PARTEA a-ii-a SOLUŢII DE ALCĂTUIRE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE UTILIZATE PENTRU CLĂDIRILE DE LOCUIT DIN ROMÂNIA

Transcript

1 CURS POSTUNIVERSITAR U.T.C.B. - FACULTATEA DE INSTALAŢII: AUDITUL ENERGETIC AL CLĂDIRILOR ŞI SISTEMELOR AFERENTE DE ALIMENTARE CU CĂLDURĂ - noiembrie 2005 PARTEA a-ii-a SOLUŢII DE ALCĂTUIRE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE UTILIZATE PENTRU CLĂDIRILE DE LOCUIT DIN ROMÂNIA Lector univ. dr. ing. Mihaela GEORGESCU* *Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu (UAUIM), Catedra de Ştiinţe Tehnice, str. Academiei nr , Bucureşti, tel: sau , Fax: sau , mgeorgescu@ipct.ro sau smgeorge@mailbox.ro 1. NIVELUL DE PROTECŢIE TERMICĂ A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE, PREVĂZUT DE STANDARDELE DE CALCUL HIGRO-TERMIC Nivelul de termoizolare, este reflectat în valorile rezistenţelor termice specifice ale elementelor de construcţie (pereţi exteriori, terase, planşee peste subsol), în câmp curent, medii ponderate sau corectate cu influenţa punţilor termice, specificate în reglementările româneşti în domeniul termotehnic. Acestea au fost: - STAS (primul standard de calcul higro-termic). - STAS , STAS 6472/3-73, 6472/3-75 Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul rezistenţei la transfer termic şi la stabilitate termică (care nu au diferit prea mult între ele). - Normativul P68-74, care acredita metodologia de calcul tehnico-economic pentru protecţia termică minimă a elementelor de anvelopă ale clădirilor de locuit dotate cu încălzire centrală. Normativul prevedea şi metode de calculare a cantităţii specifice de căldură necesară anual pentru încălzirea clădirii q an (kcal/m 2 suprafaţă de anvelopă), precum şi a cantităţii de combustibil necesar anual, determinat în funcţie de q an, de randamentul global al instalatiei de încălzire şi de tipul combustibilului. - STAS 6472/3-84, în care s-a introdus calculul mediilor ponderate ale rezistenţelor termice specifice, care se impun a fi mai mari decât rezistenţele termice minime necesare pentru asigurarea condiţiilor minime igienico-sanitare: R onec R os (medie ponderata) - STAS 6472/3-89 care a marcat un progres atât în ceea ce priveşte valorile rezistenţelor termice minime cerute, cât şi prin impunerea unui mod de calcul mai atent şi mai riguros al rezistenţelor termice. - Decretul nr. 256/84 şi Normativul NP15-84, conform cărora elementele de construcţie perimetrale trebuiau să realizeze valori ale rezistenţelor termice specifice medii, mai mari decât cele minime. In NP15-84 se prevedea ca rezistenţa la transfer termic, medie ponderată pe clădire, să fie de minimum 1,16 m 2 K/W. Aceste rezistenţe au fost în mare măsură respectate de proiectele tip aplicate după anul 1985, conferindu-le acestora calităţi superioare faţă de clădirile executate până atunci (reducerea consumurilor energetice cu cca 20%). Ca materiale termoizolante eficiente se recomandau: vata minerală din zgură topită sau bazalt topit şi betonul celular autoclavizat, produse în ţară. Era interzisă utilizarea polistirenului celular care era considerat energofag. La terase era recomandată utilizarea termoizolaţiei din zgură expandată, zgură şi cenuşă de termocentrală sau din beton celular autoclavizat. 2. SOLUŢII DE ALCĂTUIRE A ANVELOPEI CLADIRILOR EXISTENTE 2.1 Principalele soluţii de izolare termică practicate la clădirile de locuit din România executate până în anul 1985 au fost următoarele : 1

2 2.1.1 Planşee de terasă Acest sistem de acoperire a fost predominant la blocurile de locuinţe. S-au utilizat, de regulă, terase cu o structură compactă, fără straturi de aer ventilat, stratul termoizolant fiind dispus fie direct peste planşeul de peste ultimul nivel locuit, fie pe un strat de beton de pantă. In perioada s-au practicat următoarele soluţii de terase: Soluţia practicată în anii cu praf hidrofob - material care avea pretenţia de a realiza atât izolaţia termică, cât şi pe cea hidrofugă. Materialul nu a fost corespunzător. Situaţia se putea remedia prin aplicarea unei hidroizolaţii bituminoase, dar în timp s-au pierdut prin umezire şi slabele proprietăţi termoizolante ale prafului hidrofob, astfel încăt terasele respective sunt foarte slab termoizolate. Soluţia cu beton de pantă peste care este dispus un strat termoizolant de grosime redusă din : polistiren, plăci B.C.A sau plăci semirigide din vată minerală cu densitatea 350 kg/m 3 (produse înainte de introducerea tehnologiei moderne Hartmann pe baza căreia se fabrică plăcile din vată minerală G100). Soluţia cu umplutură termoizolantă în vrac, în grosime variabilă, destul de mult practicată, folosind materiale ca : zgura granulată sau expandată, granulit, scorie bazaltică, ş.a. Soluţia fără beton de pantă, cu plăci BCA-GBN-T sau GBN 35 dispuse în trepte. Soluţia cu umplutură din zgură şi cenuşă de termocentrală - material necorespunzător din punct de vedere al caracteristicilor termotehnice şi al comportării la umiditate. La această soluţie, peste umplutura termoizolatoare sunt dispuse plăci din B.C.A, cu distanţe între ele pentru a creea canale de aerare necesare evacuării vaporilor de apă din stratul de cenuşă sau zgură. Cu soluţiile enumerate mai sus, s-au obţinut valori în câmp curent : R = 1, ,30 m 2 K/W, dar valori medii R mult mai reduse deoarece, pe de o parte s-au utilizat materiale termoizolante necorespunzătoare (ca grosime, calitate, densitate şi umiditate) şi pe de altă parte, pe contur, la racordarea cu pereţii exteriori, în zona aticului sau cornişei, există pierderi de căldură liniare semnificative. Această zonă prezintă şi un risc foarte ridicat de condens, temperatura minimă pe suprafaţa interioară fiind foarte scăzută (de 5-6 o C) Planşee de pod Această soluţie s-a utilizat numai în mică măsură, deşi ea prezintă numeroase avantae, inclusiv din punct de vedere termotehnic. Deşi standardele aniilor impuneau o rezistenţă termică în câmp de peste 0,90 m 2 K/W, în realitate aceasta nu a fost, ăn cele nmai multe cazuri, realizată. Peste planşeul ultimului nivel, erau prevăzute, cel mai frecvent, umpluturi din zgură de cazan, alicărie sau moloz - materiale cu calităti slabe şi prevăzute în general cu grosimi insuficiente. Peste zgură în unele cazuri era prevăzut un strat din mortar de protecţie având 2-3 cm grosime Planşee peste subsolul neîncălzit Soluţia practicată cel mai mult a fost cea cu subsol tehnic general, având la început înălţimea de 1,50 m, apoi de 1,80 m iar în ultimii ani, de 2,20 m şi chiar mai mult în cazul amenaării subsolului (boxe, adăposturi de protecţie civilă, mai rar spălătorii şi uscătorii). Într-un număr relativ mare de cazuri, conductele magistrale de termoficare trec prin subsolurile tehnice La clădirile de locuit colective nu s-a practicat, în general, soluţia fără subsol, cu placa pe sol. În perioada de până în anii 1980 şi chiar după aceşti ani, în general, nu s-a acordat suficientă atenţie măsurilor de termoizolare a planşeelor de peste subsolurile neîncălzite. Pentru un planşeu neizolat, rezistenţa termică specifică este de numai 0,30-0,40 m 2 K/W. La clădirile la care a fost prevăzută o termoizolare a planşeului peste subsol, aceasta a fost de regulă, dispusă deasupra planşeului, sub pardoseală. Pentru pardoseală, soluţiile frecvente au fost: covor PVC pe şapă, mozaic turnat sau, în mai mică măsură, parchet pe plăci din beton de rumeguş sau lipit pe şapa din mortar. Pentru stratul termoizolant s-au folosit : plăci din vată minerală FI 120 (fonoizolatoare, rigide) de 2 cm grosime; 2

