VII.3.5. Metode Newton modificate
|
|
- Ευμελια Παπαφιλίππου
- 7 χρόνια πριν
- Προβολές:
Transcript
1 Meode de Opmzare Curs 4 VII.3.5. Meode Newon modfcae În ulmul algorm prezena în cursul recu în suaţa în care hessana Hf(x ) nu era pozv defnă se folosea drep drecţe de deplasare v = - f(x ) specfcă meode gradenulu. Ală varană ese modfcarea ad-hoc a marce Hf(x ). Ma precs, folosrea une drecţ de forma B = Hf(x ) + E unde E ese o marce aleasă asfel încâ Hf(x ) + E să fe sufcen de pozv defnă (E = dacă Hf(x ) ese sufcen de pozv defnă ). Meodele de aces p poară numele de meode Newon modfcae (sau meode Newon cu modfcarea hessane). Algormul asoca meodelor de p Newon modfcae ese schţa ma jos (se presupune x da) : = ; câ mp f(x ) execuă pasul : * se calculează B = Hf(x ) + E, unde E ese o marce aleasă asfel încâ Hf(x ) + E să fe sufcen de pozv defnă (E = dacă Hf(x ) ese sufcen de pozv defnă ) pasul 2: *se rezolvă ssemul B v = - f(x ) pasul 3: *se deermnă pasul de deplasare (subopmal) asoca drecţe de deplasare v ; pasul 4: x + = x + v ; : = +; Penru deermnarea marce B puem pleca de la descompunerea specrală a marce smerce Hf(x ), adcă screrea e sub forma Hf(x ) = QDQ, unde Q ese o marce orogonală (având pe coloane vecor propr a lu Hf(x )) ar D o marce dagonală (având pe dagonala prncpală valorle propr ale lu Hf(x )): λ D = λ 2 λ n Se poae lua B = Hf(x ) + E = QD m Q, unde
2 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 µ D m = µ 2 µ n cu µ = max (ε, λ ) penru orce n (sau evenual, µ = max (ε, λ ) penru orce n), ε fnd un număr pozv mc (de exemplu, ε = ε mach, unde ε mach ese precza maşn). O asfel de descompunere necesă un volum mare de calcul dacă n mare. Un volum ma mc de calcul se obţne dacă se esmează doar cea ma mcă valoare propre λ mn (Hf(x )) a marce Hf(x ) ş se a max(, ε-λ mn (Hf(x ))) E = max(, ε-λ mn (Hf(x ))) max(, ε-λ mn (Hf(x ))) = max(, ε-λ mn (Hf(x )))I n ε fnd un număr pozv mc. Dacă marcea Hf(x ) are o valoare propre negavă mare în modul ş resul valorlor propr pozve dar mc în modul, aunc se poae înâmpla ca prn aceasă meodă drecţa de deplasare obţnuă să fe esenţal drecţa cele ma rapde descreşer. Ale meode de modfcare a hessane se bazează pe facorzăr Cholesy. Probabl cea ma smplă dee ese de a deermna un scalar τ > cu propreaea că Hf(x ) + τi n ese sufcen de pozv defnă. Un algorm penru deermnarea lu τ (baza pe facorzăr Cholesy) ese prezena ma jos (penru smplae noăm Hf(x ) = A, ar elemenele de pe dagonala prncpală cu a, n) : ρ > da (de exemplu, ρ = -3 ) dacă mn{a, n} > aunc τ : = alfel τ : = - mn{a, n} + ρ 2
3 Meode de Opmzare Curs 4 penru =,, execuă * se încearcă facorzarea Cholesy LL = A + τ I n dacă facorzarea reuşeşe aunc reurn L ş STOP alfel τ + : = max (2τ, ρ) Prezenăm în connuare mplemenarea în MAPLE ale algormulu de ma sus. Procedura are drep paramer funcţa obecv f, puncul nţal, noa x, ş precza ε (crerul de oprre ese f(x ) < ε). Deoarece procedura foloseşe comenz (vecor, grad, hessan, cholesy, ec.) dn pacheul lnalg, înane de ulzarea e pacheul rebue încărca: > wh(lnalg): Funcţonare procedur va f exemplfcaă penru funcţle > f:=(x,y)->3*x^2+2*y^2-2*x*y-4*x+2*y-3; f := ( x, y ) 3 x y 2 2 x y 4 x + 2 y 3 > f2:=(x,y)->*(y-x^2)^2+(x-)^2; f2 := ( x, y ) ( y x 2 ) 2 + ( x ) 2 > f4:=(x,y)->/(x-)^4/4+(y^2-x); f4 := ( x, y ) + y 2 x 4 ( x ) 4 > f6:=(x,y)->x^2*(4-2.*x^2+x^4/3)+x*y+y^2*(-4+4*y^2); f6 := ( x, y ) x x x4 x y y 2 ( y 2 ) Implemenarea une varane a meode Newon modfcae (pasul de deplasare ese genera prn algormul bacracng-armjo) : > newon_modf:=proc(f,x,epslon) > local x,x,g,h,g,h,l,y,v,n,,z,n, bea,dela,p,pp,rho,au,md,es,dd; > n:=vecdm(x); x:=vecor(n); x:=vecor(n);y:=vecor(n); >v:=vecor(n);bea:=.5;dela:=.;n:=.; >L:=marx(n,n);dd:=floor(Dgs/2); > g:=grad(f(seq(x[],=..n)),[seq(x[],=..n)]); > H:=hessan(f(seq(x[],=..n)),[seq(x[],=..n)]); > x:=map(evalf,x); 3
4 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); > whle norm(g,2)>=epslon do > H:=evalm(marx(n,n,[seq(seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), H[j,p]),j=..n),p=..n)])); > rho:=.; >md:=mn(seq(h[,],=..n)); >f md> hen au:=. else au:=-md+rho f; >es:=; >whle es= do es:=; >for p from o n do >md:=h[p,p]+au -sum(l[p,]^2,=..p-); >f md<=^(-dd) hen es:=;au:=max(rho,2*au);p:=n+; >else L[p,p]:=md^(/2); for pp from p+ o n do >L[pp,p]:=(H[pp,p]-sum(L[pp,]*L[p,],=..p-))/L[p,p] od >f >od; >od; > y[]:=-g[]/l[,]; > for p from 2 o n do >y[p]:=(-g[p]-sum(l[p,j]*y[j],j=..p-))/l[p,p] od; > v[n]:=y[n]/l[n,n]; > for p from n- by - o do >v[p]:=(y[p]-sum(l[j,p]*v[j],j=p+..n))/l[p,p] od; > z:=evalf(f(seq(x[],=..n))); :=n; >x:=evalm(x+*v); > whle f(seq(x[],=..n))>z+*dela*sum(g[]*v[],=..n) > do :=*bea; x:=evalm(x+*v); > od; > x:=evalm(x); > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); > od; > RETURN(evalm(x)) > end; > newon_modf(f,vecor([,]),^(-4)); [.6, -.22 ] > newon_modf(f2,vecor([,]),^(-4)); 4
5 Meode de Opmzare Curs 4 [.,. ] > newon_modf(f2,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > newon_modf(f2,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [.4, ] > newon_modf(f3,vecor([,-]),^(-4)); [ ,. -8 ] > newon_modf(f5,vecor([2,3]),^(-4)); [ ,. -53 ] > newon_modf(f4,vecor([.5,3]),^(-4)); [ , ] > newon_modf(f4,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ ,. -8 ] > newon_modf(f6,vecor([-,-]),^(-4)); [ , ] > newon_modf(f6,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > newon_modf(f6,vecor([,]),^(-4)); [ , ] Penru funcţle f 6 cu puncul nţal (, -) ş f 2 cu puncul nţal (, ) prezenăm ma jos ş reprezenarea grafcă (3D ş conour) a eraţlor: > newon_modf(f6,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] 5
6 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 Număr de eraţ: 6 > newon_modf(f2,vecor([,]),^(-4)); [.3, ] Număr de eraţ: 5 Deş smplu de mplemena algormul prezena ma înane poae necesa un volum mare de calcul (în suaţa în care se încearcă facorzăr Cholesy penru mule valor τ ). Poae f avanajos ca τ să crească la fecare eraţe cu un facor ma mare, de exemplu în loc de 2. Ală sraege de modfcare hessane ese de a aplca algormul de facorzare Cholesy ş de a măr elemenele dagonale care apar în algorm. Aces algorm Cholesy modfca garanează pe de pare exsenţa facorulu 6
7 Meode de Opmzare Curs 4 Cholesy cu elemene care nu depăşesc în modul norma hessane, ar pe de ală pare nu modfcă hessana dacă ese sufcen de pozv defnă. Începem descrerea acese sraeg prn recapularea aşa nume descompuner LDL a une marce smerce A cu mnor prncpal nenul. O screre a marce A sub forma A = LDL, unde L ese o marce nferor runghulară cu elemenele de pe dagonala prncpală egale cu, ş D o marce dagonală se numeşe facorzare LDL. Ţnând con de relaţle: j = j a j = L D L j = L = D L j + L j D jj penru j =,2,,n. obţnem urmăorul algorm penru calculul facorzăr LDL a une marce A penru j=,2,...,n execuă j D jj := a jj - L = 2 D j penru = j+, j+2,...,n execuă L j : = j (aj - D jj = L D L ) j Algormul funcţonează penru marce smerce cu mnor prncpal nenul, în parcular penru marce A pozv defne. Legăura înre facorul Cholesy M al marce A (A= MM cu M =(m j ),j o marce nferor runghulară cu elemenele de pe dagonala prncpală pozve) ş facorzare A = LDL ese m j = L j D jj penru orce,j. Algormul de facorzare Cholelesy modfca aplca une marce A presupune dae două valor ε > ş η >. Se calculează A + E = LDL = MM asfel încâ D jj ε ş m j η penru orce ş j. Algorm Cholesy modfca penru calculul facorzăr A + E = LDL = MM penru j=,2,...,n execuă j C jj : = a jj - = L 2 D j ; θ j := max{c j, j< n} D jj := 2 θj max C j,, ε η 7
