proiectul care a primit calificativul respins. în maximum o lună de zile. Referatul/proiectul calificat ca respins a doua oară poate fi refăcut și ameliorat, în conformitate cu cerințele comisiei de îndrumare, în maximum 15 zile. b) Referatul/proiectul respins a treia oară atrage după sine sancțiunea prevăzută de art. 12 alin. (10) din Regulamentul instituțional de organizare și funcționare a programelor de studii universitare de doctorat adoptat de Senatul Universității din București în 21 septembrie 2016 și de art. 15 alin.(2) și alin. (4) din Regulamentul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației. (3) Primele 3 referate/proiecte se susțin în comisia de îndrumare și sunt evaluate de către conducătorul de doctorat, astfel: a) referatul/proiectul nr. 1 în luna decembrie a celui de al doilea an universitar; b) referatul/proiectul nr. 2 în luna martie a celui de al doilea an universitar; c) referatul/proiectul nr. 3 în luna mai a celui de al doilea an universitar; (4) Susținerea referatului/proiectului nr. 4 se realizează în conformitate cu următoarele exigențe: a) referatul/proiectul se constituie ca parte componentă/pregătitoare a tezei de doctorat; b) referatul/proiectul se prezintă, se analizează și se evaluează, cu aceleași calificative, de către o comisie alcătuită din 3-5 conducători de doctorat, numiți de directorul Școlii Doctorale din rândul membrilor Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației. c) Referatul/proiectul nr. 4 se susține luna noiembrie a celui de al treilea an universitar. Art. 7 (1) Etapa finală a îndrumării activității de realizare și de susținere publică a tezelor de doctorat în Școala Doctorală de Psihologie și Științele educației vizează îndeplinirea următoarelor categorii de exigențe: a) epistemologice - vizează diferențele majore dintre cele două domenii psihologie și pedagogie - și aspectele diferite care se impun în investigarea fenomenelor psihice și educaționale; b) științifice - vizează stabilirea tematicii/alegerea subiectelor abordate în tezele de doctorat în domeniile psihologiei și științelor educaționale; c) metodologice - semnifică abordarea prin cercetare științifică a fenomenelor și proceselor psihologice și educaționale; d) deontologice - vizează calitatea și onestitatea în abordarea surselor de documentare, elaborare și redactare a tezelor de doctorat în psihologie și științele educației; d) stilistice - privind redactarea tezelor de doctorat în domeniile psihologiei și științelor educaționale 3

4 f) practice - privind pregătirea susținerii și susținerea publică efectivă a tezelor de doctorat în domeniile psihologie și științelor educaționale. Capitolul III SPECIFICUL EPISTEMOLOGIC AL DOMENIILOR ȘI CATEGORIILE DE CERCETĂRI ÎN ACESTE DOMENII Art. 8 (1) Deși explorează domenii apropiate care se intersectează și se întrepătrund în nenumărate situații, științele psihologice și științele educaționale comportă caracteristici majore care le diferențiază din punct de vedere epistemologic și care își pun amprenta asupra obiectivelor, ipotezelor și metodologiile folosite în cercetarea științifică din aceste domenii. (2) Caracteristicele epistemologice majore ale științelor psihologice sunt următoarele: a) sunt științe eminamente descriptive, comportând similitudini cu științele naturii; b) elaborează teorii și modele teoretice testabile în condiții experimentale de laborator și/sau de observare sistematică a fenomenelor umane și infraumane în natură și în viața socială; c) vizează descoperirea unor adevăruri eterne, imuabile și relativ independente de voința omului, similare celor existente în fizică, chimie, biologie etc. d) aspiră la formularea de legi obiective, anistorice, asemenea științelor naturii; e) demersurile cercetărilor psihologice se bazează pe relația de implicație logică dintre cauze și efecte; f) enunță certitudini folosind propoziții asertorice și adevăruri