PIAŢA MONETARĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI:

PIAŢA MONETARĂ PLANUL SINTEZEI TEMEI: 1. Conţinutul pieţei monetare: ce reprezintă obiect rol agenţii economici care acţionează pe piaţă 2. Cererea de monedă: agenţii economici de la care provine factorii care o influenţează 3. Oferta de monedă: agenţii economici de la care provine 4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar cum se realizează sistemul bancar: componente funcţii 5. Creditul şi dobânda: ce reprezintă funcţiile social-economice ale creditului clasificarea creditului condiţiile de acordare a creditului de către bănci şi instituţii de credit specializate mărimea dobânzii, indicatori moduri de calcul a dobânzii factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii profitul băncilor 6. Operaţii pe piaţa monetară 7. Evoluţia masei monetare; operaţii prin care piaţa monetară asigură: creşterea volumului masei monetare restrângerea masei monetare 8. Glosarul temei 9. Aplicaţii 1. Conţinutul pieţei monetare: Piaţa monetară reprezintă: o formă specifică de piaţă cu concurenţă imperfectă locul de întâlnire a cererii cu oferta de monedă Obiectul pieţei monetare este reprezentat de: masa monetară schimbul de lichidităţi. Rolul pieţei monetare: compensează deficitul cu excedentul de monedă existente la diferiţi agenţi economici reglează cantitatea de monedă în economie. Agenţii economici sunt: purtătorii cererii şi ofertei intermediarii.

2. Cererea de monedă: Provine de la agenţii economici care: cheltuie, prin natura activităţii lor mai mult decât resursele de care dispun recurg la împrumuturi (credite). Aceşti agenţi economici pot fi: întreprinderile, pentru finanţarea afacerilor trezoreria sau tezaurul (casieria statului), pentru acoperirea deficitului bugetar băncile, alte instituţii financiare care au nevoie de credite populaţia, pentru realizarea unor proiecte. Factorii care o influenţează: Volumul total al schimburilor mijlocite de monedă şi viteza de rotaţie a acesteia: M Q P Vr unde: M masa monetară Q volumul bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiilor Vr viteza de rotaţie a banilor Masa monetară este influenţată: direct proporţional de volumul valoric al schimburilor de bunuri şi servicii (QP) invers proporţional de viteza de rotaţie a banilor (Vr) Amploarea creditului de consum, raportul dintre valoarea bunurilor vândute pe credit (scadent întro perioadă ulterioară) şi mărimea plăţilor efectuate (în perioada curentă) în contul creditului Q P Cr Ps M Vr unde: M masa monetară QP volumul valoric al bunurilor şi serviciilor tranzacţionate Cr creditul de consum (scadent ulterior) Ps plăţi efectuate în prezent în contul creditului Vr viteza de rotaţie a banilor Posibilităţile sistemului financiar-bancar, exprimate prin volumul creditelor care pot fi acordate agenţilor economici Nivelul veniturilor, astfel: Nivelul veniturilor Volumul tranzacţiilor de bunuri şi Cererea de monedă în circulaţie servicii Creşte Creşte Creşte Scade Scade Scade Intensitatea înclinaţiei agenţilor economici spre lichiditate, având la bază: mobilul venitului, preferinţa pentru bani lichizi mobilul afacerilor, păstrarea banilor pentru viitoare plasamente mai avantajoase mobilul prudenţei, păstrarea unei sume de bani ca rezervă pentru situaţii neprevăzute mobilul speculaţiei, preferinţa pentru bani lichizi, datorită avantajelor faţă de alte plasamente.

3. Oferta de monedă: Provine de la agenţii economici care au resurse monetare temporar disponibile. Aceşti agenţi economici pot fi: bănci case de economii şi de pensii societăţi de asigurare alte instituţii financiare trezoreria sau tezaurul (cu excedente) populaţia Banca Centrală (de Emisiune), pentru: - refinanţarea băncilor care solicită credite - acoperirea deficitului bugetului de stat. 4. Întâlnirea cererii cu oferta de monedă şi sistemul bancar Se realizează indirect prin intermediul agenţilor economici care colectează disponibilităţile băneşti din economie şi pe care le acordă sub formă de credit diferiţilor solicitanţi. Sistemul bancar (financiar-bancar) este format din ansamblul instituţiilor care gestionează instrumentele monetare şi influenţează economia prin intermediul monedei. În ţara noastră, sistemul bancar cuprinde: Banca Naţională (Banca Centrală, de Emisiune), bancă de stat având următoarele funcţii: elaborarea politicii monetare, de credit şi valutare a ţării emiterea de monedă reglarea masei monetare şi menţinerea stabilităţii monetare supravegherea activităţii băncilor comerciale Băncile comerciale, având ca funcţii: mobilizarea, transferul şi repartizarea disponibilităţilor băneşti acordarea de credite executarea de încasări, plăţi păstrarea economiilor clienţilor efectuarea unor operaţiuni de vânzare şi cumpărare de valută Băncile şi instituţiile de credit specializate: Băncile de afaceri Băncile de comerţ exterior Casele de economii Societăţi de asigurări. 5. Creditul şi dobânda Creditul este o relaţie bănească între: creditor, care: - acordă un împrumut sau - vinde un bun sau prestează un serviciu pe datorie debitor, beneficiarul împrumutului, bunului sau serviciului care se angajează să plătească la o dată ulterioară (scadenţa): - suma corespunzătoare - o dobândă. Funcţiile social-economice ale creditului: sporirea capitalului real facilitarea tranzacţiilor comerciale

sporirea vitezei de rotaţie a banilor creşterea volumului masei monetare creşterea consumului personal. Clasificarea creditului are la bază criterii diferite; astfel, după: Forma în care se acordă, creditul poate fi: comercial care constă în vânzarea mărfurilor în schimbul unor instrumente de credit sau efecte comerciale numite cambii (trate, bilete la ordin) Cambia este un instrument de plată ce implică o relaţie între trei persoane: - creditor (trăgător) care dă ordin pentru - debitor (tras) să plătească la scadenţa unui - beneficiar suma de bani înscrisă, respectiv suma pe care o datorează debitorul pentru mărfurile cumpărate pe credit bancar, împrumut acordat de bănci întreprinderilor sau persoanelor fizice Relaţiile pe care le implică, creditul poate fi: privat, acordat agenţilor economici particulari public, acordat statului sau instituţiilor publice Durata acordării, creditul poate fi: pe termen scurt, până la 1 an pe termen mediu, până la 5 ani pe termen lung, peste 5 ani Modul de implicare a patrimoniului agentului economic în obţinerea împrumutului, creditul poate fi: în alb, fără garanţii materiale cu garanţii Destinaţia lui, creditul poate fi: pentru producţie, folosit pentru dezvoltarea activităţii economice pentru consum, folosit pentru cumpărarea de bunuri şi servicii. Acordarea de credite de către bănci şi instituţii de credit specializate se face în condiţiile îndeplinirii de către solicitant a criteriilor de bonitate financiară: obţinerea de profit în activitatea pe care o desfăşoară inexistenţa unor obligaţii restante, ceea ce atestă capacitatea economică de a restitui creditul la scadenţă. Dobânda poate fi considerată: în sens larg, fiind un venit însuşit de proprietarul oricărui capital folosit, în condiţii normale, în activitatea economică în sens restrâns, fiind o sumă de bani care revine creditorului pentru folosirea împrumutului de către debitor o anumită perioadă de timp. Mărimea dobânzii poate fi: absolută, fiind măsurată prin masa dobânzii (suma de bani plătită de debitor, creditorului) relativă, fiind măsurată prin rata dobânzii (preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune timp de un an de 100 unităţi monetare); se calculează după formula: D d' 100 Cr unde: d - rata dobânzii D - dobânda Cr - creditul

