DEFORMAŢIILE GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

Σχετικά έγγραφα
Numere complexe. a numerelor complexe z b b arg z.

CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFEŢELOR PLANE

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

DETERMINAREA ACCELERAŢIEI GRAVITAŢIONALE PRIN METODA PENDULULUI FIZIC

Capitolul 4 Amplificatoare elementare

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Durata medie de studiu individual pentru această prezentare este de circa 120 de minute.

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Legea vitezei se scrie în acest caz: v t v gt

5.1 Realizarea filtrelor cu răspuns finit la impuls (RFI) Filtrul caracterizat prin: 5. STRUCTURI DE FILTRE NUMERICE. 5.1.

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Integrala nedefinită (primitive)

Algebra si Geometrie Seminar 9

Curs 4 Serii de numere reale

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

4. FUNCŢII DIFERENŢIABILE. EXTREME LOCALE Diferenţiabilitatea funcţiilor reale de o variabilă reală.

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 10 TRANZISTOARE. TRANZISTOARE BIPOLARE

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Subiecte Clasa a VIII-a

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

SOLICITAREA DE TRACŢIUNE COMPRESIUNE

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

CAP. 2. NOŢIUNI DESPRE AERUL UMED ŞI USCAT Proprietăţile fizice ale aerului Compoziţia aerului

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Curs 4 mine Starea de magnetizare. Câmpul magnetic în vid

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

Mădălina Roxana Buneci. Optimizări

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Curs 1 Şiruri de numere reale

3.5. Forţe hidrostatice

FORŢE INTERIOARE. EFORTURI. DIAGRAME DE EFORTURI.

Seminariile Capitolul IX. Integrale curbilinii

Sondajul statistic- II

CALCULUL PIESELOR ŞI STRUCTURILOR DIN MATERIALE COMPOZITE

REZISTENŢA MATERIALELOR

SISTEME DE ACTIONARE II. Prof. dr. ing. Valer DOLGA,

Subiecte Clasa a VII-a

13. Grinzi cu zăbrele Metoda izolării nodurilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

MARCAREA REZISTOARELOR

Dreapta in plan. = y y 0

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

III. Statica III. Statica. Echilibrul mecanic al corpurilor. 1. Sistem de forțe concurente. Sistemul de forțe

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă


3. REPREZENTAREA PLANULUI

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Statistica descriptivă (continuare) Şef de Lucrări Dr. Mădălina Văleanu

Lucrarea Nr. 5 Comportarea cascodei EC-BC în domeniul frecvenţelor înalte

4.2. Formule Biot-Savart-Laplace

Capitolul 9. Geometrie analitică. 9.1 Repere

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

CUPRINS 3. Sisteme de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

STUDIUL INTERFERENŢEI LUMINII CU DISPOZITIVUL LUI YOUNG

Fig. 1.1 Sistem de acţionare în linie

Liviu BERETEU DINAMICA MAŞINILOR ŞI UTILAJELOR

Amplificatoare. A v. Simbolul unui amplificator cu terminale distincte pentru porturile de intrare si de iesire

CUPRINS 5. Reducerea sistemelor de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

Descriere CIP a Bibliotecii Naționale a României SOFONEA, GALAFTION Rezistența materialelor /

Sisteme cu partajare - continut. M / M /1 PS ( numar de utilizatori, 1 server, numar de pozitii pentru utilizatori)

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Clasa a IX-a, Lucrul mecanic. Energia

1. NOŢIUNI DE FIZICA SEMICONDUCTOARELOR

LEC IA 1: INTRODUCERE

Vectori liberi Produs scalar Produs vectorial Produsul mixt. 1 Vectori liberi. 2 Produs scalar. 3 Produs vectorial. 4 Produsul mixt.

Cercul lui Euler ( al celor nouă puncte și nu numai!)

