Sistemul Cardiovascular



Σχετικά έγγραφα
Sistemul Cardiovascular

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE


a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

PROBLEME - CIRCUITE ELECTRICE

Sistemul Cardiovascular

CURS 9 DEBIT CARDIAC

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii în tehnică

Circuite cu diode în conducţie permanentă

V O. = v I v stabilizator

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Termodinamica. Fizica moleculara

Sistemul Cardiovascular

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Αδηα οελί βμ ΛευεΪ αδηο φαίλδα Ουλία Κλεα δθίθβ Χοζελυγλίθβ Χοζελυγλίθβ Ϋηηε β Λευεώηα α Αζβουηίθβ SGOT SGPT LDH CPK

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB


R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Sistemul Cardiovascular

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

MARCAREA REZISTOARELOR

riptografie şi Securitate

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Subiecte Clasa a VII-a

Integrala nedefinită (primitive)

3.6. Formule de calcul pentru medie şi dispersie

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

ΜΕΛΕΤΗ ΤΗΣ ΥΝΑΤΟΤΗΤΑΣ ΑΞΙΟΠΟΙΗΣΗΣ ΤΟΥ ΓΕΩΘΕΡΜΙΚΟΥ ΠΕ ΙΟΥ ΘΕΡΜΩΝ ΝΙΓΡΙΤΑΣ (Ν. ΣΕΡΡΩΝ)

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

BIOELECTROGENEZA DEFINIŢIEIE CAUZE: 1) DIFUZIA IONILOR PRIN MEMBRANĂ 2) FUNCŢIONAREA ELECTROGENICĂ A POMPEI DE Na + /K + 3) PREZENŢA ÎN CITOPLASMĂ A U

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

Curs 4 Serii de numere reale

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii 4. Măsurarea impedanţelor

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Foarte formal, destinatarul ocupă o funcţie care trebuie folosită în locul numelui

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

MULTIMEA NUMERELOR REALE

5.1. Noţiuni introductive

Toleranta la anemie si triggerii de transfuzie

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

ΤΕΧΝΟΛΟΓΙΚΟ ΕΚΠΑΙΔΕΥΤΙΚΟ ΙΔΡΥΜΑ ΚΑΒΑΛΑΣ ΣΧΟΛΗ ΤΕΧΝΟΛΟΓΙΚΩΝ ΕΦΑΡΜΟΓΩΝ ΤΜΗΜΑ ΤΕΧΝΟΛΟΓΙΑΣ ΠΕΤΡΕΛΑΙΟΥ & Φ.ΑΕΡΙΟΥ ΠΤΥΧΙΑΚΗ ΕΡΓΑΣΙΑ

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

PERFORMANŢA CARDIACĂ MECANOGRAMELE

Curs 1 Şiruri de numere reale

CAP. 1.1 MOTORUL PAS CU PAS. CARACTERISTICI GENERALE.

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.5.ARENE

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Sistem hidraulic de producerea energiei electrice. Turbina hidraulica de 200 W, de tip Power Pal Schema de principiu a turbinei Power Pal

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice


Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Capitolul 4 Amplificatoare elementare

Το άτομο του Υδρογόνου

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

4. Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici. Voltmetre electronice analogice

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy

ΕΞΩΓΕΝΗΣ ΕΝΙΣΧΥΣΗ ΣΕ ΣΧΕΣΗ ΜΕ ΤΟΝ ΠΡΟΠΟΝΗΤΙΚΟ ΚΑΙ ΑΓΩΝΙΣΤΙΚΟ ΣΧΕΔΙΑΣΜΟ. Χρόνης Δρούγιας

2CP Electropompe centrifugale cu turbina dubla

Control confort. Variator de tensiune cu impuls Reglarea sarcinilor prin ap sare, W/VA

UMF Carol Davila Catedra de Biofizica Masurarea TA si pulsului

Subiecte Clasa a VIII-a

ENUNŢURI ŞI REZOLVĂRI 2013

Η ΡΥΘΜΙΣΗ ΤΟΥ ΚΥΚΛΟΦΟΡΙΚΟΥ ΣΥΣΤΗΜΑΤΟΣ ΟΙ ΔΡΑΣΕΙΣ ΣΤΑ ΓΕΦΥΡΟΠΡΟΜΗΚΙΚΑ ΚΕΝΤΡΑ ΚΩΝ/ΝΟΣ ΚΑΛΛΑΡΑΣ ΚΑΘΗΓΗΤΗΣ ΦΥΣΙΟΛΟΓΙΑΣ

Μ. Χαμπίμπη, Π. Καρυοφύλλης, Β. Βούδρης

Reactia de amfoterizare a aluminiului

Fiziologia fibrei miocardice

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

II. 5. Probleme. 20 c 100 c = 10,52 % Câte grame sodă caustică se găsesc în 300 g soluţie de concentraţie 10%? Rezolvare m g.