Calculul dobânzii se poate realiza în moduri diferite: Dobândă simplă, pentru credite acordate pe o perioadă: mai mică de un an sau mai mare de un an, dar rambursate în tranşe egale Se calculează după formula: D=Cr x d x n, unde: D dobânda Cr creditul d rata dobânzii n durata creditului Dobândă compusă (capitalizată): se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mare de un an, rambursate la sfârşitul perioadei respective are în vedere faptul că dobânda din fiecare an se adaugă, în anul următor, creditului acordat, fiind luată în calculul dobânzii. Se calculează după formula: D=Sn-Cr, unde: D dobânda Sn suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei Cr creditul Sn=Cr(1+d ) n, unde: Sn suma ce revine creditorului la sfârşitul perioadei Cr creditul d rata dobânzii (anuală) n numărul de ani Rata dobânzii compuse se calculează după formula: d n =(1+d ) n unde: d n rata dobânzii pe o perioadă de n ani d rata dobânzii (anuală) n numărul de ani Factorii care influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii: Raportul dintre cererea şi oferta de credite Starea economiei Factorii de risc Raportul dintre cererea şi oferta de lichidităţi pe piaţă Cheltuieli de funcţionare a băncii Inflaţia are ca efect creşterea ratei dobânzii deoarece creditorul percepe o dobândă nominală calculată astfel: d N = d r +r i, unde: d N rata dobânzii nominale d r rata dobânzii reale r i rata inflaţiei Profitul băncii pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca: profit bancar brut: Pr brut=dî-dpl, unde: Pr brut profitul bancar Dî dobânda încasată (pentru creditele acordate) Dpl dobânda plătită (pentru sumele de bani depuse) profit bancar net: Pr net=pr brut-(cheltuieli de funcţionare a băncii + impozitele plătite) unde: Pr net profitul bancar net Pr brut profitul bancar brut

6. Operaţiile pe piaţa monetară sunt diverse, în funcţie de diferite criterii. După complexitatea relaţiilor dintre agenţii economici pot fi identificate operaţii: de finanţare, care reprezintă: principalul tip de tranzacţie acordarea de credite de către bănci şi alte instituţii financiare, solicitanţilor de refinanţare: în situaţia în care creditorul: - a folosit disponibilităţile sale băneşti pentru acordarea de împrumuturi - solicită, la rândul său, un împrumut necesar în anumite împrejurări neprevăzute complexe prin interdependenţele pe care le presupun şi care solicită agenţilor economici disciplină şi punctualitate. 7. Evoluţia masei monetare Piaţa monetară, prin operaţiile realizate asigură reglarea cantităţii de monedă care este necesară activităţii economice: creşterea sau restrângerea masei monetare. Creşterea volumului masei monetare Cauzele care influenţează creşterea volumului masei monetare sunt: creşterea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării acoperirea deficitului bugetar, prin intervenţia Băncii Centrale scăderea vitezei de rotaţie a banilor convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională reţinerea de către agenţii economici (mai ales de către populaţie şi întreprinderi) a unor sume de bani ca rezervă ; desfăşurarea normală a activităţii economice presupune completarea acestor sume scoase din circulaţie. Operaţiile prin care piaţa monetară asigură creşterea volumului masei monetare sunt: Acordarea de credite Creditul contribuie la creşterea masei monetare deoarece, fiind folosit de către beneficiarul lui la achitarea obligaţiilor faţă de alţi agenţi economici, se întoarce, dacă (parţial sau integral) le prisoseşte acestora, la bănci (aceleaşi sau altele); aceste disponibilităţi sunt folosite de bănci pentru acordarea de noi credite. Emisiunea monetară realizată de Banca Centrală sau Naţională; emisiunea monetară: are la bază cererile mari de credit, disponibilităţile băneşti fiind insuficiente reprezintă sursa creditului Schimbul valutar al monedelor străine convertibile în monedă naţională. Restrângerea masei monetare Cauzele care determină restrângerea masei monetare: scăderea volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor destinate vânzării excedentul bugetar; suma ce reprezintă excedentul rămâne în afara circulaţiei, în contul Trezoreriei până la stabilirea prin lege de către Parlament a destinaţiei sale creşterea vitezei de rotaţie a banilor convertibilitatea monedei naţionale în monede străine Operaţiile prin care piaţa monetară asigură restrângerea volumului masei monetare sunt: Limitarea sau plafonarea creditului Rambursarea creditelor acordate îndeosebi de Banca Centrală Schimbul valutar al monedei naţionale în monede străine convertibile 8. Glosarul temei DEPOZIT MONETAR sumă de bani depusă la o bancă comercială, pe termene diferite, cu rate diferite ale dobânzii. TREZORERIE bancă a statului; funcţia principală este reprezentată de centralizarea şi gestionarea fondurilor publice conform prevederilor în vigoare. CREDITUL BANCAR un împrumut în bani acordat de bănci întreprinderilor sau persoanelor fizice.

