( ) () t = intrarea, uout. Seminar 5: Sisteme Analogice Liniare şi Invariante (SALI)

Σχετικά έγγραφα
SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)

Transformata Laplace

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Transformata Radon. Reconstructia unei imagini bidimensionale cu ajutorul proiectiilor rezultate de-a lungul unor drepte.

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

CAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Curs 4 Serii de numere reale

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

Integrala nedefinită (primitive)

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Circuit activ de ordin I derivator

CIRCUITE ELEMENTARE CU AMPLIFICATOARE OPERAȚIONALE

Transformata Laplace

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Curs 1 Şiruri de numere reale


RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

LUCRAREA NR. 5. functia sa de transfer (reprezentarea intrare-iesire a sistemului) determinandu-se cu relatia

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Rezulta ca polul în origine introduce un defazaj egal cu - απ/2 pentru tot domeniul de pulsatii. Indici de performanta ai sistemelor dinamice

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

Subiecte Clasa a VII-a

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Cursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Demodularea (Detectia) semnalelor MA, Detectia de anvelopa

SEMINAR TRANSFORMAREA FOURIER. 1. Probleme

EDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă

Teorema Rezidurilor şi Bucuria Integralelor Reale

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

Capitolul 9. Transformata Laplace. 9.1 Transformata Laplace

Transformări de frecvenţă

riptografie şi Securitate

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Circuit rezonant LC paralel

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

Metode Runge-Kutta. 18 ianuarie Probleme scalare, pas constant. Dorim să aproximăm soluţia problemei Cauchy

Circuite electrice in regim permanent

ELEMENTE DE STABILITATE A SISTEMELOR LINIARE

V O. = v I v stabilizator

Capitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Curs 2 Şiruri de numere reale

z a + c 0 + c 1 (z a)

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

FENOMENE TRANZITORII Circuite RC şi RLC în regim nestaţionar

5.1. Noţiuni introductive

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

IV. CUADRIPOLI SI FILTRE ELECTRICE CAP. 13. CUADRIPOLI ELECTRICI

STUDIUL REGIMULUITRANZITORIU AL CIRCUITELOR ELECTRICE

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

CURS VII-IX. Capitolul IV: Funcţii derivabile. Derivate şi diferenţiale. 1 Derivata unei funcţii. Interpretarea geometrică.

Electronică anul II PROBLEME

MARCAREA REZISTOARELOR

A1. Valori standardizate de rezistenţe

Laborator 3 I.S.A. Stabilitatea sistemelor liniare şi răspunsul în frecvență.

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Orice izometrie f : (X, d 1 ) (Y, d 2 ) este un homeomorfism. (Y = f(x)).


SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

页面

Fişier template preliminar

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2016 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

VII.2. PROBLEME REZOLVATE

Transcript:

Seminar 5: Sieme Analogice iniare şi Invariane (SAI) SAI po fi caracerizae prin: - ecuaţia diferenţială - funcţia de iem (fd) H() - funcţia pondere h - răpunul indicial a - răpunul la frecvenţă H(j) ăpunul permanen al unui iem analogic liniar şi invarian (SAI) la emnale armonice dy. Se conideră un SAI decri prin ecuaţia diferenţială: + 5y x. d (a) Să e deermine răpunul indicial, amplificarea şi defazajul iemului. π (b) Să e deermine răpunul y al iemului dacă la IN e aplică: x( ) co +. y (a) răpunul în frecvenţă: H( f ) or H ( ) - amplificarea: A( ) H ( ). - defazajul: ( ) { ( ) } arg H. x jπ f x e y x j x e (b) un SAI modifică ampliudinea şi faza iniţială al emnalului de la inrarea a.. Se conideră un SAI decri prin răpunul în frecvenţă: H ( ) π π al iemului dacă la inrare e aplică: x( ) + co 00π + co 00π +. Funcţii de ranfer. ăpun indicial, funcţia pondere. j. Să e deermine răpunul y 00π + j. Penru circuiul din figură, ă e deermine: a) ecuaţia diferenţială aaşaă circuiului. H U /U. b) f.d.. amplificare în eniune c) răpunul circuiului dacă la inrare e aplică emnalul e γ. d) funcţia pondere penru Ω, H şi e) răpunul indicial prin două meode. f) amplificarea şi defazajul. F. u in i i i u ou SOUŢIE: a) uin inrarea, uou ( ) ieşirea, i,i( ),i( ) mărimi inerne - încercăm ă obţinem o relaţie înre u şi u :

i i + i uin i + u () di uou d duou i (') d ; i i i () i u u in ou ;,(') du i uin uou d di uou d d duou d uou duou duin ou ( in ou ) ou u u u + + u d d d d d - -a obţinu o ecuaţie diferenţială de ordin II, deci iemul ee de ordin II b) Meoda I: e porneşe de la ecuaţia diferenţială aplicăm ranformaa aplace: { u } U( ) n d u n U ( ) ( eorema derivării) n d ou Obervaţie: În expreia generală a eoremei derivării mai apare un ermen care reprezină valoarea iniţială a originalului. O caracerizare a iemului nu poae depinde de condiţiile iniţiale ale emnalelor, prin urmare în definirea f.d.. preupunem condiţii iniţiale nule. U ou + Uou + Uou Uin 0 ξ0 H + + + + + ξ0+ 0 ξ Meoda II: mai direc e conideră chema operaţională (ca în c.c.): - divizor de eniune U ou Uin H + + + U in () U ou () c) U H U u H( ) U ( ) { } ou in ou in { δ } { γ } α { e γ } + α uin e γ Uin uou + + ( + ) ( + ) A B U ou () + + + + +