3 plăci din vată minerală G100 de 3 cm grosime iniţială şi 2-2,5 cm grosime finală, după tasare; plăci PFL poros, bitumate şi antiseptizate, în grosime de 3-4 cm ; plăci din polistiren celular de 24 mm grosime, prevăzut prin eludarea indicaţiilor şi a legislaţiei în vigoare care interzicea utilizarea acestora în construcţii. La un numar redus de clădiri termoizolaţia s-a prevăzut la partea inferioară a planşeului de peste subsol, folosindu-se : plăci BCA GBN-T în grosime de 7,5 12,5 cm, montate în cofra, în cazul planşeului din beton armat monolit ; plăci din talaş de tip STABILIT, având 6.8 cm grosime sau uneori plăci de vată minerală G100 în grosime de 3 cm, proteate cu tencuială pe plasă de rabiţ fixată cu bolţuri impuşcate, în cazul planşeelor prefabricate. Prin aplicarea soluţiilor de mai sus, ca urmare a grosimilor reduse ale materialelor termoizolante, dar şi a absenţei unor măsuri de termoizolare a soclurilor şi a punţilor termice de pe conturul clădirilor, rezistenţele termice medii ale planşeelor de peste subsol, realizate înainte de 1985, nu depăşesc 0,6...0,8 m 2 K/W Pereţi exteriori Pereţii exteriori structurali şi nestructurali, utilizaţi în perioada anilor , au fost realizaţi într-o gamă foarte largă de soluţii, dar în general din materiale şi grosimi necorespunzătoare şi cu un procent ridicat de punţi termice şi deci cu valori scăzute ale rezistenţelor termice şi anume : 0,70...0,90 m 2 K/W - in câmp şi 0, ,75 m 2 K/W rezistenţe termice corectate. Alcătuirea pereţilor exteriori utilizaţi în perioada a fost următoarea: Pereţi din zidării, cuprinzând : zidării din cărămizi pline sau din cărămizi cu goluri verticale GVP de dimensiuni 240 x 115 x 63 mm sau din cărămizi cu goluri verticale GVP de dimensiuni 290 x 140 x 88 mm, folosite atât ca pereţi portanţi cât şi ca pereţi de umplutură; zidării din blocuri BCA - GBN 50, sau GBN 35, folosite ca pereţi nestructurali la structuri în cadre sau la structuri cu pereţi structurali din beton armat monolit. Pereţi din beton armat monolit, cuprinzând : pereţi monostrat - din beton uşor cu agregate din argilă expandată sau din granulit, executaţi la un număr limitat de clădiri, atât în cofrae metalice plane, cât şi în cofrae glisante; pereţi bistrat - alcătuiti din pereţi structurali din beton armat, căptuşiţi la exterior cu fâşii armate din BCA-GBN 35 ; această soluţie s-a aplicat în special la structurile cu pereţi structurali din beton armat monolit, la care pereţii exteriori şi în special cei de capăt sunt termoizolaţi cu fâşii din BCA montate în cofrae înainte de turnarea betonului; pereţi din trei straturi - executaţi exclusiv în cofrae glisante, soluţie practicată în anii , utilizând ca material termoizolant plăci din beton uşor din argilă expandată sau din beton celular autoclavizat ; legăturile între straturile de beton se realizau cu nervuri din beton armat. Pereţi din panouri mari prefabricate realizaţi în următoarele soluţii: panouri monostrat realizate din betoane uşoare (de regulă cu granulit), utilizate atât la pereţi structurali cât şi la pereţi nestructurali; panouri din fâşii BCA armate, asamblate cu tiranţi verticali sau orizontali, utilizate ca panouri neportante la Constanţa, Oradea, Clu, etc.; panouri bistrat, executate în perioada , la pereţi structurali; panouri tristrat, care au fost cel mai mult folosite, atât ca panouri portante, cât şi ca panouri neportante; alcătuirea acestora a fost foarte variată, ele diferind atât în ceea ce priveşte materialul izolant utilizat (vată minerală, plăci B.C.A, ş.a), cât şi în privinţa grosimii straturilor de beton şi a modului de dispunere a nervurilor de legătură. În ceea ce priveşte nervurile, panourile executate între anii erau prevăzute cu nervuri verticale şi orizontale pe toată înălţimea şi lungimea, atât pe contur, cât şi adiacent golurilor de fereastră, totalizând un procent de punţi termice de % şi chiar mai mult. 3