9. Aplicaţii piata monetara I. 1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) agenţii economici de la care provine cererea de monedă şi (B) agenţii economici de la care provine oferta de monedă: întreprinderi, case de economii, trezorerie (în situaţia de excedent bugetar), trezorerie (în situaţia de deficit bugetar), societăţi de asigurare, case de pensii, persoane care solicită un împrumut la o bancă, persoane care depun economiile de care dispun la un moment dat, la o bancă. A B 2. Din elementele care urmează identificaţi (A) cauze care influenţează creşterea volumului masei monetare şi (B) cauze care influenţează restrângerea masei monetare: creşterea volumului valoric de bunuri economice puse în vânzare, convertibilitatea în monedă naţională a unei sume de 1.000.000 dolari, la cursul zilei, creşterea vitezei de rotaţie a banilor, excedentul bugetar, reţinerea de către populaţie a unor sume de bani ca rezervă, convertibilitatea în dolari a unei sume reprezentând 100.000.000 lei, la cursul zilei. A B 3. Daţi un exemplu de situaţie care face necesară: (a) o operaţie de finanţare... (b) o operaţie de refinanţare. II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B: A B 1. Bănci a. preţul plătit de debitor creditorului pentru dreptul de a dispune de 100 u.m. timp de un an 2. Credit b. suma de bani plătită de debitor, creditorului 3. Rata dobânzii c. instituţii principale de credit 4. Masa dobânzii d. un împrumut în bani acordat de bănci (întreprinderilor sau persoanelor fizice) III. Alegeţi raspunsul corect: 1. Agenţii economici care acţioneaza pe piaţa monetară sunt: a. purtătorii cererii şi ofertei de monedă b. intermediarii

c. exclusiv persoane fizice d. exclusiv persoane juridice e. instituţii diferite ale statului A: a, b; B: c, d; C: e. 2. Creditul reprezintă: a. o sumă oarecare de bani b. un împrumut în bani c. o relaţie banească între creditor şi debitor d. un venit e. o investiţie A: a, b; B: b, c; C: d, e. 3. Factorii care influenţează rata dobânzii sunt: a. starea economiei b. raportul dintre cererea şi oferta de credite c. factorii de risc d. mărimea masei monetare din economie e. tipul de operaţiune A: a, b; B: a, b, c; C: c, d, e; D: d, e. 4. Funcţiile creditului sunt: a. sporirea capitalului real b. creşterea consumului personal c. creşterea volumului masei monetare d. sporirea vitezei de rotaţie a banilor e. facilitarea tranzacţiilor comerciale A: a, b, c; B: b, c, e; C: c, d, e; D: a, b, c, d, e. 5. Potrivit destinaţiei, creditul poate fi: a. privat sau public b. pentru producţie sau pentru consum c. comercial sau bancar d. pe termene diferite e. cu sau fară implicarea patrimoniului agentului economic 6. În condiţiile în care un credit este contractat pe o durată de trei luni, cu o rată a dobânzii de 20%, ceea ce reprezintă o dobândă totală de 1.500 u.m., mărimea creditului este de: a. 30.000 u.m. b. 25.000 u.m. c. 32.000 u.m. d. 28.000 u.m. e. 30.500 u.m. 7. Un agent economic contractează un împrumut de 200.000 u.m., cu o rată anuală a dobânzii de 20%, pe 4 ani, rambursabil în 4 tranşe anuale egale. Dobânda achitată în ultimul an şi suma totală achitată în contul creditului contractat sunt: a. 10.000 u.m.; 300.000 u.m. b. 15.000 u.m.; 305.000 u.m. c. 12.000 u.m.; 310.000 u.m. d. 14.000 u.m.; 320.000 u.m. e. 9.000 u.m.; 280.000 u.m. 8. În economia unei ţări, în to, masa monetară reprezintă 2.000 mld. u.m. În perioada to-t1, se acordă credite de 200 mld. u.m. şi sunt achitate de debitori credite scadente în valoare de 150 mld. u.m. În t1, masa monetară este de: a. 2.200 mld. u.m. Page8

b. 2.050 mld. u.m. d. 2.350 mld. u.m. e. 2.000 mld. u.m. f. 2.150 mld. u.m. 9. În economia unei ţări, în perioada to-t1, pe piaţa monetară cererea de bani a crescut cu 50%, iar oferta de bani cu 25%. Echilibrul pieţei monetare se caracterizează prin: a. rata dobânzii şi masa monetară scad b. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru scad c. rata dobânzii şi masa monetară de echilibru cresc d. rata dobânzii şi masa monetară cresc e. rata dobânzii şi masa monetară rămân constante 10. Care va fi mărimea unui depozit bancar la termen, peste 3 ani dacă depunerea iniţială este de 200.000 u.m., iar rata anuală a dobânzii este de 10%: a. 260.000 u.m. b. 258.000 u.m. c. 296.000 u.m. d. 266.000 u.m. e. 266.200 u.m. IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi: 1. Dobânda. se calculează pentru credite acordate pe o perioadă mai mică de un an sau mai mare de un an, dar rambursate în tranşe.. 2. Profitul unei banci pentru activitatea desfăşurată se poate calcula ca profit bancar. şi ca profit bancar.. 3. Restrângerea masei monetare este determinată de:. volumului valoric al bunurilor economice şi serviciilor puse în vânzare;. bugetar;. vitezei de rotaţie a banilor; convertibilitatea monedei. în monede.. 4. Cambia este un. care implică o relaţie între trei persoane:. care dă ordin pentru. să plătească la. unui beneficiar suma de bani înscrisă. 5. Mărimea dobânzii poate fi:., fiind măsurată prin masa dobânzii şi., fiind măsurată prin rata dobânzii. 6. În economia unei ţări, evoluţia ratei dobânzii poate fi:.,.,.. 7. Piaţa monetară reprezintă o formă specifică de piaţă cu concurenţă., locul de întâlnire a. cu. de monedă. 8. Obiectul masei monetare este reprezentat de.. 9. Sistemul bancar este format din ansamblul. care gestionează instrumentele monetare şi influenţează economia prin intermediul.. 10. După forma în care se acordă, creditul poate fi. şi..

RĂSPUNSURI II. 1 - c; 2 - d; 3 - a; 4 b. III. 1 A; 2 B; 3 B; 4 D; 5 b. 6 a. Rezolvare: D Cr d' n D 1.500 Cr 30.000 u. m. d' n 20 1 100 4 7 a. Rezolvare: D Cr d' 40.000 u.. 1 m D2 30.000 u. m. D 20.000 u.. 3 m D4 10.000 u. m. St Cr Dt 200.000 u. m. 100.000 u. m. 300.000 u. m. 8 b; 9 c. 10 e. Rezolvare: S S 1 n 0 d' n 3 1 0,10 266. 200 S 3 200.000 IV. 1. simplă; egale. 2. brut; net. 3. scăderea; excedentul; creşterea; naţionale; străine. 4. instrument de plată; creditor (trăgător); debitor (tras); scadenţă. 5. absolută; relativă. 6. creştere; scădere; menţinere constantă.