8 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 penru = j+, j+2,...,n execuă j C j : = (a j - = L D L ); L j : = j Cjj ; D jj Să verfcăm că înr-adevăr m j η penru orce ş j: m j = L j D jj = C j D jj θ jj C η η. Penru a reduce modfcărle asupra lu A se po face permuăr smerce de ln ş coloane (algormul Cholesy modfca daora lu Gll, Murray ş Wrgh) obţnându-se facorzarea PAP + E = LDL = MM, unde P ese marcea de permuare. VII.3.6. Meoda drecţlor conjugae. Meoda gradenulu conjuga Fe C M n,n (R) o marce pozv defnă. Marcea C nduce un produs scalar pe R n, noa <, > C : <x, y> C : = <Cx, y>, x, y R n. Do vecor x, y R n se numesc conjugaţ în rapor cu C (sau C orogonal) dacă <Cx, y> = (sau echvalen, <x, y> C = ). Dacă vecor v, v 2,..., v sun nenul conjugaţ în rapor cu C do câe do, aunc v, v 2,..., v sun lnar ndependenţ (deoarece conjugarea în rapor cu C înseamnă orogonalae în rapor cu produsul scalar <, > C ş înr-un spaţu pre- Hlber orce famle de vecor nenul orogonal do câe do ese lnar ndependenă). În parcular, dacă = n, vecor v, v 2,..., v n consue o bază în R n. Lema 34. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = <x,cx> + <x, d> cu 2 C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, ş fe v, v,..., v n- o famle de vecor nenul conjugaţ în rapor cu C do câe do. Aunc exsă ş ese unc un punc de mnm global x* al lu f ş 8
9 Meode de Opmzare Curs 4 x* = < d, v > v. < Cv, v > n = Demonsraţe. Avem f(x) = Cx + d ş Hf(x) = C penru orce x R n. Deoarece C ese pozv defnă rezulă că f ese convexă, dec un punc x* ese punc de mnm dacă ş numa dacă x* ese punc saţonar. Avem f(x * ) = <=> x* = -C - d, ş ca urmare x* = -C - d ese uncul punc de mnm al lu f. Deoarece v, v,..., v n- sun vecor nenul conjugaţ în rapor cu C do câe do, e consue o bază în R n. În consecnţă, exsă scalar α, α,..., α n- R asfel încâ -C - d = n α v = <-C - d, v j > C = n j α < v, v > = -<C - d, v j > C = α j <v, v j > C -<d, v j > = α j <Cv j, v j > C α j = Aşadar x* = -C - d = < d, v >. < j j Cv, v > n = j < d, v > v < Cv, v > Lema 35. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = <x,cx> + <x, d> cu 2 C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa. Dacă v R n ese un vecor nenul, aunc soluţa opmă a probleme = Demonsraţe. Penru orce avem nf f(x + v ) ese < f x, v > < Cv, v > f(x +v ) = 2 2 <v,cv > + (<v, Cx > + <v, d>) 2 <x,cx > <x,cx > + <x,d> 9
10 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 < Cx + d, v > < f x, v > de unde rezulă că = =. < Cv, v > < Cv, v > Propozţe 36. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = 2 <x,cx> + <x,d> cu C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, ş fe v, v,..., v n- o famle de vecor nenul conjugaţ în rapor cu C do câe do. Se consrueşe şrul (x ) : x + = x + v, x da, n- unde ese pasul opmal asoca drecţe v, adcă ese soluţa opmă a probleme nf f(x + v ). Aunc x n = x* uncul punc de mnm al lu f. Demonsraţe. Deoarece v, v,..., v n- sun vecor nenul conjugaţ în rapor cu C do câe do, e consue o bază în R n. În consecnţă, exsă scalar α, α,..., α n- R asfel încâ x = n α v = <x, v j > C = n j α < v, v > = <x, v j > C = α j <v, v j > C <Cx, v j > = α j <Cv j, v j > C α j = j < Cx, v > j j < Cv, v >. Aşadar x = n = < Cx, v > v (36.) < Cv, v > Adunând relaţle x + = x + v penru =..-, obţnem x = x + v. (36.2) = <x, v > C = x + < v, v > = <Cx, v > = <Cx, v > (36.3) C
11 Dec Meode de Opmzare Curs 4 < f(x ), v > = <Cx + d, v > = <Cx, v > + <d, v > = ( 36.3) Dn lema 35 rezulă că = <Cx, v > + <d, v > (36.4) < f x, v > = < Cv, v > ( 36.4 ) penru orce, ş înlocund în (36.2) cu n ş fecare, obţnem: x n = x + n = < f x, v > v < Cv, v > < Cx, v > d, v < > < Cv, v > < Cv, v > = x + = x + < Cx, v > < d, v > v < Cv, v > < Cv, v > n = n < Cx, v > v + = < Cv, v > < d, v > v < Cv, v > n = = ( 36.) x x + < d, v > v < Cv, v > n = Conform leme 34, f are unc punc de mnm (36.5) x* = < d, v > v, < Cv, v > n = ş în consecnţă ţnând con ş de (36.5), rezulă x n =x*. Lema 37. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = <x,cx> + <x,d> cu 2 C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, ş fe v, v,..., v m- (m un număr naural) o famle de vecor conjugaţ în rapor cu C do câe do. Se consrueşe şrul (x ) : x + = x + v, x da, m unde ese pasul opmal asoca drecţe v, adcă ese soluţa opmă a probleme nf f(x + v ). Aunc < f(x + ), v > = penru orce {,,, }. Demonsraţe. Vom face demonsraţa nducv după. Penru = avem < f(x ), v > = <Cx + d, v > = <Cx + Cv, v > + <d, v >
12 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 ş ţnând con că = = <Cx, v > + <Cv, v > + <d, v >, < f x, v > Cx, v d, v = < > < > < Cv, v > < Cv, v > < Cv, v > (conform, leme 35) rezulă că < f(x ), v > =. Presupunem afrmaţa adevăraă penru ş o demonsrăm penru +. Penru = avem < f(x + ), v > = <Cx + + d, v > = <Cx + Cv, v > + <d, v > ar dn lema 35, = = <Cx, v > + <Cv, v > + <d, v >, < f x, v > Cx, v d, v = < > < > < > < Cv, v > < Cv, v >. Aşadar Cv, v < f(x ), v > =. Penru {,,, -}, conform poeze de nducţe < f(x ),v > =, ş ca urmare < f(x + ), v > = <Cx + + d, v > = <Cx + Cv + d, v > = < f(x ), v > + <Cv, v > = <v, v > C =. Propozţe 38. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = 2 <x,cx> + <x,d> cu C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, ş fe v, v,..., v n- o famle de vecor nenul conjugaţ în rapor cu C do câe do. Se consrueşe şrul (x ) : x + = x + v, x da, n- unde ese pasul opmal asoca drecţe v, adcă ese soluţa opmă a probleme nf f(x + v ). Aunc x + ese soluţe opmă a probleme unde A = x + Sp{v, v,, v } = x + n λv, λ R. = Demonsraţe. Adunând relaţle x + = x + v penru =.., obţnem x + = x + v. Fe x A. Aunc exsă λ, λ,..., λ n- R asfel încâ x = x + n λ v. Avem 2 = < f(x + ), x-x + + > = < f x, λ v > = = nf x A f(x),
13 Meode de Opmzare Curs 4 + = ( ) = λ < f x, v > = conform leme 37. Dec penru orce x A avem f(x) f(x + ) < f(x + ), x-x + > =, ş ca urmare x + ese punc de mnm penru f pe A. În cazul meode gradenulu conjuga vecor C- conjugaţ v, v,..., v n- se consruesc prn orogonalzarea relav la produsul scalar <, > C a ssemulu de vecor f(x ), - f(x ),..., f(x n- ) folosnd procedeul Gram-Schmd. Asfel v = - f(x ) v = - f(x ) + λ = v unde λ (=..-) se deermnă asfel încâ penru orce ş orce j -, <v, v j > =. Asfel λ = < v, f x > < v, v > C C < Cv, f x > = < Cv, v > Conform leme 37, penru orce avem < f(x ), f(x ) > = -< f(x ), v > = ş penru orce ş + < f(x ), f(x ),> = < - v + j λ v, f(x )> =. j=,j Pe de ală pare f(x + ) = Cx + + d = Cx + Cv + d = f(x ) + Cv ş ca urmare penru orce {,,, -2} = < f(x + ), f(x )> = < f(x ), f(x )> + <Cv, f(x )> = <Cv, f(x )>. Aşadar <Cv, f(x )> = ş dec λ = penru orce {,,, -2}. Dec v = - f(x ) + λ v = - f(x ) + λ - v - = 3
14 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 = - f(x ) + Dec v + = - f(x + ) + β v, unde Cum dn lema 35 = < Cv, f x > β = < Cv, v > v-. < f x, v > < > ş Cv, v + < Cv, f x > < Cv, v > f(x + ) = Cx + + d = Cx + Cv + d = f(x ) + Cv = f(x ) < f x, v > < > Cv Cv, v rezulă că Cv = < Cv, v > < > ( f(x ) - f(x + )). În consecnţă f x β =, v + + < f ( x ), v > < f x f x, f x > ş ţnând con că v = - f(x ) + β - v -, de unde < f(x ), v > = -< f(x ), f(x )> (conform leme 37, < f(x ), v - > = ), rezulă β = + + < f ( x ), f ( x ) > < f x f x, f x > Deoarece < f(x ), f(x + )> =, β poae f exprma echvalen: β = + + f ( x ), f ( x ) < f x, f x > < >. În vruea condţe de C-orogonalae, în cazul funcţlor părace, meoda gradenulu conjuga converge înr-un număr fn de paş n (conform propozţe 36). Deoarece formulele de calcul penru β nu depnd explc de marcea C, meoda poae f aplcaă unor funcţ ma generale. Dacă funcţa f nu ese păracă aunc cele două formule de calcul ale lu β nu sun echvalene. În cazul în care 4
