1. PROBLEMELE REZISTENŢEI MATERIALELOR

Save this PDF as:
 WORD  PNG  TXT  JPG

Μέγεθος: px
Εμφάνιση ξεκινά από τη σελίδα:

Download "1. PROBLEMELE REZISTENŢEI MATERIALELOR"

Transcript

1 . PROBLEMELE REZISTENŢEI MATERIALELOR.. Obiectul şi problemele reistenţei materialelor Reistenţa materialelor este o disciplină de cultură tehnică generală, situată între ştiinţele fiico-matematice şi disciplinele de specialitate ale inginerului. Ea este o continuare logică a mecanicii teoretice, o devoltare a acesteia prin introducerea în calcule a caracteristicilor mecanice şi elastice ale materialelor. Reistenţa materialelor are ca obiect stabilirea metodelor şi procedeelor de calcul ale eforturilor, tensiunilor şi deformaţiilor ce apar în diferite puncte ale elementelor de reistenţă, când asupra acestora acţioneaă forţe, precum şi stabilirea şi utiliarea relaţiilor dintre eforturi şi dimensiunile secţiunii. Reolvarea problemelor în cadrul reistenţei materialelor are în vedere următoarele trei aspecte : I. aspectul static, prin care se stabilesc, pe baa legilor mecanicii, relaţii între forţele exterioare şi eforturi (forţe interioare) şi respectiv relaţii între eforturi şi tensiuni; II. aspectul geometric, prin care se analieaă deformaţiile corpului sub acţiunea sarcinilor; III. aspectul fiic, prin care se determină pe cale experimentală relaţiile de legătură (legile) dintre forţe şi deformaţii, precum şi caracteristicile mecanico-elastice ale materialului respectiv. Reistenţa materialelor reolvă următoarele trei categorii de probleme: a) probleme de verificare, prin care se determină dacă un element de reistenţă cu anumite dimensiuni îndeplineşte sau nu, sub acţiunea forţelor, condiţiile de reistenţă, rigiditate şi stabilitate; b) probleme de calcul a sarcinii capabile, prin care, cunoscându-se materialul şi caracteristicile sale mecanice şi elastice, dimensiunile şi modul de solicitare ale elementului de reistenţă, se determină valoarea sarcinilor pe care le poate suporta. c) probleme de dimensionare, prin care se stabilesc dimensiunile optime ale pieselor proiectate.

2 Fiecare din aceste probleme se reolvă printr-un calcul de reistenţă. La baa calculului de reistenţă stau două criterii: I. de bună funcţionare, ceea ce presupune asigurarea la piesa proiectată a: a) - reistenţei; b) - rigidităţii; c) - stabilităţii. II. de eficienţă, care urmăreşte ca piesa proiectată să repreinte soluţia cea mai economică posibilă în privinţa consumului de material şi de manoperă. Din aceste două criterii se observă întrepătrunderea tehnicului (criteriul unu) cu economicul (al doilea criteriu). Pentru ca un calcul de reistenţă să poată fi considerat corespunător trebuie ca acesta să îndeplinească simultan cele două criterii. Primul criteriu presupune: a) Fiecare element de reistenţă al unui ansamblu trebuie să reiste tuturor solicitărilor ce apar în acesta pe toată durata de exploatare şi de aceea condiţia de reistenţă se impune prima. În acest scop în Reistenţa materialelor se învaţă cum să se aleagă materialul corespunător, forma secţiunii cea mai avantajoasă şi se stabilesc relaţii între secţiunea transversală şi solicitări, în aşa fel ca la solicitările maxime, eforturile care apar în secţiunea respectivului element de reistenţă să fie inferioară celei ce produce ruperea. b) Condiţia de rigiditate impune valori limită pe care să le atingă deformaţiile elementelor de reistenţă ale unui ansamblu în timpul solicitării maxime, în exploatare. De aceea Reistenţa materialelor stabileşte relaţii între secţiunea transversală a corpului şi deformaţiile ce apar datorită acţiunii forţelor şi ele servesc la calculul de reistenţă (verificare, calculul capacităţii de încărcare şi dimensionare). Capacitatea corpurilor de a avea deformaţii mici sub acţiunea forţelor se numeşte rigiditate. c) Condiţia de stabilitate impune menţinerea formei iniţiale de echilibru stabil al elementului de reistenţă, sub acţiunea forţelor. De multe ori în practică apar cauri când dimensiunile elementului de reistenţă satisfac condiţiile de reistenţă şi rigiditate impuse pentru solicitarea maximă, însă la forţe inferioare îşi pierd stabilitatea formei iniţiale de echilibru. Fenomenul se manifestă prin apariţia bruscă

3 a unei deformaţii foarte mari care poate duce, adesea, la ruperea respectivului element de reistenţă şi distrugerea întregii construcţii. Exemplul clasic de pierderea stabilităţii formei de echilibru este caul unei bare drepte lungi şi subţiri (velte) comprimate. Pentru forţe mici bara îşi păstreaă forma rectilinie. Dacă se măreşte forţa, la o anumită valoare a acesteia, bara se încovoaie brusc, putând să se rupă. Fenomenul este cunoscut sub numele de flambaj la compresiune sau pierderea stabilităţii, iar forţa la care a avut loc fenomenul se numeşte forţă critică de flambaj... Terminologie Reistenţa materialelor utilieaă noţiuni specifice ale altor discipline cum ar fi matematica, fiica, mecanica, tehnologia materialelor etc, dar şi simboluri şi noţiuni proprii. În ţara noastră sunt o serie de standarde care definesc noţiunile reistenţei materialelor dintre care menţionăm: STAS Reistenţa materialelor. Terminologie şi simboluri; STAS Tensometrie. Terminologie; SR EN 00-: Materiale metalice. Încercarea la tracţiune. Partea. SR EN 00- : Materiale metalice. Încercarea la tracţiune. Partea. Determinarea caracteristicilor elastice. STAS 008 / 0,, Calculul elementelor din oţel. S-au amintit doar câteva din standarde pentru a sublinia că terminologia, simbolurile şi noţiunile utiliate în Reistenţa materialelor sunt reglementate şi utiliarea acestora este obligatorie. Terminologia specifică se va introduce progresiv, pe parcursul cursului şi se va repeta, ceea ce va uşura asimilarea ei... Clasificarea corpurilor în reistenţa materialelor Din totalitatea caracteristicilor elementelor de reistenţă, în Reistenţa materialelor, se reţin numai acele caracteristici necesare calculului de reistenţă făcând abstracţie de celelalte. În acest scop corpurile se schematieaă în modele

4 matematice ce au anumite caracteristici mecanice şi elastice. Ca urmare, corpurile se vor încadra în următoarele cinci modele: fir, bară, membrană, placă şi bloc. Prin aceste modele Reistenţa materialelor schematieaă, printr-o metodă de calcul, numeroase organe de maşini şi elemente de construcţii şi deci, calculul de reistenţă are o largă generaliare. În raport cu geometria lor, corpurile se împart în trei grupe: a) Corpurile cu fibră medie, cele ce au una din dimensiuni, lungimea, mult mai mare decât celelalte două, lăţimea şi grosimea. Ele se definesc prin: - axa longitudinală - ce poate fi dreaptă, curbă, linie frântă, etc. - secţiunea transversală - ce poate fi constantă sau variabilă în lungul axei longitudinale. Din această grupă fac parte: - firele- care pot fi solicitate numai la întindere şi nu opun practic nici o reistenţă solicitărilor transversale sau de compresiune; - barele - care reistă atât la solicitări axiale cât şi transversale. După destinaţie şi modul de solicitare barele poartă diferite denumiri specifice: tiranţi - când sunt solicitate la întindere, stâlpi - când sunt solicitate la compresiune, grini - când sunt solicitate la încovoiere, arbori - când sunt solicitate, în special, la torsiune. Prin fibră medie sau axă se înţelege locul geometric al centrelor de greutate al secţiunilor plane normale, pe axa barei (sau a firului), iar prin secţiune normală, secţiunea plană perpendiculară pe axă. b) Corpurile cu suprafaţă mediană au una din dimensiuni - grosimea - relativ mică în raport cu celelalte două - lăţimea şi lungimea -. Din această grupă fac parte membranele şi plăcile. - Membranele, ce au grosimea foarte mică, nu reistă la sarcini transversale sau de compresiune ci numai la sarcini de întindere. - Plăcile, plane sau curbe, pot prelua şi sarcini transversale şi de compresiune.

5 Exemple de plăci : capace şi pereţi de reervoare, cupole, planşee, etc. iar de membrane: pîna de cort, membrane amortioare etc. c) Blocuri sau corpuri masive, care au dimensiunile de acelaşi ordin de mărime. Exemple : bilele şi rolele de rulment, blocurile de fundaţii, etc. Calculele de reistenţă diferă de la o grupă la alta, ele fiind cele mai simple la fire şi la bare drepte, cresc în complexitate la barele curbe şi cadre, devenind deosebit de complicate la plăci şi blocuri. Reistenţa materialelor preintă modul de determinare a eforturilor, tensiunilor şi deformaţiilor în cele mai simple şi des utiliate corpuri şi din acest motiv studiul barei drepte, de secţiune constantă sau variabilă, formeaă baa şi este tratată în cea mai mare parte din curs. Modelul unei bare drepte (fig..,a) se schematieaă ca în fig..,b. Astfel, modelul barei conţine axa barei, de lungime L trasată cu linie groasă în figură şi secţiunea transversală, dreptunghiulară în acest ca, de lăţime b şi înălţime h. Sistemul de axe ataşat modelului, este un sistem triortogonal drept cu axa Ox -axa barei şi sistemul yo, axele centrale principale ale secţiunii. În general toate aceste modele se pot numi elemente de reistenţă. În cele ce urmeaă, pentru noţiunea generală de element de reistenţă se va folosi simbolul ER pentru forma singular şi (ER) pentru forma plural.

6 Fig.. Un element de reistenţă poate fi confecţionat din diferite materiale şi cu diferite dimensiuni. Comportarea (ER) la acţiunea sarcinilor depinde atît de dimensiunile şi forma secţiunii transversale, cât şi de anumite caracteristici mecanice şi elastice ale materialului. Reolvarea problemelor de reistenţă implică utiliarea atât a dimensiunilor geometrice cât şi modul de încărcare, caracteristicile elastice şi mecanice ale materialului fiecărui ER..4. Ipotee de baă ale reistenţei materialelor Pentru a putea stabili relaţiile de calcul simple, în Reistenţa materialelor se folosesc anumite ipotee referitoare atât la structura materialelor cât şi la comportarea lor sub acţiunea sarcinilor aplicate. Aceste ipotee sunt uneori în concordanţă cu realitatea, iar alteori ele repreintă simplificări ale fenomenelor reale, care duc la reultate verificate experimental şi deci acceptabile pentru scopul reistenţei materialelor.