probabilistice sau statistice folosind propoziții apodictice; g) elaborează și folosesc instrumente de măsurare considerate precise, adaptând modelele științelor naturii; h) progresează, de regulă, pe baza explorărilor sistematice care au în centrul lor experimentările constatative. (3) Caracteristicile epistemologice majore ale științelor educaționale sunt următoarele: a) sunt științe eminamente prescriptive și normative, similare științelor juridice, teologice și etice; b) sunt științe axiologice, ameliorative și aplicative; c) sunt științe teleologice, în sensul că formulează demersuri orientate spre scopuri, obiective, țeluri etc. d) enunță judecăți categorice derivate din valori universale sub formă de propoziții imperative prescriptive sau interdictive; sunt științe constructiviste în care relația dintre cauze și efecte este inversată, în sensul că științele educaționale nu urmăresc aflarea cauzelor obiective, ci producerea, pe cale intenționată, a unor efecte ameliorative; e) neputând să formuleze legi obiective anistorice, științele educaționale suplinesc absența acestora prin formularea de principii universale, norme generale și reguli de acțiune practică; f) studiază fenomene a căror natură este fie subiectivă fie inter-subiectivă; g) teoriile științelor educaționale sunt doctrine pedagogice și modele de acțiune educativă eficientă; h) cunoașterea pedagogică nu este strict cumulativă dar experiența educativă a omenirii a decantat un tezaur de valori teoretice și practice universale - paedagogia perennis; 4

5 i) creșterea cunoașterii educaționale este continuă și se realizează prin explorări specifice contextuale care au în centrul lor experimentarea constructivă paedagogia temporalis. (4) Cercetările psihologice întâmpină dificultăți majore întrucât fenomenele psihice: a) sunt eminamente subiective și investigarea lor cu metode obiective este controversată din perspectivă epistemologică; b) nu sunt de natură materială și nu se supun legilor fizice cunoscute; c) deși sunt izomorfe cu structurile neuronale ale creierului uman, nu pot fi reduse la acestea și nici explicate în termeni fiziologici și neurologici. c) fenomenele psihice nu pot fi studiate și măsurate cu precizie; instrumentele de măsurare folosite în psihologie teste, probe standardizate etc. s-au construit pe baza prezumției că fenomenele psihice se manifestă în relație strictă cu caracteristicile somatice ale oamenilor dar această supoziție nu este o certitudine absolută; (5) Cercetările educaționale întâmpină dificultăți majore întrucât fenomenele și procesele educaționale: a) sunt fie subiective, fie inter-subiective; b) nu sunt de natură materială și nu se supun legilor naturii, ci contextelor istorice și culturale; c) nu se constituie doar ca experiențe formale controlate, ci și ca experiențe informale și non-formale. (6) Există un număr semnificativ de interacțiuni și intersectări între științele psihologice și științele educației care sunt profitabile pentru ambele domenii: a) științele educaționale asimilează în practica educației cele mai multe dintre descoperirile științifice ale psihologiei; b) mai multe aplicații ale psihologiei, în special terapii, se realizează adoptând metodologii practice construite de științele educației. (7) Atât științele psihologice cât și științele educaționale au fuzionat și au realizat conexiuni cu alte discipline - biologice, antropologice, istorice, sociale, culturale, informatice etc. - generând numeroase domenii de cercetare transdisciplinară și interdisciplinară. Art. 9 (1) Alegerea subiectelor pentru teze de doctorat în domeniile psihologiei și științelor educației se poate realiza în una dintre următoarele două modalități: a) respectând specificul major și metodologia particulară ale fiecărui domeniu; b) abordând subiecte/teme interdisciplinare și/sau transdisciplinare, cu adaptări metodologice de cercetare care se