63 SECȚIUNI PLNE ȘI ESFĂȘURTE Se determină intersecţia dintre două suprafeţe în următoarele cazuri: dacă este necesară desfăşurarea lor. Este cazul ambalajelor sau pieselor realizate din tablă plană cum ar fi elemente de caroserie de maşină, de avion, ajutaje de ventilare etc. din motive funcţionale, de exemplu la proiectarea unei aripi de maşină (locaş far, pasaj roată, fixare etc.). e cele mai multe ori intersecţia dintre două suprafeţe este o curbă spaţială a cărei ecuaţie analitică este dificil sau imposibil de determinat. Intersecţia dintre două suprafeţe este locul geometric al punctelor comune celor două e aceea pentru determinare intersecţiei se foloseşte metoda prin puncte. upă obţinerea unui număr suficient de puncte (în funcţie de acurateţea reprezentării) acestea se unesc între ele cu o linie continuă dând intersecţia. nalitic, cu ajutorul calculatorului, se găsesc puncte intermediare prin diferite metode simplificatoare după care se aplică funcţii spline de interpolare folosind polinoame de diferite grade. SECŢIUNI PLNE ÎN CILINRI Să se reprezinte. Un cilindru circular drept în trei proiecţii: verticală, orizontală şi laterală secţionat cu un plan de capăt [P] şi să se desfăşoare suprafaţa laterală a cilindrului. Pentru reprezentarea secţiunii oblice şi desfăşurare se parcurg următorii paşi: 1º Se aleg suprafeţele auxiliare. Pentru acest exemplu au fost alese plane frontale [P], dar la fel de bine puteau fi folosite plane de nivel. 2º Trasarea intersecţiei L 1. in intersecţia cilindrului S 1 cu planul auxiliar[p] rezultă două generatoare(rs,r s,r s ) şi (tu,t u,t u ). 3º Trasarea intersecţiei L 2. in intersecţia planului S 2 cu planul auxiliar [P] rezultă dreapta (su,s u,s u ). 4º Punctele de intersecţie. Punctele (s,s,s ) şi (u,u,u ) care aparţin atât lui L 1 cât şi lui L 2 sunt două puncte de pe curba de intersecţie. 5º eterminarea punctelor principale. Punctele principale sau REMRCBILE sunt următoarele: cel mai de sus (a,a,a ) şi cel mai de jos (b,b,b ), de asemenea cele de pe conturul aparent al profilului cilindrului (c,c,c ) şi (d,d,d ). NOTĂ Curba de intersecţie dintre un cilindru secţionat cu un plan neperpendicular pe axă este o elipsă. Segmentul B este de fapt axa mare a elipsei, iar C axa mică.
64 ESFĂŞURRE CILINRULUI esfăşurarea cilindrului a fost realizară de-a lungul celei mai scurte generatoare (bn,b n,b n ). Lungimea desfăşurată a cercului de bază este egală cu π. Transformata prin desfăşurare a cilindrului secţionat se obţine în modul următor: Segmentul NN este divizat în patru părţi egale N,O,M,P,N. Se măsoară perpendicular pe bază: la capetele N de două ori segmentul NB egal cu n b. segmentul M egal cu generatoarea m a segmentele OC şi P egale cu lungimea generatoarelor o c şi p d. Puncte comune L şi L 1 2 Elipsă P' a" a' L 2 c" d" c'=d' s'=u'b' S 2 S 2 U s" b" u" L 1 C S o" r" m"=n" t" p" m' p'=o' r'=t' n' [P] p=d t=u S 1 L 1 T a=m o=c r=s b=n P [Q] R Plan auxiliar esfăşurata C S B U B N R O M P T N Poziţia unui punct oarecare S(s,s,s ) de pe secţiune se obţine considerând că segmentul OR de pe desfăşurată este egal cu arcul OR= or. acă coarda şi arcul sunt aproximativ egale se poate obţine în general o precizie suficientă măsurând cu compasul lungimea corzii. Punctul S se obţine ducând segmentul RS egal cu lungimea generatoarei r s.