15 Meode de Opmzare Curs 4 β = + + f ( x ), f ( x ) < f x, f x > < >. se obţne algormul Flecher-Reeves, ar în cazul în care β = + + < f ( x ), f ( x ) > < f x f x, f x > se obţne algormul Pola-Rbere. Schţăm ma jos ce do algorm. Algormul Flecher-Reeves (se presupune x da) : = ; v := f(x ); câ mp f(x ) execuă pasul : *se deermnă pasul de deplasare (opmal sau subopmal) asoca drecţe de deplasare v ; pasul 2: x + = x + v ; pasul 3: β : = : = +; + + f ( x ), f ( x ) < f x, f x > < > ; v+ :=- f(x + ) + β v. Algormul Pola-Rbere (se presupune x da) : = ; v := f(x ); câ mp f(x ) execuă pasul : *se deermnă pasul de deplasare (opmal sau subopmal) asoca drecţe de deplasare v ; pasul 2: x + = x + v ; pasul 3: β : = + + < f ( x ), f ( x ) > < f x f x, f x > ; : = +; v + :=- f(x + ) + β v. 5
16 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 Prezenăm în connuare mplemenarea în MAPLE a celor do algorm de ma sus. Procedurle au drep paramer funcţa obecv f, puncul nţal, noa x, ş precza ε (crerul de oprre ese f(x ) < ε). Procedurle folosesc comenz dn pacheul lnalg. Funcţonare procedurlor va f exemplfcaă penru funcţle: > f:=(x,y)->3*x^2+2*y^2-2*x*y-4*x+2*y-3; f := ( x, y ) 3 x y 2 2 x y 4 x + 2 y 3 > f2:=(x,y)->*(y-x^2)^2+(x-)^2; > f4:=(x,y)->/(x-)^4/4+(y^2-x); f2 := ( x, y ) ( y x 2 ) 2 + ( x ) 2 f4 := ( x, y ) + y 2 x 4 ( x ) 4 > f6:=(x,y)->x^2*(4-2.*x^2+x^4/3)+x*y+y^2*(-4+4*y^2); f6 := ( x, y ) x x x4 x y y 2 ( y 2 ) Penru funcţle f 6 cu puncul nţal (, -) ş f 2 cu puncul nţal (, ) vom prezena ş reprezenarea grafcă (3D ş conour) a eraţlor (cele două funcţ nu sun funcţ convexe!). Implemenarea algormulu Flecher-Reeves (pasul opmal de deplasare ese obţnu prn meoda secţun de aur) : > FlecherReeves:=proc(f,x,epslon) > local x,,n,g,g,v,bea,,2,, y,y2,alpha,alpha,a,b,l,u,w,nmax,j,ph; > n:=vecdm(x); x:=vecor(n);v:=vecor(n); >g:=grad(f(seq(x[],=..n)),[seq(x[],=..n)]); > x:=map(evalf,x); > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >v:=evalm(-g); > whle norm(g,2)>=epslon do >ph:=->f(seq(x[]+*v[],=..n)); > :=.; 2:=.; y:=ph(); y2:=ph(2); > f y<=y2 hen a:=; b:=2 else > whle y>y2 do y:=y2;:=2;2:=2+;y2:=ph(2) od; > a:=-; b:=2 f; > alpha:=evalf((5^(/2)-)/2);alpha:=-alpha; 6
17 Meode de Opmzare Curs 4 > L:=b-a;u:=a+alpha*L;w:=a+alpha*L;y:=ph(u); >y2:=ph(w);nmax:=cel(ln(epslon/(*l))/ln(alpha));j:=; > whle j<nmax do > f y<y2 hen b:=w;l:=b-a; > y2:=y;w:=u;u:=a+alpha*l;y:=ph(u) > else a:=u;l:=b-a; > y:=y2;u:=w;w:=a+alpha*l;y2:=ph(w); > f; >j:=j+ > od; > :=(a+b)/2;bea:=sum(g[]*g[],=..n); > x:=evalm(x+*v); > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >bea:=sum(g[]*g[],=..n)/bea;v:=evalm(-g+bea*v); > od; > RETURN(evalm(x)) > end; > FlecherReeves(f,vecor([,]),^(-4)); [.62898, ] > FlecherReeves(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f2,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f2,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f3,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f4,vecor([.5,3]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f4,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f6,vecor([-,-]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f6,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] 7
18 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 > FlecherReeves(f6,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] 7 eraţ > FlecherReeves(f6,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] 24 eraţ Implemenarea algormulu Pola-Rbere (pasul opmal de deplasare ese obţnu prn meoda secţun de aur) : > PolaRbere:=proc(f,x,epslon) > local x,,n,g,g,g,v,bea,,2,,y,y2, >alpha,alpha,a,b,l,u,w,nmax,j,ph; 8
19 Meode de Opmzare Curs 4 > n:=vecdm(x); x:=vecor(n);v:=vecor(n); >g:=grad(f(seq(x[],=..n)),[seq(x[],=..n)]); > x:=map(evalf,x); > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >v:=evalm(-g); > whle norm(g,2)>=epslon do >ph:=->f(seq(x[]+*v[],=..n)); > :=.; 2:=.; y:=ph(); y2:=ph(2); > f y<=y2 hen a:=; b:=2 else > whle y>y2 do y:=y2;:=2;2:=2+;y2:=ph(2) od; > a:=-; b:=2 f; > alpha:=evalf((5^(/2)-)/2);alpha:=-alpha; > L:=b-a;u:=a+alpha*L;w:=a+alpha*L;y:=ph(u);y2:=ph(w); >nmax:=cel(ln(epslon/(*l))/ln(alpha));j:=; > whle j<nmax do > f y<y2 hen b:=w;l:=b-a; > y2:=y;w:=u;u:=a+alpha*l;y:=ph(u) > else a:=u;l:=b-a; > y:=y2;u:=w;w:=a+alpha*l;y2:=ph(w); > f; >j:=j+ > od; > :=(a+b)/2; > x:=evalm(x+*v); > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >bea:=sum((g[]-g[])*g[],=..n)/sum(g[]*g[],=..n); >g:=evalm(g);v:=evalm(-g+bea*v); > od; > RETURN(evalm(x)) > end; > PolaRbere(f,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f2,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] 9
20 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 > PolaRbere(f2,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [.22,.463 ] > PolaRbere(f3,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f4,vecor([.5,3]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f4,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f6,vecor([-,-]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f6,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f6,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] 9 eraţ > PolaRbere(f6,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] 2
21 Meode de Opmzare Curs 4 4 eraţ Penru a lma acumularea erorlor daorae mprecze calcululu paşlor, se recomandă renţalzarea drecţe v sub forma v = - f(x ) după fecare m eraţ, m n. Se obţn asfel meodele de graden conjuga cu renţalzare (resar), caracerzae prn calcularea la pasul 3 β =, dacă + înreg m β, în caz conrar ş alegerea drecţe de deplasare v + :=- f(x + ) + β v. Prezenăm în connuare mplemenarea în MAPLE ale algormlor Flecher-Revees ş Pola-Rbere cu renţalzare (resar) după fecare n eraţ (n ese numărul de varable de care depnde funcţa obecv). Vom opa penru alegerea subopmală a pasulu. Procedurle au drep paramer funcţa obecv f, puncul nţal, noa x, ş precza ε (crerul de oprre ese f(x ) < ε). Procedurle folosesc comenz dn pacheul lnalg. Funcţonare procedurlor va f exemplfcaă penru aceleaş funcţ ca procedurle fără resar (FlecherReeves, PolaRbere) Implemenarea algormulu Flecher-Reeves cu resar (pasul subopmal de deplasare ese genera prn algormul bacracng-armjo) : > FlecherReeves_r:=proc(f,x,epslon) > local x,x,,n,g,g,v,bea,z,n,bea_pas,dela,, ; 2
22 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 > n:=vecdm(x); x:=vecor(n);x:=vecor(n);v:=vecor(n); >g:=grad(f(seq(x[],=..n)),[seq(x[],=..n)]); >bea_pas:=.5;dela:=.;n:=.; > x:=map(evalf,x);:=; > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >v:=evalm(-g); > whle norm(g,2)>=epslon do > z:=evalf(f(seq(x[],=..n))); :=n;x:=evalm(x+*v); > whle f(seq(x[],=..n))>z+*dela*sum(g[]*v[],=..n) > do :=*bea_pas; x:=evalm(x+*v); > od; > bea:=sum(g[]*g[],=..n); > x:=evalm(x);:=+; > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >f rem(+,n)= hen bea:= else >bea:=sum(g[]*g[],=..n)/bea f;v:=evalm(-g+bea*v); > od; > RETURN(evalm(x)) > end; > FlecherReeves_r(f,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f2,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f2,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [.3642, ] > FlecherReeves_r(f3,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f4,vecor([.5,3]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f4,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ ,. ] > FlecherReeves_r(f6,vecor([-,-]),^(-4)); [ , ] 22
23 Meode de Opmzare Curs 4 > FlecherReeves_r(f6,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f6,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > FlecherReeves_r(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] 5 eraţ > FlecherReeves_r(f6,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] 4 eraţ 23