7 Ipoteele de mai jos sunt de baă şi în afară de acestea s-au făcut sau se vor mai face şi alte ipotee specifice în anumite capitole. Ca primă ipoteă expusă a fost schematiarea corpurilor în fire, bare, membrane, plăci şi blocuri. Ipoteele de baă ale reistenţei materialelor sunt : I. Ipotea mediului continuu, prin care se admite că materialul ER se consideră un mediu continuu ce ocupă întregul spaţiu delimitat de volumul său. Această ipoteă corespunde satisfăcător materialelor amorfe dar nu corespunde realităţii la cele cristaline. Ipotea este necesară intrucât mărimile din reistenţa materialelor, cum sunt tensiunile, deplasările, deformaţiile, etc. pot fi scrise ca funcţii continue de punct şi nu ca funcţii discrete specifice pentru fiecare cristal sau particulă, permiţând folosirea calculului şi metodelor analiei matematice. II. Ipotea mediului omogen, prin care se admite că materialul ER are în toate punctele din volumul său aceleaşi mărimi fiice. Nici această ipoteă nu concordă în totalitate cu realitatea în special în caul betonului, lemnului şi chiar al metalelor. Astfel, la metale prin diverse tratamente termice sau mecanice se creeaă cruste dure şi caracteristici mecanice diferite de ale mieului. III. Ipotea iotropiei. Materialele se consideră iotrope când au pe toate direcţiile aceleaşi caracteristici elastice E, G şi ν. În ca contrar materialele se consideră aniotrope. În reistenţa materialelor, toate materialele se consideră iotrope. IV. Ipotea elasticităţii perfecte. Dacă tensiunile nu depăşeşc anumite valori limită, materialele utiliate de ingineri se consideră perfect elastice. Cea ce înseamnă că deformaţiile produse de sarcini se anuleaă odată cu anularea sarcinilor. V. Ipotea proporţionalităţii între tensiuni şi deformaţii specifice. Pentru solicitări în domeniul elastic se consideră că între tensiuni şi deformaţii specifice există o relaţie liniară, adică este valabilă legea lui Hooke. VI. Ipotea deplasărilor mici. În afară de unele excepţii, în Reistenţa materialelor se consideră că deformaţiile ER sunt foarte mici în raport cu dimensiunile acestuia. Ipotea este foarte importantă întrucât ecuaţiile de echilibru static se pot

8 scrie raportând forţele la starea iniţială nedeformată a ER. Tot pe baa acestei ipotee, în calculele analitice, termenii ce conţin deformaţii specifice sau deplasări la puteri superioare se pot neglija în raport cu termenii la puterea întâi (teoria de ordinul întâi). VII. Ipotea proporţionalităţii dintre deformaţii specifice şi deplasări. În domeniul elastic se consideră că între deformaţiile specifice şi deplasări există o relaţie liniară. Ipotea este o consecinţă a ipoteei deformaţiilor mici. VIII. Ipotea secţiunilor plane (Bernoulli). Secţiunile plane şi normale pe axa barei rămân plane şi normale şi după deformarea produsă de sarcini. Această ipoteă se verifică experimental pe conturul barelor şi se admite valabilă şi în interiorul acestora. Astfel în caul barei din figura.-a, supusă la întindere, secţiunea BC se deplaseaă în B~C~ dar rămâne plană şi normală pe axa barei. La fel pentru bara din figura.-b supusă la încovoiere secţiunea AB se deplaseaă şi se roteşte în poiţia B~C~, dar rămâne plană şi normală pe axa barei. IX. Principiul lui Saint-Venant. Dacă se înlocuiesc forţele care acţioneaă pe o porţiune mică a ER cu un alt sistem de forţe echivalent din punct de vedere static cu primul, noua distribuţie a forţelor produce în locul de aplicare diferenţe apreciabile faţă de prima dar rămâne fără efect, sau cu efect neglijabil, la distanţe mari de locul de aplicare a forţelor. X. Principiul suprapunerii efectelor. Prin aplicarea unei sarcini asupra unui ER până la limita prescrisă de proporţionalitate a materialului, eforturile, tensiunile, deformaţiile şi deplasările ce se produc în ER depind exclusiv de mărimea acelei sarcini şi nu sunt influenţate de efectele altor sarcini aplicate anterior sau concomitent. Acest principiu este o consecinţă a legii lui Hooke (deformaţiile sunt proporţionale cu sarcinile) şi a ipoteei deformaţiilor mici ce indică teoria de ordinul întâi.

9 Fig...5. Siguranţa în funcţionare. Coeficienţi de siguranţă. Reistenţe admisibile. În reolvarea problemelor de reistenţa materialelor, (ER) dimensionate sau verificate li se pot impune anumite condiţii, care să le asigure o bună funcţionare pe toată durata de utiliare. Aceste condiţii sunt : a) -condiţii de reistenţă; b) -condiţii de rigiditate; c) -condiţii de stabilitate.

10 .5.. Condiţii de reistenţă Spunem că un ER este corespunător, din punct de vedere al condiţiilor de reistenţă, atunci când tensiunile care se produc în acesta, datorită sarcinilor, nu depăşesc anumite limite, stabilite convenţional, dar corelate cu caracteristicile mecanice ale materialului din care este confecţionat ER. Valoarea convenţională aleasă în calcul, pe baa practicii, pentru tensiunea maximă care se poate produce într-o piesă, în condiţii date de material şi de solicitare se numeşte reistenţă admisibilă. Ţinând seama de deformaţiile care se produc, până la rupere, materialele se împart în două grupe : -tenace, care se deformeaă mult înainte de rupere (ex : oţelurile de reistenţă mică şi mijlocie); -fragile, care nu se deformeaă sau se deformeaă foarte puţin, fără producerea fenomenului de gâtuire înainte de rupere (exemplu : fonta, sticla, otelul de reistenţă mare, etc.). Reistenţa admisibilă poate fi definită în comparaţie cu o stare limită, periculoasă, care trebuie evitată. La materialele tenace, care au limita de curgere σ c, reistenţa admisibilă se defineşte prin relaţia : σ a σ c (.a) c c unde: c c este coeficientul de siguranţă faţă de limita de curgere. Alegând în calcul un coeficient de siguranţă corect, se va evita atingerea limitei de curgere, deci producerea de deformaţii mari, care pot scoate piesa din funcţiune. La materialele fragile reistenţa admisibilă se defineşte în funcţie de reistenţa la rupere : σ a σ r (.b) c r

11 unde: c r este coeficientul de siguranţă faţă de reistenţa la rupere. Verificările efectuate pe diferite (ER) au arătat care ar trebui să fie valorile cele mai potrivite pentru coeficienţii de siguranţă şi deci şi pentru reistenţele admisibile. Spre exemplu, dacă ne referim la oţel reistenţa admisibilă trebuie să fie inferioară nu numai limitei de curgere ci şi limitelor de elasticitate şi proporţionalitate. La alegerea coeficientului de siguranţă trebuie să ţinem seamă de următorii factori : a) Natura materialului şi tehnologia de fabricaţie. Fiecare material are anumite caracteristici mecanice care determină reistenţa admisibilă. Coeficientul de siguranţă este cu atât mai mare cu cât materialul este mai neomogen. Astfel, pentru fontă coeficientul de siguranţă este mai mare decât pentru oţel, la beton, lemn, coeficientul de siguranţă este mai mare decât la metale. Structura neuniformă a materialului, existenţa crustelor de turnare, forjare, laminare sunt factori tehnologici care au efect negativ asupra reistenţei admisibile şi deci vom lua în calcul un coeficient de siguranţă mai mare. b) Felul solicitării. Prin efectuarea de încercări mecanice (întindere, compresiune, încovoiere, etc.) s-a constatat că materialele au caracteristici mecanice diferite în funcţie de modul de solicitare. Unele materiale au totuşi reistenţe admisibile egale pentru diferite solicitări de exemplu, oţelul pentru întindere, compresiune, încovoiere. c) Modul de acţiune a sarcinilor în timp. La solicitări ale ER cu sarcini statice coeficientul de siguranţă este mai mic decât la sarcini variabile în timp sau la sarcini aplicate cu şoc. S-a constatat experimental că un material cu reistenţa de rupere σr, supus unor solicitări variabile în timp se rupe la valori σ max inferioare lui σ r. Acestui fenomen i s-a dat numele de oboseală a materialului. Valoarea limită superioară a lui σ max la care materialul reistă la un număr foarte mare de cicluri (ex cicluri) fără a se rupe se numeşte reistenţă la oboseală.

12 d) Modul de evaluare a sarcinilor şi de realiare a ipoteelor de calcul. Cu cât sarcinile sunt mai incert evaluate, cu cât ipoteele şi schemele de calcul au un grad mai mare de aproximare, cu atât reistenţele admisibile trebuie să fie mai mici şi coeficienţii de siguranţă mai mari. e) Durata de folosire a piesei. Pentru piese cu durată scurtă de funcţionare, se pot lua coeficienţi de siguranţă mai mici, deci reistenţe admisibile mai mari. f) Temperatura. Temperaturile înalte sau scăute influenţeaă negativ reistenţele admisibile. Pentru (ER) importante care vor lucra la temperaturi ridicate sau joase, reistenţa admisibilă se alege în funcţie de caracteristicile mecanice la temperatura respectivă..5.. Condiţii de rigiditate Funcţionarea unor piese este posibilă numai atunci când deformaţiile lor nu depăşesc anumite limite. Ca exemplu: un arbore ce are deformaţii mari la încovoiere provoacă o uură prematură a lagărelor. Din această cauă în calculul de reistenţă se impun anumite limite pentru mărimea deformaţiilor şi se spune că ER trebuie să răspundă unor anumite condiţii de rigiditate date..5.. Condiţii de stabilitate La problemele de stabilitate elastică, deşi condiţiile de reistenţă sunt satisfăcute, la anumite valori ale sarcinilor, numite valori critice, piesele îşi pot pierde echilibrul stabil, fapt ce duce la distrugerea lor. Aceste (ER) trebuie să satisfacă condiţiile de stabilitate, adică sarcinile aplicate să fie inferioare celor critice. Se dau câteva valori orientative ale reistenţelor admisibile în anexa. Din acest tabel se observă că reistenţele admisibile la încovoiere sunt de obicei cu 0-0%

13 superioare celor de tracţiune, pe când cele de la forfecare şi răsucire sunt 60-80% din cele de tracţiune. O excepţie de la această regulă face fonta, ce are reistenţe admisibile la compresiune de...5 ori mai mari decât la tracţiune.

14 . FORŢE EXTERIOARE ŞI FORŢE INTERIOARE.. Forţe exterioare. Clasificare Construcţiile inginereşti sunt realiate din unul sau mai multe (ER). În Reistenţa materialelor se analieaă fiecare ER sau subansamblu numai în situaţia de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare, aşa că valoarea torsorului forţelor exterioare, ce acţioneaă asupra unui ER sau subansamblu, este totdeauna egal cu ero. În cele câte urmeaă prin forţă se va înţelege noţiunea de forţă generaliată: forţă sau moment. În Reistenţa materialelor noţiunea de forţă exterioară cuprinde atât forţele aplicate pe suprafaţa ER cât si cele distribuite pe întreaga masă a materialului cum sunt: greutatea, forţele de inerţie, forţele electromagnetice, datorită dilatării împedicate, etc., precum şi forţele de legătură dintre (ER) numite reacţiuni. Forţele exterioare se pot clasifica astfel: a) după natura lor: - sarcini sau forţe active; - reacţiuni sau forţe de legătură. b) după locul de aplicare: - de suprafaţă sau de contur, ce se aplică în exteriorul ER; - de volum sau masice, ce sunt distribuite în întregul volum al ER. c) după mărimea suprafeţei pe care se aplică, forţele de suprafaţă pot fi: - concentrate, ce se consideră aplicate într-un punct şi constituie o schematiare a forţelor distribuite pe o suprafaţă foarte mică, în raport cu suprafaţa (ER), (fig..,a);

15 - distribuite, ce se repartieaă uniform sau cu intensitate variabilă pe o suprafaţă sau în lungul unei linii (fig..,b). Fig... Forţele concentrate se măsoară în N, kn, MN, etc. iar cele distribuite pe suprafaţă se măsoară în N/m sau Pa, N/mm sau MPa, kn/m, etc. iar cele distribuite în lungul unei linii în N/m, kn/m, etc. Sarcinile aplicate (ER) pot fi clasificate astfel: a) După provenienţă: -sarcini permanente, ce-şi păstreaă intensitatea constantă (exemplu: greutatea proprie a ER); -sarcini utile formate din acelea ce reultă din rolul funcţional al ER (exemple: greutatea autovehiculelor pentru un pod, încărcătura pentru mijloacele de transport, forţa de aşchiere pentru scule, etc.); -sarcini accesorii ce apar în timpul funcţionării (exemple: forţe de inerţie, forţe de frecare, dilatare împiedicată, etc.); -sarcini accidentale, ce acţioneaă intermitent şi neregulat (exemple: acţiunea vântului, greutatea ăpeii, etc.); -sarcini extraordinare, ce acţioneaă întâmplător dar pot avea efect catastrofal (exemple: incendiile, exploiile, inundaţiile, cutremurele de pământ, etc.).