65 SECȚIUNI PLNE ÎN CONURI - CURBELE CONICE Secţiunea într-un con de revoluţie cu un plan ce nu trece prin vârf şi nu este perpendicular pe axă poate fi: o elipsă, o parabolă sau o hiperbolă în funcţie de poziţia planului de secţionare (Teorema lui andelin). ceste curbe se numesc conice stfel: acă planul nu taie decât o pânză a conului intersecţia este o elipsă. acă planul taie doar o pânză a conului şi este paralel cu o generatoare a lui intersecţia este o parabolă. acă planul taie ambele pânze ale conului intersecţia este o hiperbolă elipsă hiperbolă parabolă Natura curbelor se păstrează dacă ele sunt proiectate pe un plan paralel cu una din axele lor (în cazul parabolei a doua axă este înlocuită de tangenta la vârf). SECŢIUNE PLNĂ ÎNTR-UN CON E REVOLUŢIE Se dă un con circular drept intersectat cu un plan de capăt [Q]. Se cere reprezentarea conului în proiecţie orizontală şi laterală precum şi desfăşurarea trunchiului de con de sub planul de capăt.
66 Rezolvare 1º Pentru determinarea intersecţiei dintre con şi plan care în acest caz este o elipsă se vor folosi plane auxiliare de nivel perpendiculare pe axa conului. 1º Obţinerea intersecţiei L 1. Conul se intersectează cu planul auxiliar de nivel N 4 după un cerc L 1 cu centrul pe axa conului 2º Obţinerea intersecţiei L 2. Intersecţia dintre planul de nivel N 4 şi planul secant [P] dă un segment L 2 (rn,r n ). Plan secant S' S" Q' Plane auxiliare de nivel u '=v ' 1 1 b'=c' a' b '=c ' 0 0 N 1 N 2 a" c" b" R 1 d'=e' d '=e ' 0 0 N 3 e" d" f'=g' f '=g ' 0 0 N 4 g" f" i' N 5 i" L 2 p' r'=n' r t'=m' u'=v' x' t" p"=x" m" t u Plan perpendicular pe planul secant L 1 h' q g e c P 1 p i u 1 S a x h Q o f d b v 1 R 0 P n m v 3º eterminarea punctelor remarcabile. cestea sunt: axa mare a elipsei dată de punctele (ia,i a ) aflate într-un plan median, paralel cu [V]. xa mică a elipsei este dată de punctele (ed,e d ) aflate la mijlocul segmentului i a şi obţinute cu ajutorul planului de nivel N 3.
67 ESFĂŞURRE TRUNCHIULUI E CON esfăşurarea a fost făcută de-a lungul generatoarei celei mai lungi (ax,a x ). ceastă desfăşurată este un sector circular de rază egală cu generatoarea conului R 1. Lungimea arcului XX este egal cu perimetrul bazei. Se poate astfel scrie: 2πR α 360 1 = 2 0 0 360 R πr α = 0 R, de unde 1 Transformata curbei de intersecţie pe desfăşurata conului numită pe scurt transformata prin desfăşurare se obţine astfel: 1º Se împarte arcul XX în 4 segmente egale în punctele X,N,P,R,X. Unind aceste puncte cu vârful S se obţin 4 generatoare ale conului. 0 X V M R 1 N V 1 B F O Puncte de inflexiune S I P U 1 C E G Q R U T X
68 2º Poziţia altor generatoare se obţine măsurând cu o anumită aproximaţie arce egale pe cercul de bază a conului transpuse pe arcul XX. e exemplu rq =RQ (dacă coarda şi arcul sunt destul de scurte, este mulţumitoare o aproximare a arcului cu măsura corzii luată în compas). 