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

OSMOZA. Dispozitiv experimental, definiţie

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Asupra unei metode pentru calculul unor integrale definite din functii trigonometrice

31. PARTICULARITĂŢILE MORFOFUNCŢIONALE ALE MUSCULATURII NETEDE VASCULARE

CURS 11 HEMODINAMICA

ELEMENTE DE DINAMICA GAZELOR INSTALAŢII DE GPL ŞI GNL

Sarò signor io sol. α α. œ œ. œ œ œ œ µ œ œ. > Bass 2. Domenico Micheli. Canzon, ottava stanza. Soprano 1. Soprano 2. Alto 1

Probleme. c) valoarea curentului de sarcină prin R L şi a celui de la ieşirea AO dacă U I. Rezolvare:

Transcript:

Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara Disciplina de Fiziologie Sistemul Cardiovascular Cursul 7 Debitul Cardiac Circulaţia Coronariană Carmen Bunu

1. Debitul Cardiac (DC) DC: cantitatea de sânge ejectată de inimă per minut cantitatea de sânge pompat per minut în circulaţia sistemică sau cea pulmonară (DC stg = DC dr ). Calcul: DC = VS x FC VS = 70 ml - înrepaus: DC = 5-6 l/min, - în efort: DC = 25-35 l/min, FC = 70 BPM pe seama FC şi a VS. Indexul Cardiac (IC) DC IC = IC = 3 ± 0,5 l/min/m 2 SC SC (m 2 ) Fracţia de ejecţie (FE) VS (VEDV - VESV) FE = = FE>55% VEDV VEDV

Metode de determinare a DC Metoda Fick - pe baza legii conservării masei Metoda Fick directă: pe baza VO 2. DC = VO 2 [O 2 ] a -[O 2 ] v VO 2 O 2 din aerul expirat (250-300 ml/min); [O 2 ] a [O 2 ] din artera periferică (0,20 ml O 2 /ml sânge); 250 ml/min DC = = 5000 ml/min 0,20 0,15 Metoda Fick indirectă: pe baza VCO 2. [O 2 ] v [O 2 ] din AD (cateterism) (0,15 ml O 2 /ml sânge).

Metoda Fick directă: pe bazavo 2

Metoda diluţiei - pe baza principiului lui Stewart DC = Q x 60 q x t Substanţe utilizate: Coloranţi: - roşu Congo - albastru Evans Izotopi radioactivi: I 131, Cr 51 Q - cantitatea de subst. injectată (mg) q - conc. medie de subst. (mg/l) t - timpul de expulzare a subst. (sec) Metoda ecocardiografică -metodă neinvazivă: US (cu frecvenţa ) structuri cardiace sunt reflectate f (densitatea mediilor) impulsuri electrice captate. Cardiografia de impedanţă - metodă neinvazivă.

Metoda ecocardiografică

DC + 5-35 l/min) + Factorii de care depinde DC VS FC + + - + - PRESARCINA INOTROPISM POSTSARCINA SNVS, CATECOLAMINE SNVP Întoarcere venoasă Complianţa V SNVS, catecolamine SNVP RPT + - Pres. venoasă VESV FC (Durata Diastolei) VC VD Tonus venos Volemie

Variaţiile fiziologice ale DC DC variază în funcţie de modificările celor doi parametri care determină DC (FC şi VS): Efort Stres După Stres Intoarcere venoasă Volemia TA TA FC SNVS reflex SNVS reflex SNVP reflex VS ( presarcinasarcinasarcinasarcina) ( pre- ( pre- ( post- DC N N 25-35 l/min ( 5-7x)

Variaţiile patologice ale DC DC: afecţiuni cu RPT redusă; febra ( VO 2 ); hipertiroidism ( VO 2 ); anemie ( Hb). DC: afecţiuni cardiace: - insuficienţa cardiacă ( contractilit.); - tahiaritmii ( Diastola VEDV); hemoragii ( Volemia).