24 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 Implemenarea algormulu Pola-Rbere cu resar(pasul subopmal de deplasare ese genera prn algormul bacracng-armjo) : > PolaRbere_r:=proc(f,x,epslon) > local x,x,,n,g,g,g,v,bea,z,n,bea_pas,dela,,; > n:=vecdm(x); x:=vecor(n);x:=vecor(n);v:=vecor(n); >g:=grad(f(seq(x[],=..n)),[seq(x[],=..n)]); >bea_pas:=.5;dela:=.;n:=.; > x:=map(evalf,x);:=;; > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >v:=evalm(-g); > whle norm(g,2)>=epslon do > z:=evalf(f(seq(x[],=..n))); :=n;x:=evalm(x+*v); > whle f(seq(x[],=..n))>z+*dela*sum(g[]*v[],=..n) > do :=*bea_pas; x:=evalm(x+*v); > od; > x:=evalm(x); > g:=vecor([seq(subs(seq(x[]=x[],=..n), g[j]),j=..n)]); >:=+; >f rem(+,n)= hen >bea:=sum((g[]-g[])*g[],=..n)/sum(g[]*g[],=..n) else bea:= f; >g:=evalm(g);v:=evalm(-g+bea*v); > od; > RETURN(evalm(x)) > end; > PolaRbere_r(f,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f2,vecor([-,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f2,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f3,vecor([,-]),^(-4)); 24
25 Meode de Opmzare Curs 4 [ , ] > PolaRbere_r(f4,vecor([.5,3]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f4,vecor([-.5,.2]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f6,vecor([-,-]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f6,vecor([-,]),^(-4)); [.89843, ] > PolaRbere_r(f6,vecor([,]),^(-4)); [ , ] > PolaRbere_r(f2,vecor([,]),^(-4)); [ , ] 445 eraţ > PolaRbere_r(f6,vecor([,-]),^(-4)); [ , ] 25
26 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs eraţ VII.3.7. Meode cvas-newon (Meode de mercă varablă) În cazul meodelor cvas-newon (meode de mercă varablă) drecţa de deplasare se alege sub forma v = - H f(x ) unde H ese o marce pozv defnă reprezenând o aproxmare a nverse hessane Hf(x ). În cele ce urmează noăm s = x + x ş y = f(x + ) - f(x ),. În cazul une funcţ părace src convexe f:r n R, adcă a une funcţ de forma f(x) = 2 <x,cx> + <x, d> cu C M n,n(r) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, avem f(x) = Cx + d ş Hf(x) = C penru orce x R n. Ca urmare: y = f(x + ) - f(x ) = C(x + - x ) = Cs, s = C - y, ar C = Hf(x j ) penru orce j. Plecând de la aceasă observaţe se vor căua H, aproxmaţ a nverselor marcelor Hf(x ), care să îndeplnească urmăoarele condţ: 26
27 Meode de Opmzare Curs 4. s = H + y penru orce, (condţa s = H + y se numeşe condţa secane, ar mplcaţa s = S y penru orce, - => s = S + y penru orce, - se numeşe propreaea de eredae) 2. H pozv defnă Marcele H vor f deermnae recursv: H + = H + D,. Algormul generc asoca meodelor cvas-newon aplca funcţlor părace ese schţa ma jos (se presupune x da ş H da, de exemplu H = I n ) : = ; câ mp f(x ) execuă pasul : v = - H f(x ) pasul 2: *se deermnă pasul de deplasare (opmal) asoca drecţe de deplasare v ; pasul 3: x + = x + v ; pasul 4: *se alege D asfel încâ H + = H + D să fe pozv defnă ş în plus, să fe îndeplne condţa secane ( H + y = s ) ş propreaea de eredae (H + y = s penru orce, -); : = +; Lema 39. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = <x,cx> + <x, d>, cu 2 C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, ş fe x R n. Fe un număr naural ş fe (x j ) j şrul defn prn x j+ = x j j H j f(x j ), j unde - Penru orce j, marcele H j sun pozv defne ş îndeplnesc condţa s = H j y penru orce, j- cu s = x + x ş y = f(x + ) - f(x ) - j ese pasul opmal asoca drecţe v j = - H j f(x j ). Aunc vecor s, s,..., s sun conjugaţ în rapor cu C do câe do. Demonsraţe. Observăm că penru orce s = x + x = v = - H f(x ) ar dn fapul că f(x) = Cx+d deducem că y = f(x + ) - f(x ) = Cs = Cv = - CH f(x ). 27
28 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 Vom face demonsraţa prn nducţe după. Penru =, obţnem <s, Cs > = - <H f(x ), Cs > = - < f(x ), H Cs > = - < f(x ), H y > = - < f(x ), s > = <Cx + d, v > = <Cx + Cv, v > + <d, v > = <Cx, v > + <Cv, v > + <d, v >, ş ţnând con că = < f x, v > Cx, v d, v = < > < > < Cv, v > < Cv, v > < Cv, v > (conform, leme 35) rezulă că <s, Cs > =. Presupunem afrmaţa adevăraă penru ş o demonsrăm penru +. Avem <s +, Cs > = - + <H + f(x + ), Cs > = - + < f(x + ), H + Cs > = = - + < f(x + ), H + y > = - + < f(x + ), s > (39. ) Dn poeza de nducţe rezulă că s, s,..., s sun conjugaţ în rapor cu C do câe do, ş aplcând lema 37 rezulă că < f(x + ), s > = penru orce {,,...,}. Ma depare dn (39.) obţnem <s +, Cs > = - + < f(x + ), s > =. În consecnţă, s, s,..., s + sun conjugaţ în rapor cu C do câe do. În condţle leme 39 dacă la un momen da s = ( < n) aunc de fap v = sau echvalen f(x ) =. Aşadar x ese puncul de mnm al lu f (fnd punc saţonar al funcţe convexe f). Dacă s, s,..., s n- sun oţ nenul, aunc fnd conjugaţ în rapor cu C do câe do, rezulă că s, s,..., s n- sun lnar ndependenţ. Aunc ţnând con de fapul că s = H n y ş că y = Cs, de unde s =H n Cs penru orce =..n-, rezulă că H n = C -. Dec v n = -H n f(x n ) = -C - f(x n ). Aunc pasul opmal n asoca drecţe (Newon) v n = -C - f(x n ) ese n =. Ca urmare x n+ = x n - n H n f(x n ) = x n -C - (Cx n +d) = -C - d, Aşadar x n+ ese puncul de mnm al lu f (fnd punc saţonar al funcţe convexe f). Dec mnmul lu f ese deermna în urma a cel mul n+ eraţ. Aşa cum precza marcele H se deermnă recursv: H + = H + D,. 28
29 Meode de Opmzare Curs 4 Prezenăm în connuare re meode de alegere a marce D. Formula de corecţe de ordnul I presupune ulzarea pe pos de D a une marce de rang. Ma precs, căuăm D de forma D = a z ( z ), unde a R, a ş z R n. Deermnăm a ş z asfel încâ să fe îndeplnă condţa secane. Dn condţa secane rezulă Înmulţnd la sânga cu ( y ) (H + D )y = s H y + a z ( z, obţnem ) y = s ( y ) H y + a ( y ) z ( z ) y = ( y ) <y, H y > + a (<y, z >) 2 =<y, s > a = H y 2 < y,s > ( < y, z > ) Revennd la condţa secane H y + a z ( z ) s y = s, obţnem z = < > (s - H y ) a z, y de unde, D = a z ( z ) = a 2 a 2 < z, y > (s - H y ) (s - H y ) = = a ( < z, y > ) 2 ( < y, z > ) 2 H y y,s (s - H y ) (s - H y ) < > 2 < z, y > (s - H y ) (s - H y ) = ( s H y )( s H y ) H y < y,s > 29
30 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 Arăăm prn nducţe după că dacă funcţa f ese păracă (f(x) = 2 <x,cx> + <x,d>, cu C smercă), H ese smercă ş dacă avem D = ( s H y )( s H y ) H y < y,s > aunc ese îndeplnă condţa H + y = s penru orce (H + = H + D ). Penru orce condţa ese îndeplnă penru = dn consrucţa lu D (char dacă funcţa f nu ese păracă). Ca urmare penru = afrmaţa ese adevăraă. Presupunem afrmaţa adevăraă penru ş o demonsrăm penru +. Penru orce,, avem H +2 y = (H + + D + ) y = H + y + ( + + )( + s H y s H y ) < y,s H y > s H = s y < s H+ y, y > < y,s H y > = s +( + + s, y H y, y ), y ( + + ) + ( + + s H+ y ) < > < > < > = s +( + + s, y y, H y ) y,s H+ y ( + + s H+ y ) < > < > < > = s +( + + s, y y, s ) y,s H+ y ( + + s H+ y ) < > < > < y,s H y > = s +( + + s, Cs Cs, s ) ( + + s H+ y ) < > < > < y,s H y > = s +( + + Cs, s Cs, s ) = s. Acualzarea marce H sub forma ( + + s H+ y ) < > < > < y,s H y >