16 Sarcinile permanente, utile şi accesorii se numesc sarcini fundamentale. b) După modul de acţiune în timp se pot clasifica în: -sarcini statice, ce se aplică lent iar apoi îşi păstreaă intensitatea constantă (fig..,a); -sarcini dinamice, ce se aplică cu viteă variabilă relativ mare şi care pot fi: -sarcini aplicate brusc, ce produc şoc (fig..,b); -sarcini variabile în timp a căror intensitate variaă periodic după o anumită lege, (fig..,c). c) După poiţia sarcinii pe ER -sarcină fixă, ce acţioneaă în acelaşi loc pe toată durata funcţionării construcţiei (exemplu: greutatea proprie); Fig.. -sarcină mobilă, a cărei poiţie este variabilă (exemplu: greutatea unui vehicul pe un pod).

17 .. Reacţiuni Reacţiunile sau forţele de legătură repreintă acţiunea mecanică a legăturilor ER cu alte (ER) şi iau naştere la acţiunea sarcinilor asupra ER respectiv. Tabelul..

18 Legăturile, anuleaă unul sau mai multe grade de libertate ale ER, restrângându-i posibilităţile de mişcare. Conform axiomei legăturilor, efectul legăturii unui ER, supus acţiunii sarcinilor, poate fi întotdeauna înlocuit prin reacţiuni (forţe de legătură), corespunătoare, ce se determină din condiţiile de echilibru. Când numărul ecuaţiilor de echilibru distincte este egal cu cel al reacţiunilor ER constituie un sistem static determinat, iar când numărul ecuaţiilor de echilibru este mai mic decât numărul reacţiunilor, sistemul este static nedeterminat. Gradul de nedeterminare este dat de diferenţa dintre numărul reacţiunilor şi numărul ecuaţilor de echilibru. Ridicarea nedeterminării, se realieaă în Reistenţa materialelor, prin introducerea condiţiilor geometrice de deformare. Felul legăturilor care pot apărea la capătul unei bare şi modul de inlocuire cu reacţiuni sunt redate în tabelul.. Evaluarea sarcinilor şi determinarea reacţiunilor constituie una din problemele importante ale reistenţei materialelor. Spre deosebire de mecanica teoretică, în Reistenţa materialelor forţele sunt vectori legaţi de punctul de aplicaţie. Schimbarea punctului de aplicaţie a forţei nu schimbă starea de echilibru dar poate modifica starea de solicitare a ER... Forţe interioare Forţele interioare sau eforturile se produc în interiorul ER când acesta este acţionat de forţe exterioare. Pentru determinarea eforturilor, Reistenţa materialelor utilieaă metoda secţiunilor, a lui Cauchy. Această metodă este echivalentă cu teorema echilibrului părţilor: dacă un ER este în echilibru sub acţiunea unui sistem de forţe, atunci şi o parte oarecare din acest corp este, de asemenea în echilibru sub acţiunea forţelor corespunătoare acestei părţi. Această metodă constă în: - secţionarea imaginară a ER, în locul unde urmeaă să fie determinate forţele interioare (eforturile) aferente;

19 - repreentarea, pe porţiunile ER obţinute, a forţelor exterioare şi a celor interioare aferente; - scrierea ecuaţiilor de echilibru pentru sarcinile exterioare şi eforturi, repreentate pentru una din porţiunile ER secţionat. Fig.. Se consideră o bară oarecare acţionată de un sistem de forţe F, F...F n (figura.-a), care se secţioneaă cu un plan imaginar Q, normal pe axa barei. Prin secţionare se obţin două părţi: şi. Cele două părţi ale barei se echilibreaă prin forţele interioare distribuite p, ce se produc pe feţele de separaţie A (fig..,b). Forţele distribuite pe suprafaţa A a părţii, se reduc în centrul de greutate O la o forţă reultantă R şi un moment reultant M 0. Acestea constituie totodată efectul părţii asupra părţii. Deci, forţele p de pe faţa A a părţii sunt echivalente cu torsorul de reducere în 0 a forţelor ce acţioneaă asupra părţii (fig..c). La fel, dacă se repreintă partea ; acţiunea părţii asupra părţii este echivalentă, în O, cu reultanta R şi momentul reultant M 0.

20 Acţiunea părţii, asupra părţii este egală şi de sens contrar cu acţiunea părţii asupra părţii (conform principiului acţiunii şi reacţiunii) şi reultă: R R R şi M0 M0 M0. Elementele torsorului de reducere în centrul de greutate a secţiunii al forţelor ce acţioneaă asupra părţii din stânga sunt egale şi de sens contrar cu elementele torsorului de reducere, în acelaşi punct, al forţelor ce acţioneaă asupra părţii din dreapta. Elementele R, M 0, şi respectiv R, M 0 ce asigură echilibrul fiecărei părţi se numesc forţe interioare. Acestea sunt, totodată, reultantă şi respectiv momentul reultant al forţelor interioare elementare ce se produc între particulele celor două părţi la acţiunea sarcinilor. Prin separarea, printr-un plan imaginar, a celor două părţi forţele interioare au fost transpuse în categoria forţelor exterioare şi luate în considerare ca atare. Proiectând elementele torsorului de reducere în O, pe axele de coordonate, se obţin şase componente: trei forţe: N, T y, T şi trei momente: M t, M y, M (fig..,d). Componentele N, T y, T, M t, M y, M se numesc eforturi secţionale sau eforturi din secţiune şi le vom numi EFORTURI. Fiecare efort are o denumire, îi corespunde o deplasare (deformaţie) şi produce o solicitare simplă asupra barei. Forţa normală sau forţa axială N (fig..,d), este egală cu suma algebrică, luată cu semn schimbat, a proiecţiilor pe axa x, a tuturor forţelor situate în stânga (sau la dreapta, luate cu acelaşi semn) secţiunii considerate: N F F x x. (.) unde înseamnă că se iau forţele de pe partea stângă, iar, forţele de partea dreaptă. Forţa normală se consideră poitivă când produce solicitarea de întindere, care lungeşte bara şi negativă când produce solicitarea de compresiune, care scurteaă bara.

21 Forţa tăietoare T y, respectiv T, este egală cu suma proiecţiilor pe axele 0y şi respectiv 0, din planul secţiunii, luate cu semn schimbat, a tuturor forţelor situate la stânga (sau la dreapta cu acelaşi semn) secţiunii considerate: T F F ; T F F. (.) y y y Forţa tăietoare T y este poitivă dacă deplaseaă secţiunea în sens contrar axei 0y, în planul x0y, iar T în sens contrar axei 0. Forţele tăietoare produc solicitarea de forfecare sau tăiere. Momentul încovoietor M, respectiv M y, este egal cu suma momentelor în raport cu axa 0, respectiv 0y, din planul secţiunii, a tuturor cuplurilor de forţe şi momentelor forţelor, situate la stânga (sau la dreapta luate cu minus) secţiunii considerate: M M M şi M M M y y y. (.) Momentele încovoietoare produc solicitarea de încovoiere. Deformaţia produsă de momentul încovoietor este de rotire a secţiunii în jurul axei respective: M, în jurul axei O şi respectiv M y în jurul axei Oy. Momentul M se consideră poitiv, când comprimă fibra superioară şi întinde pe cea înferioară, iar M y este poitiv când comprimă fibra din partea poitivă a axei O şi întinde fibra din partea negativă (fig..4). Momentul de răsucire M t este egal cu suma algebrică a momentelor forţelor şi a cuplurilor situate la stânga secţiunii (sau la dreapta luate cu semn minus) faţă de axa Ox: M M M t x x. (.4) Momentul de torsiune este poitiv atunci când forţele sau cuplurile din stânga secţiunii rotesc în sens orar, iar cele din dreapta în sens antiorar. Preenţa simultană în secţiunea barei a două sau mai multe eforturi produc, în bară, o solicitare compusă.

22 În general, se determmină eforturile de pe faţa din dreapta secţiunii (O y din fig..,d) şi în acest ca se reduc forţele din partea stângă a secţiunii. Când este mai simplu să se reducă forţele din partea dreaptă atunci se obţin eforturile de pe faţa din stânga, care au însă sensuri opuse faţă de cele determinate în primul ca. Dacă s-au dedus forţele de pe partea din stânga a secţiunii şi trebuie raportate la faţa din dreapta atunci acestora li se schimbă semnul. De reţinut că repreentarea interacţiunii, prin forţe aplicate în O, este o repreentare convenţională simplă a fenomenului complex de interacţiune între cele două părţi, (fig..,b). Observaţie: Se pot obţine, mai simplu, eforturile din secţiune procedând astfel: a) se analieaă în ce parte a secţiunii sunt mai puţine forţe şi se ia în considerare numai forţele din acea parte (din stânga sau din dreapta); b) se descompune fiecare forţă, din acea parte, după direcţiile axelor în secţiune; c) se reduce fiecare componentă obţinută din forţe, în centrul de greutate al secţiunii; d) se însumeaă proiecţiile forţelor şi ale momentelor corespunătoare pentru fiecare axă în parte, ţinând seama de regula de semne, obţinându-se astfel: - N suma proiecţiilor forţelor pe axa Ox; - T y suma proiecţiilor forţelor pe axa Oy; - T suma proiecţiilor forţelor pe axa O; - M y suma proiecţiilor momentelor pe axa Oy; - M suma proiecţiilor momentelor pe axa O; - M t suma proiecţiilor momentelor pe axa Ox. Fig..4

23 .4. Funcţii de eforturi Valorile eforturilor din secţiune (N, T y, T, M y, M, M x ) variaă în lungul barei, în funcţie de modul de încărcare şi de forma barei. Una din problemele principale, ale calculului de reistenţă, este cunoaşterea valorilor eforturilor din fiecare secţiune transversală. Astfel, se exprimă variaţia fiecărui efort în funcţie de coordonatele punctelor axei şi se obţine câte o funcţie de eforturi. Pentru o bară dreaptă, ce are axa orientată, după Ox, funcţiile de efort se exprimă în dependenţă de abscisa x a secţiunii: N N(x); T y T y (x);... M M (x). Variaţia eforturilor în lungul axei barei, sub acţiunea sarcinilor fixe, poate fi urmărită cel mai bine pe diagramele de eforturi. Acestea sunt repreentări grafice ale funcţiilor de eforturi în funcţie de abscisa secţiunii x de pe axa barei. Diagrama de efort se obţine prin trasarea unei linii subţiri care să unească punctele ce satisfac ecuaţia funcţiei efortului respectiv. Aceasta se repreintă în lungul unei linii de referinţă, trasată cu linie groasă, paralelă şi de lungime egală cu axa barei. Astfel, pentru fiecare efort se traseaă câte o diagramă. În practică se întâlnesc frecvent bare drepte sau curbe Fig..5