Transcript:

CAPITOLUL DEFORMAŢIILE GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE.. Starea plană de deformaţe Un element de volum paralelppedc dntr-un element de restenţă solctat se află în stare plană de deformaţe dacă au loc deformaţ într-un sngur plan (xoy). În acest ca tensorul deformaţlor specfce este: T x,5γ yx,5γ y xy Consderăm elementul de volum ABCD, de grosme untară, cu laturle AB de lungme, BC de lungme dy, în planul xoy (Fg..). Fg.. Datortă solctărlor exteroare elementul de volum suferă atât o deplasare, cât ş o deformare. Poţa ş forma fnală a elementulu, A B C D, se obţne prntr-o

4 Captolul suprapunere de deplasăr ş deformăr: ) o deplasare lnară, de vector AA, având componentele u (deplasarea pe orontală) ş v (deplasarea pe vertcală). În urma aceste deplasăr elementul de volum ajunge în poţa A B C D. ) deformarea lnară a laturlor elementulu de volum (muchle se lungesc sau se scurteaă), acesta ajungând în poţa A B C D. ) deformarea unghulară a elementulu de volum, prn rotrea muchlor cu unghurle < α xy ş < α yx, elementul ajungând în poţa A B C D. Analăm deplasărle dfertelor puncte ale elementulu de volum: a. Punctul A, de coordonate (x;y) ajunge în poţa A, vectorul deplasare totală AA având componentele u ş v. b. Punctul B(x+;y) ajunge în punctul B, vectorul deplasare totală BB având componentele: u B u + ; v B v + c. Punctul D ajunge în D, componentele vectorulu deplasare fnd: u D u + dy; v y D v + dy y Cu ajutorul acestor deplasăr se pot calcula deformaţle specfce ale elementulu de volum. Deformaţle specfce lnare ale muchlor elementulu de volum: x AB AB AB ( AE u) + u B u u + u y AD AD AD ( AF V) v + dy v dy dy + vd v dy y dy dy dy y (.) Deformaţa specfcă unghulară Unghurle < α xy ş < α yx cu care se modfcă unghurle nţal drepte ale elementulu de volum:

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 4 tgα xy BB A B EB EB AE u + + x vb v + u u B v + v + u + u Deoarece unghul α xy este foarte mc ş deformaţa specfcă lnară x <<, se poate face aproxmarea: α xy tgα xy În mod analog se determnă unghul α yx : α yx tgα yx y Prn defnţe deformaţa specfcă unghulară în planul xoy este unghul total cu care se modfcă unghul nţal drept <(BAD): γ xy γ yx α xy + α yx + (.) y forma: În caul general al stăr spaţale de deformaţe tensorul deformaţlor are T x,5γ,5γ yx x,5γ y,5γ xy y,5γ,5γ x y Notând deplasărle după cele tre axe de coordonate rectangulare u, v, w, componentele tensorulu deformaţlor se calculeaă cu expresle: x ; y ; y w γ xy γ yx + ; y w γ y γ y + ; γ y x γ x w +

44 Captolul.. Ecuaţa dferenţală a fbre med deformate Studul deformaţlor grnlor solctate la încovoere este mportant atât în problemele în care se mpun condţ de rgdtate (anumte valor pentru deformaţ) cât ş în reolvarea sstemelor statc nedetermnate. În acest studu se cerceteaă forma pe care o a după încovoere axa geometrcă a une bare drepte. Această formă este o curbă plană, numtă fbra mede deformată a bare (f.m.d.) sau lne elastcă. Fg.. Starea de deformaţe dntr-o secţune oarecare K de ordonată x a une grn solctate la încovoere (Fg...a) se caractereaă prn următoarele mărm: a. Deplasarea centrulu de greutate al secţun transversale. În Fg...b. s-a repreentat secţunea K înante ş după deformare. Se observă că centrul de greutate al secţun G suferă o deplasare lnară, de componente v deplasarea vertcală ş u deplasarea orontală. Deplasarea orontală u este

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 45 negljablă în raport cu deplasarea vertcală, dec se consderă că centrul de greutate al secţun suferă doar o deplasare vertcală. Aceasta se ma numeşte ş săgeată. Legea de varaţe a săgeţ în lungul axe grn reprentă tocma ecuaţa analtcă a fbre med deformate v(x). b. Rotrea secţun transversale ϕ Dn Fg...b. se observă ca secţunea K se roteşte cu unghul ϕ. Unghul de rotre ϕ fnd foarte mc se poate aproxma prn tangenta sa: dv ϕ tg ϕ v'(x) (.) dv Problema constă în stablrea leglor de varaţe v(x) ş ϕ ( x ) v' ( x). Notăm cu ρ raa de curbură a fbre med deformate în secţunea consderată K (Fg...a). În captolul 6. s-a demonstrat că pe o fbră a secţun de cotă y tensunea normală produsă de un moment încovoetor are expresa: E σ y (.4) ρ Utlând formula lu Naver curbura fbre med deformate: ( ) y M x σ ş relaţa (.4) se poate determna I ρ ( ) M x (.5) Dn geometra dferenţală se cunoaşte relaţa dferenţală a curbur une curbe plane de ecuaţe v(x): d v ± ρ dv + Deoarece ne aflăm în domenul deformaţlor mc se poate consdera că: dv ϕ <<. Atunc curbura fbre med deformate este:

46 Captolul d v ± ρ (.6) Deoarece un moment încovoetor potv mcşoreaă curbura fbre med deformate, în relaţa (.6) se va utla semnul mnus. Dn (.5) ş (.6) se va obţne ecuaţa dferenţală a fbre med deformate: d v M( x) (.7) Ţnând cont de relaţa dferenţală dntre efortur ş sarcn se obţn următoarele relaţ dferenţale: dt d M p d v T( x) d p( x) 4 v ; 4.. Metoda ntegrăr analtce a ecuaţe dferenţale a fbre med deformate Dacă grnda are un sngur tronson ş se cunoaşte funcţa de efort M(x), ecuaţa dferenţală (.7) se reolvă prntr-o dublă ntegrare: dv M x + ( ) C v + ( x) [ M( x) + C] C (.8) C ş C sunt constante de ntegrare. Dacă grnda are n tronsoane, numărul constantelor de ntegrare este n, pe fecare tronson funcţa de efort M(x) fnd dfertă. Consderăm grnda cu două tronsoane (I, II), smplu reemată dn Fg... Se noteaă cu v I, ϕ I săgeată, respectv rotrea secţun, calculată utlând funcţa de efort M(x) de pe tronsonul I. În mod analog, v II, ϕ II reprentă săgeata, respectv rotrea aceleaş secţun calculată utlând funcţa de efort M(x) de pe tronsonul II. Utlând relaţle (.8) pe cele două tronsoane vor apare 4 constante de ntegrare.

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 47 Fg.. Determnarea constantelor de ntegrare se face mpunând două tpur de condţ: a. Condţ la lmtă - în reaeme săgeţle sunt nule: v v - în încastrăr atât săgeţle cât ş rotrle sunt nule: v, ϕ (fbra mede deformată este tangentă la axa nedeformată a grn). b. Condţ de contnutate a fbre med deformate Prn natura sa fcă fbra mede deformată trebue să fe contnuă, fără puncte de nflexune, adcă în fecare punct al axe grn tangenta este uncă. Pentru grnda dn Fg... cele două condţ de contnutate sunt: v I vii, ϕ I ϕ II Pentru exemplfcarea metode ntegrăr analtce a ecuaţe dferenţale a fbre med deformate se consderă grnda de rgdtate constantă ( ct ) dn Fg..4, încastrată la un capăt ş încărcată în capătul lber cu o forţă concentrată.

48 Captolul Fg..4 Funcţa de efort M(x): M( x) Fx Aplcând relaţle (.8) se obţn: dv x Fx + C F + C ϕ x F + C ( ) x x v( x) F + C + C ( ) v x F + Cx + C 6 Dn condţle la lmtă (în încastrare) se determnă constantele C, C : ϕ () F + C C F v () F + C + C C F F F 6 6 Funcţle ϕ(x) ş v(x): F ϕ ( x) ( x ) F v( x) ( x x + ) 6 Cu ajutorul acestor funcţ se poate determna rotrea ş săgeata orcăre secţun a grn în funcţe de dstanţa până la capătul lber x. De exemplu, rotrea ş săgeata maxmă dn secţunea se calculeaă pentru x : F F ϕ max ϕ( ) ; vmax v( ) x