31 Meode de Opmzare Curs 4 H + = H + D cu D = ( s H y )( s H y ) H y < y,s > Poară denumrea de formula de corecţe de rang. Dacă numorul <y,s H y > nu ese pozv, aunc pozv defnrea marce H + nu ese garanaă. Formula de corecţe de rang 2 Davdon-Flecher Powell (formula DFP) presupune H sub forma H + = H + D cu D = s s < > - s, y H y y H < y, H y > Arăăm că în cazul acese formule dacă H ese pozv defnă ş <s, y > >, aunc H + = H + D ese pozv defnă. Lema 4. Fe H o marce pozv defnă ş s y R n asfel încâ <s, y > >. Aunc H + = H + D ese pozv defnă, unde În plus, H + y = s. D = s s < > - s, y H y y H < y, H y > Demonsraţe. Să observăm ma înâ că dacă z R n ese un vecor nenul, aunc marcea I n - penru orce v R n avem zz ese pozv semdefnă. Înr-adevăr ese smercă ş < z,z > zz <v, v- < z,z > v> = <v, v> - <v, zz < z,z > v> =<v, v> - v zz v < z,z > = ( z v =<v, v> - )2 z,z < > = < z,z >< v, v > ( < z, v > ) 2 < z, z > Dacă H ese marce pozv defnă ş dacă y R n ese un vecor nenul, aunc H - Hyy H < y,hy > = H 2 I n 2 2 H yy H < y,hy > 2 H 3
32 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 ese pozv semdefnă, deoarece I n 2 2 H yy H < y,hy > = I n - zz < z,z > cu z = 2 H y. În plus, y ese vecor propru asoca marce H = H - Hyy H < y,hy > asoca valor propr λ =, ar dmensunea subspaţulu corespunzăor ese. Aunc penru orce θ > ş orce s cu propreaea că <s, y>, rezulă că H +θss ese pozv defnă. Înlocund H prn H, y prn y, s prn s ş θ prn s ( s ) < > + s, y H y y H H - y, H y < > Avem H + y = (H + D )y = (H + s s y =H y + s y ese pozv defnă. s s < s, y > - y, H y H y y H y - y H y < s, y > H y y H < > )y se obţne că =H y + s H y = s Lema 4. Fe f:r n R o funcţe defnă prn f(x) = <x,cx> + <x, d>, cu 2 C M n,n (R) o marce pozv defnă ş d R n un vecor fxa, ş fe x R n. Fe (x ) şrul defn prn x + = x - H f(x ), unde - şrul de marce (H ) ese defn prn H = I n ş H + = H + D, cu D = s s < s, y > - y, H y H y y H < >, s = x + x ş y = f(x + ) - f(x ) - ese pasul opmal asoca drecţe v = - H f(x ). Aunc penru orce, s = H + y penru orce {,,,}. Demonsraţe. Observăm că penru orce 32
33 Meode de Opmzare Curs 4 s = x + x = v = - H f(x ) ar dn fapul că f(x) = Cx+d deducem că y = f(x + ) - f(x ) = Cs = Cv = - CH f(x ). Ca urmare <s, y > = <s, Cs > > penru orce s. Dec conform leme 4, marcele H sun pozv defne penru orce cu s (evden dacă s =, aunc ş y = ; ma mul, în aces caz s =y = penru orce ). Vom face demonsraţa prn nducţe după. Penru =, obţnem s =H y, egalae adevăraă conform leme 4. Presupunem că penru orce j s = H j y penru orce {,,,j-} ş demonsrăm că s = H + y penru orce {,,,}. Conform leme 39 vecor s, s,..., s sun conjugaţ în rapor cu C do câe do. Deoarece penru orce {,,..., -} <s, y > = <s, Cs > =, <s, y > = <s, Cs > =, obţnem H + y = (H + D )y = (H + = H y + < s,y >= s ( s ) s s < s, y > - y, H y < s, y > y - H = H y y y H - < y, H y > y H = s y y s - < y, H y > H y s = = s. < y,s >= H y y H < > )y < y, H y > y H y y H Fapul că H + y = s rezulă dn lema 4. 33
34 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 Ca o consecnţă a leme 4 (ş leme 39) rezulă că penru o funcţe păracă f src convexă algormul Davdon-Flecher Powell ( DFP) converge la puncul de mnm al lu f după cel mul n+ eraţ. Convergenţa algormulu penru clase de funcţ ma generale ese o problemă deschsă. Până acum am opa penru aproxmarea a nverse hessane Hf(x ) cu o marce pozv defnă H verfcând condţle H y = s penru orce {,,..., -} unde s = x + x ş y = f(x + ) - f(x ),. Smlar puem opa penru aproxmarea hessane Hf(x ) cu o marce pozv defnă B verfcând condţle (B ) - y = s (sau echvalen, B s = y ) penru orce {,,..., -}. Se observă că în relaţle B s = y faţă de relaţle H y = s se schmbă rolul lu s cu y. Schmbând în formula de corecţe de rang 2 Davdon-Flecher Powell (formula DFP) rolul lu s cu y se obţne formula de corecţe de rang 2 Broyden-Flecher Goldfarb-Shanno (formula BFGS) B + = B + y y < y,s > - s,b s B s s B < > Smlar cu lema 4, dacă s y R n asfel încâ <s, y > >, aunc B + = B + y y < y,s > - s,b s B s s B < > ese pozv defnă. În plus, B + s = y. Dacă se folosesc acualzarea marce B aunc drecţa de deplasare se calculează că v = - (B ) - f(x ). Penru a nversa marcea B puem recurge la aşa numa formulă Sherman-Morrson: penru o marce nversablă A M n,n (R) ş do vecor u, v R n cu propreaea că + <v,a - u>, marcea A + uv ese nversablă ş (A+uv ) - = A - - A uv A. + v A u Noăm (B ) - = H ş aplcând formula Sherman-Morrson obţnem 34
35 B ( y ) y + < y,s > Meode de Opmzare Curs 4 H y y H = H - < y,s > + < y, H y > Aplcând încă o daă formula Sherman-Morrson obţnem H + = (B + ) - = H - + sau echvalen D = ( y ) H y < y,s > s s < y,s > - + < y,s > H + = H + D cu s s H y s s y H τ y H y τ = +. < y,s > < y,s > H y s s y H Dacă H ese marce pozv defnă ş dacă <s, y > >, aunc H + = H + D ese pozv defnă. În plus, H + y = s. Condţa <s, y > > ese echvalenă cu < f(x + ), s > > < f(x ), s > sau, deoarece s = v ( pasul de deplasare ar v drecţa de deplasare), < f(x + ), v > > < f(x ), v >. Aceasă negalae ese adevăraă dacă pasul sasface condţa Wolfe (7b). Convergenţa algormulu Broyden-Flecher Goldfarb-Shanno (BFGS) a fos demonsraă de Powell în 976. Algormul Broyden-Flecher Goldfarb-Shanno (BFGS) (x da) : = ; H := I n ; 35
36 Mădălna Roxana Bunec Meode de Opmzare Curs - 27 câ mp f(x ) execuă pasul : v = - H f(x ) pasul 2: *se deermnă pasul de deplasare subopmal îndeplnnd condţle Wolfe ( asoca drecţe de deplasare v ) pasul 3: x + : = x + v ; pasul 4: s : = x + x ; y : = f(x + ) - f(x ); y H y τ := +. < y,s > D := s s H y s s y H τ H + : = H + D ; : = +; < y,s > 36
Lucrarea Nr. 5 Comportarea cascodei EC-BC în domeniul frecvenţelor înalte
Lucaea N. 5 opoaea cascode E-B în doenul fecenţelo înale Scopul lucă - edenţeea cauzelo ce deenă copoaea la HF a cascode E-B; - efcaea coespondenţe dne ezulaele obţnue expeenal penu la supeoaă a benz acesu
Διαβάστε περισσότεραCursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate
Lector uv dr Crsta Nartea Cursul 7 Spaţ eucldee Produs scalar Procedeul de ortogoalzare Gram-Schmdt Baze ortoormate Produs scalar Spaţ eucldee Defţ Exemple Defţa Fe E u spaţu vectoral real Se umeşte produs
Διαβάστε περισσότεραNumere complexe. a numerelor complexe z b b arg z.
Numere complexe Numere complexe Forma algebrcă a numărulu complex este a b unde a ş b sunt numere reale Numărul a se numeşte partea reală a numărulu complex ş se scre a Re ar numărul b se numeşte partea
Διαβάστε περισσότεραMădălina Roxana Buneci. Optimizări
Mădălna Roxana Bunec Optmzăr Edtura Academca Brâncuş Târgu-Ju, 8 Mădălna Roxana Bunec ISBN 978-973-44-87- Optmzăr CUPRINS Prefaţă...5 I. Modelul matematc al problemelor de optmzare...7 II. Optmzăr pe mulţm
Διαβάστε περισσότεραCAPITOLUL 4 FUNCŢIONALE LINIARE, BILINIARE ŞI PĂTRATICE
CAPITOLUL FUNCŢIONALE LINIAE BILINIAE ŞI PĂTATICE FUNCŢIONALE LINIAE BEIA TEOETIC Deiniţia Fie K X un spaţiu vecorial de dimensiune iniă O aplicaţie : X K se numeşe uncţională liniară dacă: ese adiivă
Διαβάστε περισσότεραV.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile
Metode de Optimizare Curs V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile Propoziţie 7. (Fritz-John). Fie X o submulţime deschisă a lui R n, f:x R o funcţie de clasă C şi ϕ = (ϕ,ϕ
Διαβάστε περισσότεραCurs 4 Serii de numere reale
Curs 4 Serii de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Criteriul rădăcinii sau Criteriul lui Cauchy Teoremă (Criteriul rădăcinii) Fie x n o serie cu termeni
Διαβάστε περισσότεραMETODE NUMERICE DE REZOLVARE A ECUAŢIILOR ȘI SISTEMELOR DE ECUAȚII DIFERENŢIALE. Autor: Dénes CSALA
METODE NUMERICE DE REZOLVARE A ECUAŢIILOR ȘI SISTEMELOR DE ECUAȚII DIFERENŢIALE Auor: Dénes CSALA Crcuul R-L sere în regm ranzoru Se conseră un crcu orma nr-un rezsor e rezsenţă R ş o bobnă e nucvae L
Διαβάστε περισσότεραCurs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.
Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie p, q N. Fie funcţia f : D R p R q. Avem următoarele
Διαβάστε περισσότεραTransformata Radon. Reconstructia unei imagini bidimensionale cu ajutorul proiectiilor rezultate de-a lungul unor drepte.