potrivesc. Capitolul IV TEMATICA TEZELOR DE DOCTORAT Art. 10 (1) Studenții doctoranzi ai Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele educației pot alege în mod liber subiectul/tema tezei de doctorat, conform curiozității epistemice proprii și/sau a intereselor științifice individuale respectând însă specificul epistemologic al fiecărui domeniu. Alegerea temei/subiectului tezei de doctorat este o opțiune a studentului doctorand iar realizarea acesteia trebuie să fie, în totalitate și exclusiv, o realizare personală, originală, a acestuia; profesorul conducător de doctorat poate sugera doctorandului o anumită temă/subiect a tezei de doctorat dar nu i-o poate impune dacă exigențele de la art. 10 alin. (2) sunt îndeplinite. (2) Tema tezei de doctorat trebuie să îndeplinească maximum de exigențe epistemologice, incluzând simultan cel puțin două dintre următoarele calități: (a) originalitatea; (b) valoarea științifică; 5

6 (c) importanța teoretică; (d) valoarea practic-aplicativă. (3) Conducătorul de doctorat poate îndruma studentul doctorand în alegerea temei/subiectului în două momente: a) cu prilejul pregătirii proiectului pentru concursul de admitere; b) cu prilejul evaluării activității de la sfârșitul primului an de studii doctorale. (3) Prin excepție, se pot aduce modificări subiectului/temei și titlului tezei de doctorat, dar nu mai târziu de sfârșitul celui de-al doilea an de studii doctorale, în următoarele situații: a) atunci când conducătorul de doctorat și studentul doctorand au identificat motive științifice întemeiate; b) atunci când apar dificultăți majore obiective de organizare și desfășurare a cercetărilor. Art. 11 (1) Studenții doctoranzi pot propune și aborda două categorii de cercetări: a) cercetări fundamentale care, de regulă, vizează realizarea de contribuții noi în interpretarea, restructurarea și înțelegerea mai profundă a întregului domeniu - psihologie și/sau pedagogie; pot fi inițiate și cercetări inter-, pluri- și transdisciplinare fundamentale cu rolul de a dezvălui aspecte necunoscute ale domeniilor psihologiei și pedagogiei; b) cercetări aplicative care, de regulă, vizează descoperiri, experimentări de modele noi de acțiune circumscrise domeniului de bază; pot fi inițiate și cercetări inter-, pluriși transdisciplinare aplicative cu rolul de a dezvălui aspecte necunoscute ale fenomenelor psihologice și/sau educaționale; Art. 12 (1) Alegerea de teme/subiecte de cercetare cu caracter aplicativ este recomandabilă. Art. 13 (1) Temele/subiectele cu caracter fundamental filosofic, epistemologic, istoric, antropologic etc. - trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) să aibă importanță majoră pentru domeniu; b) să fie concrete, precise, bine definite și circumscrise în mod precis unei problematici reale; c) să fie semnificative sub raportul obiectivelor, ipotezelor și conținutului; d) să contribuie decisiv la înțelegerea mai largă și/sau mai profundă a fenomenelor și realităților psihologice și/sau educaționale. Art. 14 (1) Sunt permise și recomandabile acele subiecte/teme de cercetare în psihologie și în științele educației care îndeplinesc următoarele caracteristici: a) sunt subiecte/teme noi care nu au mai fost abordate în știință într-un mod revelator; b) sunt subiecte/teme care pot fi tratate în răstimpul oferit de școala doctorală; c) sunt subiecte/teme actuale; d) sunt subiecte/teme de cercetare care pot contribui la ameliorarea activității unor domenii ale muncii și ale vieții sociale; Art. 15 (1) Subiectele/temele care privesc fenomene mistice și/sau parapsihologice nu sunt recomandabile. (2) Prin excepție, nu sunt considerate mistice și nerelevante temele/subiectele care abordează în termeni realiști și științifici: a) probleme ale istoriei educației și învățământului religios; b) fenomene și procese psihice și/sau educaționale implicate în conștiința religioasă și în diferitele tipuri de credințe și rituri religioase. c) fenomene și procese psihice și/sau educaționale cuprinse în gândirea mitică și gândirea magică; 6

