Modelare si simulare _Seminar 1 SEMINAR 1

Σχετικά έγγραφα
COMBINATORICĂ. Mulţimile ordonate care se formează cu n elemente din n elemente date se numesc permutări. Pn Proprietăţi

TEMA 9: FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE. Obiective:

6 n=1. cos 2n. 6 n=1. n=1. este CONV (fiind seria armonică pentru α = 6 > 1), rezultă

Statisticǎ - curs 2. 1 Parametrii şi statistici ai tendinţei centrale 2. 2 Parametrii şi statistici ai dispersiei 5

Ministerul Educaţiei Naționale Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare

a) (3p) Sa se calculeze XY A. b) (4p) Sa se calculeze determinantul si rangul matricei A. c) (3p) Sa se calculeze A.

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

SEMINARUL 3. Cap. II Serii de numere reale. asociat seriei. (3n 5)(3n 2) + 1. (3n 2)(3n+1) (3n 2) (3n + 1) = a

Laborator 4 Interpolare numerica. Polinoame ortogonale

5. PROBABILITĂŢI Evenimente

SUBGRUPURI CLASICE. 1. SUBGRUPURI recapitulare

Curs 4 Serii de numere reale

Sunt variabile aleatoare care iau o infinitate numărabilă de valori. Diagrama unei variabile aleatoare discrete are forma... f. ,... pn.

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

CLASA a V-a CONCURSUL INTERJUDEŢEAN DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ MARIAN ŢARINĂ EDIŢIA A IV-A MAI I. Să se determine abcd cu proprietatea

ŞIRURI DE VARIABILE ALEATOARE. PROBLEME ASIMPTOTICE

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

CURS III, IV. Capitolul II: Serii de numere reale. a n sau cu a n. Deci lungimea segmentului este suma lungimilor sub-segmentelor obţinute, adică

Analiza bivariata a datelor

7. ECUAŢII ŞI SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Polinoame Fibonacci, polinoame ciclotomice

PROBLEME CU PARTEA ÎNTREAGĂ ŞI

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

PRELEGEREA VI STATISTICĂ MATEMATICĂ

Formula lui Taylor. 25 februarie 2017

4. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior

Capitole fundamentale de algebra si analiza matematica 2012 Analiza matematica

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

2.1. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

CAPITOLUL 4 SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE/UNITARE Produs scalar. Spaţii euclidiene şi spaţii unitare-definiţie

Câmp de probabilitate II

Inegalitati. I. Monotonia functiilor

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Cursul 7. Spaţii euclidiene. Produs scalar. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Baze ortonormate

Analiza matematica Specializarea Matematica vara 2010/ iarna 2011

Curs 12. Intervale de încredere Intervale de încredere pentru medie în cazul σ cunoscut

CAP VII ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR ŞI STATISTICĂ MATEMATICĂ

BAREM DE CORECTARE CLASA A IX A

Subiecte Clasa a VII-a

5.1. ŞIRURI DE FUNCŢII

CANALE DISCRETE DE TRANSMISIUNI

PENTRU CERCURILE DE ELEVI

Curs 1 Şiruri de numere reale

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )

Examenul de bacalaureat nańional 2013 Proba E. c) Matematică M_mate-info. log 2 = log x. 6 j. DeterminaŃi lungimea segmentului [ AC ].

T R A I A N. Numere complexe în formă algebrică z a. Fie z, z a bi, Se numeşte partea reală a numărului complex z :

Seminar 3. Serii. Probleme rezolvate. 1 n . 7. Problema 3.2. Să se studieze natura seriei n 1. Soluţie 3.1. Avem inegalitatea. u n = 1 n 7. = v n.

6.1. DERIVATE ŞI DIFERENŢIALE PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILĂ REALĂ. APLICAŢII

Concursul Naţional Al. Myller Ediţia a VI - a Iaşi, 2008

riptografie şi Securitate

Clasa a IX-a. 1. Rezolvaţi în R ecuaţiile: (3p) b) x x x Se consideră mulţimile A = { }, (2p) a) Determinaţi elementele mulţimii A

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

CAPITOLUL III FUNCŢII CONTINUE

sistemelor de algebrice liniarel

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

OLIMPIADA DE MATEMATICĂ FAZA LOCALĂ CLASA a V-a


Sala: 2103 Decembrie 2014 CURS 10: ALGEBRĂ

MARCAREA REZISTOARELOR

lim = dacă se aplică teorema lui 3. Derivate de ordin superior. Aplicaţii.