Problema Tranformaa Radon Reconrucia unei imaini bidimenionale cu auorul roieciilor rezulae de-a lunul unor dree. Domeniul de uilizare: Prelucrarea imainilor din domeniul medical Prelucrarea imainilor
Διαβάστε περισσότεραMetode iterative pentru probleme neliniare - contractii
Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii Problemele neliniare sunt in general rezolvate prin metode iterative si analiza convergentei acestor metode este o problema importanta. 1 Contractii
Διαβάστε περισσότεραSERII RADIOACTIVE. CINETICA DEZINTEGRĂRILOR Serie radioactivă- ansamblu de elemente radioactive care derivă unele din altele prin dezintegrări α şi β
SERII RDIOTIVE. IETI DEZITEGRĂRILOR Sr radoacvă- ansamblu d lmn radoacv car drvă unl dn all prn dzngrăr α ş β ca rzula al lg ransmuaţ radoacv -prn dzngrar α, numărul d masă scad cu 4 unăţ ş numărul aomc
Διαβάστε περισσότεραMetode de interpolare bazate pe diferenţe divizate
Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate Radu Trîmbiţaş 4 octombrie 2005 1 Forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange Algoritmul nostru se bazează pe forma Newton a polinomului de interpolare
Διαβάστε περισσότερα4. FUNCŢII DIFERENŢIABILE. EXTREME LOCALE Diferenţiabilitatea funcţiilor reale de o variabilă reală.
4. FUNCŢII DIFERENŢIABILE. EXTREME LOCALE. 4.. Noţun teoretce ş rezultate fundamentale. 4... Dferenţabltatea funcţlor reale de o varablă reală. Multe robleme concrete conduc la evaluarea aromatvă a creşter
Διαβάστε περισσότεραDefiniţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice
1 Conice pe ecuaţii reduse 2 Conice pe ecuaţii reduse Definiţie Numim conica locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul distantelor la un punct fix F şi la o dreaptă fixă (D) este o constantă
Διαβάστε περισσότερα8. Alegerea si acordarea regulatoarelor
8. Alegerea s acordarea regulaoarelor Elemenele care caracerzează un regulaor auoma ş pe baza cărora se po compara înre ele dferele regulaoare, în scopul aleger celu ma adecva p, sun urmăoarele: naura
Διαβάστε περισσότεραDISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE
DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE ABSTRACT. Materialul prezintă o modalitate de a afla distanţa dintre două drepte necoplanare folosind volumul tetraedrului. Lecţia se adresează clasei a VIII-a Data:
Διαβάστε περισσότερα(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.
Definiţie Spunem că: i) funcţia f are derivată parţială în punctul a în raport cu variabila i dacă funcţia de o variabilă ( ) are derivată în punctul a în sens obişnuit (ca funcţie reală de o variabilă
Διαβάστε περισσότεραDemodularea (Detectia) semnalelor MA, Detectia de anvelopa
Deodularea (Deecia) senalelor MA, Deecia de anveloa Deodularea ese recuerarea senalului odulaor din senalul MA. Aceasa se oae face erfec nuai daca s( ) ese de banda liiaa iar Deodularea senalelor MA se
Διαβάστε περισσότεραPlanul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare
1 Planul în spaţiu Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru 2 Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Fie reperul R(O, i, j, k ) în spaţiu. Numim normala a unui plan, un vector perpendicular pe
Διαβάστε περισσότεραT R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :
Numere complexe î formă algebrcă a b Fe, a b, ab,,, Se umeşte partea reală a umărulu complex : Re a Se umeşte coefcetul părţ magare a umărulu complex : Se umeşte modulul umărulu complex : Im b, ş evdet
Διαβάστε περισσότεραSisteme diferenţiale liniare de ordinul 1
1 Metoda eliminării 2 Cazul valorilor proprii reale Cazul valorilor proprii nereale 3 Catedra de Matematică 2011 Forma generală a unui sistem liniar Considerăm sistemul y 1 (x) = a 11y 1 (x) + a 12 y 2
Διαβάστε περισσότεραriptografie şi Securitate
riptografie şi Securitate - Prelegerea 12 - Scheme de criptare CCA sigure Adela Georgescu, Ruxandra F. Olimid Facultatea de Matematică şi Informatică Universitatea din Bucureşti Cuprins 1. Schemă de criptare
Διαβάστε περισσότεραAsupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006
Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 006 Mircea Lascu şi Cezar Lupu La cel de-al cincilea baraj de Juniori din data de 0 mai 006 a fost dată următoarea inegalitate: Fie x, y, z trei numere reale
Διαβάστε περισσότεραa n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea
Serii Laurent Definitie. Se numeste serie Laurent o serie de forma Seria n= (z z 0 ) n regulata (tayloriana) = (z z n= 0 ) + n se numeste partea principala iar seria se numeste partea Sa presupunem ca,
Διαβάστε περισσότεραIntegrala nedefinită (primitive)
nedefinita nedefinită (primitive) nedefinita 2 nedefinita februarie 20 nedefinita.tabelul primitivelor Definiţia Fie f : J R, J R un interval. Funcţia F : J R se numeşte primitivă sau antiderivată a funcţiei
Διαβάστε περισσότεραSEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0
Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie şi Ingineria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucian MATICIUC SEMINAR 4 Funcţii de mai multe variabile continuare). Să se arate că funcţia z,
Διαβάστε περισσότεραAnaliza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro
Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM Seminar S ANALA ÎN CUENT CONTNUU A SCHEMELO ELECTONCE S. ntroducere Pentru a analiza în curent continuu o schemă electronică,
Διαβάστε περισσότεραCAPITOLUL 1. În acest paragraf vom reaminti noţiunea de primitivă, proprietăţile primitivelor şi metodele generale de calcul ale acestora.
Cap PRIMITIVE 5 CAPITOLUL PRIMITIVE METODE GENERALE DE CALCUL ALE PRIMITIVELOR Î aces paragraf vom reamii oţiuea de primiivă, proprieăţile primiivelor şi meodele geerale de calcul ale acesora Defiiţia
Διαβάστε περισσότεραCURS 6 METODE NUMERICE PENTRU ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE. Partea I (Rezumat) 6-I METODE NUMERICE PENTRU ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI
CURS 6 METODE NUMERICE PENTRU ECUAŢII DIFERENŢIALE ORDINARE Parea I Rezua 6-I METODE NUMERICE PENTRU ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI În aceasă secţune se vor rezena eode nuerce enru ecuaţ ş ssee
Διαβάστε περισσότερα5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE
5.5. A CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE PROBLEMA 1. În circuitul din figura 5.54 se cunosc valorile: μa a. Valoarea intensității curentului de colector I C. b. Valoarea tensiunii bază-emitor U BE.
Διαβάστε περισσότεραEcuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.
pe ecuaţii generale 1 Sfera Ecuaţia generală Probleme de tangenţă 2 pe ecuaţii generale Sfera pe ecuaţii generale Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Numim sferă locul geometric al punctelor din spaţiu
Διαβάστε περισσότεραSEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. 1. Probleme. ω2 s s 2, Re s > 0; (4) sin ωt σ(t) ω. (s λ) 2, Re s > Re λ. (6)
SEMINAR TRANSFORMAREA LAPLACE. Probleme. Foloind proprieaea de liniariae, ă e demonreze urmăoarele: in σ(, Re > ; ( + penru orice C. co σ( h σ( ch σ(, Re > ; ( +, Re > ; (3, Re > ; (4. Să e arae că penru
Διαβάστε περισσότερα3.6 Valori şi vectori proprii. Fie V un K-spaţiu vectorial n-dimensional şi A L K (V) un operator liniar.
Algebră lnră, geometre nltcă ş dferenţlă 6 Vlor ş vector propr Fe V un K-spţu vectorl n-dmensonl ş A L K (V) un opertor lnr Defnţ 6 Un vector x V, x se numeşte vector propru l opertorulu A dcă exstă K
Διαβάστε περισσότεραCurs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"
Curs 14 Funcţii implicite Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie F : D R 2 R o funcţie de două variabile şi fie ecuaţia F (x, y) = 0. (1) Problemă În ce condiţii ecuaţia
Διαβάστε περισσότεραCurs 1 Şiruri de numere reale
Bibliografie G. Chiorescu, Analiză matematică. Teorie şi probleme. Calcul diferenţial, Editura PIM, Iaşi, 2006. R. Luca-Tudorache, Analiză matematică, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005. M. Nicolescu, N. Roşculeţ,
Διαβάστε περισσότεραFiabilitatea şi indicatori pentru măsurarea nivelului acesteia. Suport de curs master MANAGEMENTUL CALITATII 17 XI 2008
Fablaea ş ndcaor penru măsurarea nvelulu acesea Supor de curs maser MANAGEMENTUL CALITATII 17 XI 2008 Fablaea repreznă o caracerscă calavă a produselor, fnd asocaă, în general, produselor de naura mjloacelor
Διαβάστε περισσότεραCurs 2 Şiruri de numere reale
Curs 2 Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Convergenţă şi mărginire Teoremă Orice şir convergent este mărginit. Demonstraţie Fie (x n ) n 0 un
Διαβάστε περισσότεραMetode Numerice de Rezolvare a Ecuațiilor Diferențiale
Curs - Meode Numerce de Rezolvare a Ecuațlor Derențale Aplcaț în Ingnera Elecrcă As. Dr. ng. Levene CZUMBIL Laboraorul de Cerceare în Meode Numerce Deparamenul de Elecroencă Ingnere Elecrcă E-mal: Levene.Czumbl@em.ucluj.ro
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1
Functii definitie proprietati grafic functii elementare A. Definitii proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca fiecarui
Διαβάστε περισσότεραFunctii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor
Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi si spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe cu valori in daca fiecarui element
Διαβάστε περισσότεραStatistica descriptivă (continuare) Şef de Lucrări Dr. Mădălina Văleanu
Statstca descrptvă (contnuare) Şef de Lucrăr Dr. Mădălna Văleanu mvaleanu@umfcluj.ro VARIABILE CANTITATIVE MĂSURI DE TENDINŢA CENTRALA Meda artmetca, Medana, Modul, Meda geometrca, Meda armonca, Valoarea
Διαβάστε περισσότεραIII. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.