4 La panourile executate între anii 1975 şi 1985 prin turnarea cu faţa exterioară în sus, s-au putut elimina nervurile de pe conturul panourilor, reducându-se procentul de nervuri la sub 15 % din suprafaţa opacă Tâmplărie exterioară Tâmplăria utilizată la clădirile de locuit a fost, aproape în exclusivitate, tâmplăria de lemn. Până în anii s-a utilizat mai ales tâmplăria de lemn dublă cu deschidere interioară. Apoi, ca urmare a acţiunilor de reducere a materialului lemnos, s-a utilizat exclusiv tâmplăria cu cercevele cuplate. S-au folosit geamuri simple de 3 mm grosime. Nu s-au prevăzut garnituri de etanşare. În ceea ce priveşte tipurile de ferestre standardizate la noi între anii , se poate spune că rezistenţele termice specifice de 0,39 m 2 K/W realizate la tâmplăria cuplată şi de 0,43 m 2 K/W la tâmplăria dublă, sunt relativ scăzute, ceea ce, alături de calitatea de multe ori necorespunzătoare, a condus la pierderi mari de căldură prin transmisie şi prin infiltraţie. Tâmplăria metalică tip SECO, utilizată la câteva blocuri din Bucureşti a avut o comportare nesatisfacătoare în exploatare. 2.2 Soluţiile constructive, recomandate în NP15-84 şi practicate la clădirile de locuit executate începând cu anul 1985, care permiteau realizarea rezistenţelor termice specifice arătate în Tabelul A1.1, erau : Planşee de terasă terase cu termoizolaţie din zgură expandată sau granulată, cu grosimea variind între 22 si 40 cm (grosimea medie fiind de cca. 34 cm), din cenuşă sau zgură de termocentrală, sau din plăci BCA - GBNT sau GBN 35 dispuse în trepte de 25, 30, 35 şi 40 cm grosime; la clădirile cu faţade prefabricate era recomandată folosirea aticelor prefabricate uşoare finisate din fabrică, aticele din zidărie fiind admise numai la clădirile cu pereţi exteriori din zidărie; Planşee de pod planşee de pod, în cazul acoperişurilor cu şarpante, prevăzute cu termoizolaţie din cenuşă şi zgură în vrac, în grosime de cm, proteate cu o şapă din mortar de ciment Planşee peste subsolul neîncălzit planşee peste subsol termoizolate cu plăci din vată minerală de 3-4 cm grosime, poziţionate sub pardoseala de la parter, sau cu plăci BCA GBNT de cm grosime, montate în cofra la partea inferioară a planşeelor din beton armat monolit Pereţi exteriori pereţi exteriori structurali din zidărie din blocuri BCA GBN 35 sau GBN 50, de 30 cm grosime, la clădiri cu P şi P+1E ; pereţi exteriori structurali din zidărie de cărămidă GVP, de 25 cm grosime, căptuşiţi la exterior cu zidărie din blocuri de BCA GBN 35, de minimum 20 cm grosime ; pereţi exteriori nestructurali din zidărie din blocuri BCA GBN 35, de 35 cm grosime, la clădiri cu sistem constructiv de rezistenţă din pereţi structurali din beton armat monolit sau din cadre de beton armat monolit ; pereţi exteriori structurali din beton armat de cm grosime, căptuşiţi la exterior cu fâşii armate din BCA GBN 35 de cm grosime ; panouri prefabricate de faţadă, portante sau neportante, în 3 straturi, cu termoizolaţie din vată minerală de 8 cm grosime, având un procent de nervuri de cel mult 5% (nerealizat însă în practică). 4

5 2.2.5 Tâmplărie exterioară : tâmplărie de lemn cu cercevele cuplate, prevăzute cu geamuri simple, cu tocul de 8 cm grosime; era interzisă utilizarea tâmplăriilor de lemn duble, datorită restricţiilor privind consumul de lemn, deşi acestea fuseseră practicate în perioada anterioară, având o comportare mai bună din punct de vedere termotehnic. 3. Caracteristicile termotehnice ale elementelor de construcţie perimetrale utilizate în perioada Alcătuirea principalelor elemente de construcţie perimetrale utilizate la clădirile de locuit executate în România în perioada , precum şi caracteristicile lor termotehnice, sunt prezentate sintetic în Tabelele A1.2 A1.5. d În tabele se dau grosimile, conductivităţile termice de calcul şi rezistenţele termice Rs = ale λ straturilor care intră în alcătuirea elementelor de construcţie, cu excepţia stratului termoizolant. Pentru fiecare soluţie se prezintă, de asemenea, rezistenţa termică unidirecţională totală R, a tuturor straturilor, cu excepţia stratului termoizolant (care poate varia), la care se adaugă rezistenţele termice superficiale: d R = R si +R se + [m 2 K/W] λ Valorile R astfel calculate în Tabelele A1.2.A1.5, trebuie rotunite la 2 zecimale Nr. crt. 1 2 ALCĂTUIREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE Alcătuire (straturi) PLANŞEE DE TERASĂ *) Grosime d TABELUL A1.2 Conductivitate d λ λ m W/(mK) m 2 K/W Strat de protecţie (pietriş) 0,04 0,70 0,057 Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 0,059 Şapă din mortar de ciment (2 4 cm) 0,025 0,93 0,027 Strat termoizolant Barieră contra vaporilor 0,002 0,17 0,012 Beton de pantă (d mediu = cm) 0,10 1,62 0,062 Placă beton armat (d= 8 14 cm) 0,10 1,74 0,057 Tencuială tavan (1 2 cm) 0,01 0,93 0,011 R - - 0,452 Strat de protecţie (pietriş) 0,04 0,70 0,057 Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 0,059 Şapă din mortar de ciment (3 5 cm) 0,035 0,93 0,038 Umplutură termoizolantă Barieră contra vaporilor 0,002 0,17 0,012 Placă beton armat (d= 8 14 cm) 0,10 1,74 0,057 Tencuială tavan (1 2 cm) 0,01 0,93 0,011 R - - 0,401 *) α i = 8 W/(m 2 K) α e = 24 W/(m 2 K) R si +R se = 0,167 m 2 K/W 1) Straturile sunt enumerate de sus în os. 2) Solutia de la nr. crt. 2 este valabilă şi în cazul în care stratul termoizolant se realizează din plăci BCA dispuse în trepte. 5