în care suma termenilor din fiecare grup este 0, poate conduce la ideea că valoarea acestei sume este 0. De asemenea, gruparea în modul

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

CAPITOLUL IV CALCULUL DIFERENŢIAL PENTRU FUNCŢII REALE DE O VARIABILA REALĂ

3.1. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI

Spatii liniare. Exemple Subspaţiu liniar Acoperire (înfăşurătoare) liniară. Mulţime infinită liniar independentă

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

3. Serii de puteri. Serii Taylor. Aplicaţii.

INTRODUCERE ÎN COMPRESIA DATELOR

Integrala nedefinită (primitive)

Spaţii topologice. Spaţii metrice. Spaţii normate. Spaţii Hilbert

I3: PROBABILITǍŢI - notiţe de curs

1. ŞIRURI ŞI SERII DE NUMERE REALE

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

CALCULUL BARELOR CURBE PLANE

Varianta 1

Curs 2 Şiruri de numere reale

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Capitolul 2 ŞIRURI DE NUMERE REALE. 2.1 Proprietăţi generale Moduri de definire a unui şir. (x n ) n 0 : x n =

Subiecte Clasa a VIII-a

Partea întreagă, partea fracţionară a unui număr real

Varianta 1. SUBIECTUL I (30p) Varianta 001 5p 1. Să se determine numărul natural x din egalitatea x = p

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

I3: PROBABILITǍŢI - notiţe de curs

CERCUL. Prof. V Corcalciuc Scoala nr. 146 I.G. Duca Bucuresti ( Lectie facuta dupa manualul de clasa a 7-a Prof.Radu)

ŞIRURI ŞI SERII DE FUNCŢII

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

CURS 11: ALGEBRĂ Spaţii liniare euclidiene. Produs scalar real. Spaţiu euclidian. Produs scalar complex. Spaţiu unitar. Noţiunea de normă.

CAPITOLUL I CAPITOL INTRODUCTIV

1. Operaţii cu numere reale Funcţii Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi Numere complexe Progresii...

Transcript:

SEMIAR. Experimet aleator U feome a carui evolutie difera semificativ atuci cad este repetat i aceleasi coditii se umeste experimet aleator. Specificarea experimetului aleator costa i stabilirea procedurii de desfasurare a sa, precum si a setului de masuratori si observatii care-l isotesc. Modelarea experimetului aleator este posibila daca evolutia sa se caracterizeaza pri regularitate statistica (expl. mediile...). Rezultatul idivizibil obtiut i urma desfasurarii uui experime t se umeste realizare sau esatio puct ( ζ ). Spatiul realizarilor sau spatiul de esatioare (S) multimea tuturor realizarilor posibile. I. Spatiu de esatioare discret multimea realizarilor uui experimet care e fiita sau ifit umarabila II. Spatiu de esatioare cotiuu multimea realizarilor experimetului e ifiit eumarabila Se umeste eveimet (A) o submultime a spatiului de esatioare daca A S eveimet sigur daca A φ eveimet imposibil sau eveimet ul i spatiul de esatioare discret u eveimet ce costa ditr-o sigura realizare eveimet elemetar Fiid multimi, eveimetele se pot combia cu ajutorul operatiilor cu multimi (,, ) sau se pot compara cu ajutorul relatiilor ditre multimi (icluziue, egalitate). Aplicatia Fie urmatoarele experimete: E : la receptie se detecteaza trei simboluri; se oteaza secveta biara corespuzatoare; E 2 : la receptie se detecteaza trei simboluri; se umara simbolurile de (receptioate) cotiute;

