Relaţia Structură -Funcţie

Σχετικά έγγραφα
Raspunsuri imune specifice

ANTICORPII. RASPUNSUL IMUN

LIMFOCITE IMPLCATE ÎN IMUNITATEA ADAPTATIVĂ

Planul determinat de normală şi un punct Ecuaţia generală Plane paralele Unghi diedru Planul determinat de 3 puncte necoliniare

FIZIOLOGIA SISTEMULUI IMUN

2/15/2010 IMUNITATEA. SISTEMUL IMUN. CELULELE IMUNOCOMPETENTE

Curs 8: Magia prelucrarii și prezentarii antigenului

Curs 10 Funcţii reale de mai multe variabile reale. Limite şi continuitate.

Sistemul imunitar (S.I.) caracterizare generală, proprietăţi

Aplicaţii ale principiului I al termodinamicii la gazul ideal

a. 11 % b. 12 % c. 13 % d. 14 %

Metode iterative pentru probleme neliniare - contractii

Seminar 5 Analiza stabilității sistemelor liniare

Integrala nedefinită (primitive)

Sisteme diferenţiale liniare de ordinul 1

5.4. MULTIPLEXOARE A 0 A 1 A 2

Analiza în curent continuu a schemelor electronice Eugenie Posdărăscu - DCE SEM 1 electronica.geniu.ro

5. FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE.

MARCAREA REZISTOARELOR

riptografie şi Securitate


DISTANŢA DINTRE DOUĂ DREPTE NECOPLANARE

Fiziologia fibrei miocardice

(a) se numeşte derivata parţială a funcţiei f în raport cu variabila x i în punctul a.

Fig Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Capitolul 4-COMPUŞI ORGANICI CU ACŢIUNE BIOLOGICĂ-

2. IMUNITATEA ÎNNĂSCUTĂ

Curs 14 Funcţii implicite. Facultatea de Hidrotehnică Universitatea Tehnică "Gh. Asachi"

V.7. Condiţii necesare de optimalitate cazul funcţiilor diferenţiabile

5.1. Noţiuni introductive

Curs 1 Şiruri de numere reale

a n (ζ z 0 ) n. n=1 se numeste partea principala iar seria a n (z z 0 ) n se numeste partea

Problema a II - a (10 puncte) Diferite circuite electrice

COLEGIUL NATIONAL CONSTANTIN CARABELLA TARGOVISTE. CONCURSUL JUDETEAN DE MATEMATICA CEZAR IVANESCU Editia a VI-a 26 februarie 2005.

Imunologie si Microbiologie

Curs 4 Serii de numere reale

Definiţia generală Cazul 1. Elipsa şi hiperbola Cercul Cazul 2. Parabola Reprezentari parametrice ale conicelor Tangente la conice

RĂSPUNS Modulul de rezistenţă este o caracteristică geometrică a secţiunii transversale, scrisă faţă de una dintre axele de inerţie principale:,

REACŢII DE ADIŢIE NUCLEOFILĂ (AN-REACŢII) (ALDEHIDE ŞI CETONE)

Curs 1: Imunologie, Prof. Ileana Constantinescu

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor

III. Serii absolut convergente. Serii semiconvergente. ii) semiconvergentă dacă este convergentă iar seria modulelor divergentă.

Subiecte Clasa a VII-a

Functii definitie, proprietati, grafic, functii elementare A. Definitii, proprietatile functiilor X) functia f 1

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.3.ALCHINE

Conice. Lect. dr. Constantin-Cosmin Todea. U.T. Cluj-Napoca

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.4.ALCADIENE

Capitolul ASAMBLAREA LAGĂRELOR LECŢIA 25

Grupe sanguine 49 GRUPE SANGUINE

R R, f ( x) = x 7x+ 6. Determinați distanța dintre punctele de. B=, unde x și y sunt numere reale.

Laborator 11. Mulţimi Julia. Temă

I. Scrie cuvântul / cuvintele dintre paranteze care completează corect fiecare dintre afirmaţiile următoare.

Ecuaţia generală Probleme de tangenţă Sfera prin 4 puncte necoplanare. Elipsoidul Hiperboloizi Paraboloizi Conul Cilindrul. 1 Sfera.