7 d) fenomenele și procesele dubitabile descrise de așa-numitele științe oculte și științe hermetice. Art. 16 (1) Nu sunt permise în cercetarea psihologică și educațională de la Școala Doctorală a Facultății de Psihologie și Științele Educației subiectele/temele: a) fără valoare științifică și/sau practică pentru psihologie și/sau științele educației; b) fără interes epistemic și/sau metodologic cert; b) minore; c) fanteziste; d) nerealiste; e) nerelevante pentru progresul științelor psihologice și/sau educaționale. Capitolul IV STRUCTURA DE TEZELOR DE DOCTORAT Art. 17 (1) Studenții doctoranzi ai Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele educației pot decide în mod liber structura de conținut a tezei de doctorat dar vor respecta exigențele generale ale oricărei lucrări științifice. (2) Luând în considerare specificul cercetărilor educaționale și psihologice, Consiliul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației recomandă structurile de conținut standardizate, prevăzute de Anexele nr. 1 și Nr. 2 Capitolul V ORGANIZAREA SUSȚINERII TEZELOR DE DOCTORAT Art. 18 (1) Conducătorul de doctorat instruiește studenții doctoranzi, împreună cu membrii comisiei de îndrumare, în ședință specială, cu privire la exigențele științifice și regulile de redactare ale tezei de doctorat, la începutul celui de al treilea an de studii doctorale. (2) Studenții doctoranzi au obligația de a informa conducătorul de doctorat pe întreg parcursul redactării tezei de doctorat cu privire la progresele pe care le realizează iar acesta remite observații și sugestii de ameliorare în cel puțin 5 ședințe de lucru desfășurate cu sprijinul comisiei de îndrumare. (3) Tezele de doctorat sunt finalizate, admise și avizate de conducătorul de doctorat și se depun la Secretariatul Școlii Doctorale în format electronic, în luna iulie a celui de al treilea an de studii doctorale. (4) Pregătirea susținerii publice a tezei se realizează astfel: a) Secretariatul Școlii Doctorale, în colaborare cu Biroul Doctorat al Universității din București, asigură verificarea anti-plagiat a fiecărei teze în luna august. b) Rezultatele verificării sunt comunicate directorului Școlii doctorale și conducătorului de doctorat. (c) În situația în care rezultatele verificării anti-plagiat sunt necorespunzătoare, conducătorul de doctorat are obligația de a verifica încă odată lucrarea și de a transmite autorului doctorand sugestii de corectare și ameliorare; corecțiile și ameliorările sunt transmise directorului școlii doctorale imediat după remediere și transmise Consiliului pentru Studii Universitare de Doctorat al Universității din București. d) Refuzul studentului doctorand de a remedia teza antrenează sancțiunea prevăzută de art. 12 alin. (10) din Regulamentul instituțional de organizare și funcționare a programelor de studii universitare de doctorat adoptat de Senatul Universității din București în 21 septembrie 2016 și de art. 15 alin.(2) și alin. (4) din Regulamentul Școlii Doctorale a Facultății de Psihologie și Științele Educației. 7

8 Art. 19 (1) Studentul doctorand pre-susține teza de doctorat în comisia de îndrumare sub coordonarea conducătorului de doctorat în luna septembrie a celui de al treilea an de studii doctorale. (2) Susținerea publică a tezei se realizează conform etapelor specificate în Anexa Nr. 4. Capitolul VI REDACTAREA TEZELOR DE DOCTORAT Art. 20 (1) Pentru a evita orice discrepanțe și disfuncționalități în redactarea tezelor de doctorat, conducătorii de doctorat vor lua în considerare și vor impune doctoranzilor să urmeze strict regulile de redactare prevăzute în Anexa Nr. 3 Capitolul VI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE Art. 21 (1) Metodologia de pregătire și susținere publică a tezelor de doctorat intră în vigoare la 3 zile după aprobarea ei de către Consiliul Facultății de Psihologie și Științele Educației și Consiliul pentru Studii Universitare de Doctorat al Universității din București și publicarea ei pe site-ul oficial al Facultății. Art. 22 (1) Anexele nr. 1, nr. 2, nr. 3 și nr. 4 fac parte integrantă din prezenta Metodologie și se aplică întocmai. DIRECTOR ȘCOALĂ DOCTORALĂ Prof. univ. dr. ION NEGREȚ 8