OBS Eveimetele E si E 2 se aseamaa pri procedura dar difera pri masuratori E 3 : u od de comutatie deserveste termiale; se oteaza r de termiale active la u momet dat; E 4 : u bloc de iformatie este repetat la trasmisie paa cad primeste u mesaj de cofirmare; se umara repetarile; E 5 : la u cetru de distribuire sosesc mesaje; se masoara durata itre doua sosiri succesive; E 6 : o compoeta e itrodusa itr-u motaj ce se pue i fuctiue; se masoara timpul de fuctioare al compoetei; E 7 : la receptie se urmareste semalul di liie; se masoara si se oteaza tesiuea la mometul t ; E 8 : la receptie se urmareste semalul di liie; se masoara si se oteaza tesiuile la mometele t si t 2 ; i) Sa se determie spatiile de esatioare corespuzatoare; ii) Cosiderad experimetul E 7 : se defiesc urmatoarele eveimete: A - amplitudiea tesiuii e mai mare de 0V B tesiuea e mai mica de -5V C tesiuea e pozitiva Sa se exprime i limbaj matematic eveimetele: C A, B, C, A B, A B, C, ( A B) C, A B C, ( A B) C C ude () reprezita complemetul eveimetului. i) S { 000, 00, 00,00, 0,0,0, } S 2 { 0,, 2, 3} S3 { 0,,, } S { } 4, 2,3, S5 S6 { t t 0 } [0, ) S7 { u < u< } (, ) S ( u, u ) < u <, < u < R R { } 8 2 2 (ii) A { u u } > 0 (, 0) (0, + ) { u u } { u u } B < 5 (, 5) C > 0 (0, + ) { } A B u; u< 5 sauu > 0 (, 5) (0, + ) 2

{ } { u u } A B u; u< 0 (, 0) C C ; 0 (, 0] ( A B) C { u; u > 0} (0, + ) ( A B) C φ C { } ( A B) u; 5 u 0 [ 5,0] Frecveta relativa ( f A ) de aparitie a uui eveimet ori a uui experimet este data de relatia: A ( ) f A A ( ) A pe parcursul repetarii de - frecveta absoluta a eveimetului A OBS: I coditii de regularitate statistica raportul pe terme lug (pt u umar foarte mare de repetari): lim A probabilitate de aparitie a eveimetului A. f ( ) p () A Legatura ditre aceasta marime abstracta probabilitatea si marimea ituitiva, frecveta relativa este oferita de doua teoreme importate:. Legea slaba a umerelor mari Exprima probabilitatea ca raportul A ( ) pa sa tida catre cad. 2. Teorema limita cetrala Masoara abaterea ditre modelul ales (i cazul de fata valoarea relativa f A( ) obtiuta i urma uui umar fiit de icercari. p A ) si frecveta Utilizarea relatiei () ca defiitie a probabilitatii geereaza dificultati i dezvoltarea uei teorii a probabilitatilor, deoarece: u este clar i ce ses exista limita ; u experimet u poate fi repetat la ifiit ; prezita icosisteta i cazul uui eveimet cu aparitie rara. De aceea are ses dezvoltarea uei teorii abstracte a probabilităţilor, plecâd de la premisele: 3

I. U experimet aleator a fost defiit pri procedura de desfasurare, masuratorile si observatiile ce se efectueaza iar spatiul de esatioare S a fost idetificat. II. S-a specificat (stabilit) o familie de eveimete Ω astfel icat: S Ω φ Ω. si ; 2. ( ) A Ω A Ω A Ω A Ω 3. C (Ω este u tribut pe S, iar cuplul (S, Ω ) se umeste spatiu masurabil). III. Fiecarui eveimet A i s-a alocat (atasat) u umar (otat P[ A ]) umit probabilitate astfel icat urmatoarele axiome sut satisfacute: Axioma 0 P[ A] Axioma 2 P[ S ] Axioma 3 Fie A, B doua eveimete astfel icat: A B φ, atuci: P[ A B] P[ A] + P[ B] Axioma 3 Fie A, A 2, o secveta de eveimete astfel icat: Ai Aj φ, ( ) i j, atuci P[ A ] P[ Ak] k k k R ( P [ ] ca o masura a probabilitatii este o aplicatie a lui Ω i ( S, Ω, R) se umeste spatiu probabilizat., iar tripletul U model matematic este probabilistic atuci cad coditiile de efectuare a experimetului vizat (ce prezita regularitate statistica) determia exact probabilitatile de aparitie a realizarilor sale. Costruirea uui model probabilistic costa i particularizarea premizelor I, II, si III, la cazul, situatia reala studiata. Ca orice modelare, calculul probabilitatilor este o tehica matematica de descriere a feomeelor aleatorii. Validitatea sa itr-o aplicatie cocreta u poate fi ifaptuita decat cu ajutorul metodelor statistice de iterpretatre a observatiilor. Regula pri care uui eveimet A al uui experimet E i se ataseaza o probabilitate P[ A ] se umeste lege de probabilitate. I cazul uui spatiu de esatioare discret, legea poate fi specificata dad probabilitati eveimetelor elemetare, iar i cazul cotiuu dad probabilitati itervalelor. 4