FIZIOPATOLOGIA INFLAMAŢIEI

5.5. REZOLVAREA CIRCUITELOR CU TRANZISTOARE BIPOLARE

Capitolul 30. Transmisii prin lant

VIRUSOLOGIE, MICROBIOLOGIE, PARAZITOLOGIE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE NICOLAE TESTEMIŢANU CENTRUL NAŢIONAL DE TRANSFUZIE A SÎNGELUI

Geometrie computationala 2. Preliminarii geometrice

RECEPŢIONEAZĂ SEMNALE OCUPĂ SUPRAFAŢĂ MARE AU ACTIVITATE CONVERGENTĂ

Proiectarea filtrelor prin metoda pierderilor de inserţie

a. 0,1; 0,1; 0,1; b. 1, ; 5, ; 8, ; c. 4,87; 6,15; 8,04; d. 7; 7; 7; e. 9,74; 12,30;1 6,08.

Metode de interpolare bazate pe diferenţe divizate

Capitolul 2 - HIDROCARBURI 2.5.ARENE

Asupra unei inegalităţi date la barajul OBMJ 2006

2.1 Sfera. (EGS) ecuaţie care poartă denumirea de ecuaţia generală asferei. (EGS) reprezintă osferă cu centrul în punctul. 2 + p 2

TEMATICA CURSULUI 2. Proteine Definiţie & Roluri

T R A I A N ( ) Trigonometrie. \ kπ; k. este periodică (perioada principală T * =π ), impară, nemărginită.

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA. conf.dr.ing. Liana Balteş curs 7

Profesor Blaga Mirela-Gabriela DREAPTA

Subiecte Clasa a VIII-a

Esalonul Redus pe Linii (ERL). Subspatii.

Foarte formal, destinatarul ocupă o funcţie care trebuie folosită în locul numelui

9. MECANISMELE DE APĂRARE SPECIFICĂ ŞI NESPECIFICĂ LA NIVELUL CAVITĂŢII ORALE

Criptosisteme cu cheie publică III

Cursul 11: Inflamatia

Seminariile Capitolul X. Integrale Curbilinii: Serii Laurent şi Teorema Reziduurilor

III. Reprezentarea informaţiei în sistemele de calcul

VII.2. PROBLEME REZOLVATE


Corectură. Motoare cu curent alternativ cu protecție contra exploziei EDR * _0616*

BARAJ DE JUNIORI,,Euclid Cipru, 28 mai 2012 (barajul 3)

Hematopoieza LEUCOCITE Functia imunitara a organismului. Raspunsuri imune nespecifice

Componente şi Circuite Electronice Pasive. Laborator 3. Divizorul de tensiune. Divizorul de curent

Functii Breviar teoretic 8 ianuarie ianuarie 2011

SEMINAR 14. Funcţii de mai multe variabile (continuare) ( = 1 z(x,y) x = 0. x = f. x + f. y = f. = x. = 1 y. y = x ( y = = 0

7. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE 7.1. RETELE ELECTRICE TRIFAZATE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL

Matrice. Determinanti. Sisteme liniare

Teoria mecanic-cuantică a legăturii chimice - continuare. Hibridizarea orbitalilor

1. PROPRIETĂȚILE FLUIDELOR

* K. toate K. circuitului. portile. Considerând această sumă pentru toate rezistoarele 2. = sl I K I K. toate rez. Pentru o bobină: U * toate I K K 1

Transformata Radon. Reconstructia unei imagini bidimensionale cu ajutorul proiectiilor rezultate de-a lungul unor drepte.

1.7. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ÎN CLASA A ŞI AB

Olimpiada Naţională de Matematică Etapa locală Clasa a IX-a M 1

MULTIMEA NUMERELOR REALE

Valori limită privind SO2, NOx şi emisiile de praf rezultate din operarea LPC în funcţie de diferite tipuri de combustibili

Examen AG. Student:... Grupa: ianuarie 2016

2 Transformări liniare între spaţii finit dimensionale

V O. = v I v stabilizator

Activitatea A5. Introducerea unor module specifice de pregătire a studenţilor în vederea asigurării de şanse egale

Transcript:

Relaţia Structură -Funcţie A. Proteine globulare 1) Cu structură secundară α-helix Albumina plasmatică (studiu individual) Hemoproteide: Mioglobina (Mb) Hemoglobina (Hb) Catalaza (studiu individual) Citocromul C (studiu individual) 2) Cu structură secundară foaie Imunoglobuline B. Proteine fibrilare 1) Cu structură secundară specifică: Colagen 2) Cu structură secundară α-helix: α-keratina 3) Fără structură secundară: Elastina Imunoglobuline (Ig) = Anticorpi (Ac) Definiţie Antigen (Ag) & Determinant antigenic Organizarea sistemului imun Rolul anticorpilor Raspunsul imun Structura Ig. Interacţiunea Ag-Ac Clasificarea Ig Distribuţia & Rolul Ig Proteine asemănătoare Ig Proteinele MHC I & MHC II 1