PIAŢA CAPITALURILOR (FINANCIARĂ) PLANUL SINTEZEI TEMEI: 1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare): ce reprezintă obiect 2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară): agenţii economici de la care provin 3. Acţiunile şi obligaţiunile Acţiunile: ce reprezintă clasificare drepturi conferite deţinătorului Obligaţiunile: ce reprezintă tipuri caracteristici ale emitenţilor şi deţinătorilor 4. Formele pieţei financiare caracteristicile acestora 5. Operaţiuni la bursa de valori: tipuri caracteristici 6. Rolul bursei de valori 7. Glosarul temei 8. Aplicaţii 1. Conţinutul pieţei capitalurilor (financiare) Piaţa capitalurilor: funcţionează în legătură cu celelalte tipuri de piaţă (a bunurilor, monetară, a muncii) este un spaţiu economic în care se întâlnesc cererea şi oferta de titluri de valoare (în special acţiuni şi obligaţiuni) reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare cumpărare a activelor financiare pe termen mediu şi lung. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor este reprezentat de activele financiare pe termen mediu şi lung: acţiuni obligaţiuni bonuri de tezaur. 2. Cererea şi oferta pe piaţa capitalurilor (financiară) Cererea provine de la agenţii economici care doresc să economisească, investindu-şi disponibilităţile băneşti sub formă de plasamente; pot fi: persoane fizice persoane juridice. Oferta provine de la agenţii economici care au nevoie de finanţare; pot fi identificate următoarele categorii de agenţi economici: firmele de stat

societăţile comerciale private băncile şi societăţile financiare statul şi colectivităţile locale. 3. Acţiunile şi obligaţiunile sunt titlurile de valoare cele mai cunoscute care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa capitalurilor. Acţiunile În economia de piaţă, organizarea principalelor societăţi comerciale este realizată pe acţiuni. Capitalul societăţii este constituit prin contribuţia asociaţilor; aceştia sunt numiţi acţionari şi pot fi: persoane fizice persoane juridice: societăţi, asociaţii, organizaţii. Asociaţii primesc, pentru participarea lor la capitalul social al firmei, un număr de acţiuni, proporţional cu capitalul bănesc subscris. Acţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături: atestă calitatea de proprietar a deţinătorului asupra unei părţi din capitalul firmei emitente poartă însemne speciale: numele firmei, data emiterii, numărul titlului, valoarea nominală (suma pe care o reprezintă) etc. Clasificarea acţiunilor se poate realiza după diferite criterii: după modul de individualizare, acţiunile pot fi: nominative, care au înscris numele deţinătorului la purtător, care nu au înscris pe ele numele deţinătorului, avantajele revenind posesorului lor după drepturile conferite deţinătorului, acţiunile pot fi: ordinare (reprezintă cea mai mare parte): o dau drepturi egale acţionarilor potrivit numărului de acţiuni pe care le deţin o dau deţinătorilor dreptul la un dividend proporţional cu profitul societăţii şi dreptul la vot în Adunarea Generală a Acţionarilor (A.G.A.) privilegiate: o dau posesorilor unele drepturi pe care ceilalţi acţionari nu le au o dau deţinătorilor dreptul la un dividend fix şi prioritar în încasarea acestuia o dar nu şi dreptul de vot în A.G.A. Drepturile deţinătorului de acţiuni pot fi: patrimoniale: dreptul de a obţine o parte din profitul societăţii numită dividend dreptul la o parte din capitalul societăţii în situaţia lichidării acesteia obligaţia acoperirii unei părţi din pierderile societăţii în situaţia unor rezultate necorespunzătoare sociale: dreptul de a fi informat despre situaţia economico-socială a firmei dreptul de a participa la luarea deciziilor în adunarea generală a acţionarilor şi la alegerea consiliului de administraţie Dreptul posesorilor de acţiuni sunt proporţionale cu numărul de acţiuni deţinute. Obligaţiunea este un titlu de valoare cu următoarele trăsături: atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung poartă însemne speciale: numele firmei, valoarea nominală, scadenţa (data expirării împrumutului şi a răscumpărării obligaţiunii) etc.

Obligaţiunile pot fi: nominative, având înscris pe ele numele deţinătorului la purtător, fără a avea înscris numele deţinătorului. Emitenţii de obligaţiuni: se obligă să ramburseze împrumutul într-un timp determinat şi să plătească o dobândă fixă (cupon), obligaţiunile fiind titluri de valoare cu venit fix - pot fi: întreprinderile publice/ statul/ colectivităţile locale Deţinătorii de obligaţiuni: se numesc obligatari au calitatea de creditori faţă de emitent. 4. Formele pieţei financiare sunt: piaţa financiară primară piaţa financiară secundară (piaţa bursieră) Piaţa financiară primară: realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise asigură, prin intermediul băncilor, întâlnirea dintre: - vânzători, emitenţii titlurilor de valoare - cumpărători, posesorii de capital bănesc realizează tranzacţiile cu titlurile noi la un preţ numit curs care este: - egal cu valoarea nominală a titlurilor - preţ ferm. Piaţa financiară secundară realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior; tranzacţiile: au loc la bursa de valori, instituţie principală pe această piaţă se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (brokeri) au ca problemă fundamentală formarea preţului (cotaţiei, cursului) titlurilor care diferă de valoarea nominală a acestora. Principalii factori economici şi extraeconomici care influenţează cursul titlurilor pe piaţa financiară secundară sunt: raportul dintre cererea şi oferta de titluri factor determinant nivelul veniturilor aduse anterior de titluri nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară rata inflaţiei situaţia internă şi internaţională. Piaţa financiară secundară are mai multe forme; pot fi menţionate: bursa de valori piaţa extrabursieră. Bursa de valori: este organizată ca societate pe acţiuni este condusă de Consiliul bursei permite accesul la realizarea tranzacţiilor potrivit unor criterii de performanţă economică Piaţa extrabursieră (în ţara noastră piaţa RASDAQ) realizează tranzacţii pentru titluri ce aparţin unor firme: reduse ca dimensiuni neadmise la bursă.

5. Tipuri de operaţiuni la bursa de valori: operaţiuni la vedere operaţiuni la termen, realizate în forme diferite. Operaţiunile la vedere presupun realizarea schimbului (titluri contra bani): în momentul încheierii tranzacţiei, sau în cel mult 2 zile lucrătoare la cursul zilei (afişat). Operaţiunile la termen presupun existenţa unui decalaj în timp între încheierea tranzacţiei şi executarea contractului stabilit: în momentul încheierii contractului se stabilesc componentele sale: numărul de titluri, cursul executarea contactului are loc la o dată ulterioară (zi lichidare sau scadenţă). Operaţiunile la termen au caracter speculativ datorită modificării cursului până la scadenţă: vânzătorul este speculator à la baisse ( bear ), mizând pe scăderea cursului titlurilor; nu deţine titlurile prevăzute în contract dar mizează pe scăderea cursului titlurilor; speră să le cumpere la scadenţă la un curs mai mic şi să le cedeze cumpărătorului la cursul convenit prin contract (mai mare) cumpărătorul este un speculator à la hausse ( bull ), mizând pe creşterea cursului titlurilor; speră ca la scadenţă să primească titlurile de la vânzător la cursul convenit prin contract (mai mic) şi să câştige diferenţa. Caracterul speculativ al acestor operaţiuni are în vedere faptul că obiectul tranzacţiilor este reprezentat de anticiparea evoluţiei cursului şi nu atât de titluri. O bună anticipare a evoluţiei cursului aduce agentului economic respectiv un câştig obţinut din diferenţele de curs pentru titlurile tranzacţionate. 6. Rolul bursei de valori Bursa de valori are un rol important în cadrul economiei de piaţă, apropiindu-se de modelul pieţei cu concurenţă perfectă prin: modul de formare a cursului titlurilor de valoare modul de informare a celor ce deţin titluri de valoare mecanismul de realizare a tranzacţiilor. Rolul bursei de valori este exprimat de funcţiile pe care le îndeplineşte: Transformarea capitalului dintr-o formă în alta: din capital real în capital bănesc şi invers, într-un termen scurt, asigurând mobilitatea capitalurilor Transferarea capitalurilor dintr-o întreprindere în alta sau dintr-o ţară în alta Concentrarea puterii economice, controlul asupra societăţilor pe acţiuni fiind realizat prin deţinerea pachetului acţiunilor de control; acesta reprezintă numărul minim de acţiuni care asigură deţinătorului posibilitatea de a dispune de majoritatea voturilor în Adunarea generală a acţionarilor şi de a desemna Consiliul de administraţie Semnalarea stării economice prin informaţiile pe care le oferă: scăderea bruscă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru declanşarea unei crize economice creşterea constantă a cursului titlurilor de valoare este semnal pentru înviorarea activităţii economice.

