Sistemul Cardiovascular

Σχετικά έγγραφα
CURS 9 DEBIT CARDIAC

PERFORMANŢA CARDIACĂ Dr. Adrian Roşca, 2018

Performanța cardiacă. Dr. Ioana Ștefănescu

PERFORMANTA CARDIACA Dr. Ioana Stefanescu, 2014/2015

Sistemul Cardiovascular

Proprietatile Mecanice ale Cordului

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Fiziologia aparatului cardio-vascular

UMF Carol Davila Catedra de Biofizica Masurarea TA si pulsului

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

PERFORMANŢA CARDIACĂ MECANOGRAMELE


Fiziologia fibrei miocardice

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

V O. = v I v stabilizator

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

4. Măsurarea tensiunilor şi a curenţilor electrici. Voltmetre electronice analogice

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

CURS 12 PRESIUNEA ARTERIALA PULSUL ARTERIAL

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Sistemul cardiovascular

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].


Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

Sistemul Cardiovascular

CURS 11 HEMODINAMICA

MARCAREA REZISTOARELOR

Electrofiziologia fibrei miocardice

2. STATICA FLUIDELOR. 2.A. Presa hidraulică. Legea lui Arhimede

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

riptografie şi Securitate

Sistemul Cardiovascular

Subiecte Clasa a VII-a

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Curs 2 DIODE. CIRCUITE DR

Sistemul Cardiovascular

Curs 4 Serii de numere reale

Integrala nedefinită (primitive)

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

a. 0,1; 0,1; 0,1; b. 1, ; 5, ; 8, ; c. 4,87; 6,15; 8,04; d. 7; 7; 7; e. 9,74; 12,30;1 6,08.

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Clasa a IX-a, Lucrul mecanic. Energia

Toleranta la anemie si triggerii de transfuzie

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

2CP Electropompe centrifugale cu turbina dubla

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Examen AG. Student:... Grupa:... ianuarie 2011

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

PRESIUNEA ARTERIALĂ.

CURS 10 FIZIOPATOLOGIA CARDIOMIOPATIILOR

Curs 1 Şiruri de numere reale

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Insuficienţa respiratorie acută partea I Curs nr. 1

5.1. Noţiuni introductive

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 4. Măsurarea parametrilor mărimilor electrice

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

BIOELECTROGENEZA DEFINIŢIEIE CAUZE: 1) DIFUZIA IONILOR PRIN MEMBRANĂ 2) FUNCŢIONAREA ELECTROGENICĂ A POMPEI DE Na + /K + 3) PREZENŢA ÎN CITOPLASMĂ A U

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

Aparate de măsurat. Măsurări electronice Rezumatul cursului 2. MEE - prof. dr. ing. Ioan D. Oltean 1

2. CONDENSATOARE 2.1. GENERALITĂŢI PRIVIND CONDENSATOARELE DEFINIŢIE UNITĂŢI DE MĂSURĂ PARAMETRII ELECTRICI SPECIFICI CONDENSATOARELOR SIMBOLURILE

Capitolul 14. Asamblari prin pene

Sistem hidraulic de producerea energiei electrice. Turbina hidraulica de 200 W, de tip Power Pal Schema de principiu a turbinei Power Pal

de biomecanica fluidelor

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

Subiecte Clasa a VIII-a

Inotropele in A.T.I. Avantaje si limite

I. Forţa. I. 1. Efectul static şi efectul dinamic al forţei

SIGURANŢE CILINDRICE

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

Electronică STUDIUL FENOMENULUI DE REDRESARE FILTRE ELECTRICE DE NETEZIRE

Studiu privind soluţii de climatizare eficiente energetic

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

STUDIUL CONVERTORULUI ELECTRO - PNEUMATIC

Conice - Câteva proprietǎţi elementare

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

REDRESOARE MONOFAZATE CU FILTRU CAPACITIV

3. DINAMICA FLUIDELOR. 3.A. Dinamica fluidelor perfecte

Exemple de probleme rezolvate pentru cursurile DEEA Tranzistoare bipolare cu joncţiuni

Transcript:

Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş Timişoara Catedra de Fiziologie Sistemul Cardiovascular Cursul 5 Contractilitatea Miocardului Carmen Bunu

Tipuri de contracţie l i CE - element contractil; EE - element elastic Contracţie lungime forţă Izometrică (B) constantă Max Izotonică (C) constantă