6 Nr. crt. 3 Alcătuire (straturi) PLANŞEE DE POD *) Grosime d TABELUL A1.3 Conductivitate d λ λ m W/(mK) m 2 K/W Şapă din mortar de ciment (2 3 cm) 0,02 0,93 0,021 Strat termoizolant Barieră contra vaporilor (eventual) Placă beton armat (d= 8 14 cm) 0,10 1,74 0,057 Tencuială tavan (1 2 cm) 0,01 0,93 0,011 R - - 0,297 *) α i = 8 W/(m 2 K) α e = 12 W/(m 2 K) R si +R se = 0,208 m 2 K/W NOTA: Straturile sunt enumerate de sus în os. Nr. crt Stratul termoizolant sub pardoseală Stratul termoizolant (neproteat) sub planşeu Stratul termoizolant (proteat) sub planşeu PLANŞEE PESTE SUBSOL NEÎNCĂLZIT *) TABELUL A1.4 Grosime Conductivitate d Alcătuire (straturi) d λ λ m W/(mK) m 2 K/W Şapă din mortar de ciment (4 6 cm) 0,04 0,93 0,043 Strat termoizolant Placă beton armat (d= 8 14 cm) 0,10 1,74 0,057 R - - 0,350 Şapă din mortar de ciment (4 6 cm) 0,04 0,93 0,043 Placă beton armat (d= 8 14 cm) 0,10 1,74 0,057 Strat termoizolant (placi BCA) montate în cofra R - - 0,350 Şapă din mortar de ciment (4 6 cm) 0,04 0,93 0,043 Placă beton armat (d= 8 14 cm) 0,10 1,74 0,057 Strat termoizolant Mortar de ciment (3 4 cm) 0,03 0,93 0,032 R - - 0,382 *) α i = 6 W/(m 2 K) α e = 12 W/(m 2 K) R si +R se = 0,250 m 2 K/W NOTA: Straturile sunt enumerate de sus în os. 6

7 PEREŢI EXTERIORI *) TABELUL A1.5 Grosime Conductivitate d Nr. crt. Alcătuire (straturi) d λ λ m W/(mK) m 2 K/W Tencuială interioară 0,02 0,93 0,021 7 Strat termoizolant (zidărie, beton uşor monolit) Tencuială exterioară 0,03 0,93 0,032 R - - 0,220 Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011 8 Strat termoizolant (fâşii armate, panouri prefabricate) Tencuială exterioară 0,02 0,93 0,021 R - - 0,199 Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011 Beton armat monolit 0,15 1,74 0,086 9 Strat termoizolant (fâşii armate BCA) Tencuială exterioară 0,02 0,93 0,021 R - - 0,285 Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011 Beton armat 0,12 1,74 0, Panou prefabricat Strat termoizolant (plăci BCA) Tencuială exterioară (beton) 0,02 1,62 0,012 R - - 0,259 Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011 Beton armat (structural) 0,12 1,74 0,069 Perete executat în Strat termoizolant cofrae glisante Beton armat (protecţie) 0,05 1,74 0,029 Tencuială exterioară 0,02 0,93 0,021 R - - 0,297 Tencuială interioară 0,01 0,93 0,011 Beton armat monolit 0,15 1,74 0, Strat termoizolant Zidărie din cărămizi pline 0,115 0,80 0,144 Tencuială exterioară 0,03 0,93 0,032 R - - 0,440 Panou prefabricat Beton armat (d = 9,5; 10 cm) 0,095 1,74 0, structural Strat termoizolant d= 22; 30 cm Beton armat 0,05 1,74 0,029 R - - 0,250 Panou prefabricat Beton armat 0,12 1,74 0, structural Strat termoizolant d= 27; 32 cm Beton armat (d = 5; 7 cm) 0,06 1,74 0,034 R - - 0,270 Panou prefabricat Beton armat 0,06 1,74 0, nestructural Strat termoizolant d= 27cm Beton armat 0,06 1,74 0,034 R - - 0,235 Panou prefabricat Beton armat (d = 7; 8 cm) 0,075 1,74 0, nestructural Strat termoizolant d= 22; 30cm Beton armat 0,07 1,74 0,040 R - - 0,250 *) α i = 8 W/(m 2 K) α e = 24 W/(m 2 K) R si +R se = 0,167 m 2 K/W NOTA: Straturile sunt enumerate de la interior spre exterior 7

8 3. PREVEDERI NORMATIVE PRIVIND REABILITAREA TERMO-HIGRO- ENERGETICĂ A ANVELOPEI CLĂDIRILOR DE LOCUIT EXISTENTE ASPECTE GENERALE În scopul respectării prevederilor Ordonantei guvernamentale nr. 29 din privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, au fost elaborate, alături de normativele NP 047, NP048 NP049 şi două reglementări tehnice referitoare la anvelopa clădirilor existente care fac precizări specifice anvelopei clădirilor existente, faţă de normativele generale de calcul termotehnic C107/0,1,2,3,4,5,6,7 elaborate anterior : - NP Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale anvelopei clădirilor de locuit existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termice - SC Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetice a anvelopei clădirilor de locuit existente, care cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economisire a energiei, la nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higrotermic. Prevederile cuprinse în SC se adresează specialiştilor din domeniul proiectării izolării termice a clădirilor pentru a fi utilizate atât în activitatea de proiectare a reabilitării termice a clădirilor de locuit, cât şi în cea de verificare a acestor proiecte (cerinţa E Izolatie termică, hidrofugă şi economia de energie) de către verificatori tehnici atestaţi, în conformitate cu prevederile din Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii. Reglementarea este folosită şi la realizarea auditului energetic al clădirilor de locuit existente, împreună cu Normativul pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi al instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora - NP 047. Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate mai corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de modernizare şi reabilitare termică şi energetică, oferind un instrument care facilitează proiectarea corectă a detaliilor de izolare termică şi evitarea greşelilor care se pot face în acest domeniu. Se are în vedere faptul că la o reabilitare higrotermică, o rezolvare necorespunzătoare a detaliilor constructive poate conduce la o comportare mai proastă chiar decât în situaţia iniţială necorectată. Se recomandă ca lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice să se realizeze concomitent cu alte lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare structurală antiseismică şi cele de reparaţii capitale. Îmbunătăţirea nivelului de protecţie termică va putea fi însoţită şi de modernizarea funcţională şi arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului de protecţie acustică, în funcţie de opţiunea utilizatorilor/ beneficiarilor. Lucrarea conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de construcţie perimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee de terasă, planşee de pod, planşee peste subsol, plăci pe sol, tâmplărie exterioară, ş.a.) care se realizează la reabilitarea şi modernizarea termică şi energetică a acestora. Soluţiile şi detaliile cuprinse în lucrare, au caracter general, de principiu, exemplificativ, neavând pretenţia să epuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o bază de date pentru proiectarea corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitarea unor greşeli de concepţie şi de alcătuire. Soluţiile cadru conţinute în lucrare trebuie înţelese de către proiectanţi în esenţa şi filosofia lor şi să sluească acestora ca bază de plecare pentru elaborarea unor soluţii şi detalii de execuţie pentru diferite situaţii concrete. Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, în cadrul proiectelor de execuţie, va fi însoţită în mod obligatoriu de adaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca detalii de execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice. 8