7. Glosarul temei CAPITAL SOCIAL volumul total de capital pe care o societate comercială îl emite sub formă de acţiuni. CUPONUL OBLIGAŢIUNII dobândă fixă şi fermă însuşită de către deţinătorul obligaţiunii. PLASAMENT FINANCIAR utilizarea unei sume de bani cu scopul obţinerii unui profit; poate avea diferite forme: acordarea de credite, cumpărarea de titluri de valoare, investiţii directe etc. RISCUL PLASAMENTULUI incertitudinea unei investiţii, posibilitatea de a nu realiza câştigul scontat. Titlurile de valoare prezintă grade de risc diferite: obligaţiunile (îndeosebi cele guvernamentale) sunt mai sigure decât acţiunile. SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE (DE BROKERAJ) instituţie privată a pieţei financiare care face legătura între piaţa primară şi cea secundară; funcţionează la trei niveluri: brokerul, asociaţia de brokeri şi casele de brokeraj.

8. Aplicaţii piata financiara I. 1. Din enumerarea care urmează identificaţi (A) drepturile patrimoniale şi (B) drepturile sociale ale unui deţinător de acţiuni la o firmă: informarea cu privire la situaţia firmei, obţinerea unui dividend, obţinerea unei părţi din capitalul firmei în situaţia lichidării acesteia, participarea la luarea deciziilor în adunarea generală a acţionarilor, acoperirea pierderilor în situaţia unor rezultate necorespunzătoare: A B.. 2. Explicaţi specificul tranzacţiilor care au loc pe: a. Piaţa financiară primară.... b. Piaţa financiară secundară.... 3. Identificaţi principalele asemănări şi principalele deosebiri existente între acţiuni şi obligaţiuni, completând tabelul următor: ASEMĂNĂRI ACŢIUNI DEOSEBIRI OBLIGAŢIUNI 4. Dispuneţi de o sumă de bani pe care doriţi să o folosiţi pentru cumpărarea unor titluri de valoare: (A) acţiuni, (B) obligaţiuni. Argumentaţi opţiunea pe care o faceţi, folosind drept criterii: intervalul de timp în care doriţi să recuperaţi banii, riscul plasamentului, câştigul. A B II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B: A B 1. Piaţa financiară primară a. realizează tranzacţii cu titluri de valoare emise anterior 2. Piaţa financiară secundară b. realizează tranzacţii cu titluri de valoare nou emise c. dobândă fixă şi fermă insuşită de către deţinătorul 3. Capital social obligaţiunii d. volumul total de capital pe care o societate comercială îl 4. Cuponul obligaţiunii emite sub formă de acţiuni

III. Alegeţi răspunsul corect: 1. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi: a. ordinare b. nominative c. la purtător d. privilegiate e. ordinare şi nominative A: a; B: c, d, e; C: b, d; D: a, d. 2. Cursul la care se realizează tranzacţiile cu titluri de valoare pe piaţa financiară primară este: a. fluctuant b. ferm c. dependent de situaţia internă şi internaţională d. egal cu valoarea nominală a titlurilor e. influenţat de rata inflaţiei A: c, d; B: a, e; C: b, d; D: b, c, d. 3. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 280 u.m., rata dobânzii fiind de 20%. În condiţiile creşterii cu 40% a ratei dobânzii, cursul obligaţiunii pe piaţa financiară secundară va fi: a. 800 u.m. b. 900 u.m. c. 1.050 u.m. d. 950 u.m. e.1.000 u.m. 4. În condiţiile creşterii ratei dobânzii pe piaţa monetară, cursul titlurilor tranzacţionate pe piaţa financiară secundară: a. rămâne acelaşi b. creşte c. scade d. este fluctuant e. creşte proporţional cu creşterea ratei dobânzii 5. Cuponul unei obligaţiuni este de 3.000 u.m./an. În condiţiile unei rate a dobânzii de 30%, cursul de ofertă al obligaţiunii pe piaţa financiară secundară este de: a. 8.000 u.m. b. 8.500 u.m. c. 10.500 u.m. d. 12.000 u.m. e. 10.000 u.m. 6. În condiţiile în care în tranzacţiile la termen scade cursul faţă de cel negociat, câştigă: a. vânzătorul b. cumpărătorul c. ambii participanţi la tranzacţie d. nici unul dintre participanţii la tranzacţie e. agentul de schimb 7. Pe piaţa financiară secundară se încheie o tranzacţie la termen pentru 100 de titluri, la cursul de 2.000 u.m./titlul. La scadenţă, cursul este de 4.000 u.m./titlul. În urma tranzacţiei: a. câstigă vânzătorul 200.000 u.m. b. câstigă cumpărătorul 200.000 u.m. c. pierde vânzătorul 200.000 u.m. d. pierde cumpărătorul 200.000 u.m. e. câştigă ambii participanţi la tranzacţie A: a, c; B: b, c; C: b, d; D: e. Page17