1. Relaţia forţă - viteză de scurtare Condiţii de realizare: - sarcina = creşte progresiv, - l i = constantă. răspunsul contractil: l i sarcina=0 sarcina sarcina V max F = 0 V = F = V = 0 F max (contracţie izometrică)

Velocity Viteza Concluzie: Forţa 1/v Adrenalina Presarcina Forţa Force Efectele asupra relaţiei forţăviteză de scurtare: creşterea presarcinii: numai forţa. agenţii inotrop pozitivi (adrenalina): atât forţa cât şi V max. V max = parametru dependent doar de inotropism.

2. Mecanismul Frank-Starling (Relaţia Lungime-Tensiune) l i Numită şi autoreglarea heterometrică a inimii. În 1895 Frank demonstrează următoarele: cu cât presarcina este mai mare cu atât este mai mare forţa dezvoltată de muşchiul cardiac de broască. În 1914 Starling demonstrează acelaşi fenomen pe un preparat cardiopulmonar de câine.

l i Experimentul Frank-Starling Condiţii de evidenţiere a relaţiei Frank-Starling : sarcina = constantă, l i =creşte progresiv. Parametri măsuraţi: repaus: TP (tensiune pasivă), contracţie: TA (tensiune activă). Răspuns: l i (1.8 µ) l i (2.2 µ) l i (2.4 µ) TA= TP = TA = Max TP = uşor TA = TP =

Explicaţia mecanismului Frank-Starling Tensiunea activa ctivă (TA) - dependentă de interacţiunea actină - miozină. Tensiunea pasivă (TP) - dependentă de forţele elastice. l i < 1,8 µ Force l i suprapunere miofilamente actină ΤΑ elasticitate păstrată TP. l i = 2,2 µ interacţiune optimă actină-miozină afinitatea faţă de Ca ++ ΤΑ Mx elasticitate păstrată TP. l i > 2,4 µ depărtarea actinei de miozină ΤΑ pierderea elasticităţii TP.

Curba Lungime-Tensiune DC Mx Rezerva Cardiacă TA (Sistolă) Forţa l i (1.8-2.2 µ) DC repaus Tensiune Debit Cardiac (l/min) TP (Diastolă) Risc de Edem Pulmonar 1.8 2 2.2 2.4 l i (µ) (VEDV) (ml)

Principiile de bază în mecanismul Frank-Starling se regăsesc în relaţia lungime-tensiune pentru cardiomiocit: în condiţii de repaus, muşchiul cardiac funcţionează la o lungime suboptimală; la creşterea lungimii sarcomerului: numărul situsurilor de legare acto-miozinice numărul punţilor actomiozinice; mecanismul implică şi afinităţii structurilor contractile pentru Ca ++ citosolic.

Principiile de bază în mecanismul Frank-Starling Relaţia lungime - tensiune urmăreşte influenţa pe care o are modificarea lungimii iniţiale asupra capacităţii muşchiului de a dezvolta forţă (tensiune): Forţa l i. La orice valoare a l i, forţa poate fi modificată de agenţii inotropi: forţasub acţiunea factorilor inotrop pozitivi (deplasează curba în sus); forţasub acţiunea factorilor inotrop negativi (deplasează curba în jos).

Efectele factorilor inotropi asupra curbei lungime-tensiune Tensiune Debit cardiac (l/min) Normal Factori inotrop pozitivi Adrenalina; SNVS; β-agoniştii; Tonicardiacele; Miofilina; Ca ++ Factori inotrop negativi Ach; SNVP; β-blocantele; Blocante canale Ca ++ ; Ischemia ( O 2, H + ); K + 1.8 2.2 2.4 l i (µ) (VEDV) (ml)

Mecanismul Frank-Starling pentru întreaga inimă În condiţii fiziologice inima pompează un volum de sânge egal cu volumul pe care îl primeşte. Mecanism: Presarcina Postsarcina l i (1.8-2.2 m) VEDV Forţa de contracţie VS (Volum sistolic) DC (Debitul cardiac) Cu cât muşchiul cardiac este mai întins Fcontr DC