24 plane, ce sunt încărcate cu forţe conţinute în planul de simetrie longitudinal al barei. În figura (.5,a), s-a repreentat o astfel de bară unde s-a notat cu xoy planul forţelor. S-au determinat reacţiunile şi apoi eforturile din secţiunea aflată la abscisa x de reaemul. În figura (.5,b) s-a repreentat bara respectivă pe care s-au figurat reacţiunile şi respectiv eforturile interioare din secţiunea de abscisă x. În acest ca particular se pot determina eforturile: a) forţa axială, egală cu suma algebrică a proiecţiilor forţelor exterioare aplicate în stânga (sau în dreapta) secţiunii considerate pe axa barei; b) forţa tăietoare, TT y, egală cu suma algebrică a proiecţiilor pe axa Oy a tuturor forţelor situate la stânga (sau la dreapta) secţiunii considerate; Fig..6 c) momentul încovoietor, MM, egal cu suma algebrică a momentelor forţelor în raport cu axa O, a tuturor forţelor şi momentelor situate în stânga (sau în dreapta) secţiunii considerate. În mod uual, pentru trasarea diagramelor de eforturi pentru sarcini conţinute într-un singur plan, se foloseşte schema plană din figura (.5,d). Eforturile secţionale, din stânga respectiv din dreapta secţiunii, se repreintă ca în figura.5,d. Regula de semne pentru starea plană, este dată în figura.6: - forţa axială N, este poitivă când lungeşte elementul de bară (fig..6,a) şi negativă când scurteaă elementul de bară. - forţa tăietoare T, este poitivă când are tendinţa să rotească în sens orar elementul de bară (fig..6,b);

25 - momentul încovoietor M, se consideră poitiv când roteşte cele două feţe laterale, curbând fibrele, astfel ca fibrele superioare să se scurtee iar cele inferioare să se lungească (fig..6,c)..5. Relaţii diferenţiale între sarcini şi eforuri Trasarea diagramelor de eforturi poate fi mult uşurată dacă se cunosc atât funcţiile de eforturi cât şi relaţiile diferenţiale între eforturi şi diferite sarcini. Pentru a stabili relaţiile diferenţiale dintre sarcini şi eforturi se consideră un element de bară curbă plană, asupra căruia acţioneaă un sistem de sarcini conţinute în planul axei barei. Elementul de bară, de lungime infinit mică ds, are raa de curbură r, iar unghiul format de cele două secţiuni este dα. Lungimea elementului este ds r dα (fig..7,a). Asupra elementului ds se consideră că acţioneaă sarcinile: - q, uniform distribuită pe lungimea ds, a elementului; - F şi M e, concentrate şi acţionând în secţiunea ce trece prin punctul 0. Fig..7

26 Aşa cum s-a arătat şi la observaţiile de la., aceste sarcini trebuie descompuse după direcţiile axelor de coordonate şi se consideră că acţioneaă asupra axei barei. În figura (.7,b) s-a repreentat modul de acţiune al sarcinilor. Tot în figura (.7,b) s-au repreentat eforturile: N, T, M în secţiunea O şi respectivn + N, T+ T şi M+ M în secţiunea A. Conform metodei secţiunilor (a lui Cauchy) dacă elementul iniţial este în echilibru atunci şi porţiunea din element de lungime ds, va trebui să fie în echilibru. Se pot scrie în acest ca ecuaţiile: X 0, N+ N cos dα N T+ T sin dα + X+ p ds 0, ( ) ( ) Y 0; T + T cosd T + N + N sin dα + Y + pds 0; ( ) α ( ) MO 0; ( ) ( ) ( α) ( ) X (.5) M+ M M N+ N r cos d T+ T r sin dα p ds ds Me 0. Întrucât unghiul dα este foarte mic se aproximeaă: sindα dα şi cos dα. Dacă se neglijeaă produsele infiniţilor mici relaţiile (.5) devin: N T dα + X+ px ds 0; T+ N dα + Y+ p ds 0; M T r dα M 0. e (.6) Aceste relaţii conţin termeni de mărime finită şi de mărime infinit mică. Dacă se neglijeaă termenii infiniţi mici faţă de termenii finiţi se obţin ecuaţiile: N X, T Y, M M e (.7) Neglijarea termenilor infinit mici se poate face (şi trebuie să se facă) numai în dreptul sarcinilor concentrate. Din relaţiile (.7) reultă: în dreptul unei sarcini concentrate cel puţin un efort are un salt egal cu valoarea componentei sarcinii concentrate pe direcţia respectivă. Spre exemplu, în dreptul unei forţe concentrate

27 longitudinale X, în diagrama de forţe axiale va apare un salt egal cu valoarea componentei X, în dreptul unei forţe concentrate transversale Y, în diagrama forţelor tăietoare va trebui să existe un salt egal cu valoarea componentei Y, iar în dreptul unui moment concentrat Me, în diagrama momentelor încovoietoare apare un salt egal cu valoarea momentului Me. Dacă, pe elementul ds, nu sunt aplicate sarcini concentrate (X0, Y0 şi M e 0) atunci relaţiile (.7) trebuie să conţină numai termenii cu infiniţi mici. În acest ca şi variaţia eforturilor trebuie să fie infinit mică, aşa că se consideră: N dn, T dt, M dm. Ţinând seama de aceste relaţii şi că dsr dα, din (.6) se obţine: dn T dt N dm p X, p, T. (.8) ds r ds r ds În caul barelor drepte (r ; reultă ds dx) şi în absenţa forţelor axiale relaţiile (.8) devin: dm dt T, p. (.9) dx dx Pe baa acestor relaţii reultă: - derivând expresia momentului încovoietor în raport cu variabila x se obţine expresia forţei tăietoare; - derivând expresia forţei tăietoare în raport cu variabila x se obţine expresia sarcinii distribuite cu semnul minus. Derivând încă o dată prima relaţie şi ţinând seama de a doua, se obţine: dm dt p. (.0) dx dx Observaţii: a) Relaţiile (.8), (.9) şi (.0) sunt relaţii diferenţiale ale funcţiilor de eforturi N(x), T(x) şi M(x). Diagramele de eforturi repreintă integralele acestor expresii.

28 Fig..8 astfel se obţine: dm dx y b) Relaţia (.0) arată că ecuaţia forţei tăietoare se poate obţine, fie din integrarea expresiei sarcinii, fie din derivarea expresiei momentului încovoietor. c) Dacă sarcinile sunt conţinute în planul xoy (fig..8) ecuaţiile de echilibru sunt: ( ) T + p dx+ T + dt 0, Z Z Z Z dt T, p, (.,a) dx dmy T p. (.,b) dx dx ( ) M T dx+ p dx dx Y Z Z MY dmy 0.6. Reguli practice pentru trasarea diagramelor de eforturi Pentru caul când forţele transversale sunt nule (Y 0; p 0), din relaţiile (.0) se obţine: T C, M C x+ C. (.) i Deci, când forţele transversale sunt nule, forţa tăietoare este constantă iar momentul Fig..9 încovoietor variaă liniar (fig..9,a şi b). C şi C sunt constante de integrare şi repreintă forţa tăietoare, respectiv momentul încovoietor, la limita din stânga sau din dreapta secţiunii considerate.

29 Dacă pe o porţiune de bară se aplică o forţă transversală uniform distribuită (p ct.) atunci din relaţiile (.0) se obţine: T C p x (variaţie liniară), M C (variaţie parabolică). (.) + C x p x Pentru acest ca, s-au repreentat câteva moduri de variaţie a forţei tăietoare şi momentului încovoietor, pentru o porţiune de bară (fig..0). Relaţia a doua (.0) arată că forţa tăietoare este egală cu panta la curba momentelor încovoietoare. Din figurile.9 şi.0 se observă că pe porţiunea unde: T> 0 M creste, T< 0 M scade, T trece prin ero T 0 M ct. M sau M max min, (.4) Dacă se ţine seama de relaţiile (.7), în caul acţiunii sarcinilor concentrate, reultă că unei variaţii bruşte a forţei tăietoare îi corespunde o schimbare bruscă a pantei momentului încovoietor. Aşa că diagrama de momente are un punct de schimbare a pantei tangentei (se frânge) în dreptul sarcinii transversale concentrate. Pe lângă regulile menţionate mai sus, pentru trasarea diagramelor de eforturi, este necesar să se respecte următoarele etape: a) se elibereaă bara de legături, se repreintă reacţiunile şi se determină valorea acestora din ecuaţiile de echilibru ; b) se alege un sens de parcurs al barei, adică o origine axei Ox şi sensul acesteia, care poate fi de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, de sus în jos sau de jos în sus etc.; c) se stabilesc funcţiile de eforturi, adică expresiile N(x), T(x) şi M(x) pentru fiecare tronson de bară; d) pentru fiecare efort existent se traseaă câte o linie de referinţă groasă, paralelă cu axa barei şi de aceeaşi lungime cu aceasta;

30 e) forţele axiale, forţele tăietoare şi momentele de răsucire poitive se repreintă la scară deasupra liniei de referinţă; momentele de încovoiere poitive se repreintă sub linia de referinţă; f) repreentarea eforturilor în diagrame se face prin trasarea unor segmente de dreaptă perpendiculare pe linia de referinţă, ce repreintă la scară, valoarea efortului respectiv. Fig..0

31 .7. Diagrame de eforturi Diagramele de eforturi sunt necesare pentru determinarea secţiunii periculoase şi de aceea se traseaă întotdeauna pentru toate barele solicitate. Pe diagrame se observă imediat atât solicitările cât şi secţiunile cele mai solicitate (periculoase), precum şi valorile extreme ale eforturilor..7.. Bare drepte solicitate de forţe axiale În aceste cauri forţele exterioare ce acţioneaă în lungul barei se reduc la reultante a căror suport este chiar axa barei. Aplicaţia.. Să se trasee diagrama de eforturi pentru bara cu încărcarea din figura.. Eforturile sunt: N s 0; N d N s -5P; N d N s P; N d N 4s 5P; N 4d N 5s P; N 5d N 6s Fig.. -P; N 6d 0. Aplicaţia.. Un stâlp vertical solicitat de sarcina axială P500 kn este format din două tronsoane şi se sprijină pe un bloc de beton. Atât stâlpul, pe cele două tronsoane cât şi fundaţia au secţiuni constante şi lungimile din figura.. Greutatea distribuită pe lungimea - este de q 5 kn/m, pe porţiunea -, q 5 kn/m, iar a fundaţiei de q 90 kn/m. Să se trasee daigramele de eforturi. Fig..