9 La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent cu respectarea condiţiilor termotehnice, este obligatoriu a se verifica şi respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate, durabilitate, izolare hidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform reglementărilor tehnice în vigoare. Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelor vor fi utilizate numai în condiţiile verificării lor obligatorii din punct de vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori şi experţi atestaţi sau de către instituţii abilitate în acest sens. La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa clădirilor de locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale acestora, este important să se urmărească: - prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice corespunzătoare : λ, ρ, µ sau 1/K D etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar necesita dimensiuni oneroase; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ < 0,06 W/mK): polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă poliuretanică ş.a.; - izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea efectului negativ al acestora asupra pierderilor de căldură şi asupra câmpului de temperaturi de pe suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa clădirii, evitând în acest fel posibilitatea apariţiei condensului superficial; - amplasarea udicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea defectuoasă din punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice; - adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile de materiale şi costurile excesive. Se vor avea în vedere următoarele aspecte importante: - Corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice, ţinându-se seama şi de zona de influenţă a acestora. - Realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei termice (aceleaşi rezistenţe termice pentru zone cu alcătuiri diferite). - Realizarea unor coeficienţi liniari de transfer termic - Ψ cât mai reduşi, la nodurile care reprezintă punţi termice geometrice: colţuri ieşinde, intersecţia pereţilor exteriori cu terasa, soclul, conturul tâmplăriei exterioare, etc. - Poziţionarea izolaţiei termice suplimentare de preferinţă spre exteriorul elementelor de construcţie. În cazurile în care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este temeinic ustificată, se va analiza cu deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de apă, în vederea limitării condensului interior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării acestuia în sezonul cald. Se vor prevedea în mod adecvat, bariere contra vaporilor. - Asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă, cât şi pentru cele de vară. În cazul elementelor de construcţie uşoare, prin suplimentarea corespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii de elemente de construcţie cu rezistenţe termice sporite. - Prevederea unor tencuieli adecvate la interior şi la exterior care să asigure impermeabilitate la apă şi permeabilitate la vaporii de apă. 9

10 Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii clădirilor, având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente, determinate cu ocazia întocmirii expertizei tehnice (conform prevederilor cuprinse în NP Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora), precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei situaţii în parte. Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţă din punct de vedere termo-higro-energetic, care trebuie avute în vedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice, cu ocazia elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit, sunt, în principal, următoarele: asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte indicii PMV şi PPD; îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, în principal prin mărirea stabilităţii termice, dar şi prin luarea unor măsuri de reducere a efectelor însoririi excesive; reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual de energie pentru încălzirea clădirilor; reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând a emisiei de CO 2, prin micşorarea consumului de combustibili şi deci de energie primară (criteriul ecologic); micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentru încălzirea locuinţelor şi recuperarea cât mai rapidă a cheltuielilor efectuate pentru modernizare. La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor de locuit existente este recomandabil să se folosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în acestă privinţă de: materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare; soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare, fixare şi proteare a straturilor termoizolante suplimentare, cu un grad ridicat de calitate, siguranţă, comportare în exploatare şi durabilitate. Utilizarea materialelor şi procedeelor noi se va face însă cu deosebită atenţie şi responsabilitate, în condiţii de atestare, omologare, asistenţă tehnică şi control, corespunzătoare. Problemele tehnice şi tehnologice care apar la proiectarea lucrărilor de reabilitare termo-higroenergetică a clădirilor de locuit existente sunt deosebit de complexe iar rezolvarea lor corectă presupune cunoştiinţe temeinice de fizica construcţiilor. Ca urmare, elaborarea proiectelor de reabilitare şi în special alegerea soluţiilor de principiu şi definitivarea detaliilor se va face de către, sau cu asistenţa tehnică, a unor specialişti cu cunoştinţe temeinice şi cu experienţă în domeniul proiectării constructive şi termotehnice. Se atrage atenţia asupra consecinţelor, uneori foarte grave, ale adoptării unor soluţii şi detalii necorespunzătoare, fapt care, în unele situaţii, poate determina dezavantae maore în exploatare, generând uneori defecte mai mari chiar decât cele existente în situaţia iniţială, necorectată. Elaborarea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică trebuie obligatoriu să aibe la bază o expertiză tehnică întocmită de un specialist (expert) atestat, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi pe baza actelor normative din acest domeniu. 10

11 La elaborarea proiectului de reabilitare, proiectantul poate avea în vedere fie varianta realizării lucrărilor într-o unică etapă, fie în etape succesive, în funcţie de posibilităţile financiare ale proprietarilor. Această ultimă abordare este posibilă deoarece reabilitarea diferitelor elemente de construcţie perimetrale poate fi tratată independent. Cu toate acestea, ca urmare a conexiunilor existente totuşi între toate elementele de construcţie componente ale anvelopei, precum şi având în vedere criteriul costului total al investiţiei, se recomandă varianta execuţiei într-o unică etapă a tuturor lucrărilor de modernizare. Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi condiţionări reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Se menţionează astfel: Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare trebuie să nu conducă la depăşirea capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la acţiunea încărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică. Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă corelare cu lucrările de consolidare structurală, antiseismică. Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează condiţii favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de temperatură. Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte care pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni sau accidente. La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere, în principal, următoarele criterii: caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de rezistenţă la foc, comportarea la umiditate, ş.a; caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de solicitările la care este supus; criteriul economic, de optimizare; caracteristici privind manipularea şi punerea în operă. În figurile conţinute în reglementare tehnică, nu sunt precizate grosimile straturilor termoizolante, ele urmând a fi stabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de optimizare termo-energetică. O atenţie deosebită trebuie acordată respectării riguroase a tuturor prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la rezistenţa la foc a tuturor materialelor prevăzute în proiectele de modernizare, dar în primul rând, a materialelor termoizolante, conform. Se menţionează, de exemplu, că polistirenul expandat, care este unul din materialele termoizolante cele mai eficiente, este produs în mai multe sortimente, dintre care unele se caracterizează printr-o comportare necorespunzătoare la acţiunea focului: temperatura de topire scăzută, degaări de gaze toxice la temperaturi ridicate, ş.a. Ca urmare, utilizarea acestor sortimente impune anumite restricţii şi condiţionări, referitoare în special la amplasare (la exteriorul sau la interiorul clădirii) şi la alcătuirea şi grosimea stratului de protecţie. La întocmirea proiectului de reabilitare şi modernizare termică, o atenţie specială trebuie acordată realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme, astfel: izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante; etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare; folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe, etanşe şi fără risc de fisurare; 11