A lim + U ou () - 5-8 B lim {( +) U ou ()} - - 5 lim { ou } + U () - / 8 u ou e e + e γ 5 5 { } / d) h { H( ) } e) Meoda I: H a h + h e e γ + + a a e e + + + + ( / ) γ Meoda II: / a h d e e d ( / ) a e e γ 0 0 j f) H( j ) H( ) j H( j ) + j+ - amplificarea: A( ) H( j) A( ) + - defazajul: { } { } { } arg H j arg j arg + j+

π arg j, > 0 arcg, penru > 0 arg + j π + < arcg, penru 0 π arcg, penru < π arcg, penru >. Se conideră circuiul din Figura, unde,,. Se cer: U0 ( ) I ( ) (a) fdc H ( ) şi H ( ). E E (b) răpunurile indiciale a şi a prin două meode. e Figura u 0 + + 6 + + + + 6 + 8 SOUŢIE: a) U ( ) E( ) H ( ) H ( ) 0 ( + ) U0 U0 6 I( ) H( ) H( ) H( ) E + 6+ 8 b) Meoda I: H + 6 a a e e γ + + + + { } { } H + 6 a + a e + e γ + + + + { } Meoda II: { + 6 h H } + h δ e e γ + + + + { } a h d e e d a e e 0 0 ( ) δ γ ( ) γ

Ob: am foloi: δ ( ) d γ ( ) 0 { + 6 8 h H } h 8 e e γ + + + + { } ( + ) γ a h d 8 e e d a e e 0 0. Penru circuiul din Figura, deerminaţi H( ) ( ) V0. E SOUŢIE: aplicăm eorema lui Millman în nodurile V M şi V 0 : V M v 0 E + V0 VM + + + + + H( ) E V + M + + + + V 0 + e Figura 5

Diagrame BODE (DB) DB reprezenări în cări logarimice ale caraceriicilor de frecvenţă. - caraceriica amplificării : în funcţie de lg ; A[ db] 0 lg ( A) - caraceriica defazajului : φ[rad] în funcţie de lg Aenţie! Pe abciă cara liniară ee lg, dar pe DB noăm valorile lui : - - - 0 lg 0 0 0 0 0 0 DB elemenare: (caraceriicile reale un cu linie înrerupă, aimpoele cu linie coninuă). H ( ) H0 (con.). H ( ) (zero în origine). H + (zero real) 0lg H 0 0 0 db / dec 0 0 0dB / dec 0. 0 0. 0 00-0 π/ π/ π/ 0. 0 0. 0. H( ) -0-0 -π/ -π/ (pol real) + 0. 0. 0 0dB / dec 0 5. H( ) + ξ0 + 0 0 (zerouri complex-conjugae) 0 0 π π/ 0dB / dec 0. 0 0 0 0 depinde de ξ 0. 0 0 0 0 6. H( ) 0 + ξ0+ 0 (poli complex-conjugaţi) -0-0 π / π 0. 0 0 0 0 0dB / dec depinde de ξ OBS: la DB de ipul şi, caraceriicile reale e aba de la aimpoe: la amplificare abaerea ee de db, la defazaj aprox 5,8, dar la DB de ipul 5 şi 6 caraceriicile reale e po abae mai mul au mai puţin, depinde de ξ. 6

OBS: În cazul polilor (zerourilor) mulipli, în diagrama amplificării e înmulţeşe pana aimpoei cu ordinul polului (zeroului), iar în diagrama defazajului e înmulţeşe pana aimpoei oblice cu ordinul polului (zeroului). Paşii după care e conruiec diagramele Bode : H ca produ de funcţii elemenare (prin logarimare, produul e ranforma în. Se crie umă, deci amplificarea va fi uma amplificărilor fiecărui ermen al produului). Se reprezină pe acelaşi grafic diagramele Bode penru fiecare dinre ermenii funcţiei H.. Se înumează (grafic) diagramele raae. Probleme : Să e raeze DB (aimpoe şi caraceriici reale) penru funcţiile de iem:. H( ) 0 + 0 0-0 φ[rad] π/ π/ 0 -π/ -π/ 00. H( ) (a) H( ) + k + 0 0 0 H, în cazurile: (a) k ; (b) k ( + )( + ) 0 + + 0 0 + + 0 (b) 00 +. H( ). Să e deermine H( ) corepunzăoare diagramei Bode din figură. H( ) ; H( ) 0 0 + 0 0. 0 0 0 + 5. Să e deermine H( ) corepunzăoare diagramei Bode din figură. H( ) ; H( ) + 0. -0 + 7

6. Să e deermine H( ) corepunzăoare diagramei Bode din figură. H( ) ; H( ) 0.+ 0 00-0 -0-60 0. + 7. Să e deermine H( ) corepunzăoare diagramei Bode din figură. H( ) 0 ; H( ) ; H( ) 0.+ 0 + 0. 0 0-0 0 0 0 + ( + ) 0 0. 0 + 8