Imunoglobuline (Ig) = Anticorpi (Ac) Definiţie Imunoglobulinele (Ig) sau anticorpii (Ac) = proteine globulare care sunt sintetizate de către plasmocite (limfocite B efectoare), ca răspuns la prezenţa în organism a unui antigen (Ag) microorganism (bacterie, virus, parazit) compus macromolecular (proteină, polizaharid) considerat non-self. Ac se combină cu Ag specific şi formează un complex antigen-anticorp (complex imun) care blochează Ag şi iniţiază răspunsul imun (procese care distrug agentul patogen, fagocitoza, activarea complementului). Antigenul = orice substanţă de origine endogenă sau exogenă capabilă să declanşeze un răspuns imun. Un antigen complet este alcătuit din determinant antigenic responsabil de specificitatea antigenului, şi transportor al determinantului antigenic (macromoleculă) întreg ansamblul fiind responsabil de imunogenitatea antigenului. Haptena = o molecula mică (GM<1000) care devine imunogenă numai după ataşarea covalentă de o macromoleculă Transportor Antigen Determinant antigenic Determinant antigenic Determinanţii antigenici pot fi: - liniari (lanţuri scurte de 8-12 aminoacizi dispuşi succesiv în lanţul peptidic) - conformaţionali (grupuri de 8-12 aminoacizi ce aparţin unor regiuni diferite ale lanţului peptidic sau chiar unor lanţuri diferite) Ex. mioglobina are 5 determinanţi antigenici conformaţionali Anticorp Interacţiunile dintre Ac si Ag sunt necovalente (hidrofobe, polare,legături de H) şi se bazează pe complementaritatea sterică şi chimică dintre determinantul antigenic şi situsul de legare a Ig. Afinitatea Ac pentru antigenul specific este foarte mare (10-4 -10-10 M). Formarea complexului Ac-Ag este urmată de evenimente care vor duce la distrugerea Ag. 2

Organizarea sistemului imun Sistemul imun cuprinde două compartimente: compartimentul central, alcătuit din măduva hematogenă (unde se produc şi maturează limfocitele B şi se produc limfocitele T), timus, sediul maturării limfocitelor T; compartimentul periferic, reprezentat de ţesutul limfoid capsulat (splina şi ganglionii limfatici), sediul derulării celei mai mari părţi a răspunsului imun, necapsulat (localizat la nivelul epiteliului digestiv, bronşic, precum şi la nivel cutanat). Rolul anticorpilor Anticorpii sunt efectorii principali ai imunităţii umorale Imunitatea umorală este eficace contra: bacteriilor si virusurilor extracelulare toxinelor Limfocitele Tcitotoxice şi macrofagele activate sunt efectorii imunităţii celulare. Imunitatea celulară intervine în special contra: paraziţilor intracelulari (bacterii, virusuri) celulelor proprii modificate (tumorale) 3

Răspunsul imun Răspunsul imun 4

Schema simplificată a răspunsului imun 1. Patogenul (ex. virus) este captat de celulele prezentatoare de antigen şi degradat proteolitic 2. Fragmentele virale sunt expuse pe suprafaţa acestor celule prin intermediul proteinelor MHC (codificate de major histocompatibility complex ) 3. Complexul proteina MHC-peptida virală este recunoscut de receptorul specific de pe limfocitul T 4. Legarea complexului de receptorul specific determină activarea limfocitului şi eliberarea de interleukine 5. Macrofagele activate eliberează IL-1 6. Limfocitele T activate eliberează IL-2 => proliferarea şi diferenţierea limfocitelor 7. Limfocitele T citotoxice recunosc şi leagă celulele infectate cu virus sau celulele tumorale => eliberarea perforinei 8. Perforina perforează membrana celulelor ţintă. 9. Limfocitele B care expun fragmentul viral sunt recunoscute de receptorii specifici de pe limfocitele T helper 10. Limfocitele T helper activate eliberează IL-2 care stimulează proliferarea şi diferenţierea limfocitelor B => Plasmocite (care sintetizează şi secretă IgG), respectiv limfocite B cu memorie Etapele răspunsului imun umoral Întâlnirea Ag cu limfocitele B Recunoaşterea epitopilor unui Ag de către receptorul specific de pe suprafaţa limfocitelor B naive (selecţia clonală) şi activarea lor. Limfocitele B naive recunosc epitopii prin intermediul moleculelor de Ig M (şi Ig D) de pe suprafaţa lor. Proliferarea limfocitelor B activate (într-o clonă de celule identice) şi diferenţierea lor în plasmocite, care vor sintetiza şi secreta Ac din clasa Ig M. O parte din limfocitele B activate se transformă în celule cu memorie (nu secretă Ac, circulă prin sânge şi supravieţuiesc mai multe luni sau ani fiind gata să reacţioneze la o pătrundere repetată a Ag). Interacţiunea dintre Ag şi Ac care conduce la inactivarea antigenului Complexele Ag-Ac formate de către Ig M şi Ig G sunt apte să: - interacţioneze cu receptori de pe macrofage şi neutrofile => initierea chemotactismului, fagocitozei, eliberarea de mediatori, citotoxicitate. - iniţieze activarea sistemului complement şi formarea complexului litic care formează pori ȋn membrana celulei ţintă şi astfel determină liza celulei. 5