32 Într-o secţiune oarecare, la abscisa x, forţa axială este: N(x ) - P- q x, N x x, deci, variaă liniar. Valorile extreme sunt: N kn, N kn. Într-o secţiune oarecare pe tronsonul - forţa axială are expresia: N(x ) - P- q l - q x, iar valorile extreme vor reulta: N kn, N kn Într-o secţiune pe porţiunea fundaţiei forţa axială este dată de expresia: N(x ) - P - q l - q l - q x, iar valorile extreme sunt: N kn, N x - 5 x - 90 x kn. Diagrama de variaţie a eforturilor axiale este redată în dreapta barei..7.. Bară (grindă) dreaptă solicitată la încovoiere Pentru început se vor considera barele drepte solicitate de forţe exterioare verticale situate în unul din planele de simetrie longitudinale ale barei. În acest ca în secţiunile transversale ale barei, la acţiunea sarcinilor se produc: forţe axiale, forţe tăietoare şi momente de încovoiere Bara în consolă La barele în consolă (încastrate la un capăt şi libere la celălalt) diagramele de eforturi se pot trasa şi fără calculul prealabil al reacţiunilor. În acest ca se consideră

33 originea sistemului de referinţă în capătul liber, iar reacţiunile vor fi egale cu valorile eforturilor din încastrare. Aplicaţia.. Bara încastrată la un capăt şi încărcată la celălalt cu o sarcină concentrată (fig..). În figura (.,a), bara are capătul liber în dreapta, iar în figura a b Fig.. (.,b), capătul liber este în stânga. Pentru bara din figura (.,a), funcţiile de eforturi sunt: T x P ct. M x - P x (variaă liniar) şi are valorile M 0 0 şi M - P l Pentru bara din figura (.,b) eforturile sunt: T x - P ct. M x - P x, M 0 0 şi M - P L. Observaţie: Forţele tăietoare sunt egale în valoare absolută, dar diferă ca semn. Aplicaţia.4 Bara în consolă solicitată de o forţă transversală uniform distribuită (fig..4). În secţiunea x eforturile sunt: T x - p x (dreaptă), M x - p x x/ - p x / (parabolă),

34 iar valorile extreme reultă: T 0 0; T - p L; M 0 0; M - p L /. Reacţiunile din încastrare sunt: Fig..4 Fig..5 V p L; M - p L /. Aplicaţia.5. Bară în consolă solicitată de o forţă liniar distribuită (fig..5). Încărcarea este determinată de intensitatea maximă a sarcinii p 0. Sarcina totală pe bară este de P p 0 L/, iar intensitatea sarcinii într-o secţiune oarecare, la distanţa x de capăt, este: x p p0. L Eforturile în secţiunea x sunt: T p p x p x x, L x ( + ) 0 0 x x M p p x x p x x 0 x 0. 6 L Se observă că forţa tăietoare variaă după o parabolă de gradul, iar momentul încovoietor după o parabolă de gradul. În cele două capete ale barei eforturile vor avea valorile:

35 T 0 0, M 0 0, T - p 0 L/, M - p 0 L/, iar reacţiunile vor fi: V L p, M 0 p 0 L. Observaţii: a) Forţa tăietoare într-o secţiune oarecare x este egală cu suprafaţa diagramei forţelor distribuite pe lungimea Ox; b) Momentul încovoietor într-o secţiune x este produsul între reultanta forţelor pe lungimea Ox şi distanţa de la secţiunea x, la reultantă Bara (grinda) simplu reemată Bara simplu reemată are la un capăt un reaem simplu iar la celălalt o articulaţie. În articulaţie se vor considera două componente ale reacţiunii şi anume V pe verticală şi H pe oriontală. În reaemul simplu apare o singură reacţiune şi anume o forţă normală pe suprafaţa de reemare. Distanţa dintre cele două reaeme, este L şi se numeşte deschiderea barei (grinii). Aplicaţia.6. Bara simplu reemată solicitată de o forţă concentrată Q ce acţioneaă oblic (fig..6). Se descompune forţa Q în componentele: P Q cosα şi H Q sinα. Reacţiunile au valorile: H H Q sinα; V P b/l şi V P a/l. Fig..6

36 Într-o secţiune oarecare x, situată în stânga sarcinii Q eforturile sunt: N x 0; T x V P b/l; M x V x P b x/l. Forţa axială şi forţa tăietoare au valori constante, N d 0; T d V P b/l, M 0; M s P a b/l. Considerând originea în (pornind din partea dreaptă) se obţin eforturile în secţiunea x : N x H Q sinα; T x - P a/l, M x V x P a x /L. Eforturile în secţiunile şi sunt : N s N d N x Q sinα; T s T d V - P a/l; M 0; M d P a b/l. Observaţii: a) Forţa axială are valoare constantă şi diferită de ero între articulaţie şi punctul de aplicaţie al forţei Q. b) Forţa tăietoare are valoare constantă, egală cu valoarea reacţiunii V pe porţiunea -, are un salt egal cu valoarea componentei verticale P în dreptul forţei Q, iar pe porţiunea - are valoare constantă şi egală şi de sens opus reacţiunii V. c) Momentul încovoietor are variaţie liniară pe ambele porţiuni (unde forţele tăietoare sunt constante) şi este maxim în dreptul forţei concentrate (unde forţa tăietoare trece prin ero). Dacă poiţia forţei este variabilă pe bară, se poate determina poiţia pentru care se poate produce cel mai mare moment încovoietor, numit moment maximmaximorum. Aceasta se obţine înlocuind b L - a, în ecuaţia momentului maxim, derivând în raport cu a şi considerând derivata egală cu ero:

37 d da M d da P a L a P L L L 0 ( max ) ( a ) din care reultă distanţa a pentru care se obţine momentul cel mai mare. Aceasta se produce când sarcina acţioneaă la mijlocul barei: a L/ (fig..7). În acest ca, din caua simetriei, reacţiunile sunt: V V P/. Eforturile în secţiunea x (din stânga) sunt: Fig..7 T x V P/, M x V x P x/ şi în secţiunea x (din dreapta): T x - V - P/, M x V x P x /. Momentul încovoietor maxim, în secţiunea din dreptul forţei este: M P L 4 max. Aplicaţia.7. Să se determine poiţia a două forţe concentrate P P, mobile pe o bară simplu reemată, care produc momentul maxim-maximorum (fig..8). Reultanta celor două forţe este: R P +P, Fig..8 ce acţioneaă la distanţa x de mijlocul deschiderii barei şi la distanţa a de forţa cea mai mare, P.

38 Reacţiunea din reaemul este: V R L x L. Momentul maxim este în dreptul forţei P, şi are expresia: ( 4 4 ) M V L R + x a L a L x + a x 4L max. Momentul maxim-maximorum se obţine pentru valoarea lui x ce anuleaă derivata expresiei momentului încovoietor maxim: dm dx max R ( x+ a) 0, 4L adică pentru x a/. Pentru x a/ reultă momentul maxim-maximorum : M max max ( ) ( L a P P ) +. (.5) 4L Observaţie: Dacă pe o bară se mişcă un convoi de forţe concentrate P, P, P,..P k,...p n, (fig..9) în care P k este forţa ce are valoarea cea mai mare din imediata vecinătate a reultantei, momentul maxim se va produce în dreptul acesteia. Notând cu x distanţa de la mijlocul barei la reultanta forţelor aflate pe bară şi cu a distanţa dintre reultantă şi forţa P k, se poate calcula reacţiunea V şi apoi momentul maxim: V R L x, L M V L k k R L a L max + x a Pi ci a x x P i c i L. 4 i i

39 În care s-a notat cu P i sarcinile aflate la stânga forţei P k, iar cu c i distanţa de la forţa P k la forţele P i Prin derivare şi anularea derivatei momentului maxim se obţine distanţa x a/ pentru care se produce M max-max : M k R max ( L a ) P c 4 mam i i i. Aplicaţia.8. Bară simplu reemată, solicitată de sarcini transversale uniform distribuite (fig..0). Fig..0 Încărcarea fiind simetrică reacţiunile sunt: V V p L/. Eforturile într-o secţiune x sunt: T x V - p x p (L/ - x), (variaă liniar); M x V x - p x x/ p x (L - x)/, (variaă parabolic). Valorile în punctele de reemare sunt: T V p L/, M 0, T V - p L/, M 0. La distanţa x 0 L/; T 0 şi deci M max p L /8. Fig..9

40 Observaţie: Dacă se noteaă cu P p L, sarcina de pe bară, se observă că momentul maxim (M max p L /8) este jumătate din momentul maxim produs de sarcina concentrată P care ar acţiona la mijlocul barei, când M max P L/4 (vei fig..7). este: Fig.. p p x x L. Eforturile în secţiunea x sunt: Aplicaţia.9. Bară simplu reemată solicitată de o sarcină transversală ce variaă liniar (fig..). Reacţiunile au valorile: p L L p L V, L 6 p L L p L V. L Valoarea sarcinii în secţiunea x T V x p p L p x x x, (parabolă de gradul ), 6 L x Mx V x x px p L p x x x x p L x 6 L 6L Valorile eforturilor în reaeme sunt: T max T V p L/6, M 0, T min T - V - p L/, M 0. (parabolă de gradul ). x,

41 Din condiţia: p L p x T x 0 0, 6 L reultă abscisa secţiunii unde momentul încovoietor are valoarea maximă: x 0 L 0, 5574 L, iar momentul maxim, reultă: M p L x p L max x Aplicaţia.0. Bară simplu reemată solicitată de un cuplu M e, (fig..). Fig.. Reacţiunile din reaeme sunt: V Me V. L Eforturile în secţiunea x respectiv x sunt: T T V M e X X, (constantă), L M V x M x x e,(variaţie liniară), L M V x M x X e,(variaţie liniară). L Momentul încovoietor este ero în reaeme (x 0 şi x 0) şi are valorile extreme la stânga şi respectiv la dreapta secţiunii şi sunt: a M V a L M b s e, M V b L M d e. În dreptul cuplului, diagrama momentelor încovoietoare are un salt egal cu a valoarea cuplului M e : ( de la ) L M b L M e la e.

42 Aplicaţia.. Bară încastrată la un capăt, reemată la celălalt cu articulaţie intermediară, solicitată de o forţă concentrată (fig..). Articulaţia intermediară transmite numai eforturi tangenţiale şi normale dar nu transmite momente încovoietoare. Ţinând seama de această situaţie, bara se poate separa, în dreptul articulaţiei, în două grini. Reacţiunile intermediare, din articulaţie, sunt tocmai eforturile din secţiunea respectivă. V 4 Fig.. Valoarea reacţiunii V 4 este: P b P b + b, iar valoarea reacţiunii din articulaţia, care este tocmai forţa tăietoare din secţiune este: T P - V 4 P/ Porţiunea - este o bară în consolă acţionată la capătul liber de forţa T. În P P acest ca se obţin eforturile: T4d Ts V4, Td Ts T, P b M4 0 V4 b P a, M, M 0, M T a. Observaţie: După ce bara se separă în două părţi, în dreptul articulaţiei intermediare, problema trasării diagramelor de eforturi se reduce la cauri cunoscute ale barelor reultate din separare.

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:, REZISTENTA MATERIALELOR 1. Ce este modulul de rezistenţă? Exemplificaţi pentru o secţiune dreptunghiulară, respectiv dublu T. RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii

Διαβάστε περισσότερα

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare 1 Planul în spaţiu Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru 2 Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Fie reperul R(O, i, j, k ) în spaţiu. Numim normala a unui plan, un vector perpendicular pe

Διαβάστε περισσότερα

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate. Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Fie p, q N. Fie funcţia f : D R p R q. Avem următoarele

Διαβάστε περισσότερα

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3 SEMINAR 2 SISTEME DE FRŢE CNCURENTE CUPRINS 2. Sisteme de forţe concurente...1 Cuprins...1 Introducere...1 2.1. Aspecte teoretice...2 2.2. Aplicaţii rezolvate...3 2. Sisteme de forţe concurente În acest

Διαβάστε περισσότερα

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4

3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...4 SEMINAR 3 MMENTUL FRŢEI ÎN RAPRT CU UN PUNCT CUPRINS 3. Momentul forţei în raport cu un punct...1 Cuprins...1 Introducere...1 3.1. Aspecte teoretice...2 3.2. Aplicaţii rezolvate...4 3. Momentul forţei

Διαβάστε περισσότερα

SOLICITAREA DE TRACŢIUNE COMPRESIUNE

SOLICITAREA DE TRACŢIUNE COMPRESIUNE CPITOLUL 4 SOLICITRE DE TRCŢIUE COMPRESIUE 4.1. Forţe axiale Dacă asupra unei bare drepte se aplică forţe dirijate în lungul axei longitudinale bara este solicitată la tracţiune (Fig.4.1.a) sau la compresiune

Διαβάστε περισσότερα

FORŢE INTERIOARE. EFORTURI. DIAGRAME DE EFORTURI.