III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. Definiţie. O serie a n se numeşte: i) absolut convergentă dacă seria modulelor a n este convergentă; ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar
Διαβάστε περισσότεραSERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0
SERII NUMERICE Definiţia 3.1. Fie ( ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 şirul definit prin: s n0 = 0, s n0 +1 = 0 + 0 +1, s n0 +2 = 0 + 0 +1 + 0 +2,.......................................
Διαβάστε περισσότερα2. Metoda celor mai mici pătrate
Metode Nuerce Curs. Metoda celor a c pătrate Fe f : [a, b] R o fucţe. Fe x, x,, x + pucte dstcte d tervalul [a, b] petru care se cuosc valorle fucţe y = f(x ) petru orce =,,. Aproxarea fucţe f prtr-u polo
Διαβάστε περισσότερα5.1 Realizarea filtrelor cu răspuns finit la impuls (RFI) Filtrul caracterizat prin: 5. STRUCTURI DE FILTRE NUMERICE. 5.1.
5. STRUCTURI D FILTR UMRIC 5. Realzarea ltrelor cu răspuns nt la mpuls (RFI) Fltrul caracterzat prn: ( z ) = - a z = 5.. Forma drectă - - yn= axn ( ) = Un ltru cu o asemenea structură este uneor numt ltru
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4 Amplificatoare elementare
Captolul 4 mplfcatoare elementare 4.. Etaje de amplfcare cu un tranzstor 4... Etajul sursa comuna L g m ( GS GS L // r ds ) m ( r ) g // L ds // r o L ds 4... Etajul drena comuna g g s m s m s m o g //
Διαβάστε περισσότεραMetode numerice pentru probleme Cauchy 1. Ecuaţii diferenţiale. Probleme Cauchy
Meode numerce enru robleme Cuc. Ecuţ derenţle. Probleme Cuc.. Meode uns..4. Meode de Runge u connure) Consderăm roblem Cuc: ' ) ) ş reţeu de unce: ) b.....8) În generl o meodă de Runge u în r sd ese o
Διαβάστε περισσότεραwww.absolualarme.com met la disposition du public, via www.docalarme.com, de la documentation technique dont les rιfιrences, marques et logos, sont
w. ww lua so ab me lar m.co t me la sit po dis ion du c, bli pu via lar ca do w. ww me.co m, de la ion nta t do cu me on t ed hn iqu tec les en ce s, rι fιr ma rq ue se t lo go s, so nt la pr op riι tι
Διαβάστε περισσότεραCu ajutorul noţiunii de corp se defineşte noţiunea de spaţiu vectorial (spaţiu liniar): Fie V o mulţime nevidă ( Ø) şi K,,
Cursul 1 Î cele ce urmează vom prezeta o ouă structură algebrcă, structura de spaţu vectoral (spaţu lar) utlzâd structurle algebrce cuoscute: mood, grup, el, corp. Petru îceput să reamtm oţuea de corp:
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VII-a
lasa a VII Lumina Math Intrebari Subiecte lasa a VII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate
Διαβάστε περισσότερα5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.
5 Eerciţii reolvate 5 UNCŢII IMPLICITE EXTREME CONDIŢIONATE Eerciţiul 5 Să se determine şi dacă () este o funcţie definită implicit de ecuaţia ( + ) ( + ) + Soluţie ie ( ) ( + ) ( + ) + ( )R Evident este
Διαβάστε περισσότεραΤο άτομο του Υδρογόνου
Το άτομο του Υδρογόνου Δυναμικό Coulomb Εξίσωση Schrödinger h e (, r, ) (, r, ) E (, r, ) m ψ θφ r ψ θφ = ψ θφ Συνθήκες ψ(, r θφ, ) = πεπερασμένη ψ( r ) = 0 ψ(, r θφ, ) =ψ(, r θφ+, ) π Επιτρεπτές ενέργειες
Διαβάστε περισσότεραCARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFEŢELOR PLANE
CRCTERSTC GEOMETRCE LE SUPRFEŢELOR PLNE 1 Defnţ Pentru a defn o secţune, complet, cunoaşterea are ş a centrulu de greutate nu sunt sufcente. Determnarea eforturlor, tensunlor ş deformaţlor mpune cunoaşterea
Διαβάστε περισσότεραLaborator 11. Mulţimi Julia. Temă
Laborator 11 Mulţimi Julia. Temă 1. Clasa JuliaGreen. Să considerăm clasa JuliaGreen dată de exemplu la curs pentru metoda locului final şi să schimbăm numărul de iteraţii nriter = 100 în nriter = 101.
Διαβάστε περισσότεραSEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a
Capitolul II: Serii de umere reale. Lect. dr. Lucia Maticiuc Facultatea de Hidrotehică, Geodezie şi Igieria Mediului Matematici Superioare, Semestrul I, Lector dr. Lucia MATICIUC SEMINARUL 3. Cap. II Serii
Διαβάστε περισσότεραBARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)
BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 8 mi 0 (brjul ) Problem Arătţi că dcă, b, c sunt numere rele cre verifică + b + c =, tunci re loc ineglitte xy + yz + zx Problem Fie şi b numere nturle nenule Dcă numărul
Διαβάστε περισσότεραR R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.
5p Determinați primul termen al progresiei geometrice ( b n ) n, știind că b 5 = 48 și b 8 = 84 5p Se consideră funcția f : intersecție a graficului funcției f cu aa O R R, f ( ) = 7+ 6 Determinați distanța
Διαβάστε περισσότεραSondajul statistic- II
08.04.011 odajul statstc- II EŞATIOAREA s EXTIDEREA REZULTATELOR www.amau.ase.ro al.sac-mau@cse.ase.ro Data : 13 aprle 011 Bblografe : ursa I,cap.VI,pag.6-70 11.Aprle.011 1 odajul aleator smplu- cu revere
Διαβάστε περισσότεραMatrice. Determinanti. Sisteme liniare
Matrice 1 Matrice Adunarea matricelor Înmulţirea cu scalar. Produsul 2 Proprietăţi ale determinanţilor Rangul unei matrice 3 neomogene omogene Metoda lui Gauss (Metoda eliminării) Notiunea de matrice Matrice
Διαβάστε περισσότερα( ) () t = intrarea, uout. Seminar 5: Sisteme Analogice Liniare şi Invariante (SALI)
Seminar 5: Sieme Analogice iniare şi Invariane (SAI) SAI po fi caracerizae prin: - ecuaţia diferenţială - funcţia de iem (fd) H() - funcţia pondere h - răpunul indicial a - răpunul la frecvenţă H(j) ăpunul
Διαβάστε περισσότεραMARCAREA REZISTOARELOR
1.2. MARCAREA REZISTOARELOR 1.2.1 MARCARE DIRECTĂ PRIN COD ALFANUMERIC. Acest cod este format din una sau mai multe cifre şi o literă. Litera poate fi plasată după grupul de cifre (situaţie în care valoarea
Διαβάστε περισσότεραProgram: Statistică descriptivă
nveseşe în oamen! Proec cofnanţa dn Fondul Socal European prn Programul Operaţonal Secoral Dezvolarea Resurselor Umane 7 3 Axa prorară Educaţa ş formarea profesonală în sprjnul creşer economce ş dezvolăr
Διαβάστε περισσότεραFoarte formal, destinatarul ocupă o funcţie care trebuie folosită în locul numelui
- Introducere Αξιότιμε κύριε Πρόεδρε, Αξιότιμε κύριε Πρόεδρε, Foarte formal, destinatarul ocupă o funcţie care trebuie folosită în locul numelui Αγαπητέ κύριε, Αγαπητέ κύριε, Formal, destinatar de sex
Διαβάστε περισσότεραDETERMINAREA ACCELERAŢIEI GRAVITAŢIONALE PRIN METODA PENDULULUI FIZIC
UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCUREŞTI DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ LABORATORUL DE FIZICĂ BN - 1 B DETERMINAREA ACCELERAŢIEI GRAVITAŢIONALE PRIN METODA PENDULULUI FIZIC 004-005 DETERMINAREA ACCELERAŢIEI
Διαβάστε περισσότεραSeminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor
Facultatea de Matematică Calcul Integral şi Elemente de Analiă Complexă, Semestrul I Lector dr. Lucian MATICIUC Seminariile 9 20 Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reiduurilor.
Διαβάστε περισσότεραEsalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.
Seminarul 1 Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii. 1.1 Breviar teoretic 1.1.1 Esalonul Redus pe Linii (ERL) Definitia 1. O matrice A L R mxn este in forma de Esalon Redus pe Linii (ERL), daca indeplineste
Διαβάστε περισσότεραCapitolul 4. Integrale improprii Integrale cu limite de integrare infinite
Capitolul 4 Integrale improprii 7-8 În cadrul studiului integrabilităţii iemann a unei funcţii s-au evidenţiat douăcondiţii esenţiale:. funcţia :[ ] este definită peintervalînchis şi mărginit (interval
Διαβάστε περισσότερα3.3. Ecuaţia propagării căldurii
3 ECUAŢII γ k + k iar din (34 rezuă că a 4Aω δ k (k + + a + (k+ (k+ ω deci 4Aω δ k + a a (k + (k+ ω Conform (9 souţia probemei considerae va fi 4Aω a w ( sin( sin( k+ k+ + a k a (k+ (k+ ω 4Asinω + sin(k+
Διαβάστε περισσότεραa) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.
Bac Variata Proil: mate-izica, iormatica, metrologie Subiectul I (3 p) Se cosidera matricele: X =, Y = ( ) si A= a) (3p) Sa se calculeze XY A b) (4p) Sa se calculeze determiatul si ragul matricei A c)
Διαβάστε περισσότεραAplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal
Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal Principiul I al termodinamicii exprimă legea conservării şi energiei dintr-o formă în alta şi se exprimă prin relaţia: ΔUQ-L, unde: ΔU-variaţia
Διαβάστε περισσότεραSeminar 6.Integrarea ecuațiilor diferențiale
Sema.Iegaea ecațlo deețale Resosabl: Maela Vasle maela.a.vasle@gmal.com Cosm-Șea Soca cosm.soca9@gmal.com Obecve Î ma acge aces laboao sdel va caabl să: ezolve ssem de eca deeale dee meode. să ezolve obleme
Διαβάστε περισσότεραLucrare. Varianta aprilie I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2. sau p b.