8. Între 2 agenţi economici A (vânzator), B (cumpărător) se încheie în t o o tranzacţie la termen pentru vânzarea cumpărarea a 500 acţiuni, la preţul de 3.000 u.m./acţiunea, cu scadenţa în t 1. La scadenţă cursul acţiunilor este 2.800 u.m./acţiunea. În urma tranzacţiei: a. câştigă cumpărătorul 100.000 u.m. b. pierde vânzătorul 100.000 u.m. c. câştigă vânzătorul 100.000 u.m. d. pierde cumpărătorul 100.000 u.m. e. pierde cumpărătorul 200.000 u.m. A: c, d; B: a, b; C: e. 9. Un acţionar deţine 1.500 acţiuni ale unei firme. Capitalul social al firmei este de 3 mld. u.m., echivalent a 10.000 de acţiuni. Acţionarul deţine din voturi: a. 20% b. 15% c. 10% d. 18% e. 8% 10. Care este cuponul unei obligaţiuni tranzacţionate pe piaţa financiară secundară dacă creşterea ratei dobânzii de la 20% la 25% determină scăderea cursului obligaţiunii cu 200 u.m.: a. 200 u.m. b. 250 u.m. c. 280 u.m. d. 300 u.m. e. 225 u.m. IV. Completaţi spaţiile libere cu termenii adecvaţi: 1. Piaţa capitalurilor reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare-cumpărare a..pe termen mediu şi lung. 2. Cererea pe piaţa capitalurilor provine de la agenţii economici care doresc să...., investindu-şi disponibilităţile băneşti sub formă de... 3. Capitalul unei societăţi pe acţiuni este constituit prin contribuţia..., numiţi... 4. După drepturile conferite deţinătorilor, acţiunile pot fi....şi..... 5. Drepturile deţinătorilor de acţiuni sunt.....cu numărul de acţiuni deţinute. 6. Piaţa financiară primară realizează tranzacţii cu titluri de valoare....., la un preţ egal cu... a titlurilor. 7. Bursa de valori asigură.....capitalului dintr-o formă în alta şi.....capitalurilor dintr-o întreprindere în alta. 8. Deţinătorii de obligaţiuni se numesc.şi au calitatea de.....faţă de..... 9. Tranzacţiile pe piaţa financiară secundară se realizează prin intermediul.... 10. Bursa de valori este organizată ca societate pe...fiind condusă de....bursei.

II. 1 b; 2 a; 3 d; 4 c. III. 1 D; 2 C. 3 e. Rezolvare: RĂSPUNSURI V cursul ' d 4 c. 5 e. Rezolvare: 6 a. 7 B. Rezolvare: 8 A. Rezolvare: 9 b. 10 a. Rezolvare: 280 28 100 cupon cursul ' d 1000 u. m. 3000 10.000 u. m. 30 100 P0 100 titluri 2.000 u. m. / titlu 200.000 u. m. P1 100 titluri 4.000 u. m. / titlu 400.000 u. m. Pr 200.000 u. m. P0 500 actiuni 3.000 u. m./ actiune 1.500.000 u. m. P 500 actiuni 2.800 u. m. / actiune 1.400.000 u.. 1 m Pr 100.000 u. m. x cursul0 100 5x 20 x cursul1 100 4x 25 cursul 0 cursul 1 = 200 u.m. 5x 4x = 200 u.m. x = 200 u.m. IV. 1. activelor financiare / 2. economisească, plasamente/ 3. asociaţilor, acţionari/ 4. ordinare, privilegiate /5. Proporţionale/ 6. nou emise, valoarea nominală/ 7. transformarea, transferarea/ 8. obligatari, creditori, emitent / 9. agenţilor de schimb/ 10. acţiuni, consiliul

PIAŢA SCHIMBURILOR VALUTARE PLANUL SINTEZEI TEMEI: 1. Conţinutul pieţei schimburilor valutare (pieţei valutare): ce reprezintă premise ale dezvoltării pieţei obiceiul tranzacţiilor scop operatorii pe piaţa valutară specificul operaţiilor desfăşurate 2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare 3. Componentele pieţei valutare 4. Cursul valutar (rata de schimb valutar): caracteristici factorii care îl influenţează forme 5. Operaţii pe piaţa schimburilor valutare: tipuri caracteristici 6. Piaţa valutară românească: constituirea pieţei valutare în România componente-caracteristicile acestora reglementarea efectuării schimburilor valutare determinarea cursului de schimb rolul Băncii Naţionale a României regimul de convertibilitate al leului 7. Glosarul temei 8. Aplicaţii... 1. Conţinutul pieţei valutare Piaţa schimburilor valutare (piaţa valutară) reprezintă vânzarea-cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări. Premisele dezvoltării pieţei schimburilor valutare sunt legate de dezvoltarea: comunicaţiilor telecomunicaţiilor, care au asigurat legătura dintre bănci şi clienţii lor prin intermediari specializaţi. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de: valute convertibile existente în conturi la bănci devizele, instrumente internaţionale de plată exprimate în valută (cambii, cecuri, bilete la ordin). Piaţa monetară asigură întâlnirea cererii cu oferta de valută, având ca scop reglarea încasărilor şi plăţilor de valută necesare pentru: realizarea schimburilor economice internaţionale asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr-o ţară în alta contractarea unor împrumuturi

realizarea turismului internaţional satisfacerea intereselor speculative ale agenţilor economici. Operatorii principali pe piaţa schimburilor valutare sunt băncile Specificul operaţiilor desfăşurate pe piaţa valutară îndeosebi de bănci, constă în faptul că: sumele de bani reprezintă depozite bancare, bani în cont, banii în numerar având un rol nesemnificativ; proprietarii sumelor de bani pot fi: persoane fizice persoane juridice finalizarea operaţiilor se realizează prin transferul sumelor din depozitele bancare între cumpărători şi vânzători, pe baza ordinelor clienţilor. 2. Nivelurile la care funcţionează piaţa schimburilor valutare Potrivit nivelului de desfăşurare a tranzacţiilor, piaţa valutară poate fi: naţională internaţională. Piaţa valutară naţională reprezintă o piaţă pe care se vând şi se cumpără valute liber convertibile contra monedei naţionale. Piaţa valutară internaţională reprezintă ansamblul pieţelor valutare naţionale considerate în interdependenţa lor. 3. Componentele pieţei valutare sunt: bursa valutară băncile casele de schimb valutar. 4. Cursul valutar (sau rata de schimb valutar): este preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări se stabileşte printr-o operaţie numită cotare este stabilit şi afişat: - un curs de vânzare - un curs de cumpărare, diferenţa fiind câştigul celui care cotează. poate fi modificat chiar în aceeaşi zi în funcţie de modificarea raportului cerere-ofertă de valută şi de alţi factori care influenţează cursul de schimb. Factorii care influenţează stabilirea şi evoluţia cursului valutar sunt: raportul dintre cererea şi oferta de valută raportul dintre puterea de cumpărare a monedelor care se schimbă nivelul şi evoluţia inflaţiei situaţia comerţului exterior situaţia balanţei comerciale şi de plăţi nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară factori extraeconomici: sociali, politici etc. Formele cursului de schimb sunt: cursul oficial, stabilit prin licitaţie cursul de piaţă, determinat de raportul dintre cerere şi ofertă, curs variabil, flotant. 5. Operaţiile principale realizate pe piaţa schimburilor valutare sunt: la vedere/ la termen, considerate pieţe diferite datorită specificului şi numărului radical deosebite ale operaţiilor realizate.