Aplicatia 2 Durata de prelucrare a uui apel telefoic variaza itre 0 si secude. Cosiderad ca toate realizarile sut echiprobabile, sa se determie: i) o lege de probabilitate potrivita petru aplicatia aalizate; ii) probabilitatea ca durata sa se ideparteze cu cel puti 0,3 secude de cetrul itervalului; i) Alocarea de probabilitati uei realizari c,(0 c ) u are ses, i acest caz, deoarece spatiul realizarilor S [0,] este ifiit eumarabil si deci P[{ c }] 0. Fie urmatoarea afirmatie: Probabilitatea ca o realizare sa apartia uui subiterval al multimii S este egala cu lugimea itervalului adica: P[[ ab, ]] b apetru 0 a b Aceasta este o lege de probabilitate deoarece satisface axiomele. ii) Eveimetul i discutie are urmatoarea forma aalitica: Aplicatia 3 A [0;0,2] [0,8;] Itervalele fiid disjucte putem aplica axioma 3 deci: P[ A] P[0;0,2] + P[0,8;] 0,4 I urma masuratorilor timpilor de fuctioare ai uor compoete electroice de acelasi tip s-a ajus la cocluzia ca: proportia compoetelor al caror timp fuctioare depaseste durata t scade expoetial cu rata α. Sa se determia legea de probabilitate care satisface acest rezultat. Spatiul de esatioare este:. S (0, ) Eveimetul cotiut i eut A {timpul de fuctioare depaseste durata t} se exprima aalitic astfel: A { xx ; > t} (, t ) Acestui eveimet i se aloca, coform afirmatiei, urmatoarea valoare: P[ A] P[( t, )] e αt, petru t > 0 si α > 0. Verificam ca aceasta alocare respecta axiomele,3. i) αt 0 P[ t, ] e, t > 0, α> 0 A ii) P[ S] P[(0, )] A2 5

Aplicatia 4 iii) petru eveimete de geul: B ( r, s] axiomei 3 impue: ( ] si C (, s ), respectarea P[( r, )] P[ r, s ] + P[( s, )] deci legea geerala cautata este: ( ] αt P[ rs, ] P[( r, )] P[( s, )] e e α Fie u cocetrator ce dispue de trei circuite de iesire. Sa se stabileasca u model probabilistic al procesului de ocupare aleatorie a circuitele de iesire. Experimetul costa i ocuparea celor trei circuite de iesire. Observatiile pot lua i cosiderare modul de ocupare (Variata I) sau umarul circuitelor ocupate (Variata II). Variata I: otad cu L starea de liber si cu 0 starea de ocupare, spatiul realizarilor este: S { LLL, LL0, L0 L, L00,0 LL,0L0,00 L,000} I Putem presupue ca eveimetele sut echiprobabile. I acest caz fiecare eveimet elemetar apare cu probabilitatea /8. Variata II: Spatiul realizarilor este {0,,2,3}. Si i acest caz putem presupue ca realizarile sut echiprobabile; Rezulta: fiecare eveimet elemetar apare cu probabilitatea /4. OBS Desi corecte di puct de vedere teoretic, cele doua doua alocari de probabilitati coduc al valori diferite petru probabilitatile acelorasi eveimete. Astfel, i cazul eveimetului: A {2 circuite di 3 sut ocupate} s petru Var I obtiem: P[ A ] P[ L00,0L0,00 L] petru Var II: I PA [ II ] P[{2}] 4 3 8 Rezulta: Trebuie decis care este cea mai potrivita alocare i descrierea feomeului 6