3º devărata mărime a generatoarelor cuprinse între vârful conului şi punctul de intersecţie se obţine printr-o rotaţie de nivel a lor în jurul axei conului până ajung în poziţia de frontale (paralele cu [V]). În continuare se măsoară segmentele s b,s d,s f şi se transpun pe desfăşurată ca şi SB, S, SF etc. Transformata prin desfăşurare a curbei de secţiune, are puncte de inflexiune în punctele U 1 şi V 1, corespunzătoare acelor generatoare SU,SV pentru care planele tangente [P],[P 1] sunt perpendiculare pe planul secant [Q] (Teorema lui Olivier). ETERMINRE EVĂRTEI MĂRIMI REPTELOR Se dă o piramidă patrulateră dreaptă şi se cere desfăşurata ei. NOTE Muchiile S, SB, SC, S sunt egale, dar neparalele cu planele de proiecţie deci nu se proiectează în adevărată mărime. Muchiile bazei B, BC, C, C sunt în planul orizontal deci au proiecţiile în adevărată mărime. Suprafaţa laterală se compune din patru triunghiuri isoscele congruente. c'=b' s' a'=d' a' 1 devãrata mãrime a muchiei S R = s'a' c d B s a 1 b a Pentru a putea trasa desfăşurata piramidei se va determina adevărata mărime a muchiei laterale S printr-o rotaţie în jurul înălţimii aducând-o într-o poziţie paralelă cu planul vertical [V]. Lungimea reală a muchiei este dată de segmentul s a 1. S 4 triunghiuri isoscele egale C Cunoscând adevăratele mărimii ale muchiilor desfăşurata se poate efectua simplu conform figurii alăturate.
69 ETERMINRE EVĂRTEI MĂRIMII SUPRFEŢELOR PLNE O figură plană se proiectează în adevărată mărime pe un plan dacă este paralelă sau conţinută în acel plan. Se dă o tavă de forma unui trunchi de piramidă patrulateră reprezentată în epură prin trei proiecţii pe cele trei plane orizontal [H], vertical [V] şi lateral [L]. La determinarea desfăşuratei se ia în considerare faptul că feţele laterale opuse sunt egale deci este suficientă aflarea mărimii reale a două dintre ele ce au o muchie comună. Fie BEF aceste două feţe. Problema poate fi rezolvată folosind metoda rabaterii. Feţele BEF şi BCFG sunt rabătute pe planul orizontal [H] printr-o rotaţie în jurul axei (ab,a b ) respectiv (bc,b c ). [L] [V] Patrulaterul abe 1f 1 este adevărata mărime a feţei BEF, iar patrulaterul bcf 2g 2 este adevărata mărime a feţei BCFG, [H]
70 ETERMINRE EVĂRTEI MĂRIMI UNGHIURILOR Se cere proiectarea unui cuţit de strung cu profil constant pentru prelucrarea unui canal pe o piesă cilindrică prezentată în figura 0-5. Faţa de degajare a cuţitului este normală, adică situată într-un plan orizontal ce trece prin axa piesei. NOTĂ Un cuţit cu profil constant se ascute doar pe feţele de aşezare TRSRE EPUREI 7º Se desenează proiecţia orizontală şi pe un plan lateral a canalului din piesă. 8º Se desenează corpul cuţitului limitat de lăţimea b şi înălţimea h. ceste cote sunt astfel luate încât cuţitul sub acţiunea forţelor de aşchiere să aibă o deformare neglijabilă şi să existe rezervă suficientă de material pentru reascuţiri. 9º Se efectuează o schimbare de plan vertical. cest nou plan va fi perpendicular pe muchia (mn, m n ). Pentru ca scula să poată aşchia corespunzător este necesar un unghi de aşezare αε 6 0. 10º Revenind la proiecţia orizontală se trasează proiecţia muchiei t u, în tu şi în continuare pe planul lateral t u. 11º Mărimea reală a unghiului ε 1 dintre cele două feţe de aşezare, adică dintre feţele LMTS şi MNUT se obţine printr-o schimbare de plan orizontal. cest plan se alege astfel încât să fie perpendicular pe muchia (t m, t 1m 1). d Faţă de degajare l' m'=n' t' u =n 1 1 t =m 1 1 1 l =s 1 1 s' l t m n t" m" n"=l" s u s"=u" b h