Imunoglobuline Structura Structura primară NH 2 1 Regiuni hipervariabile variabila V L NH 2 1 variabila V H constanta C L constanta C H 1 k λ 2Tipuri 220 COOH Lanţ usor light = L Oligozaharid constanta C H 2 constanta C H 3 440 COOH Lanţ greu heavy = H 5Tipuri α γ δ ε μ Imunoglobuline Structura Structura secundară & suprasecundară Foaie β antiparalelă Foaie β antiparalelă Legătura disulfidică leagă cele 2 foi β 2 foi β suprapuse = motivul structural caracteristic 6

Imunoglobuline Structura Structura terţiară Globulară Organizarea pe domenii a lanţurilor Domeniile lanţului uşor L Imunoglobuline Structura Structura cuaternară Reprezentare liniară (HL) 2 Lanţurile H (C H 2) sunt legate prin 2 punţi disulfidice Fiecare lanţ L (C L ) este legat de H (C H 1) printr-o punte disulfidică 7

Structura cuaternara a Ig G Reprezentare care ilustrează alcătuirea celor 2 centrii de legare a Ag (prin asocierea regiunilor hipervariabile (ex. CDR1, CDR2, CDR3) ale domeniilor V H si V L ) Punti S-S Structura cuaternara Ig G Imagine tridimensională 8

Hidroliza IgG sub acţiunea papainei Există 2 centri de legare a Ag care au o conformaţie specifică, complementară determinantului antigenic corespunzător => Afinitatea Ac pentru Ag = 10 5-10 10 M -1 2 Fragmente care leagă Ag Un fragment cristalizabil responsabil de interacţiunea cu Complementul Ig- Clasificare & Compoziţie Abreviere Lanţ L Lanţ H Structura Glucide % Ig A k sau λ α k 2 α 2 (k 2 α 2 ) 2 j 7-12 Ig G k sau λ γ k 2 γ 2 2-3 Ig E k sau λ ε k 2 ε 2 10-12 Ig D k sau λ δ k 2 δ 2 - Ig M k sau λ μ (k 2 μ 2)5 j 10-12 Concentraţia în ser (g/l) 9

Imunoglobuline Distribuţie & Rol Tip Ig Distribuţie Rol IgA IgM IgG IgD IgE Tract intestinal Secreţii mucoase Plasmă Plasmă Lichid interstiţial Fixate pe membrana limfocitelor? Fixate pe mastocitele din pereţii vaselor Reprezintă prima linie de aparare impotriva invaziilor agentilor patogeni Reprezintă primele Ig formate după contactul cu Ag Iniţial sunt localizate pe membrana limfocitelor B (receptori pt. Ag), apoi sunt secretate de plasmocite sub formă de pentameri. Promovează fagocitoza microorganismelor de către macrofage şi leucocitele polimorfonucleare Activează complementul Reprezintă cele mai importante Ig. Pot traversa placenta Promovează fagocitoza microorganismelor de către macrofage şi leucocitele polimorfonucleare Activează complementul Receptori pentru Ag? După interactia cu Ag provoacă eliberarea histaminei din mastocite => au rol important ȋn reacţiile alergice Variaţia concentraţiei plasmatice a IgM şi IgG ca răspuns la expunerea unui Ag IgM este primul Ac sintetizat, în cantitate semnificativă, după apariţia în plasmă a Ag Sinteza IgG are loc, în cantitate semnificativă, după 10 zile de la reexpunerea la Ag 10

Receptori antigenici α 1 α 2 α 3 β 2 IgM Multi receptori antigenici aparţin superfamiliei imunoglobulinelor. Aceasta cuprinde proteine alcătuite din domenile caracteristice imunoglobulinelor. (Regiunile homoloage au aceaşi culoare) 11