FORŢE INTERIOARE. EFORTURI. DIAGRAME DE EFORTURI. 2.1.Metoda secţiunilor CAPITOLUL 2 FORŢE INTERIOARE. EFORTURI. DIAGRAME DE EFORTURI. În orice corp solid există forţe interioare, de structură, care asigură păstrarea formei şi dimensiunilor corpului.

Διαβάστε περισσότερα

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM Seminar S ANALA ÎN CUENT CONTNUU A SCHEMELO ELECTONCE S. ntroducere Pentru a analiza în curent continuu o schemă electronică,

Διαβάστε περισσότερα

14. Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3

14. Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...3 SEMINAR GRINZI CU ZĂBRELE METODA SECŢIUNILOR CUPRINS. Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor... Cuprins... Introducere..... Aspecte teoretice..... Aplicaţii rezolvate.... Grinzi cu zăbrele Metoda secţiunilor

Διαβάστε περισσότερα

ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE

ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE CPTOLUL 6 ÎNCOVOERE BRELOR DREPTE 6.1. Încovoierea pură. Formula lui Navier. Considerăm bara de secţiune dreptungiulară din Fig.6.1, pentru care s-au trasat diagramele de eforturi T şi M. Fig.6.1 Se observă

Διαβάστε περισσότερα

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal Principiul I al termodinamicii exprimă legea conservării şi energiei dintr-o formă în alta şi se exprimă prin relaţia: ΔUQ-L, unde: ΔU-variaţia

Διαβάστε περισσότερα

Integrala nedefinită (primitive)

Integrala nedefinită (primitive) nedefinita nedefinită (primitive) nedefinita 2 nedefinita februarie 20 nedefinita.tabelul primitivelor Definiţia Fie f : J R, J R un interval. Funcţia F : J R se numeşte primitivă sau antiderivată a funcţiei

Διαβάστε περισσότερα

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă. III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. Definiţie. O serie a n se numeşte: i) absolut convergentă dacă seria modulelor a n este convergentă; ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar

Διαβάστε περισσότερα

13. Grinzi cu zăbrele Metoda izolării nodurilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate...

13. Grinzi cu zăbrele Metoda izolării nodurilor...1 Cuprins...1 Introducere Aspecte teoretice Aplicaţii rezolvate... SEMINAR GRINZI CU ZĂBRELE METODA IZOLĂRII NODURILOR CUPRINS. Grinzi cu zăbrele Metoda izolării nodurilor... Cuprins... Introducere..... Aspecte teoretice..... Aplicaţii rezolvate.... Grinzi cu zăbrele

Διαβάστε περισσότερα

Curs 4 Serii de numere reale

Curs 4 Serii de numere reale Curs 4 Serii de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Criteriul rădăcinii sau Criteriul lui Cauchy Teoremă (Criteriul rădăcinii) Fie x n o serie cu termeni

Διαβάστε περισσότερα

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice 1 Conice pe ecuaţii reduse 2 Conice pe ecuaţii reduse Definiţie Numim conica locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul distantelor la un punct fix F şi la o dreaptă fixă (D) este o constantă

Διαβάστε περισσότερα

Curs 1 Şiruri de numere reale

Curs 1 Şiruri de numere reale Bibliografie G. Chiorescu, Analiză matematică. Teorie şi probleme. Calcul diferenţial, Editura PIM, Iaşi, 2006. R. Luca-Tudorache, Analiză matematică, Editura Tehnopress, Iaşi, 2005. M. Nicolescu, N. Roşculeţ,

Διαβάστε περισσότερα

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE ABSTRACT. Materialul prezintă o modalitate de a afla distanţa dintre două drepte necoplanare folosind volumul tetraedrului. Lecţia se adresează clasei a VIII-a Data:

Διαβάστε περισσότερα

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE 5.5. A CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE PROBLEMA 1. În circuitul din figura 5.54 se cunosc valorile: μa a. Valoarea intensității curentului de colector I C. b. Valoarea tensiunii bază-emitor U BE.

Διαβάστε περισσότερα

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2 .1 Sfera Definitia 1.1 Se numeşte sferă mulţimea tuturor punctelor din spaţiu pentru care distanţa la u punct fi numit centrul sferei este egalăcuunnumăr numit raza sferei. Fie centrul sferei C (a, b,

Διαβάστε περισσότερα

Curs 1 REZISTENTA SI STABILITATEA ELEMENTELOR STRUCTURILOR DIN OTEL

Curs 1 REZISTENTA SI STABILITATEA ELEMENTELOR STRUCTURILOR DIN OTEL Curs 1 REZISTENTA SI STABILITATEA ELEMENTELOR STRUCTURILOR DIN OTEL Rezistenta elementelor structurale din otel o Calcul la nivelul secţiunii elementelor structurale (rezistenta secţiunilor) Stabilitatea

Διαβάστε περισσότερα

MECANICA CORP DEFORMABIL - NOŢIUNI GENERALE

MECANICA CORP DEFORMABIL - NOŢIUNI GENERALE MECANICA CORP DEFORMABIL - NOŢIUNI GENERALE 1. Obiectul mecanicii corpului deformabil În mecanica generală corpul solid - este considerat rigid nedeformabil. Această ipoteză este adecvată şi suficientă

Διαβάστε περισσότερα

2. STATICA FLUIDELOR. 2.A. Presa hidraulică. Legea lui Arhimede

2. STATICA FLUIDELOR. 2.A. Presa hidraulică. Legea lui Arhimede 2. STATICA FLUIDELOR 2.A. Presa hidraulică. Legea lui Arhimede Aplicația 2.1 Să se determine ce masă M poate fi ridicată cu o presă hidraulică având raportul razelor pistoanelor r 1 /r 2 = 1/20, ştiind

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 14. Asamblari prin pene

Capitolul 14. Asamblari prin pene Capitolul 14 Asamblari prin pene T.14.1. Momentul de torsiune este transmis de la arbore la butuc prin intermediul unei pene paralele (figura 14.1). De care din cotele indicate depinde tensiunea superficiala

Διαβάστε περισσότερα

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA DREAPTA Fie punctele A ( xa, ya ), B ( xb, yb ), C ( xc, yc ) şi D ( xd, yd ) în planul xoy. 1)Distanţa AB = (x x ) + (y y ) Ex. Fie punctele A( 1, -3) şi B( -2, 5). Calculaţi distanţa AB. AB = ( 2 1)

Διαβάστε περισσότερα

Subiecte Clasa a VIII-a

Subiecte Clasa a VIII-a Subiecte lasa a VIII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate pe foaia de raspuns in dreptul

Διαβάστε περισσότερα

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1 Functii definitie proprietati grafic functii elementare A. Definitii proprietatile functiilor. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca fiecarui

Διαβάστε περισσότερα

10. STABILIZATOAE DE TENSIUNE 10.1 STABILIZATOAE DE TENSIUNE CU TANZISTOAE BIPOLAE Stabilizatorul de tensiune cu tranzistor compară în permanenţă valoare tensiunii de ieşire (stabilizate) cu tensiunea

Διαβάστε περισσότερα

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile Metode de Optimizare Curs V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile Propoziţie 7. (Fritz-John). Fie X o submulţime deschisă a lui R n, f:x R o funcţie de clasă C şi ϕ = (ϕ,ϕ

Διαβάστε περισσότερα

CUPRINS 5. Reducerea sistemelor de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

CUPRINS 5. Reducerea sistemelor de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1 CURS 5 REDUCEREA SISTEMELOR DE FORŢE (CONTINUARE) CUPRINS 5. Reducerea sistemelor de forţe (continuare)...... 1 Cuprins..1 Introducere modul.1 Obiective modul....2 5.1. Teorema lui Varignon pentru sisteme

Διαβάστε περισσότερα

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea Serii Laurent Definitie. Se numeste serie Laurent o serie de forma Seria n= (z z 0 ) n regulata (tayloriana) = (z z n= 0 ) + n se numeste partea principala iar seria se numeste partea Sa presupunem ca,

Διαβάστε περισσότερα

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor Facultatea de Matematică Calcul Integral şi Elemente de Analiă Complexă, Semestrul I Lector dr. Lucian MATICIUC Seminariile 9 20 Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reiduurilor.

Διαβάστε περισσότερα

TENSIUNI. DEFORMAŢII.

TENSIUNI. DEFORMAŢII. CAPITOLUL 3 TENSIUNI. DEFORMAŢII. 3.1.Tensiuni Fie un corp solid solicitat de un sistem de forţe în echilibru, ca în Fig. 3.1.a. Fig.3.1 În orice secţiune a corpului solicitat apar forţe interioare care

Διαβάστε περισσότερα

Descriere CIP a Bibliotecii Naționale a României SOFONEA, GALAFTION Rezistența materialelor /

Descriere CIP a Bibliotecii Naționale a României SOFONEA, GALAFTION Rezistența materialelor / Galaftion SOFONEA Adrian Marius PASCU REZISTENȚA MATERIAEOR Universitatea ucian Blaga din Sibiu 007 Copyright 007 Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt reervate autorilor. Reproducerea integrală

Διαβάστε περισσότερα

CUPRINS 3. Sisteme de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1

CUPRINS 3. Sisteme de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1 CURS 3 SISTEME DE FORŢE (continuare) CUPRINS 3. Sisteme de forţe (continuare)... 1 Cuprins..1 Introducere modul.1 Obiective modul....2 3.1. Momentul forţei în raport cu un punct...2 Test de autoevaluare

Διαβάστε περισσότερα

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie)

a. Caracteristicile mecanice a motorului de c.c. cu excitaţie independentă (sau derivaţie) Caracteristica mecanică defineşte dependenţa n=f(m) în condiţiile I e =ct., U=ct. Pentru determinarea ei vom defini, mai întâi caracteristicile: 1. de sarcină, numită şi caracteristica externă a motorului

Διαβάστε περισσότερα

1. STATICA SISTEMELOR DE CORPURI

1. STATICA SISTEMELOR DE CORPURI 1 1. STATICA SISTEELOR DE CORPURI 1.1. ECHILIBRUL SOLIDULUI RIGID ACŢIONAT DE FORŢE Interacţiunea dintre corpuri se poate manifesta prin contact direct sau la distanţă. Acţiunea forţelor la distanţă se

Διαβάστε περισσότερα

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0

SERII NUMERICE. Definiţia 3.1. Fie (a n ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 SERII NUMERICE Definiţia 3.1. Fie ( ) n n0 (n 0 IN) un şir de numere reale şi (s n ) n n0 şirul definit prin: s n0 = 0, s n0 +1 = 0 + 0 +1, s n0 +2 = 0 + 0 +1 + 0 +2,.......................................

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 30. Transmisii prin lant

Capitolul 30. Transmisii prin lant Capitolul 30 Transmisii prin lant T.30.1. Sa se precizeze domeniile de utilizare a transmisiilor prin lant. T.30.2. Sa se precizeze avantajele si dezavantajele transmisiilor prin lant. T.30.3. Realizati

Διαβάστε περισσότερα

CURS MECANICA CONSTRUCŢIILOR

CURS MECANICA CONSTRUCŢIILOR CURS 10+11 MECANICA CONSTRUCŢIILOR Conf. Dr. Ing. Viorel Ungureanu CINEMATICA SOLIDULUI RIGID In cadrul cinematicii punctului material s-a arătat ca a studia mişcarea unui punct înseamnă a determina la

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25 Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25 LAGĂRELE CU ALUNECARE!" 25.1.Caracteristici.Părţi componente.materiale.!" 25.2.Funcţionarea lagărelor cu alunecare.! 25.1.Caracteristici.Părţi componente.materiale.