Piaţa la vedere: constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede asigură livrarea valutei contractate în cel mult două zile lucrătoare de la data încheierii tranzacţiei. Piaţa la termen: constă în vânzări şi cumpărări ale diferitelor monede, care: - se contractează la cursul existent în momentul respectiv - se finalizează prin livrare şi plată la scadenţa convenită de partenerii implicaţi; termenele pot fi de 1-6 sau 12 luni practică un curs (cursul la termen) mai ridicat decât cursul la vedere datorită: - perspectivei de modificare a raportului de schimb între diferite monede - nivelului dobânzii practicate pe piaţa monetară. 6. Piaţa valutară românească: Constituirea pieţei valutare în România este un proces complex legat de: trecerea la convertibilitatea monedei naţionale liberalizarea cursului de schimb valutar prin constituirea la 1 august 1994 a pieţei valutare interbancare În prezent, în România, piaţa valutară cuprinde: piaţa valutară interbancară piaţa caselor de schimb valutar Piaţa valutară interbancară: realizează operaţii pentru persoane juridice presupune operarea băncilor comerciale: - pe cont propriu sau - în nume propriu şi în contul clienţilor realizează operaţii: - la vedere - la termen. Piaţa caselor de schimb valutar realizează operaţii pentru persoane fizice. Schimburile valutare se realizează pe baza unui regulament elaborat de Banca Naţională, intrat în vigoare în 1998. Dintre principiile regulamentului pot fi menţionate: dreptul rezidenţelor de a deţine şi utiliza active în valută dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a deschide conturi în valută la bancă obligaţia de repatriere a sumelor în valută obţinute, în principal din export. Determinarea cursului de schimb se face: în mod liber pe piaţă prin licitaţii ale agenţilor autorizaţi de Banca Naţională. Rolul Băncii Naţionale a României constă în: reglementarea funcţionării pieţei valutare supravegherea pieţei valutare stabilirea şi publicarea cursului oficial: - curs mediu ponderat - curs cu caracter orientativ pentru agenţii economici. Regimul leului, în condiţiile pieţei valutare actuale este de convertibilitate limitată intern: convertibilitatea este limitată la operaţii de cont curent convertibilitatea are caracter intern, moneda naţională fiind schimbată pe valută numai în ţară.

7. Glosarul temei CONVERTIBILITATE - însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă monedă în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piaţă. COTAREA DIRECTĂ - exprimă cantitatea de monedă naţională care poate fi cumpărată sau vândută pentru o unitate monetară străină; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară străină; de exemplu: 1$ = 33.000 lei. COTAREA INDIRECTĂ - exprimă cantitatea de valută care poate fi cumpărată sau vândută pentru o unitate monetară naţională; baza de raportare este reprezentată de o unitate monetară naţională; de exemplu: 1leu= 0,00003$. CONT - depozit bancar în care un deponent îşi păstrează, în anumite condiţii

8. Aplicaţii piata valutara I. 1. Explicaţi ce reprezintă: (a) cotarea directă.......... (b) cotarea indirectă...... 2. (b) la termen.. Daţi un exemplu de situaţie în care un agent economic acţionează pe piaţa schimburilor valutare, în operaţii: (a) la vedere.................. 3. Comparaţi cursul valutar pe piaţa la vedere cu cel practicat pe piaţa la termen:.... II. Stabiliţi corespondenţele corecte între coloanele A şi B: A B 1. Curs valutar a. vânzarea cumpărarea banilor care aparţin diferitelor ţări 2. Cont b. preţul unei monede exprimat în moneda altei ţări c. depozit bancar în care un deponent îşi păstrează 3. Piaţa valutară disponibilităţile băneşti d. însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă 4. Convertibilitate monedă în mod liber, prin vânzare cumparare pe piaţă III. Alegeţi răspunsul corect: 1. Scopul reglării încasărilor şi plăţilor de valută, prin intermediul pieţei valutare este: a. contractarea unor împrumuturi b. realizarea turismului internaţional c. asigurarea mobilităţii capitalurilor dintr-o ţară în alta d. realizarea schimburilor economice internaţionale e. nici unul dintre cele menţionate anterior A: a, b, c; B: b, c; C: d, e; D: a, b, c, d. 2. Principalii operatori pe piaţa schimburilor valutare sunt: a. persoanele fizice/ b. persoanele juridice/ c. Băncile/ d. casele de schimb valutar/ e. bursa valutară 3. Pe piaţa valutară, banii în numerar: a. au rol esenţial b. au rol nesemnificativ c. nu sunt folosiţi în nici o operaţie d. sunt folosiţi în orice operaţie e. sunt folosiţi exclusiv pe piaţa la termen 4. Piaţa valutară poate să funcţioneze: a. la nivel naţional b. exclusiv la nivel naţional c. la nivel internaţional d. exclusiv la nivel internaţional

e. la nivelul unor grupuri de ţări A: a, c; B: b, c; C: c, d, e; D: d, e. 5. Pe piaţa schimburilor valutare, cursul la termen în comparaţie cu cel la vedere este: a. mai mare/ b. mai mic/ c. la fel 6. Evoluţia cursului valutar este influenţată de: a. nivelul ratei dobânzii practicate pe piaţa monetară b. situaţia comerţului exterior c. nivelul şi evoluţia inflaţiei d. situaţia balanţei comerciale şi de plăţi e. raportul dintre cererea şi oferta de valută A: a, b, c; B: b, c, d, e; C: a, b, c, d, e. 7. Pentru un agent economic, piaţa la termen asigură: a. transferarea unui capital disponibil în strainătate b. realizarea unor plasamente avantajoase c. evitarea riscurilor legate de schimbarea cursurilor valutare d. aceleaşi condiţii ca şi piaţa la vedere e. evitarea concurenţei cu alţi agenţi economici A: b; B: b, c; C: a, d, e. 8. Obiectul tranzacţiilor pe piaţa valutară este reprezentat de: a. valute convertibile/ b. Devize/ c. valute neconvertibile/ d. Credite/ e. speculaţii cu valute convertibile A: a, b; B: c, d, e; C: b, c. 9. Pe piaţa valutară interbancară din ţara noastră, regimul monedei naţionale este de convertibilitate limitată intern, deoarece: a. convertibilitatea este redusă la operaţii de cont curent b. moneda naţională este schimbată pe valută numai în ţară c. moneda naţională este schimbată pe valută într-o cantitate fixă d. moneda naţională este schimbată pe valută doar pentru o parte din agenţii economici interesaţi A: a, c; B: a, b; C: c, d. 10. Rolul Băncii Naţionale pe piaţa valutară interbancară constă în: a. asigurarea respectării cursului oficial de către toate băncile b. reglementarea funcţionării pieţei valutare c. stabilirea şi publicarea cursului oficial d. supravegherea pieţei valutare e. implicarea celorlalte banci în stabilirea cursului oficial, curs mediu ponderat A: a, d; B: c, d; C: b, c, d. IV. Precizaţi adevărul-falsitatea următoarelor afirmaţii, prin indicarea simbolului A (pentru adevăr) şi F (pentru fals). 1. Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere datorită perspectivei de modificare a raportului de schimb între diferite monede. 2. La casele de schimb valutar, cursul de vânzare este întodeauna mai mare decât cel la cumpărare deoarece din diferenţă se constituie profitul acestora. 3. Piaţa valutară este o piaţă monetară. 4. Componentele piaţei valutare sunt băncile. 5. Formele cursului de schimb sunt cursul oficial şi cursul de piaţă. 6. Cursul de piaţă este un curs fix. 7. Piaţa valutară în România cuprinde piaţa valutară interbancară şi piaţa caselor de schimb valutar. 8. Determinarea cursului de schimb se face în mod liber pe piaţă. 9. Cursul de schimb este influenţat de mărimea ţării. 10. Piaţa valutară funcţionează doar la nivel internaţional. Page25