9 ANEXE STRUCTURA STANDARD PENTRU TEZE CU PROBLEMATICĂ ȘI CONȚINUT EXPERIMENTAL-EMPIRIC 9 ANEXA Nr. 1 SUMAR/CUPRINS REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ LISTA FIGURILOR, TABELELOR ȘI ABREVIERILOR INTRODUCERE o Enunțarea problematicii o Motivația alegerii temei/problematicii Motivația obiectivă Motivația subiectivă PARTEA I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ o Istoricul cercetărilor și progreselor în studierea problematicii alese o Actualitatea cercetărilor PARTEA A II-A. EXPLORĂRILE ȘTIINȚIFICE o Circumscrierea exactă a problematicii ce va studiată o Obiectivele generale și operaționale ale cercetărilor o Variabilele o o Ipotezele Metodologia de cercetare Strategii de cercetare Metode de cercetare Tehnici de cercetare Instrumente de cercetare o Desfășurarea cercetărilor o Datele factologice, rezultatele o Interpretarea cantitativă (logico-matematică și statistică etc.) a datelor o Interpretarea calitativă (comprehensivă, fenomenologică etc.) a datelor o Limitele cercetărilor CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE OPTIMIZARE

10 BIBLIOGRAFIE (EXHAUSTIVĂ) ANEXE ANEXA NR. 2 STRUCTURA STANDARD A UNEI TEZE DE DOCTORAT CARE ABORDEAZĂ O PROBLEMATICĂ FUNDAMENTALĂ SUMAR/CUPRINS REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ LISTA FIGURILOR, TABELELOR ȘI SCHEMELOR LISTA ABREVIERILOR CUVINTE ȘI EXPRESII-CHEIE INTRODUCERE o o Enunțarea problemei(aticii) Motivația alegerii temei/problematicii Motivația obiectivă Motivația subiectivă PARTEA I. INVESTIGAREA ISTORICĂ / DIACRONICĂ A PROBLEMATICII PARTEA A II-A. INVESTIGAREA SINCRONICĂ / CUMULATIVĂ / CONTEXTUALĂ / STADIUL CONTEMPORAN AL PROBLEMATICII PATREA A II-A. INVESTIGAREA INTERPRETATIVĂ (COMPREHENSIVĂ, HERMENEUTICĂ / FENOMENOLOGICĂ / EXPERENȚIALĂ) etc. PARTEA A III-A. CONTRIBUȚII PROPRII LA ÎNȚELEGEREA PROBLEMATICII ABORDATE CONCLUZII: PERSPECTIVE PRIVIND VIITORUL PROBLEMATICII INVESTIGATE Valoarea/importanța științifică a noilor investigații Limitele investigațiilor Perspective, sensuri, semnificații, provocări etc. BIBLIOGRAFIE EXHAUSTIVĂ ANEXE 10

11 REGULILE DE REDACTARE ALE TEZELOR DE DOCTORAT * ANEXA Nr. 3 (a) REGULI ETICE: 1. În teză nu trebuie incluse decât texte proprii, originale. 2. Orice text preluat de la un alt autor care nu este citat cu precizie (conform exigențelor și regulilor de mai jos) este considerat plagiat. 3. Plagiatul este interzis cu desăvârșire. (b) REGULI DE CITARE: 1. Orice citat dintr-o lucrare se semnalează prin 3 mențiuni precise: o în text între ghilimele, îngropat în pagină o footnote notă de subsol o în bibliografia generală de la sfârșitul tezei 2. Este de dorit ca pe fiecare pagină să se regăsească cât mai multe footnotes pentru a evita orice suspiciune de plagiat. 3. Ori de câte ori sunt preluate idei și parafraze citarea prin footnotes este obligatorie. 4. Citarea prin cu footnotes se specifică astfel: Autorul (Numele de familie, prenumele), opera, editura, anul apariției, pagina/ile citate. Dacă e cazul, (mai ales când este vorba de apariții în limbi străine) se pot specifica în plus: Autorul, anul apariției, titlul original, editura (ediția princeps), localitatea. 5. Nici un citat inclus în textul de bază nu poate depăși mai mult de 5-6 rânduri. 