Διαβάστε περισσότερα

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice Olimpiada de Fizică - Etapa pe judeţ 15 ianuarie 211 XI Problema a II - a (1 puncte) Diferite circuite electrice A. Un elev utilizează o sursă de tensiune (1), o cutie cu rezistenţe (2), un întrerupător

Διαβάστε περισσότερα

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006 Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 006 Mircea Lascu şi Cezar Lupu La cel de-al cincilea baraj de Juniori din data de 0 mai 006 a fost dată următoarea inegalitate: Fie x, y, z trei numere reale

Διαβάστε περισσότερα

CALCULUL BARELOR CURBE PLANE

CALCULUL BARELOR CURBE PLANE CPITOLUL 0 CLCULUL BRELOR CURBE PLE 0.. Tesiui î bare curbe plae. Formula lui Wikler Barele curbe plae sut bare care au axa geometrică o curbă plaă. Vom stuia bare curbe plae cu raza e curbură costată,

Διαβάστε περισσότερα

I. Forţa. I. 1. Efectul static şi efectul dinamic al forţei

I. Forţa. I. 1. Efectul static şi efectul dinamic al forţei I. Forţa I. 1. Efectul static şi efectul dinamic al forţei Interacţionăm cu lumea în care trăim o lume în care toate corpurile acţionează cu forţe unele asupra altora! Întrebările indicate prin: * 1 punct

Διαβάστε περισσότερα

MARCAREA REZISTOARELOR

MARCAREA REZISTOARELOR 1.2. MARCAREA REZISTOARELOR 1.2.1 MARCARE DIRECTĂ PRIN COD ALFANUMERIC. Acest cod este format din una sau mai multe cifre şi o literă. Litera poate fi plasată după grupul de cifre (situaţie în care valoarea

Διαβάστε περισσότερα

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36]. Componente şi circuite pasive Fig.3.85. Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36]. Fig.3.86. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie

Διαβάστε περισσότερα

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011 Functii Breviar teoretic 8 ianuarie 011 15 ianuarie 011 I Fie I, interval si f : I 1) a) functia f este (strict) crescatoare pe I daca x, y I, x< y ( f( x) < f( y)), f( x) f( y) b) functia f este (strict)

Διαβάστε περισσότερα

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2 5.4. MULTIPLEXOARE Multiplexoarele (MUX) sunt circuite logice combinaţionale cu m intrări şi o singură ieşire, care permit transferul datelor de la una din intrări spre ieşirea unică. Selecţia intrării

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 15. Asamblari prin caneluri, arbori profilati

Capitolul 15. Asamblari prin caneluri, arbori profilati Capitolul 15 Asamblari prin caneluri, arbori profilati T.15.1. Care dintre asamblarile arbore-butuc prin caneluri are portanta mai mare? a) cele din seria usoara; b) cele din seria mijlocie; c) cele din

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 3 NELINIARITĂŢI ALE COMPORTAMENTULUI MATERIALELOR - III-

Capitolul 3 NELINIARITĂŢI ALE COMPORTAMENTULUI MATERIALELOR - III- Capitolul 3 NELINIARITĂŢI ALE COMPORTAMENTULUI MATERIALELOR - III- 3.4. Criterii de plasticitate Criteriile de plasticitate au apărut din necesitatea de a stabili care sunt factorii de care depinde trecerea

Διαβάστε περισσότερα

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 % 1. Un motor termic funcţionează după ciclul termodinamic reprezentat în sistemul de coordonate V-T în figura alăturată. Motorul termic utilizează ca substanţă de lucru un mol de gaz ideal având exponentul

Διαβάστε περισσότερα

V O. = v I v stabilizator

V O. = v I v stabilizator Stabilizatoare de tensiune continuă Un stabilizator de tensiune este un circuit electronic care păstrează (aproape) constantă tensiunea de ieșire la variaţia între anumite limite a tensiunii de intrare,

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 1. Noțiuni Generale. 1.1 Definiții

Capitolul 1. Noțiuni Generale. 1.1 Definiții Capitolul 1 Noțiuni Generale 1.1 Definiții Forța este acțiunea asupra unui corp care produce accelerația acestuia cu condiția ca asupra corpului să nu acționeze şi alte forțe de sens contrar primeia. Forța

Διαβάστε περισσότερα

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument:

Erori si incertitudini de măsurare. Modele matematice Instrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măsurand instrument: Erori i incertitudini de măurare Sure: Modele matematice Intrument: proiectare, fabricaţie, Interacţiune măurandintrument: (tranfer informaţie tranfer energie) Influente externe: temperatura, preiune,

Διαβάστε περισσότερα

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I.

Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru efectiv este de 3 ore. Se acordă din oficiu 10 puncte. SUBIECTUL I. Modelul 4 Se acordă din oficiu puncte.. Fie numărul complex z = i. Calculaţi (z ) 25. 2. Dacă x şi x 2 sunt rădăcinile ecuaţiei x 2 9x+8 =, atunci să se calculeze x2 +x2 2 x x 2. 3. Rezolvaţi în mulţimea

Διαβάστε περισσότερα

FLAMBAJUL BARELOR DREPTE

FLAMBAJUL BARELOR DREPTE . FAMBAJU BAREOR DREPTE.1 Calculul sarcinii critice de lambaj la bara dreapta supusa la compresiune Flambajul elastic al barelor drepte a ost abordat prima data de. Euler care a calculat expresia sarcinii

Διαβάστε περισσότερα

Subiecte Clasa a VII-a

Subiecte Clasa a VII-a lasa a VII Lumina Math Intrebari Subiecte lasa a VII-a (40 de intrebari) Puteti folosi spatiile goale ca ciorna. Nu este de ajuns sa alegeti raspunsul corect pe brosura de subiecte, ele trebuie completate

Διαβάστε περισσότερα

2.1.1 Grindă dreaptă simplu rezemată încărcată cu o sarcină concentrată

2.1.1 Grindă dreaptă simplu rezemată încărcată cu o sarcină concentrată Seminar. Calculul forțelor de legătură (reacțiunilor) la bare drepte simplu rezemate. Introducere Calculul forțelor de legătură reprezintă primul pas (obligatoriu), din algoritmul de abordare al oricărei

Διαβάστε περισσότερα

15. Se dă bara O 1 AB, îndoită în unghi drept care se roteşte faţă de O 1 cu viteza unghiulară ω=const, axa se rotaţie fiind perpendiculară pe planul

15. Se dă bara O 1 AB, îndoită în unghi drept care se roteşte faţă de O 1 cu viteza unghiulară ω=const, axa se rotaţie fiind perpendiculară pe planul INEMTI 1. Se consideră mecanismul plan din figură, compus din manivelele 1 şi 2, respectiv biela legate intre ele prin articulaţiile cilindrice şi. Manivela 1 se roteşte cu viteza unghiulară constantă

Διαβάστε περισσότερα

CALCUL FUNDAȚIE IZOLATĂ DE TIP TALPĂ DE BETON ARMAT. Fundație de tip 2 elastică

CALCUL FUNDAȚIE IZOLATĂ DE TIP TALPĂ DE BETON ARMAT. Fundație de tip 2 elastică CALCUL FUNDAȚIE IZOLATĂ DE TIP TALPĂ DE BETON ARMAT Fundație de tip 2 elastică FUNDAȚIE DE TIP 2 TALPĂ DE BETON ARMAT Etapele proiectării fund ației și a verificării terenului pe care se fundează 1. D

Διαβάστε περισσότερα

Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice

Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice Platformă de e-learning și curriculă e-content pentru învățământul superior tehnic Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice Preliminarii geometrice Spatiu Euclidean: E d Spatiu de d-tupluri,

Διαβάστε περισσότερα

4. CIRCUITE LOGICE ELEMENTRE 4.. CIRCUITE LOGICE CU COMPONENTE DISCRETE 4.. PORŢI LOGICE ELEMENTRE CU COMPONENTE PSIVE Componente electronice pasive sunt componente care nu au capacitatea de a amplifica

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare

Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R. 4.1 Proprietăţi topologice ale lui R Puncte de acumulare Capitolul 4 PROPRIETĂŢI TOPOLOGICE ŞI DE NUMĂRARE ALE LUI R În cele ce urmează, vom studia unele proprietăţi ale mulţimilor din R. Astfel, vom caracteriza locul" unui punct în cadrul unei mulţimi (în limba

Διαβάστε περισσότερα

Analiza funcționării și proiectarea unui stabilizator de tensiune continuă realizat cu o diodă Zener

Analiza funcționării și proiectarea unui stabilizator de tensiune continuă realizat cu o diodă Zener Analiza funcționării și proiectarea unui stabilizator de tensiune continuă realizat cu o diodă Zener 1 Caracteristica statică a unei diode Zener În cadranul, dioda Zener (DZ) se comportă ca o diodă redresoare

Διαβάστε περισσότερα

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR 1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR a) Să se exprime densitatea apei ρ = 1000 kg/m 3 în g/cm 3. g/cm 3. b) tiind că densitatea glicerinei la 20 C este 1258 kg/m 3 să se exprime în c) Să se exprime în kg/m 3 densitatea

Διαβάστε περισσότερα

Vectori liberi Produs scalar Produs vectorial Produsul mixt. 1 Vectori liberi. 2 Produs scalar. 3 Produs vectorial. 4 Produsul mixt.

Vectori liberi Produs scalar Produs vectorial Produsul mixt. 1 Vectori liberi. 2 Produs scalar. 3 Produs vectorial. 4 Produsul mixt. liberi 1 liberi 2 3 4 Segment orientat liberi Fie S spaţiul geometric tridimensional cu axiomele lui Euclid. Orice pereche de puncte din S, notată (A, B) se numeşte segment orientat. Dacă A B, atunci direcţia

Διαβάστε περισσότερα

Dinamica. F = F 1 + F F n. si poarta denumirea de principiul suprapunerii fortelor.

Dinamica. F = F 1 + F F n. si poarta denumirea de principiul suprapunerii fortelor. Dinamica 1 Dinamica Masa Proprietatea corpului de a-si pastra starea de repaus sau de miscare rectilinie uniforma cand asupra lui nu actioneaza alte corpuri se numeste inertie Masura inertiei este masa

Διαβάστε περισσότερα

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu,

Ovidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, vidiu Gabriel Avădănei, Florin Mihai Tufescu, Capitolul 6 Amplificatoare operaţionale 58. Să se calculeze coeficientul de amplificare în tensiune pentru amplficatorul inversor din fig.58, pentru care se

Διαβάστε περισσότερα

CUPRINS 2. Sisteme de forţe... 1 Cuprins..1

CUPRINS 2. Sisteme de forţe... 1 Cuprins..1 CURS 2 SISTEME DE FORŢE CUPRINS 2. Sisteme de forţe.... 1 Cuprins..1 Introducere modul.1 Obiective modul....2 2.1. Forţa...2 Test de autoevaluare 1...3 2.2. Proiecţia forţei pe o axă. Componenta forţei

Διαβάστε περισσότερα

III. Statica III. Statica. Echilibrul mecanic al corpurilor. 1. Sistem de forțe concurente. Sistemul de forțe

III. Statica III. Statica. Echilibrul mecanic al corpurilor. 1. Sistem de forțe concurente. Sistemul de forțe III. Statica III. Statica. Echilibrul mecanic al corpurilor. 1. Sistem de forțe concurente. Sistemul de forțe reprezintă totalitatea forțelor care acționează simultan asupra unui corp, Fig. 1. În Fig.