Distribuţia debitului cardiac DC 25-35 L/min Efort Repaus Efort Repaus DC = 5 L/min

2. Circulaţia coronariană 1. Două artere coronare, din Ao: art. coron. Dr VD + VS Post; art. coron. Stg VS Ant + Lat. 2. Dispoziţie: din zona subepicardică (artere mari cu α-rec) spre zona subendocardică (artere mici şi arteriole cu β 2 -Rec). 3. Vene principale: sinus coronar (75% sânge) +vena cardiacă ant. (20% sânge) AD vene thebesiene cavităţile inimii 4. Tipuri de circulaţie: terminală; colaterală.

5. Extracţia bazală O 2 : Maximă (75%) Dacă Necesarul O 2 Fluxul coronarian VD. 6. Funcţionare: Aerob Ocluzia coronariană>2 min Necroza. 7. Perfuzia Diastolă > Perfuzia Sistolă. 8. Factorii de care depinde consumul de O 2 miocardic (MVO 2 ): Majori: Factori Inotrop + MVO 2 Inotropismul; FC; Factori Inotrop - MVO 2 Tensiunea intraparietală (wall stress). Minori: Metabolismul miocardic; Hormoni. SNS, Catecolamine, β-ag, Tonicardiace, Ca 2+, Teofilina PSNS, β-blocante, CCB, Acidoza, Hipoxia

3. Parametrii hemodinamici coronarieni - Repaus: 250 ml/min (5% DC) Fluxul coronarian: - Efort: 1 l/min P (P Flux coronarian = = Ao P AD ) Rezistenţa Rezist. coronariană Flux: prin Rezistenţei VD Rezistenţa: Rezistenţa intravasculară dependentă de VC/VD arteriolară; controlată prin autoreglare. Rezistenţa extravasculară dependentă de fazele RC: în Sistolă Flux coronarian (în special în VS subendocardic); în Diastolă Flux coronarian importanţa diastolei pentru perfuzia VS.

Fluxul sanguin coronarian în coronara dreaptă: prezent atât în timpul SV cât şi în timpul DV; în coronara stângă: foarte redus în timpul SV, în special în zona subendocardică, datorită compresiunii extrinseci; crescut în timpul DV, cu un maxim la sfârşitul RIV, când compresiunea extravasculară este minimă iar presiunea Ao se menţine ridicată.

Dacă FC (Tahiaritmii) Diastola Flux coronarian Oferta O 2 - condiţiile de Oferta O 2 : - FC (Tahiaritmii), - PEDV (IC), - TA (şoc), - obstrucţia coronariană. 2) Presiunea: - Sistolică = 80 mmhg - Diastolică = 20 mmhg 3) Consumul de O 2 miocardic: - MVO 2 = 25-30 ml/min (10% VO 2 ).

4. Reglarea fluxului coronarian P (P Flux coronarian = = Ao P AD ) Rezistenţa Rezist. coronariană constantă reglabilă Flux coronarian se realizează prin Rezist. coronariană VD Reglarea asigură: Echilibrul CERERE O 2 OFERTĂ O 2 Mecanismele reglării fluxului coronarian: 1)Autoreglarea (cel mai important) a) metabolică; b) miogenică. 2) Reglarea nervoasă. 3) Reglarea umorală.

1) Autoreglarea - mecanism local de reglare a) Autoreglare metabolică: - necesar O 2 - oferta O 2 - factori catabolici cu rol în autoreglare: PO 2 VD Adenozina: Dezechilibru cerere/ofertă cataboliţi VD O 2 ATP AMP Adenozina Rec vas ATP O 2 AMP VDVD feedback FluxFlux O 2 sangin PCO 2, H +, K + VD Factorii endoteliali VD/VC aflaţi în echilibru: PGI 2 /TXA 2 -derivaţi din acidul arahidonic (AA); NO (EDRF)/ET.

b) Mecanism miogen: - presiunea sanguină VC; - presiunea sanguină VD. 2) Reglarea nervoasă SNVS: Efect direct: - pe coronare mari ( α-rec) VC; - pe coronare mici ( β 2 -Rec) VD. Efect indirect: - pe inimă (β 1 -Rec) MVO 2 VD; - blocat de β-blocante (Propranolol). SNVP (vagul): VD slabă. 3) Reglarea umorală VC: Catecolamine, Angiotensina II (Ag II), ET, TXA2. VD: NO, PGI2, Serotonina, Bradikinina.