Rolul mecanismului Frank-Starling Pentru întreaga inimă, alungirea muşchiului cardiac echivalează cu volumului end diastolic ventricular (VEDV), obţinută prin presarcinii (creşterea întoarcerii venoase) sau postsarcinii (creşterea presiunii aortice). Rezultat: VEDV forţa de contracţie ventriculară volumul sistolic (VS) debitul cardiac (DC). Prin acest mecanism se realizează echilibrul între debitul cardiac şi întoarcerea venoasă: cu cât este mai mare întoarcerea venoasă, cu atât va fi mai mare VS şi prin aceasta DC; astfel se previne acumularea sângelui în inimăşi în vene.

reprezintă rezerva diastolică a inimii folosită pentru: creşterea DC în condiţiile unui necesar crescut (efort); pentru a compensa o insuficienţă cardiacă: eficient până la l i <2.4 µ (însă compensarea implică dilatare ventriculară progresivă, conducând la scăderea rezervei cardiace); ineficient când l i >2.4 µ, datorită: - forţei dezvoltate; - VEDP Risc de edem pulmonar.

Mecanisme prin care VEDV: Presarcina ( întoarcerea venoasă) - parametru diastolic (c.m. important); - întoarcerii venoase alungirea miocardului ventricular forţa dezvoltată debitul cardiac până când corespunde întoarcerii venoase. Postsarcinii ( presiunea Aortă ) - în timpul sistolei; - presiunii arteriale VESV VEDV forţa de contracţie, pentru a permite inimii să pompeze sângele împotriva unei presiuni ridicate. Presarcina Post- sarcina

Curba lungime-tensiune în insuficienţa cardiacă Factori inotrop pozitivi Normal Tensiune Debit cardiac (l/min) A B B Insuficienţă cardiacă Insuficienţă cardiacă+ Medicaţie tonicardiacă 1.6 2 2.2 2.4 Risc de edem pulmonar l i (µ) (VEDV) (ml)

Volum Sistolic (DC) 3. Presarcina (P 1 ) Sistola Diastola l i (VEDV) Parametru diastolic determină volumul (VEDV) şi presiunea (VEDP) intracavitară înainte de contracţie. Presarcina poate fi definită ca: volum de umplere ventriculară; presiune de umplere ventriculară. Fiziologic, crescând întoarcerea venoasă VEDV forţa de contracţie (prin mecanismul Frank-Starling). Limite:valori crescute ale VEDV Risc de edem pulmonar.

Factorii care influenţează P 1 : a) Întoarcerea venoasă: - presiunea venoasă (d.p.); - volumul sangvin (d.p.); - FC (i.p.); - presiunea atrială; Întoarcerea venoasă Complianţa ventriculară b) Complianţa/distensibilitatea ventriculară (definită ca şi raportul între volum şi presiune): - elasticitatea pereţilor inimii (d.p.): în fibroză; - elasticitatea pericardului (d.p.): în pericardită; - grosimea pereţilor (i.p.): în hipertrofia cardiacă; - gradul de relaxare (d.p.): în ischemie; - tonusul miocardului (i.p.): - de SNVS, Ca ++ ; - de SNVP, K + ; c) Rigiditatea ventriculară este inversa complianţei.

4. Postsarcina (P 2 ) Parametru sistolic (wall stres) tensiunea intraparietală (T) Postsarcina dezvoltată în peretele ventricular în timpul sistolei, pentru deschiderea P Ao valvelor semilunare şi pentru ejecţia sângelui în artere: pentru VS: echivalentă cu h presiunea din aortă; pentru VD: echivalentă cu T presiunea din artera pulmonară. Factorii care influenţează P 2 : Presiunea arterială (P) - d.p. Raza ventriculului (r) - d.p. Grosimea pereţilor (h) - i.p. P V

P V h T P 2 În timpul sistolei: VS sferic se aplică Legea Laplace: T = P x r 2h În timpul fazei de ejecţie, creşterea presiunii intraventriculare este determinată de modificarea dimensiunilor inimii (şi nu de creşterea forţei de contracţie).

Efectele negative ale creşterii postsarcinii asupra funcţiei cardiace: P V h T P 2 1) P 2 echivalentă P intraventriculară VS ejectat volumul rezidual (VESV). Compensator: prin însumarea VESV cu volumul adus normal prin întoarcerea venoasă volumul end diastolic (VEDV) va antrena mecanismul Frank- Starling la următoarea bătaie forţa de contracţie. 2) consumul de O 2 (MVO 2 ).