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 49.4. Metoda Mohr- Maxwell de calcul a deformaţlor Această metodă de calcul face parte dn categora metodelor energetce. Aceste metode se baeaă pe expresle energe de deformaţe a elementelor de restenţă solctate. Sub efectul solctărlor exteroare corpurle se deformeaă. Ca urmare, punctele de aplcaţe ale forţelor suferă deplasăr, dec forţele ş momentele exteroare produc lucru mecanc. Cât tmp solctărle se află în domenul elastc, lucrul mecanc produs de solctărle exteroare se acumuleaă practc în întregme ca energe potenţală a corpulu deformat. Mohr ş Maxwell au stablt următoarele expres pentru deformaţ: v ϕ n n M M ( x) m ( x) E I, ( x) m ( x) E I (.9) (.) În expresle (.9) ş (.) n este numărul de tronsoane al grn; M (x) funcţa de efort moment încovoetor produs de forţele exteroare pe tronsonul ; E modulul de elastctate longtudnal al materalulu grn pe tronsonul ş I momentul de nerţe axal al secţun grn pe tronsonul. Pentru calculul deplasăr lnare vertcale sau orontale a une secţun oarecare a grn, v sau u, se încarcă grnda, elberată de toate încărcărle exteroare, cu o forţă untară ( f ) în secţunea respectvă pe drecţa deplasăr care trebue determnată (v pe vertcală, u pe orontală). Pentru această încărcare se determnă funcţle de efort m (x) pe toate tronsoanele grn ş se aplcă relaţa (.9). Pentru calculul rotr une secţun a grn, ϕ, se încarcă grnda elberată de toate încărcărle exteroare cu un moment încovoetor untar ( m ) în secţunea respectvă, se determnă funcţle de efort m, ( x) pe tronsoanele grn, aplcându-se apo relaţa (.). Pentru exemplfcare, vom determna pentru grnda dn Fg..4 săgeata ş rotrea secţun de capăt prn metoda Mohr-Maxwell. În Fg..5. s-a repreentat grnda încărcată cu forţa exteroară F, cu o forţă untară, respectv cu un moment untar în secţunea. Funcţa de efort M(x) pentru încărcarea cu forţa F este: M( x) Fx Pentru calculul deplasăr vertcale v a secţun se încarcă grnda cu o forţă untară vertcală în secţunea ş se determnă funcţa de efort m(x): m x ( ) x

5 Captolul Fg..5 Utlând relaţa (.9) pentru un sngur tronson va reulta: ( Fx)( x) F x F v Pentru calculul rotr ϕ a secţun se încarcă grnda cu un moment untar în secţunea ş se determnă funcţa de efort m (x): m, ( x) Aplcând relaţa (.) va reulta rotrea secţun : ( Fx)( ) F x F ϕ Se observă că metoda Mohr-Maxwell necestă un volum de muncă mult ma mc decât metoda ntegrăr analtce a ecuaţe dferenţale a fbre med deformate, putând f utlată atât la bare drepte cât ş la bare curbe..5. Regula de ntegrare grafcă a lu Vereşceaghn În formula Mohr-Maxwell apare sub ntegrală produsul a două funcţ M(x) ş m(x), ultma funcţe fnd, la barele drepte, lnară. Consderăm o porţune dn dagramele de efort M, respectv m pentru o grndă dreaptă (Fg..6). Notăm cu Ω ara de sub dagrama M, G centrul de greutate al are Ω, x G poţa centrulu de greutate G în raport cu orgnea axe Ox ş y G c valoarea momentulu m (dagrama m) în dreptul centrulu de greutate G.

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 5 Fg..6 Consderam un element de are dω de lungme ş înălţme M la ordonata oarecare x: d Ω M. Acestu element de are î corespunde valoarea m, de pe dagrama m. Integrala Mohr Maxwell este: I Mm mdω xtgαdω tgα xdω Ω Mărmea xd Ω reprentă un moment statc al suprafeţe de are Ω, dec se Ω poate scre: S xdω x G Ω. Ω Integrala Mohr-Maxwell devne: Ω I x G tgαω ygω cω (.) În conclue ntegrala Mohr-Maxwell este egală cu produsul dntre ara Ω de sub dagrama M ş ordonata c pe care o are dagrama m în dreptul centrulu de greutate al are Ω. În caul când grnda are n tronsoane deformaţa (săgeata sau rotrea) se calculeaă cu relaţa (.): Ω δ n Ωc E I (.)