12 evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a problemei difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie; uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii unor straturi termoizolante suplimentare; asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din subsoluri, etc. 4. SOLUŢII DE REABILITARE TERMICĂ A ANVELOPEI LA CLĂDIRILE EXISTENTE 4.1 Planşee peste subsol - Amplasarea termoizolaţiei din poliestiren expandat, în grosimi de 2, cm, la partea superioară a planşeului, raţională numai în cazurile în care este necesară şi schimbarea pardoselilor. - Amplasarea termoizolaţiei la tavanul subsolului, utilizând polistiren celular în grosime de cm (pentru a se obţine valori în câmp curent R = 2 m2k/w), aplicat pe tavan prin lipire cu aracet şi proteat cu tencuială pe plasă de rabiţ prinsă de planşeu cu bolţuri metalice împuşcate sau înşurubate. Se pot utiliza, ca material termoizolant, şi plăci din vată minerală semirigidă G100, care au însă inconvenientul tasărilor inegale, a unei sensibilităţi mai mari la umezeală, dar au o rezistenţă la foc mai bună. - Spumarea directă pe intradosul planşeului a unui strat de poliuretan, care în cazul subsolurilor poate rămâne aparent. EXEMPLE DE CÂMPURI DE TEMPERATURI LA PLANŞEE PESTE SUBSOL 12

13 Prevederi la socluri, plăci rezemate pe sol şi planşee peste subsol - Zona de contact între clădire şi teren prezintă o anumită sensibilitate la transferul de căldură, intervenind cu o pondere însemnată în bilanţul energetic general. - Măsurile de protecţie termică absolut necesare trebuie adoptate funcţie de particularităţile de exploatare ale clădirii. - Astfel, pentru o clădire fără subsol, aplicarea unei protecţii termice verticale (ex: polistiren extrudat) la nivelul soclului sau orizontale pe o fâşie de 1,2 1,5 m pe conturul plăcii de la nivelul parterului asigură o reducere considerabilă a fluxurilor termice disipate şi satisfacerea exigenţelor de confort la nivelul pardoselii. - La clădirile cu subsol tehnic sau cu rol de depozitare (pivniţă în care trebuie menţinută o temperatură relativ scăzută) o protecţie termică la partea inferioară a plăcii de peste subsol este absolut necesară. - Dacă la subsol sau demisol se urmăreşte amenaarea unor spaţii utile încălzite, se impune o protecţie termică verticală la faţa exterioară a peretelui cu materiale eficiente termic dar şi cu o anumită rigiditate (de tip polistiren extrudat), care să nu necesite o protecţie mecanică suplimentară. Astfel protecţia obişnuită a hidroizolaţiei verticale cu zidărie de cărămidă devine inutilă. 4.2 Planşee la terase Realizarea unor acoperişuri terasă care să răspundă nivelurilor actuale de performanţă nu este posibilă decât prin termoizolarea acestora cu materiale eficiente şi tratarea corespunzătoare a elementelor de contur. Realizarea protecţiei termice cu materiale granulare ca zgura granulată, cenuşa de termocentrală sau chiar cu plăci de beton celular autoclavizat conduce la o creştere exagerată a grosimii terasei spre atic şi la o încărcare gravitaţională peste cea care poate fi suportată de planşeul peste ultimul nivel. Se pot distinge 2 categorii, în funcţie de starea hidroizolaţiei: - In cazul în care starea hidroizolaţiei este bună, nefiind necesare reparaţii, poate fi prevăzut un strat suplimentar de polistiren peste hidroizolaţia existentă, după îndepărtarea prealabilă a stratului existent de protecţie a hidroizolaţiei (pietriş, sau dale de beton pe nisip). Peste polistiren se aşterne stratul de protecţie - nisip sau dale pe nisip - având grosimea cel puţin egală cu a stratului termoizolator şi minimum 5 cm. Preluarea supraînălţării care rezultă, de cca cm se poate face prin: o refacerea şi supraînălţarea opritorului şi a şorţului din tablă zincată, în cazul în care nu există hidroizolaţie verticală; o supraînălţarea aticului şi eventual a hidroizolaţiei verticale, în cazul când înălţimea de 30 cm cerută de norme nu mai este respectată, datorită straturilor adăugate ; aspectele de mai sus se pun şi în zonele de racordare cu coşuri, elemente de ventilaţii, rosturi, racordări cu zone mai înalte, etc. - In cazul în care straturile hidroizolaţiei nu sunt în stare bună, sunt posibile două variante: o în cazurile în care există înălţime suficientă la atic, după îndepărtarea prealabilă a protecţiei existente, se pozează polistirenul + şapa + hidroizolaţia nouă + protecţia pentru hidroizolaţie; o în cazurile în care nu există înălţime suficientă la atic sau cornişă, sau când stratul termoizolant este foarte umed sau deteriorat, se îndepărtează atât hidroizolaţia, cât şi termoizolaţia, după care se montează polistirenul, se toarnă şapa şi se execută noua hidroizolaţie şi protecţia acesteia. - Pot fi adoptate şi soluţii moderne de terasă ranversată (în cazurile în care hidroizolaţia a fost refăcută de puţin timp şi toate straturile existente sunt în stare bună) sau terasă grădină. Sistemul constructiv prezintă mai multe avantae : 13

14 - izolaţia hidrofugă nu mai este expusă la radiaţiile solare şi nici la şocurile termice sau mecanice, ceea ce măreşte durabilitatea ei ; - intervenţiile ulterioare sunt posibile prin demontarea plăcilor de izolaţie termică; - dispare necesitatea unor straturi (bariere de vapori) şi riscul umezirii prin condens acumulat sub hidroizolaţia etanşă. În cazul teraselor ranversate sunt necesare anumite măsuri de precauţie : - dispunerea, peste termoizolaţie (polistiren extrudat), a unui lest din pietriş sau/şi din plăci de beton care să prevină smulgerea plăcilor uşoare sub efectul sucţiunii vântului, cumulat cu cel de plutire pe apa infiltrată ; - asigurarea scurgerii apelor la suprafaţa superioară a plăcilor termoizolante (cu autorul unui strat de separaţie) dar şi a eventualelor infiltraţii pe sub acestea, la nivelul hidroizolaţiei ; - în structura terasei ranversate nu pot fi utilizate materiale care nu rezistă la variaţii de temperatură, îngheţ şi umiditate ridicată ; - la dimensionarea termotehnică trebuie considerată influenţa unei uşoare creşteri a umidităţii stratului de polistiren extrudat şi deci a conductivităţii termice (λ > 0,04 W/m K). EXEMPLE DE DETALII LA PLANŞEE DE TERASĂ 4.3 Planşee spre poduri neîncălzite Imbunătăţirea izolaţiei termice a planşeului spre pod, se poate realiza prin prevederea unui strat de polistiren având cm grosime, care poate fi amplasat în 2 variante : - peste şapa existentă, dacă aceasta este corespunzăoare ca suport şi dacă micşorarea înălţimii podului cu cca cm nu constituie un impediment; - direct pe planşeu, sub stratul de umplutură, îndepărtând provizoriu pe zone, acest strat existent şi acoperind apoi stratul termoizolant nou cu umplutura veche, la aceeaşi grosime sau la o grosime mai mică; la racordarea cu peretele de pe conturul podului, este recomandabilă montarea unui strat vertical de polistiren. 14