P V h P Ao În situaţii patologice: P Ao ( TA, stenoză aortică) r (insuficienţă cardiacă, insuficienţă aortică) T MVO 2 T Compensator: h Hipertrofia cardiacă T MVO 2.

Tipuri de hipertrofie cardiacă Concentrică (în HTA sau stenoză aortică) la solicitarea de presiune; realizată prin adăugare de noi sarcomere în paralel ; Volum ventricul =normal; VEDP =. Excentrică (în insuficienţa cardiacă sau insuficienţa aortică) la solicitarea de volum; realizată prin adăugare de noi sarcomere în serie ; Volum ventricul = ; VEDP =.

Efectele negative ale hipertrofiei cardiace în timp: 1) creşterea necesarului de O 2 fără formarea de noi capilare dezechilibrul cerere/ofertă O 2 Ischemie miocardică; 2) prin creşterea grosimii peretelui ventricular Complianţa Risc de edem pulmonar; 3) alterare funcţională ireversibilă insuficienţă cardiacă. Obs: la persoanele antrenate, prin solicitarea funcţională hipertrofia inimii dar care se instalează în paralel cu formarea de noi capilare nu apare dezechilibrul cerere/ofertă O 2.

5. Inotropismul Reprezintă performanţa inimii Este modificarea forţei şi vitezei de contracţie miocardice, ca răspuns la acţiunea factorilor inotropi, independent de presarcinăşi postsarcină. Factori inotropi pozitivi: F contracţie VS DC SNS, catecolaminele; Viteza Medicaţia: β-agonistă şi tonicardiacă, teofilina, Ca ++. Factori inotropi negativi : F contracţie VS DC Viteza PSNS; Medicaţia: β-blocante, blocantele canalelor de calciu; K + ; Hipoxia şi acidoza.

Indicatorii de apreciere a contractilităţii 1. Fracţia de ejecţie (FE) - cel mai util în aprecierea contractilităţii miocadice în clinică, evaluată prin ecocardiografie VS VEDV - VESV FE= 100 = 100 VEDV VEDV Normal FE > 55% ( 65%); FE - efect inotrop + FE - efect inotrop FE scade precoce în insuficienţa cardiacă.

Indicatorii de apreciere a contractilităţii 2. Aspectul curbei presiune/timp viteza maximă de contracţie (dp/dt Max). Este accelerată de factorii inotrop pozitivi şi redusă de cei inotrop negativi. VEDP: efect inotrop +/ efect inotrop. durata ejecţiei: efect inotrop +. 3. Viteza fluxului de sânge în aorta ascendentă - accelerată de factorii inotrop pozitivi şi redusă de cei inotrop negativi.

Importanţă: factorii inotrop pozitivi permit utilizarea rezervei sistolice a inimii se îmbunătăţeşte contracţia miocardică inima este mai mică în sistolă; volumul sistolic creşterea DC; fracţia de ejecţie (FE > 70%); se îmbunătăţeşte relaxarea miocardului (efect lusitropic). Utilizare: În efort (stimularea SNVS + catecolamine) DC. Compensarea insuficienţei cardiace. DC= Volum Sistolic x FC

Concluzie: creşterea DC (de la 5 l/min la 25-35 l/min) poate fi realizată prin mai multe mecanisme, care implică: Volumului Sistolic: prin utilizarea rezervei sistolice (efect inotrop pozitiv) contracţie mai bună Fracţia de ejecţie; prin utilizarea rezervei diastolice (mecanism Frank- Starling) umplere ventriculară mai bună VEDV. FC: eficientă până la FC efectivă (FCE = 200 - vârsta) FC mare = factor limitativ Durata diastolei umplerea ventriculară VEDV VS.

Modificarea volumelor ventriculare

Volumele şi presiunile ventriculare Parametru Semnificaţie Valoare medie Mec. Frank- Starling Inotropism VEDV Volum ventricular la sfârşitul diastolei 100-140 ml Const. VESV Volum ventricular la sfârşitul sistolei 40-70 ml VS Volumul sistolic ejectat 70-90 ml Fracţia de ejecţie Raportul VS/VEDV% 65% (>55%) Const. VEDP Presiune ventriculară la sfârşitul diastolei 8-12 mmhg (Vstg) 3-6 mmhg (Vdr)