Lucrare Soluţii 28 aprilie 2015 Varianta 1 I 1 Definiţi noţiunile de număr prim şi număr ireductibil. Soluţie. Vezi Curs 6 Definiţiile 1 şi 2 Definiţie. Numărul întreg p se numeşte număr prim dacă p 0,
Διαβάστε περισσότερα1.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune
.3 Baza a unui spaţiu vectorial. Dimensiune Definiţia.3. Se numeşte bază a spaţiului vectorial V o familie de vectori B care îndeplineşte condiţiile de mai jos: a) B este liniar independentă; b) B este
Διαβάστε περισσότερα4. CIRCUITE LOGICE ELEMENTRE 4.. CIRCUITE LOGICE CU COMPONENTE DISCRETE 4.. PORŢI LOGICE ELEMENTRE CU COMPONENTE PSIVE Componente electronice pasive sunt componente care nu au capacitatea de a amplifica
Διαβάστε περισσότεραCriptosisteme cu cheie publică III
Criptosisteme cu cheie publică III Anul II Aprilie 2017 Problema rucsacului ( knapsack problem ) Considerăm un număr natural V > 0 şi o mulţime finită de numere naturale pozitive {v 0, v 1,..., v k 1 }.
Διαβάστε περισσότεραΝόµοςπεριοδικότητας του Moseley:Η χηµική συµπεριφορά (οι ιδιότητες) των στοιχείων είναι περιοδική συνάρτηση του ατοµικού τους αριθµού.
Νόµοςπεριοδικότητας του Moseley:Η χηµική συµπεριφορά (οι ιδιότητες) των στοιχείων είναι περιοδική συνάρτηση του ατοµικού τους αριθµού. Περιοδικός πίνακας: α. Είναι µια ταξινόµηση των στοιχείων κατά αύξοντα
Διαβάστε περισσότεραCurs 10 TRANZISTOARE. TRANZISTOARE BIPOLARE
Curs 10 TRANZISTOARE. TRANZISTOARE IPOLARE CUPRINS Tranzstoare Clasfcare Prncpu de funcțonare ș regun de funcțonare Utlzarea tranzstorulu de tp n. Caracterstc de transfer Utlzarea tranzstorulu de tp p.
Διαβάστε περισσότεραProfesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA
DREAPTA Fie punctele A ( xa, ya ), B ( xb, yb ), C ( xc, yc ) şi D ( xd, yd ) în planul xoy. 1)Distanţa AB = (x x ) + (y y ) Ex. Fie punctele A( 1, -3) şi B( -2, 5). Calculaţi distanţa AB. AB = ( 2 1)
Διαβάστε περισσότερα2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale
Transformări 1 Noţiunea de transformare liniară Proprietăţi. Operaţii Nucleul şi imagine Rangul şi defectul unei transformări 2 Matricea unei transformări Relaţia dintre rang şi defect Schimbarea matricei
Διαβάστε περισσότεραCURS facultativ ELEMENTE DE TEORIA DISTRIBUŢIILOR
CUS faculaiv ELEMENTE DE TEOIA DISTIBUŢIILO 1. Noţiunea de disribuţie Fie ϕ : C o funcţie; definim suporul prin închiderea mulţimii penru care ϕ nu se anulează, adică supp ϕ = { ϕ() 0}. Se poae demonsra
Διαβάστε περισσότεραANALIZA SPECTRALĂ A SEMNALELOR ALEATOARE
ANALIZA SPECRALĂ A SEMNALELOR ALEAOARE. Scopul lucrăr Se sudază caracerzarea în domenul recvenţă a semnalelor aleaoare de p zgomo alb ş zgomo roz ş aplcaţle acesea la deermnarea modulelor răspunsurlor
Διαβάστε περισσότερα4.2. Formule Biot-Savart-Laplace
Patea IV. Câmp magnetc staţona 57 4.2. Fomule Bot-Savat-Laplace ) Cazul 3 evenm la ecuaţle câmpulu magnetc în egmul staţona (Cap.): ot H (4.4) dv B 0 (4.5) B H (4.6) n elaţa (4.5), ezultă că putem sce
Διαβάστε περισσότεραPrincipiul Inductiei Matematice.
Principiul Inductiei Matematice. Principiul inductiei matematice constituie un mijloc important de demonstratie in matematica a propozitiilor (afirmatiilor) ce depind de argument natural. Metoda inductiei
Διαβάστε περισσότεραSubiecte Clasa a VIII-a
Subiecte lasa a VIII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul
Διαβάστε περισσότεραΕμπορική αλληλογραφία Ηλεκτρονική Αλληλογραφία
- Εισαγωγή Stimate Domnule Preşedinte, Stimate Domnule Preşedinte, Εξαιρετικά επίσημη επιστολή, ο παραλήπτης έχει ένα ειδικό τίτλο ο οποίος πρέπει να χρησιμοποιηθεί αντί του ονόματος του Stimate Domnule,
Διαβάστε περισσότερα5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2
5.4. MULTIPLEXOARE Multiplexoarele (MUX) sunt circuite logice combinaţionale cu m intrări şi o singură ieşire, care permit transferul datelor de la una din intrări spre ieşirea unică. Selecţia intrării
Διαβάστε περισσότεραRĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,
REZISTENTA MATERIALELOR 1. Ce este modulul de rezistenţă? Exemplificaţi pentru o secţiune dreptunghiulară, respectiv dublu T. RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii
Διαβάστε περισσότεραEDITURA PARALELA 45 MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ. Clasa a X-a Ediţia a II-a, revizuită. pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă
Coordonatori DANA HEUBERGER NICOLAE MUŞUROIA Nicolae Muşuroia Gheorghe Boroica Vasile Pop Dana Heuberger Florin Bojor MATEMATICĂ DE EXCELENŢĂ pentru concursuri, olimpiade şi centre de excelenţă Clasa a
Διαβάστε περισσότεραΓΗ ΚΑΙ ΣΥΜΠΑΝ. Εικόνα 1. Φωτογραφία του γαλαξία μας (από αρχείο της NASA)
ΓΗ ΚΑΙ ΣΥΜΠΑΝ Φύση του σύμπαντος Η γη είναι μία μονάδα μέσα στο ηλιακό μας σύστημα, το οποίο αποτελείται από τον ήλιο, τους πλανήτες μαζί με τους δορυφόρους τους, τους κομήτες, τα αστεροειδή και τους μετεωρίτες.
Διαβάστε περισσότερα2. Sisteme de ecuaţii neliniare
Ssteme de ecuaţ elare 9 Ssteme de ecuaţ elare Î acest catol abordăm roblema reolvăr umerce a sstemelor de ecuaţ alebrce elare Cosderăm următorul sstem de ecuaţ î care cel uţ ua d ucţle u este lară Sub
Διαβάστε περισσότερα1. INTRODUCERE. SEMNALE ŞI SISTEME DISCRETE ÎN TIMP
. ITRODUCERE. SEMALE ŞI SISTEME DISCRETE Î TIMP. Semnale dscrete în tmp Prelucrarea numercă a semnalelor analogce a devent o practcă frecvent întâlntă. Aceasta presupune două operaţ: - eşantonarea la anumte
Διαβάστε περισσότεραSeminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare
Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare Noțiuni teoretice Criteriul Hurwitz de analiză a stabilității sistemelor liniare În cazul sistemelor liniare, stabilitatea este o condiție de localizare
Διαβάστε περισσότεραProiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie
FITRE DE MIROUNDE Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie P R Puterea disponibila de la sursa Puterea livrata sarcinii P inc P Γ ( ) Γ I lo P R ( ) ( ) M ( ) ( ) M N P R M N ( ) ( ) Tipuri
Διαβάστε περισσότεραConice - Câteva proprietǎţi elementare
Conice - Câteva proprietǎţi elementare lect.dr. Mihai Chiş Facultatea de Matematicǎ şi Informaticǎ Universitatea de Vest din Timişoara Viitori Olimpici ediţia a 5-a, etapa I, clasa a XII-a 1 Definiţii
Διαβάστε περισσότεραT R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.
Trignmetrie Funcţia sinus sin : [, ] este peridică (periada principală T * = ), impară, mărginită. Funcţia arcsinus arcsin : [, ], este impară, mărginită, bijectivă. Funcţia csinus cs : [, ] este peridică
Διαβάστε περισσότεραCursul Măsuri reale. D.Rusu, Teoria măsurii şi integrala Lebesgue 15
MĂSURI RELE Cursul 13 15 Măsuri reale Fie (,, µ) un spaţiu cu măsură completă şi f : R o funcţie -măsurabilă. Cum am văzut în Teorema 11.29, dacă f are integrală pe, atunci funcţia de mulţime ν : R, ν()
Διαβάστε περισσότεραCOLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.
SUBIECTUL Editia a VI-a 6 februarie 005 CLASA a V-a Fie A = x N 005 x 007 si B = y N y 003 005 3 3 a) Specificati cel mai mic element al multimii A si cel mai mare element al multimii B. b)stabiliti care
Διαβάστε περισσότεραDEFORMAŢIILE GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
CAPITOLUL DEFORMAŢIILE GRINZILOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE.. Starea plană de deformaţe Un element de volum paralelppedc dntr-un element de restenţă solctat se află în stare plană de deformaţe dacă au loc
Διαβάστε περισσότεραConice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca
Conice Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea U.T. Cluj-Napoca Definiţie: Se numeşte curbă algebrică plană mulţimea punctelor din plan de ecuaţie implicită de forma (C) : F (x, y) = 0 în care funcţia F este
Διαβάστε περισσότερα