RĂSPUNSURI II. 1 b; 2 c; 3 a; 4 d. III. 1 D; 2 c; 3 b; 4 A; 5 a; 6 C; 7 B; 8 A; 9 B; 10 C. IV. A: 1, 2, 5, 7, 8 F: 3, 4, 6, 9, 10

VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE PLANUL SINTEZEI TEMEI: 1. Indicatorii economici: ce reprezintă niveluri de calcul semnificaţie 2. Indicatorii macroeconomici: grupe de indicatori ai producţiei finale - ce reprezintă - mod de calcul modalităţi de exprimare 3. Venitul şi consumul: modul în care se manifestă agenţii economici consumul rata consumului: - ce reprezintă - mod de calcul factorii care influenţează nivelul cheltuielilor pentru consum legea psihologică fundamentală formulată de J.M. Keynes înclinaţia marginală spre consum 4. Economiile şi investiţiile: economiile rata economiilor: - ce reprezintă - mod de calcul factorii care influenţează înclinaţia oamenilor spre economii înclinaţia marginală spre economie investiţiile factorii care influenţează înclinaţia agenţilor economici pentru investiţii multiplicatorul investiţiilor semnificaţia investiţiei pentru economie 5. Glosarul temei 6. Aplicaţii. 1. Indicatorii economici: măsoară rezultatele activităţii economice, concretizate în bunuri economice şi servicii sunt instrumente de măsurare a activităţii economice. Nivelurile la care se pot calcula indicatorii economice sunt: microeconomic mezoeconomic macroeconomic. Semnificaţia indicatorilor economici este legată de informaţiile pe care le oferă pentru activitatea economică, pentru: Analiză/ orientare/ decizie

Indicatorii care exprimă rezultatele activităţii unui agent economic au semnificaţie: locală, restrânsă pentru agentul economic respectiv şi partenerii săi de afaceri Indicatorii macroeconomici au semnificaţie deosebită deoarece: activitatea economică se desfăşoară în cadrul circuitului economic permit orientarea agenţilor economici prin: - cunoaşterea rezultatelor obţinute la nivel naţional şi internaţional - aprecierile şi comparaţiile pe care le permit. 2. Indicatorii macroeconomici Grupele de indicatori ai producţiei finale, în ţările cu economie de piaţă sunt: Produsul intern Produsul naţional Semnificaţia noţiunilor: intern - se referă la bunurile create de agenţii economici rezidenţi, care îşi desfăşoară activitatea în propria ţară naţional - se referă la bunurile create de agenţii economici naţionali, indiferent de cadrul desfăşurării activităţii: propria ţară sau alte ţări. Produsul intern se poate calcula ca: Produs intern brut (PIB) Produs intern net (PIN) Semnificaţia noţiunilor: brut - reflectă includerea amortizării (consumul de capital fix) în calculul producţiei finale net - reflectă eliminarea amortizării (consumul de capital fix) din calculul producţiei finale. Produsul intern brut (PIB): reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici în interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp (de regulă un an) se calculează: valoarea totală a bunurilor şi serviciilor - consumul intermediar Destinaţia bunurilor şi serviciilor exprimate de acest indicator: consumul personal (privat) consumul public (guvernamental) formarea brută a capitalului: - înlocuirea capitalului fix scos din funcţiune - creşterea stocului de capital circulant exportul net (export - import). Produsul intern net (PIN): reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii economici în interiorul unei ţări, într-o perioadă de timp (de regulă un an) se calculează: PIN=PIB-CCF unde: PIN - produsul intern net PIB - produsul intern brut CCF - consumul de capital fix (amortizarea)

Produsul naţional se poate calcula ca: Produs naţional brut (PNB) Produs naţional net (PNN) Produsul naţional brut (PNB): reprezintă expresia bănească a bunurilor şi serviciilor finale create de agenţii economici naţionali, într-o perioadă de timp (de regulă un an) se calculează: PNB=PIB+R unde: PNB produsul naţional brut PIB produsul intern brut R soldul pozitiv sau negativ dintre produsul brut realizat de: - agenţii economici naţionali în străinătate - agenţii economici străini în interiorul graniţelor naţionale. Produsul naţional net (PNN): reprezintă valoarea adăugată netă a producţiei finale de bunuri şi servicii create de agenţii economici naţionali, într-o perioadă de timp (de regulă un an) se calculează: PNN=PNB-CCF unde: PNN - produsul naţional net PNB - produsul naţional brut CCF - consumul de capital fix (amortizarea) Indicatorii macroeconomici pot fi exprimaţi în: preţurile pieţei preţurile factorilor de producţie. Preţurile pieţei sunt mai mari decât preţurile factorilor de producţie deoarece includ: impozitele directe, plătite de producător, fiind cuprinse în preţurile factorilor de producţie impozitele indirecte (TVA, alte taxe şi accize), plătite de cumpărători. Venitul naţional este reprezentat de produsul naţional net exprimat în preţurile factorilor de producţie. Venitul personal exprimă veniturile obţinute de o persoană: dintr-o activitate prin transferuri de la bugetul de stat sau de la întreprinderi: indemnizaţii, ajutoare, prime, alocaţii, burse etc. Venitul disponibil reprezintă partea din venitul personal care rămâne unei persoane după plata impozitelelor către stat. 3. Venitul şi consumul Orice agent economic se manifestă în dublă ipostază: cumpărător-consumator de bunuri şi servicii potrivit nevoilor personale cumpărător-investitor de factori de producţie pentru a acţiona ca întreprinzător. Venitul unui agent economic se transformă în mod corespunzător în: cheltuieli pentru consum personal cheltuieli pentru cumpărarea de noi factori de producţie.