2. Probabilitati coditioate Probabilitatea coditioata ca eveimetul A sa se ideplieasca daca eveimetul B a avut loc este defiita de relatia: PA [ / B] P[ A B] P[ B] Aplicatia 5 La u od de comutatie se receptioeaza mesaje ce sut distribuite echiprobabil la u umar de termiele idetificate pri adresele 0,,2,,. Cosideram urmatoarele eveimete: A {mesajul receptioat se trasmite uui termial de adresa para} B {mesajul receptioat se trasmite uui termial de adresa impara} C {mesajul receptioat se trasmite uui termial de adresa M < } i) sa se precizeze specificatiile probabilitatilor: P[ B/ A ] si P[ C / A ] ii) sa se determie expresiile lor; caz particular: 25 si M 6 M ude ID: fara a restrage geeralitatea cosideram M si umere pare. Variata ituitiva Iaitea efectuarii experimetului spatiul realizarilor este: S {0,,, }. Dupa efectuarea experimetului se stie ca eveimetul A s-a idepliit, deci spatiul redus al realizarilor pe care se pot ifaptui C sau B este: Sr A {0,2,4,, 4, 2} Itrucat B cotie doar realizari impare: P[ B/ A ] 0. I privita experimetului C, spatiul redus cotie urmatoarele realizari ce-l satisfac: {0,2,4,, M} Coform ipotezei realizarile sut echiprobabile:. M r de realiz di S ce satisfac r C + 2 M + 2 8 PC [ / A] 72% r de realiz di S r 25 2 Variata aalitica PB [ A] P[ φ] PB [ / A] 0 PA [ ] PA [ ] 7

P[ C A] PC [ / A] P[ A] Deoarece: M + r de realizari pare di S mai mici sau egale cu M PC [ A] 2 r de realiz di S r de realiz pare di S PA [ ] 2 r de realiz di S Obţiem: M + 2 M + 2 PC [ / A] /2 B, B,, B Teorema probabilitatii totale: Fie 2 o partitie a spatiului de esatioae S si A u eveimet oarecare. Probabilitatea de aparitie a eveimetului A este data de relatia: P [ A ] P [ A / B ] P [ B ] + P [ A / B 2] P [ B 2] + + P [ A / B ] P [ B ] (utila cad experimetul poate fi vazut ca secveta de mai multe subexperimete). Aplicatia 6 Aboatii uui od de comutatie sut impartiti dupa durata serviciilor cerute i doua categorii. Petru prima categorie durata de servire urmeaza o lege expoetiala de parametru 000μ, iar petru a doua aceeasi lege de parametru μ. Sa se determie probabilitatea ca u serviciu oarecare sa se desfasoare ica dupa t secude de la iitierea lui, ştiid că: a.) cererea de serviciu este aceeasi pe toti aboatii odului de comutatie; b.) umarul aboatilor di prima categorie este de patru ori mai mare decat al aboatilor di categoria a-ii-a. Caz particular: μ serviciu / secuda, t 0 secude. Prezita iteres urmatoarele eveimete; A {serviciul observat apartie primei categorii} B { serviciul observat apartie celei de-a doua categorii} C { serviciul se desfasoara ica dupa t secude de la iitierea sa} Eveimetele A si B realizeaza o partitie dupa categorii a spatiului realizarilor: S A B ude A Bφ Aplicad teorema probabilitatii totale: 8