15 Trebuie avute în vedere atenuarea punţilor termice perimetrale, rezolvând detaliile din această zonă corespunzător. Realizarea unui spaţiu locuibil la mansardă impune, de asemenea, luarea unor măsuri adecvate de protecţie termică. EXEMPLE DE CÂMPURI DE TEMPERATURI LA PLANŞEE SPRE PODURI NEÎNCĂLZITE 4.4 Pereţi exteriori parte opacă Soluţiile de îmbunătăţire a protecţiei termice se pot face, în principiu, cu aplicarea termoizolaţiei la exterior sau la interior. - Soluţia de aplicare a termoizolaţiei la interior nu este indicată datorită comportării nefavorabile la difuzia vaporilor de apă şi a migrării şi concentrării condensului în zonele care inevitabil rămân neizolate. Pe de altă parte, inerţia termică scade. - Soluţia de aplicare a termoizolaţiei pe exterior, este mai eficientă, conduce la eliminarea punţilor termice şi la creşterea inerţiei termice. Deşi poate îmbunătăţi considerabil performanţele termotehnice, este o operaţie relativ complicată şi costisitoare. Uneori se poate opta pentru izolarea suplimentară numai pe anumite zone, cum sunt calcanele. Izolarea termică suplimentară este mai eficientă dacă se face la pereţii situaţi spre nord - care vor avea prioritate, urmaţi de pereţii situaţi spre est sau spre vest. Amplasarea termoizolaţiei la exterior are următoarele aspecte favorabile : - influenţa punţilor termice redusă ca urmare a stratului continuu de protecţie termică exterioară ; - inerţie termică superioară, utilă în cazul încălzirii intermitente iarna şi în zilele fierbinţi de vară ; - greutatea proprie moderată ; - procesul de execuţie simplu; - efectul plastic favorabil la faţade ; - absenţa riscului de umezire prin condens în masa peretelui deoarece curba presiunilor de saturaţie rămâne deasupra presiunilor efective ale vaporilor de apă; 15

16 - absenţa păienenişului de fisuri care apar frecvent la tencuielile obişnuite, ocazionând infiltraţii de apă. EXEMPLE DE CÂMPURI DE TEMPERATURI LA PEREŢI EXTERIORI DIN ZIDĂRIE Unele măsuri de precauţie sunt necesare : - materialele de izolaţie termică trebuie să fie ignifugate pentru a nu da naştere la incendii. Faptul că polistirenul expandat sau extrudat este dispus la exterior elimină efectul gazelor toxice chiar dacă are loc un incendiu în clădire şi masa plastică se volatilizează. Pentru vata minerală această problemă nu se pune ; - pentru clădiri cu peste 7 niveluri sau cu structură flexibilă, sistemul trebuie să fie compatibil cu deformaţiile periodice ale clădirii (la vânt sau cutremur) ; - sistemele de prindere a plăcilor de termoizolaţie faţă de peretele de bază, care sunt recomandate de fiecare furnizor, trebuie să reziste la acţiunea vântului în punctele cu sucţiuni maxime (colţuri etc.) ; - la nivelul parterului este utilă o protecţie suplimentară împotriva actelor de vandalism (se prevăd plase duble de armare a stratului de tencuială). În principiu există 2 soluţii pentru termoizolarea suplimentară a faţadelor la exterior: - cu polistiren fixat prin lipire şi mecanic, proteat cu tencuială subţire armată cu plase din fibre de sticlă cu ochiuri dese. 16

17 - cu termoizolaţie fixată într-un caroia din lemn sau metalic prins de peretele exterior, cu stratul de protecţie aparent din plăci de piatră, ceramice, metalice, având în spate un strat de aer ventilat de cca 4 cm prevăzut cu orificii de intrare şi de ieşire a aerului Tâmplărie exterioară partea vitrată a pereţilor exteriori Imbunătăţirea protecţiei termice în zona ferestrelor se poate face, fie prin modernizarea celei existente, fie prin inlocuirea cu tâmplărie nouă Îmbunătăţire a tâmplăriei de lemn cuplate sau duble existente, prin crearea a încă unui spaţiu de aer, sunt următoarele : - var.1 - prin montarea pe cerceveaua interioară a unui geam termoizolant prin intermediul unui profil metalic suplimentar; - var.2 -prin montarea pe cerceveaua interioară a unei cercevele metalice suplimentare din profil de tablă îndoită; cercevelele suplimentare sunt mobile şi sunt prevăzute cu geamuri simple. - var.3 - prin montarea pe cerceveaua interioară a unei cercevele suplimentare din lemn, mobilă şi prevazută cu un geam simplu. Prin soluţiile propuse, se obtine o creştere semnificativă a rezistenţelor termice specifice cu 30-46% la tâmplăria cuplată şi cu % la tâmplăria dublă In cazul în care se optează pentru înlocuirea tâmplariei existente cu tâmplărie nouă, piaţa românească oferă în ultimul timp o gamă variată de produse. In principal pentru ferestrele moderne se utilizează : - rame din lemn stratificat cu rezistenţe termice de 0,43-0,5 m 2 K/W, - rame din PVC cu 2-3 camere de aer având rezistenţe termice de 0,45-0,5 m 2 K/W, - rame din aluminiu cu sau fără întreruperea punţii termice. Vitraul partea de sticlă a tâmplăriei. Evoluţia cea mai dinamică în privinţa descoperirii de noi soluţii pentru economisirea energie s-a înregistrat în domeniul sticlei. Performanţele termice ale vitraelor au evoluat în trei etape: - înlocuirea vitraului simplu (un singur strat) cu vitra dublu, - utilizarea de straturi puţin emisive, - utilizarea unui gaz inert (argon sau kripton), altul decât aerul, în spaţiul dintre cele două foi de sticlă (lamă). Prin aceste metode, coeficientul de transmisie de suprafaţă (transmitanţa termică U) în zona curentă a vitraului s-a redus de 5 ori.în tabelul următor se dau câteva valori ale transmitanţei termice a geamului Ug din componenţa tâmplăriilor exterioare. Valori pentru cazul cu lamă de aer 100 % Ug în partea curentă a a vitraului W/(m 2 K) grosime Vitrae netratate Vitrae cu emisivitate normală en strat aer în mm 0,05 0,1 0,15 0,20 6 3,3 2,5 2,6 2,6 2,7 8 3,1 2,1 2,2 2,3 2,4 10 2,9 1,9 2,0 2,1 2,2 12 2,8 1,7 1,8 1,9 2,0 14 2,8 1,5 1,7 1,8 1,9 15 2,7 1,5 1,6 1,7 1,8 16 2,7 1,4 1,6 1,7 1,8 18 2,7 1,4 1,6 1,7 1,8 20 2,7 1,5 1,6 1,7 1,8 17