6. Citarea în text a unui autor/unei informații la a doua mână a mână se specifică direct în text între paranteze cu expresia apud. De ex. Conform lui Piaget (apud Cristea, 2002).. Aceasta obligă ca autorul citat (în cazul nostru Sorin Cristea, să se regăsească atât în NOTELE ȘI REFERINȚELE capitolului cât și în BIBLIOGRAFIA finală a volumului. Orice citat se marchează în text cu ghilimele ( ) și se reliefează cu litere italice (italic) și/sau, în cazuri special cu litere Bold (bold). A se evita folosirea simultană a elementelor de reliefare (de ex. Italic și bold). (c) RECOMANDĂRI STILISTICE: 1. Se recomandă stilul sobru, impersonal, precis și clar. 2. Metaforele și alte figuri de stil se vor folosi exclusiv pentru a sublinia și clarifica idei pedagogice esențiale. Citarea metaforelor folosite de alți autori presupune obligatoriu scrierea lor în text cu ghilimele ( ) cu indicarea numelui autorului respectiv sau prin explicarea lor prin note și referințe de subsol (footnote). 3. Este bine să fie evitate frazele lungi; cele scurte și clare sunt mult mai penetrante. 4. Autoreferințele fals magistrale și fals academice (de tipul: După părerea noastră ; În opinia noastră ; Noi credem că ; Noi suntem de părere că ; etc.) induc conotații ridicule, de sfătoșenie și infatuare egocentrică și, prin urmare, trebuie evitate cu desăvârșire. * In mod alternativ, se pot folosi regulile APA (American Psychological Association) Style. Vide: 11

12 5. Discursurile/demersurile enunțiative apofantice și cele demonstrativ-apodictice sunt preferabile stilistic. Acestea induc cititorului impresia de modestie, bun simț și bună credință științifică. 6. Judecățile categorice afirmative sau negative, în sens aristotelic, și enunțurile imperative trebuie folosite numai și numai acolo unde este cazul; dar în demersurile pedagogice, eminamente interpretative, aceste situații sunt mai rare. 7. Expresiile în limbi străine ( englezismele, mai ales dar orice alte barbarisme) se scriu cu italice și explică/traduc direct în text între paranteze și, eventual, între ghilimele. (d) RECOMANDĂRI LOGICE În multe dintre tezele unor doctoranzi, se pot întâlni unele greșeli logice care trebuie evitate cu orice preț. Cele mai cunoscute și mai frecvente sunt: ERORILE DEDUCȚIEI - SOFISMELE (fallacia) o De limbaj (in dictionem ): 1. Echivocația întrebuințarea aceluiași termen în diferite sensuri 2. Amfibolia echivocul frazelor 3. Compoziția luarea ca unități a unor termeni care sunt diferiți și trebuie separați 4. Diviziunea despărțirea unor termeni care trebuie luați împreună 5. Ambiguitatea folosirea unor termeni neclari o În afara limbajului (extra dictionem): 1. Accidentul (quaterino terminorum) confundarea accidentului unui lucru, a amănuntului nesemnificativ, cu atributul esențial și constant al lucrului 2. Confuzia dintre sensul absolut și sensul relativ al termenilor folosiți 3. Consecventul a considera că orice relație de la A la B este întotdeauna reciprocă 4. Falsa cauză a invoca și respinge cauze inexistente, false 5. Întrunirea mai multor chestiuni diferite în una singură ERORILE INDUCȚIEI ȘI DEMONSTRAȚIEI o Ignoratio elenchi ignorarea argumentului/temeiului în discuție o Cercul vicios baza demonstrației este făcută apelând la teza care trebuia demonstrația și nu independent de teză (Circulus in probando) o Petitio principii greșeala bazei nedemonstrate ; anticiparea principiului; a lua drept ceva demonstrat, ca temei invocat, ceva ce nu este de fapt demonstrat și se cere demonstrat. o Generalizarea pripită folosirea unui număr insuficient de fapte în generalizare. o Falsa determinare a considera că o succesiune de fapte arată că cea dintâi este cauza celei următoare (post hoc, ergo propter hoc). o Eroarea falsei consecințe prin respingerea fundamentului se tinde la respingerea consecinței sau de la admiterea consecinței se trece la admiterea. o Eroarea excesului de argumente când argumentele cuprind prea mult, demonstrația devine vagă fiindcă nu derivă din teza de demonstrat ci și din alte teze (Qui nimium probat, nihil probat = Cine demonstrează prea mult, nu demostrează nimic ). o Pseudo-argumentele: Ad