PC [ ] PC [ / A] PA [ ] + PC [ / B] PB [ ] Petru a determia P[A] si P[B] tiem cot de A si B: otad: I umarul aboatilor di categoria I II umarul aboatilor di categoria II umarul total al aboatilor 4 Rezulta: [ ] I PA ; PB [ ] I 5 I 5 Di datele iitiale: 000 PC [ / A] e μt P[ C/ B] e μt 4 000μt μt P[ C] e + e 5 5 3. Experimete secvetiale E, E,, E O succesiue de experimete elemetare 2, umite subexperimete costituie u experimet secvetial. Realizarea S a uui astfel de experimet este u vector ale carui elemete sk sut realizarile subexperimetelor implicate (,2,...,k,...): s ( s, s 2,, s k,, s ) Spatiul de esatioare S este produsul cartezia al spatiilor idividuale: S S S2 S A, A,, A ce apar itr-u experimet secvetial este Idepedeta eveimetelor 2 idusa de idepedeta subexperimetelor sale, daca fiecare eveimet Ak depide doar de realizarile subexperimetelor k. I acest caz: P [ A & A 2 & & A ] P [ A ] P [ A 2] P [ A ] Pe baza acestui ratioamet calculele laborioase impuse de verificarea relatiilor ce defiesc idepedeta eveimetelor sut evitate. Secvetele de subexperimete idepedete i care se urmareste umarul aparitiilor ( succeselor ) uui aumit eveimet (de exemplu: receptia simbolului ditr-o secveta biara) se umesc icercari Beroulli idepedete. Ele sut modelate cu ajutorul legii de probabilitate biomiala. Teorema: Fie k umarul de succese obtiute i icercari Beroulli idepedete; atuci probabilitatea lui k este data de legea de probabilitate biomiala: k k k p( k) C p ( p) ; petru k 0,,, 9

ude: - probabilitatea de aparitie a k succese i icercari - p ( k ) k! C k!( k)! coef. biomial - p probabilitatea succesului itr-o icercare Aplicatia 7 U od de comutatie deserveste termiale. Sa se determie probabilitatea ca r. de termiale sa fie mai mare ca M stiid ca probabilitatea ca u termial sa fie activ este p. Caz particular: 8; M 6; p 0,3 A { k termiale sut active} k 0,,,. Fie eveimetul k, P[{r de term active > M}] P[{ k termiale sut active}] k M+ k k Ck p ( p) 0,00259 k M+ Petru evitarea dificultatilor geerate de termeii factoriali, i calculele computerizate se foloseste formula recursiva: ( k) p p( k + ) p( k) ( k + )( p) (probabilitatea sa avem k succese i icercari) Secvetele de subexperimete idepedete i care se urmareste r succeselor petru mai multe eveimete reciproc exclusive sut modelate cu ajutorul legii de probabilitate multiomiala. eveimete ce realizeaza o partitie a spatiului de esatioare S. pj, satisfac 2 Fie B, B2,, BM Probabilitatile de aparitie a lor i cadrul uui subexperimet, P[ Bj ] relatia: p + p + + p M. k umarul de succese ale eveimetelor B, j,, M, obtiut i Fie j j repetitii idepedete. Vectorul ( k, k 2,, k M ) ce specifica umarul succeselor petru fiecare eveimet satisface legea de probabilitate multiomiala: 0

! P[( k, k,, k )] p p p 2 M 2 k! k! km! k + k + + k ude: 2 M k k2 k M M Aplicatia 8 U calculator multitaskig, multiuser executa 3 categorii de programe caracterizate pri duratele 0msec, 00msec si 200msec. Aceste programe sut cerute de utilizatori cu probabilitatile: 0,2; 0,3 si 0,5. Sa se determie probabilitatea executiei simultae a cate 3 programe di fiecare categorie. Multimea programelor de orice durata S se partitioeaza i: B B B multimea prog de 0msec cu P[ B ] 0, 2; multimea prog de00msec cu P[ B ] 0,3; multimea prog de 200msec cu P[ B ] 0,5; 2 2 3 3 Eveimetul A {se executa simulta cate trei programe di fiecare categorie} are expresia aalitica: A(3,3,3). Aplicad legea de repartitie multiomiala avem: 9! 3 3 3 P [(3,3,3)] (0, 2) (0,3) (0,5) 0,04536 3!3!3! Secvetele de subexperimete Beroulli i care se urmareste umarul de repetari paa la aparitia primului succes sut modelate cu ajutorul legii de probabilitate geometrica. ( ) C C C m P m P[ A & A2 & & Am Am] ( p) p, m,2, ude m este umarul de repetari paa la aparitia succesului. C C C A, A2, Am este secveta de isuccese obtiute i primele m- icercari; A m este succesul eveimetului i icercarea m; p este probabilitatea aparitiei succesului itr-o icercare; Probabilitatea ca umarul ecesar de icercari m, petru obtierea succesului sa fie k mai mare decat u umar fixat k este: P[ m> k] ( p)