18 Apariţia tâmplăriei cu performanţe termice ameliorate se datorează evoluţiei vitraelor, astfel s-au dezvoltat variante mereu îmbunătăţite ale următoarelor tipuri: - tâmplăria PVC cu camere de aer multiple şi - tâmplăriile metalice cu rupere de punţi termice În prezent, coeficientul pierderilor de căldură prin suprafaţă (transmitanţa termică U) al tâmplăriilor curente este de: 7-8 W/m 2 K pentru tâmplăria metalică fără rupere de punte termică, 3-5 W/m 2 K pentru tâmplăria metalică cu rupere de punte termică, 5-2,5 W/m 2 K pentru tâmplăria PVC Au apărut tâmplării performante - dar relativ scumpe - din lemn lamelar ("fâşii" din lemn sănătos, curăţate de defecte, noduri şi putregaiuri, îmbinate şi lipite în fabrică cu tehnologii actuale, asigurând înalte performanţe mecanice). Etanşarea între toc si cercevea se face prin suprafeţele de bătaie sau cu garnituri de cauciuc. Tipurile moderne de tâmplarie din lemn au şi elemente realizate din alte materiale, care conferă performanţe superioare ansamblului (lăcrimar din aluminiu, garnituri de cauciuc, etanşare între baghete şi sticlă din răşini siliconice, etc) Utilizarea de vitrae cu emisivitate redusă favorizează obţinerea de performanţe mai bune decât valorile normate. Cu un vitra perfomant, se poate realiza o transmitanţă termică U sub 2 W/(m 2 K). Au apărut tâmplării mixte, din combinaţii de materiale: - lemn cu aluminiu (lemnul la interior, asigurând aspectul "cald" şi fiind proteat de intemperii), - lemn şi plastic, în aceleasi condiţii, - aluminiu şi plastic. Trebuie precizat că, aceste combinaţii nu se fac pe şantier, ci în fabrici specializate. Trebuie ţinut cont la fabricaţie şi de variaţia dimensională a lemnului dependentă de condiţiile atmosferice BIBLIOGRAFIE - C107/0-02 Normativ pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice la clădiri - (Revizuire C107-82) (Buletinul Construcţiilor nr. 8/2003) - C107/1-97 Normativ privind calculul coeficientilor de izolare termica la cladirile de locuit (Buletinul Construcţiilor nr. 14/1998) - C107/2 Normativ privind calculul coeficientilor de izolare termica la cladirile cu alta destinatie decat cele de locuit (Buletinul Construcţiilor nr. 14/1998) - C107/3-97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de constructie ale cladirilor (Buletinul Construcţiilor nr. 13/1998) - C107/4-97 Ghid pentru calculul performantelor termotehnice ale cladirilor de locuit (Buletinul Construcţiilor nr. 14/1998) - C107/5-97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de constructie in contact cu solul (Buletinul Construcţiilor nr. 1/1999) - C107/ Normativ general privind calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie (înlocuieşte STAS 6472/4) (Buletinul Construcţiilor nr. 14/2002) - C107/7-02 Normativ pentru proiectare la stabilitate termică a elementelor de închidere ale clădirilor - (Revizuire NP200/89) (Buletinul Construcţiilor nr. 8/2003). 18

19 - GP 058/2000 Ghid privind optimizarea nivelului de protectie termica la cladirile de locuit (Buletinul Construcţiilor nr. 2/2002 şi în Broşură IPCT 2001) - GT Ghid de evaluare a gradului de confort higrotermic din unităţile funcţionale ale clădirilor existente (Buletinul Construcţiilor nr. 8/2003). - GT Ghid de evaluare a gradului de izolare termică a elementelor de construcţie la clădirile existente, în vederea reabilitării termice (Buletinul Construcţiilor nr. 5/2003) - NP Normativ privind proiectarea mansardelor (Buletinul Construcţiilor nr. 7/2003) - NP Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe - revizuire NP (Buletinul Construcţiilor nr. 9/2003) - NP 048 Normativ pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr ). - NP 049 Normativ pentru elaborarea şi acordarea certificatului energetic al clădirilor existente (Buletinul Construcţiilor nr ). - NP 047 Normativ pentru realizarea auditului energetic al clădirilor existente şi al instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr ). - GT Ghid pentru efectuarea expertizei termice şi energetice a clădirilor de locuit existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr ). - MP Metodologie privind efectuarea auditului energetic al clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora (Buletinul Construcţiilor nr /2002). - NP Normativ privind stabilirea performanţelor termo-higro-energetice ale anvelopei clădirilor de locuit existente, în vederea reabilitării şi modernizării lor termice (publicat în broşură IPCT - ianuarie 2003, Buletinul Construcţiilor nr ) - SC Soluţii cadru pentru reabilitarea termo-higro-energetice a anvelopei clădirilor de locuit existente (publicat în broşură IPCT noiembrie 2002, Buletinul Construcţiilor nr ) - MP Metodologie privind stabilirea ordinii de prioritate a măsurilor de reabilitare termică a clădirilor şi instalatiilor aferente (Buletinul Construcţiilor nr ) - GT Ghid privind imbunatatirea calitatilor termoizolatoare ale ferestrelor, la cladirile civile existente (Buletinul Construcţiilor nr. 5/2003) - MP Metodologie privind reabilitarea si modernizarea anvelopei si a instalatiilor de incalzire si apa calda de consum la blocurile de locuinte cu structura din panouri mari (Buletinul Construcţiilor nr ) 19