Διαβάστε περισσότερα

I. NOŢIUNI FUNDAMENTALE DIVIZIUNILE MECANICII. PRINCIPIILE MECANICII CLASICE SISTEME ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ

I. NOŢIUNI FUNDAMENTALE DIVIZIUNILE MECANICII. PRINCIPIILE MECANICII CLASICE SISTEME ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ I. NOŢIUNI FUNDAMENTALE DIVIZIUNILE MECANICII. PRINCIPIILE MECANICII CLASICE SISTEME ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ 1.1 Noţiuni fundamentale Mecanica este una dintre ştiinţele fundamentale ale naturii, având ca

Διαβάστε περισσότερα

riptografie şi Securitate

riptografie şi Securitate riptografie şi Securitate - Prelegerea 12 - Scheme de criptare CCA sigure Adela Georgescu, Ruxandra F. Olimid Facultatea de Matematică şi Informatică Universitatea din Bucureşti Cuprins 1. Schemă de criptare

Διαβάστε περισσότερα

8 Intervale de încredere

8 Intervale de încredere 8 Intervale de încredere În cursul anterior am determinat diverse estimări ˆ ale parametrului necunoscut al densităţii unei populaţii, folosind o selecţie 1 a acestei populaţii. În practică, valoarea calculată

Διαβάστε περισσότερα

z a + c 0 + c 1 (z a)

z a + c 0 + c 1 (z a) 1 Serii Laurent (continuare) Teorema 1.1 Fie D C un domeniu, a D şi f : D \ {a} C o funcţie olomorfă. Punctul a este pol multiplu de ordin p al lui f dacă şi numai dacă dezvoltarea în serie Laurent a funcţiei

Διαβάστε περισσότερα

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp

Tranzistoare bipolare şi cu efect de câmp apitolul 3 apitolul 3 26. Pentru circuitul de polarizare din fig. 26 se cunosc: = 5, = 5, = 2KΩ, = 5KΩ, iar pentru tranzistor se cunosc următorii parametrii: β = 200, 0 = 0, μa, = 0,6. a) ă se determine

Διαβάστε περισσότερα

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ

Concurs MATE-INFO UBB, 1 aprilie 2017 Proba scrisă la MATEMATICĂ UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ Concurs MATE-INFO UBB, aprilie 7 Proba scrisă la MATEMATICĂ SUBIECTUL I (3 puncte) ) (5 puncte) Fie matricele A = 3 4 9 8

Διαβάστε περισσότερα

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă Laborator 11 Mulţimi Julia. Temă 1. Clasa JuliaGreen. Să considerăm clasa JuliaGreen dată de exemplu la curs pentru metoda locului final şi să schimbăm numărul de iteraţii nriter = 100 în nriter = 101.

Διαβάστε περισσότερα

Determinarea momentului de inerţie prin metoda oscilaţiei şi cu ajutorul pendulului de torsiune. Huţanu Radu, Axinte Constantin Irimescu Luminita

Determinarea momentului de inerţie prin metoda oscilaţiei şi cu ajutorul pendulului de torsiune. Huţanu Radu, Axinte Constantin Irimescu Luminita Determinarea momentului de inerţie prin metoda oscilaţiei şi cu ajutorul pendulului de torsiune Huţanu Radu, Axinte Constantin Irimescu Luminita 1. Generalităţi Există mai multe metode pentru a determina

Διαβάστε περισσότερα

Lucrul mecanic. Puterea mecanică.

Lucrul mecanic. Puterea mecanică. 1 Lucrul mecanic. Puterea mecanică. In acestă prezentare sunt discutate următoarele subiecte: Definitia lucrului mecanic al unei forţe constante Definiţia lucrului mecanic al unei forţe variabile Intepretarea

Διαβάστε περισσότερα

7. Fie ABCD un patrulater inscriptibil. Un cerc care trece prin A şi B intersectează

7. Fie ABCD un patrulater inscriptibil. Un cerc care trece prin A şi B intersectează TEMĂ 1 1. În triunghiul ABC, fie D (BC) astfel încât AB + BD = AC + CD. Demonstraţi că dacă punctele B, C şi centrele de greutate ale triunghiurilor ABD şi ACD sunt conciclice, atunci AB = AC. India 2014

Διαβάστε περισσότερα

REDRESOARE MONOFAZATE CU FILTRU CAPACITIV

REDRESOARE MONOFAZATE CU FILTRU CAPACITIV REDRESOARE MONOFAZATE CU FILTRU CAPACITIV I. OBIECTIVE a) Stabilirea dependenţei dintre tipul redresorului (monoalternanţă, bialternanţă) şi forma tensiunii redresate. b) Determinarea efectelor modificării

Διαβάστε περισσότερα

CUPRINS 7. Statica punctului material... 1 Cuprins..1

CUPRINS 7. Statica punctului material... 1 Cuprins..1 CURS 7 STATICA UNCTULUI MATERIAL CURINS 7. Statica punctului material.......... 1 Cuprins..1 Introducere modul.1 Obiective modul....2 7.1. Generalităţi...2 7.2. Echilibrul punctului material liber...3

Διαβάστε περισσότερα

CUPRINS 8. Statica solidului rigid... 1 Cuprins..1

CUPRINS 8. Statica solidului rigid... 1 Cuprins..1 CURS 8 STATICA SOLIDULUI RIGID CUPRINS 8. Statica solidului rigid.......... 1 Cuprins..1 Introducere modul.1 Obiective modul....2 8.1. Generalităţi...2 8.2. Echilibrul solidului rigid liber...4 Test de

Διαβάστε περισσότερα

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii

GEOMETRIE PLANĂ TEOREME IMPORTANTE ARII. bh lh 2. abc. abc. formula înălţimii GEOMETRIE PLNĂ TEOREME IMPORTNTE suma unghiurilor unui triunghi este 8º suma unghiurilor unui patrulater este 6º unghiurile de la baza unui triunghi isoscel sunt congruente într-un triunghi isoscel liniile

Διαβάστε περισσότερα

Polarizarea tranzistoarelor bipolare

Polarizarea tranzistoarelor bipolare Polarizarea tranzistoarelor bipolare 1. ntroducere Tranzistorul bipolar poate funcţiona în 4 regiuni diferite şi anume regiunea activă normala RAN, regiunea activă inversă, regiunea de blocare şi regiunea

Διαβάστε περισσότερα

Curs 2 Şiruri de numere reale

Curs 2 Şiruri de numere reale Curs 2 Şiruri de numere reale Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi 2014 Convergenţă şi mărginire Teoremă Orice şir convergent este mărginit. Demonstraţie Fie (x n ) n 0 un

Διαβάστε περισσότερα

CURS XI XII SINTEZĂ. 1 Algebra vectorială a vectorilor liberi

CURS XI XII SINTEZĂ. 1 Algebra vectorială a vectorilor liberi Lect. dr. Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei Algebră, Semestrul I, Lector dr. Lucian MATICIUC http://math.etti.tuiasi.ro/maticiuc/ CURS XI XII SINTEZĂ 1 Algebra vectorială

Διαβάστε περισσότερα

6.CONUL ŞI CILINDRUL. Fig Fig. 6.2 Fig. 6.3

6.CONUL ŞI CILINDRUL. Fig Fig. 6.2 Fig. 6.3 6.CONUL ŞI CILINDRUL 6.1.GENERALITĂŢI Conul este corpul geometric mărginit de o suprafaţă conică şi un plan; suprafaţa conică este generată prin rotaţia unei drepte mobile, numită generatoare, concurentă

Διαβάστε περισσότερα

Clasa a IX-a, Lucrul mecanic. Energia

Clasa a IX-a, Lucrul mecanic. Energia 1. LUCRUL MECANIC 1.1. Un resort având constanta elastică k = 50Nm -1 este întins cu x = 0,1m de o forță exterioară. Ce lucru mecanic produce forța pentru deformarea resortului? 1.2. De un resort având

Διαβάστε περισσότερα

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii

CONCURSUL DE MATEMATICĂ APLICATĂ ADOLF HAIMOVICI, 2017 ETAPA LOCALĂ, HUNEDOARA Clasa a IX-a profil științe ale naturii, tehnologic, servicii Clasa a IX-a 1 x 1 a) Demonstrați inegalitatea 1, x (0, 1) x x b) Demonstrați că, dacă a 1, a,, a n (0, 1) astfel încât a 1 +a + +a n = 1, atunci: a +a 3 + +a n a1 +a 3 + +a n a1 +a + +a n 1 + + + < 1

Διαβάστε περισσότερα

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii 4. Măsurarea impedanţelor

Măsurări în Electronică şi Telecomunicaţii 4. Măsurarea impedanţelor 4. Măsurarea impedanţelor 4.2. Măsurarea rezistenţelor în curent continuu Metoda comparaţiei ceastă metodă: se utilizează pentru măsurarea rezistenţelor ~ 0 montaj serie sau paralel. Montajul serie (metoda

Διαβάστε περισσότερα

Capitolul 9. Geometrie analitică. 9.1 Repere

Capitolul 9. Geometrie analitică. 9.1 Repere Capitolul 9 Geometrie analitică 9.1 Repere Vom considera spaţiile liniare (X, +,, R)în careelementelespaţiului X sunt vectorii de pe odreaptă, V 1, dintr-un plan, V sau din spaţiu, V 3 (adică X V 1 sau

Διαβάστε περισσότερα

CURS 9 MECANICA CONSTRUCŢIILOR

CURS 9 MECANICA CONSTRUCŢIILOR CURS 9 MECANICA CONSTRUCŢIILOR Conf. Dr. Ing. Viorel Ungureanu CINEMATICA NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN CINEMATICA Cinematica studiază mişcările mecanice ale corpurilor, fără a lua în considerare masa acestora şi

Διαβάστε περισσότερα

TERMOCUPLURI TEHNICE

TERMOCUPLURI TEHNICE TERMOCUPLURI TEHNICE Termocuplurile (în comandă se poate folosi prescurtarea TC") sunt traductoare de temperatură care transformă variaţia de temperatură a mediului măsurat, în variaţie de tensiune termoelectromotoare

Διαβάστε περισσότερα

Dreapta in plan. = y y 0

Dreapta in plan. = y y 0 Dreapta in plan 1 Dreapta in plan i) Presupunem ca planul este inzestrat cu un reper ortonormat de dreapta (O, i, j). Fiecarui punct M al planului ii corespunde vectorul OM numit vector de pozitie al punctului

Διαβάστε περισσότερα

Curentul electric stationar

Curentul electric stationar Curentul electric stationar 1 Curentul electric stationar Tensiunea electromotoare. Legea lui Ohm pentru un circuit interg. Regulile lui Kirchhoft. Lucrul si puterea curentului electric continuu 1. Daca

Διαβάστε περισσότερα

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane

Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane Subspatii ane Lectia VI Structura de spatiu an E 3. Dreapta si planul ca subspatii ane Oana Constantinescu Oana Constantinescu Lectia VI Subspatii ane Table of Contents 1 Structura de spatiu an E 3 2 Subspatii

Διαβάστε περισσότερα

Lucrul mecanic şi energia mecanică.

Lucrul mecanic şi energia mecanică. ucrul mecanic şi energia mecanică. Valerica Baban UMC //05 Valerica Baban UMC ucrul mecanic Presupunem că avem o forţă care pune în mişcare un cărucior şi îl deplasează pe o distanţă d. ucrul mecanic al

Διαβάστε περισσότερα

7. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE 7.1. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

7. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE 7.1. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL 7. RETEE EECTRICE TRIFAZATE 7.. RETEE EECTRICE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT SINSOIDA 7... Retea trifazata. Sistem trifazat de tensiuni si curenti Ansamblul format din m circuite electrice monofazate in

Διαβάστε περισσότερα