5 Captolul drepte. La aplcarea aceste metode se ţne cont de următoarea regulă de semn: - dacă ambele dagrame, M ş m, sunt de aceeaş parte a axe Ox produsul Ω c este potv, - dacă cele două dagrame nu sunt de aceeaş parte a axe Ox produsul Ω c este negatv. Regula de ntegrare grafcă Vereşceaghn este aplcablă doar în caul barelor.6. Aplcaţ I. Pentru grnda dn Fg..7.a. se cunosc Nmm; o,5m ş p 4KN / m. Se cer săgeata secţun, v ş rotrea secţun, ϕ. Pentru reolvarea aceste probleme se aplcă metoda ntegrăr grafce Verşceaghn. Dagrama de moment se traseaă prn metoda suprapuner efectelor. În Fg..7.b. s-a repreentat grnda încărcată doar cu sarcna unform dstrbută p ş dagrama de moment pentru această încărcare M p. În Fg..7.c. s-a repreentat grnda încărcată doar cu forţa F ş dagrama de moment pentru această încărcare M F. Dagrama M se obţne prn suprapunerea celor două dagrame M p ş M F. Arle dagrame de moment Ω vor f: Ω Ω Ω p p p p p p Pentru calculul săgeţ secţun se încarcă grnda cu o forţă untară vertcală în secţunea ş se traseaă dagrama m v pentru această încărcare (Fg..7.d). Dn această dagramă vor reulta ordonatele c dn dreptul centrelor de greutate G ale arlor Ω : c ; c c

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 5 Fg..7. a, b, c

54 Captolul Fg..7.d, e Săgeata secţun se calculeaă cu relaţa (.): n Ωc v p E I 4 4 4 ( Ω c + Ω c + Ω c ) p + p +

,66p Deformaţle grnlor solctate la încovoere 55,66 4 5 4 4 v,99mm Pentru calculul rotr secţun se încarcă grnda cu un moment untar în secţunea ş se traseaă dagrama m ϕ pentru această încărcare (Fg..7.e). Dn această dagramă vor reulta ordonatele c, dn dreptul centrelor de greutate G ale arlor Ω : c, ; c, ; c, Rotrea secţun va f: ϕ Ωc E I,, ( + Ω c Ω c ) p n, p,66p ϕ,66 4 5 4,8 rad Semnul mnus arată că rotrea secţun nu se produce în sensul momentulu încovoetor untar (ales arbtrar), c în sens nvers. II. Pentru cadrul plan dn Fg..8.a, de rgdtate constantă se cer: a. deplasarea orontală a secţun, u b. rotrea secţun, ϕ c. deplasarea vertcală a secţun, v Deoarece cadrul plan are o porţune curbă (tronsonul -) metoda ntegrăr grafce nu este aplcablă. Se va utla metoda Mohr-Maxwell. Pe o bară curbă elementul de lungme este de fapt un element de arc de cerc ds, acesta exprmându-se prn unghul la centru dϕ: ds Rdϕ. În acest ca formula Mohr-Maxwell devne: δ n ϕ M ( ϕ) m ( ϕ) E I Rdϕ

56 Captolul Funcţa de efort M pe tronsoane: Fg..8 Tronsonul -, ϕ [,π/]: Mϕ) -Ft -FRsnϕ Tronsonul -, x [,R] : M(x) -FR Pentru calculul deplasăr orontale u se încarcă bara cu o forţă untară orontală în secţunea, ca în Fg..8.b, stablndu-se funcţle de efort m u pe tronsoane pentru această încărcare: Tronsonul -: m u (ϕ) - Rsnϕ Tronsonul -: m u (x) - R Calculul deplasăr orontale u u π / R π / ( ϕ) m ( ϕ) Rdϕ + M( x) m ( x) FR sn ϕdϕ + FR M u u R

Deformaţle grnlor solctate la încovoere 57 π / π / u cos ϕ R π / sn ϕ ϕ + ϕ + FR d FR x FR FR 4 π FR π FR + u + 4 4 Pentru calculul rotr ϕ se încarcă bara cu un moment încovoetor untar în secţunea, ca în Fg..8.c, stablndu-se funcţle de efort m ϕ pentru această încărcare: Tronsonul -: m ϕ (ϕ) - Tronsonul -: m ϕ (x) - Calculul rotr ϕ ϕ π / M ( ϕ) m ( ϕ) Rdϕ + M( x) m ( x) FR sn ϕdϕ + FR ϕ π / FR cos ϕ + FR FR ϕ R ϕ π / FR Pentru calculul deplasăr vertcale v se încarcă bara cu o forţă untară vertcală în secţunea, ca în Fg..8.d, stablndu-se funcţle de efort m v pentru această încărcare: Tronsonul -: m v (ϕ) Tronsonul -: m v (x) - x R Calculul deplasăr vertcale v R x v M( x) m v ( x) FRx FR R R FR FR v