Reglarea circulaţiei coronariene Inotropism FC Ti(wall stress) Factori majori Cerere de O 2 Oferta de O 2 Factori minori Autoreglare Fluxul coronarian Fazele RC Umoral Nervos Mec.. metabolic F. metabolici VD - po 2,adenozina - pco 2, H + F. endoteliali -VD: NO, PGI 2 -VC: ET, TxA 2 Mec. miogen p VC p VD Direct (pe vase) α R β 2 R VC VD SNVS SNVP VD Indirect (miocard) β 1 R MVO 2 VD

Corelaţia între controlul nervos şi umoral

5. Lucrul mecanic cardiac (L) Lucrul mecanic al ventriculului stâng/bătaie: L ventricul stg = Volumul sistolic x Presiunea aortică medie. L ventricul drept = 1/7 L ventricul stg (P circ. pulmonară <P circ. sistemică). L inimii la solicitările: de presiune - încărcare de presiune (HTA, stenoza Ao), de volum - încărcarea de volum (insuficienţa Ao, insuficienţa cardiacă). Obs: la acelaşi DC MVO 2 în solicitări de presiune. Compensator, pentru reducerea tensiunii intraparietale: apare hipertrofia cardiacă (concentrică sau excentrică). în timp dezechilibrul între cererea şi oferta de O 2 Complianţei ventriculare.

Eficienţa cardiacă Eficienţa cardiacă (randamentul) = raportul între Lucrul mecanic net şi Energia totală utilizată. O inimă de 300g, la un consum de O 2 de 9 ml/min/100g consum de O 2 = 27 ml/min echivalent a 130 calorii. Lucrul mecanic net al celor doi ventriculi = 18,7 calorii. Eficienţa cardiacă rezultă din raportul procentual între cele două valori: 18,7/130 = 14%. Eficienţa inimii ca pompă este relativ mică, restul se pierde sub formă de căldură. Exerciţiul fizic îmbunătăţeşte eficienţa cardiacă, deoarece DC şi L cardiac, fără o creştere proporţională a MVO 2.

Utilizarea substratului energetic Sursele de energie în condiţii bazale: acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi asigură 70% din energia necesară; compuşii glucidici (glucoză, lactat, piruvat) -asigură 30-40%din energia necesară; corpii cetonici = sursă de energie, mai ales în acidoze. Utilizarea unei largi game de substraturi = un factor de securitate energetică.

Utilizarea substratului energetic Inima utilizează numeroase substraturi, în funcţie de: concentraţia lor arterială: inima va utiliza preferenţial substratul energetic care se găseşte în concentraţia mai mare; raportul între diferiţii compuşi, respectiv de prezenţa sau absenţa celorlalte substraturi (ex: acumularea de lactat în sânge reduce preluarea glucozei şi invers); balanţa endocrină: insulina creşte preluarea glucozei de către inimă, dar nu influenţează preluarea lactatului; starea de nutriţie.

Utilizarea substratului energetic Producerea de energie cardiacă are loc în mitocondrii: Acizii graşi, lactatul, piruvatul şi corpii cetonici sunt degradaţi înaintea glucozei. Metabolizarea glucozei: prin fosforilare oxidativă din o moleculă de glucoză rezultând 36 molecule de ATP. În anaerobioză sau ischemie glicoliza anaerobă producţiei de energie în raport cu cantitatea de glucoză oxidată şi cu necesarul energetic efectiv dintr-o moleculă de glucoză 2 molecule de ATP. producţiei de acid lactic în ţesutul cardiac ph intracelular şi implicit are loc inhibarea glicolizei, a utilizării acizilor graşi şi a sintezei proteice necroza celulei miocardice.

Utilizarea substratului energetic În ischemie, acumularea de acid lactic constituie una din cauzele durerii anginoase. În ischemia miocardică prelungită: ATP ADP AMP Adenozină. datorită permeabilităţii membranei celulei miocardice pentru adenozină aceasta trece în interstiţiu şi apoi în circulaţie, fiind răspunzătoare de vasodilataţia coronariană (vezi circulaţia coronară).