magistrem invocarea unei personalități ca autoritate asolută în susținerea demonstrației (formula: Magister dixit ; de ex.: Așa cum a spus marele Aristotel, ființele inferioare se pot naște din substanțe putride ). Ad personam atacul polemic la persoană și nu la ideile acesteia (obiceiul de a invoca defecte ale persoanei atunci când nu pot fi combătute ideile științifice ale acesteia; de ex. Kant, care susținea că există idei sintetice apriori, nu era în viața personală decât o persoană hâdă și complexată de hidoșenia ei. ). ERORILE SUPER-DEMONSTRAȚIEI ȘI SUB-DEMONSTRAȚIEI o Excesul factologic tendința de a susține prin cumul excesiv de fapte aceeași idee sau 12

13 ipoteză; sunt inutile într-o teză de doctorat: citarea excesivă de autori care susțin aceeași idee sau teză; alegerea celor mai semnificative și/sau mai pertinente păreri este suficientă; tabelele/colecțiile cu numeroase fapte empirice, realizate de către alți autori și nu de către doctorandul însuși; sunt suficiente dovezile simple, revelatoare, sintetice și concluziile pe care autorii respectivi le-au dezvăluit; sunt necesare și suficiente numai datele empirice personale care susțin în mod direct ipoteza(ele) asumate de cercetătorul doctorand. o Insufficiens probationis proba insuficientă, argumentarea săracă în dovezi; aceasta este eroarea inversă: autorul nu își argumentează ideile/tezele precis și complet. o Ratio confusa argumentarea neclară, demonstrația confuză. (e). REGULI DE ORGANIZARE A CONȚINUTULUI o În orice teză de doctorat, este obligatoriu să fie respectate cu strictețe absolută regulile ortografice ale limbii române în conformitate cu DOOM. o Se folosesc toate semnele diacritice folosite în limba română: ă, î, ș, ț. o Atunci când este cazul, se mai folosesc diacriticele din alte limbi: Sedila (franceză, turcă etc.). De ex.: Ç ç Ş ş Tilda ( spaniolă, portugheză ). De ex.: Ñ ñ Ã ã Trema/umlaut (germană, finlandeză, turcă). De ex.: Ä ä Ö ö Accentul grav (franceză, italiană ). De ex.: È è Ò ò Accentul ascuțit (franceză, maghiară ). De ex.: É é Á á Spiritul aspru ( ) (în greaca veche ). De ex.: αἱ, ὁδός Spiritul lin ( ) și accentul circumflex ( ) (greaca veche). De ex.: ῥήμα, ὑπέρ, Ἰησοῦς, Ἔβερ. o Se vor folosi numai în cazuri cu totul speciale sublinieri underline o Textul de bază se redactează cu Times New Roman, corp 12, aldin, aliniat stângadreapta, spațiat 1,15 rânduri. o Paragrafele se încep cu text îngropat în stânga cu 1 cm. o Secțiunea și titlul secțiunii se notează cu cifre romane, se redactează cu majuscule, Times New Roman, corp 16, bold, centrat, pagină separată. (e) REGULI CU PRIVIRE LA SCHEME, FOTOGRAFII, DIAGRAME ETC. o Schemele și fotografiile se reproduc centrat în pagină sub formă incastrată (spre a evita fuga lor odată cu derularea paginilor); pentru fixare în pagină se captează imaginea folosind format. o Schemele și fotografiile se numerotează cu cifre arabe de la 1 la n în interiorul fiecărei capitol, și se titrează imediat, centrat sub imagine cu Times New Roman, Corp 12, bold, centrat. o Tabelele se înscriu centrat pe pagină cu orientare pe verticală sau, după caz, cu orientare pe orizontală. (f) REGULI PRIVIND BIBLIOGRAFIA o Orice teză trebuie însoțită de BIBLIOGRAFIA GENERALĂ; o Bibliografia generală trebuie să conțină: toate lucrările citate în text sau menționate în note și referințe (footnotes); toate lucrările care au legătură directă cu tematica abordată. o Redactarea bibliografiei trebuie să respecte strict standardele internaționale: AUTORUL (NUME, PRENUME), anul apariției, editura, orașul/instituția editorială Exemplificare: 13

14 AEBLI, Hans (1963), Didactique psychologiques. Application à la didactique de la psychologie de Jean Piaget, Neuchâtel; (Didactica psihologică, trad. în. rom. de Bianca Bratu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1973). ETAPELE PREGĂTIRII ȘI SUSȚINERII TEZELOR DE DOCTORAT ANEXA Nr. 4 14

15 15